Asigurări sociale. Decizia nr. 710/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 710/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 3452/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 710
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte – C.-M. M.
Judecător - A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. I. domiciliat în com. Tătărani ., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1471 din 3 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2014, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, .. 1A, jud. Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și că intimata prin întâmpinare, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere cererea de judecare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA a solicitat revizuirea Deciziei_/10.02.2014 și obligarea pârâtei la plata drepturilor (diferenței)ce decurg din constatarea lucrului în condițiile grupei II de muncă de la data acordării pensiei -1.02.1993.
Prin motivarea în fapt a cererii a arătat că pentru perioadele 01.07.1974-1.10.1976;10.03.1978-1.07.1991 cât a fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la întreprinderea de Strunguri „SARO” Târgoviște, prin Sentința civilă nr.1621/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ -definitivă și irevocabilă s-a constatat irevocabil că a lucrat în condițiile grupei a II-a de muncă .
C.J.P.Dâmbovița prin Decizia nr._/10.02.2014 i-a acordat plata diferenței din constatarea acestui fapt dar numai cu data de 1.01.2014 deși este pensionar din 1.02.1993.
În conformitate cu dispozițiile legale privind pensiile, respectiv cu Legea nr.3/1977(în vigoare până la 31.03.200l), Legea 19/2000(valabilă în perioada 1.04._10), Legea 263/2010(în vigoare în prezent începând cu 01.01.2011),lucrul în condițiile deosebite, grupa I și II de muncă-conduce la reducerea vastei de pensionare, la majorarea punctului de pensie-efectiv la majorarea pensiei.
Astfel potrivit Legii 263/2010-în vigoare: " Persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:
a)cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii;
b)cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate in grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii".
În sistemul public de pensii,potrivit disp.art.104-105 din Legea 263/2010, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și se plătesc de la data acordării stabilită prin decizie.
În situația când ulterior acordării pensiei se constată noi situații care conduc la revizuirea pensiei, în acest caz la majorarea punctajului,respectiv a pensiei, se emit decizii de revizuire cu plata diferențelor rezultate.
În situația concretă, după radierea fostului angajator SARO SA Târgoviște,devenită WTS SA prin instanță în contradictoriu cu deținătorii arhivei s-a constatat irevocabil că în perioada menționată anterior acordării pensiei a lucrat în aceste condiții deosebite-grupa II de muncă care conduc la majorarea pensiei .
A precizat că a lucrat la întreprinderea de Strunguri -. (radiată din 13.02.2012) al cărui obiectul de fabricație era fabricarea strunguri normale și automate, iar secția unde a desfășurat activitatea era amplasată în hala industrială monobloc în care nu exista despărțituri între secții care să împiedice propagarea noxelor profesionale generate din cadrul unei secții către celelalte secții, în locuri de muncă cu noxe, praf de fontă și pulberi nesilicogene, rezultat în urma prelucrării prin așchiere pieselor din fontă polizării carcaselor, batiurilor, a ascuțirii sculelor, verificatoarelor, polizării matrițelor, ce i-au afectat grav sănătatea.
A arătat reclamantul că pensia, atât ca drept în sine, cât și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și s-o ocrotească.
Practic, prin diminuarea, respectiv prin neluarea în considerare grupei II de muncă pe întreaga perioadă de la acordarea pensiei se micșorează cuantumului pensiei iar astfel proprietatea nu este apărată, ci este pur și simplu jefuită pentru că efectiv refuză să se achite integral creanțele foștilor salariați.
Potrivit art. 53 din Constituție exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai dacă se impune,după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății", mai prevede articolul constituțional citat.
A invocat reclamantul principiile imprescriptibilității și incesibilității potrivit căreia dreptul la pensie nu se prescrie și nu poate fi cedat conform art.2 alin. 1 lit.h și i din Legea nr.263/2010 ceea ce îi conferă dreptul de a se adresa instanței de judecată pentru a-i fi respectat integral dreptul la pensie prin recalcularea acesteia într-o modalitate conformă cu legislația și normele internaționale,respectiv prin plata diferenței solicitate și pentru perioada anterioară respectiv de la data acordării pensiei.
In drept a invocat art. 30, 192, 194 și urm.C.pr.civilă, disp. art.100,104-105,107,158,169 și urm.din Legea 263/2010; art.l din Protocolului nr.l la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ;Deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg și a Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg.
Prin întâmpinarea formulată, C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca în baza susținerilor și a reglementarilor legale în vigoare să se dispună respingerea acțiunii formulata ca fiind nefondată, din următoarele considerente:
Prin Decizia nr._/10.02.2014 privind acordarea pensiei pentru invaliditate i-a fost acordata diferența din constatarea incluzând grupa de munca, conform hotărârii judecătorești dar numai cu data de 01.01.2014 deși a avut calitatea de pensionar de la data de 01.02.1993.
F. de susținerile reclamantului s-a menționat că activitatea reclamantului desfășurată în grupa a II-a de muncă se pune în discuție numai în urma rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești, pusă în executare la cererea persoanei.
Trebuie reținut de către instanță, că în acest gen de litigii C. Județeană de Pensii Dambovita nu a avut calitate procesuală pasivă, nefiind astfel parte în proces și că doar la solicitarea persoanelor interesate se pot da curs cererilor de recalculare a drepturilor de pensie.
In acest sens, la data de 11.02.2013, prin cererea nr._, S. I. a solicitat punerea in executare a Sentinței civile nr. 1621/10./10.2013, data la care in vigoare era Legea nr. 263/2010 privind Sistemul Unitar de pensii publice, art 107arătând că sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) si (4) se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea și astfel, drepturile de pensie au fost acordate începând cu data de 01.01.2014.
În drept: Legea nr. 263/2010, cu modificările si completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 1471 din 3 decembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Pin cererea adresată instanței reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată la revizuirea deciziei de pensionare prin luarea în considerare a grupei de muncă pe perioada 01.02._14, și la plata drepturilor ce decurg din recunoașterea beneficiului grupei de muncă.
A reținut tribunalul că reclamantul motivează cererea prin faptul că, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă 1621/10.10.2013, acesta a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă în procent de 100%.
S-a mai reținut de către instanță că reclamantul s-a adresat pentru prima dată cu cerere prin care solicita luarea în considerare a beneficului grupei de muncă la 11.12.2013 (pag. 10), iar potrivit mențiunilor din decizia_/10.02.2014, în mod corect, luarea în considerare a grupei de muncă s-a făcut prin raportare la data solicitări de către beneficiar prin cerere adresată casei de pensii și nu la data pensionării, soluție care nu ar avea nici un fundament legal. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. 3 din Legea 263/2010, pensia poate fi recalculată prin luarea în considerare a veniturilor sau stagiilor de cotizare nevalorificate la data stabilirii acesteia, însă în conformitate cu prevederile alin. 5 ale aceluiași articol sumele rezultate în urma acestei recalculări se acordă începând cu luna viitoare celei în care s-a făcut solicitarea.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile legal mai sus menționate care condiționează acordarea pensiei de existența unei cereri din partea beneficiarului, instanța a constatat că acesta era îndreptățit să primească pensie pentru limită de vârstă începând cu luna următoare formulării cererii, iar măsura dispusă în acest sens de casa de pensii este legală, astfel încât apreciind ca fiind neîntemeiate pretențiile reclamantului, a dispus respingerea acestora.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. I., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că hotărârile atacate, sunt nelegale, neconstituționale, venind în contradicție cu principiul fundamental al incesibilității pensiilor și respectării dreptului la proprietate menționat de legislația europeană în domeniul pensiilor-iar în ceea ce privește încheierea din 26.11.2014 și cu disp. art.21 și 24 din Constituție care garantează accesul liber la justiție și dreptul la apărare, prin aceste hotărâri accesul efectiv la justiție dar și dreptul la apărare garantat de legislația internă și europeană fiindu-i interzise.
A arătat că în ziua de 26 noiembrie 2014 în temeiul disp.art.13 alin.1 și alin.2 Cod proc. civilă, art.6 pct.3 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a mandat conform legii ca apărător pe fostul său coleg de muncă jurist T. Gh., ulterior și consilier juridic la fostul angajator . în domeniul tehnic și juridic.
Instanța de fond l-a oprit în susținerea cauzei, interzicându-i astfel dreptul la apărare și dreptul de acces efectiv la justiție pe motiv că trebuie să fiu apărat numai de un avocat deși în art.13 alin.2,teza finală cod pr.civilă arată foarte clar ca acest fapt este impus numai în recurs.
A învederat că apărătorul său a mai asistat și reprezentat și alți colegi care au avut astfel de cauze pe rolul instanțelor, și față de împrejurarea că nu i-a fost permis să prezinte susținerile i-au fost încălcate drepturile
A arătat în continuare că prin răspunsul la întâmpinare, în temeiul disp. art. 204 C. pr.civ., și-a modificat în parte acțiunea, în sensul că în subsidiar, în cazul când se consideră că deși constatarea lucrului în condițiile grupei a Ii-a de muncă este imprescriptibilă, dar suma ce rezultă din executarea hotărârilor judecătorești în constatare drepturi patrimoniale este supusă termenului de prescripție general, a solicitat ca pârâta, în aplicarea art. 107 alin. 2 din Legea 263/2010 ce arată că în sistemul public de pensii drepturile se acordă în cadrul termenului general de prescripție calculate de la data constatării diferențelor, să plătească diferența de plată pe 3 ani de la data prezentării hotărârii. Acest fapt, deși l-a solicitat din nou și prin notele scrise asupra acestui capăt de acțiune, subsidiar, instanța de fond nu s-a pronunțat și evident nici nu a motivat de ce această solicitare nu este admisă.
A precizat că acțiunea privește revizuirea deciziei de pensionare menționate și obligarea pârâtei la plata drepturilor ce decurg din constatarea lucrului în mediu nociv, cu noxe, în condițiile grupei a II-a de muncă de la data acordării pensiei pentru pierderea capacității de muncă – 1.02.1993 sau în subsidiar, pe 3 ani anterior prezentării hotărârii judecătorești conform art. 107 alin. 2 din Legea 263/2010.
În susținerea acestei cereri, a arătat că pentru perioada cât a fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la întreprinderea Strunguri SARO Târgoviște, prin sentința civilă nr. 1621/10.10.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a constata irevocabil că a lucrat în mediu nociv – praf de fontă care este cancerigen, cu noxe otrăvitoare – cianuri de sodiu și potasiu, în condițiile grupei a II-a de muncă. C. Județeană de Pensii Dâmbovița, prin decizia nr._/10.02.2014 având în vedere și hotărârea judecătorească ce copnstată irevocabil că în perioada menționată a lucrat în mediu nociv, cu noxe otrăvitoare, în condițiile grupei a II-a de muncă, în temeiul dispozițiilor legale, i-a mărit pensia începând cu 01.01.2014 deși el este pensionar din 01.02.1993.
A precizat că în conformitate cu dispozițiile legale privind pensiile, respectiv cu Legea nr. 3/1977, Legea 19/2000, Legea 263/2010, în vigoare în prezent începând cu 1.01.2011,lucrul în condiții deosebite, grupa I și II de muncă-conduce la reducerea vârstei de pensionare și la majorarea punctului de pensie-efectiv la majorarea pensiei. Activitatea desfășurată la fosta SARO SA în condițiile grupei II de muncă, în mediu nociv cu noxe otrăvitoare, în program prelungit, ore peste programul normal de lucru timp îndelungat au condus la afectarea sănătății care mai mult ca oricând acum iese în evidență necesitând tratamente și medicamente, datorită acestui fapt fiind pensionar de invaliditate conform Deciziei_/1.02.1993 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă. Capacitatea de muncă s-a pierdut datorită lucrului în mediu nociv, cu noxe otrăvitoare fapt constatat prin expertiză tehnică în domeniul protecției muncii și prin hotărâre judecătorească.
A arătat în continuare că dreptul la pensie în Uniunea Europeană este asociat dreptului la proprietate. Art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene dispune că nimeni nu poate fi privat nici în parte nici integral de drepturile sale. CJP Dâmbovița recunoaște că, constatarea lucrului în grupa II de muncă constituie un element care obligatoriu este luat în considerare. Susținerea instanței că plata diferenței reprezentând lucrul în grupa II de muncă se face începând cu luna următoare de la prezentarea hotărârii judecătorești de constatare a faptului că anterior pensionării a lucrat în grupa II de muncă și nu de la data acordării pensiei care este ulterior lucrului în grupa II de muncă, este netemeinică.
CJP Dâmbovița la un moment dat a avut calitatea de parte în acel dosar dar a solicitat ca instanța ca să admită lipsa calității sale procesuale, a lipsei de interes a acesteia deși introducerea în cauză s-a făcut numai pentru opozabilitate. Astfel pârâta CJP Dâmbovița cunoștea obiectul acțiunii-constatarea lucrului în grupa II de muncă. Nu poate acum invoca faptul că nu a știut de acțiunea sa privind constatarea lucrului în grupa II de muncă din moment ce a fost parte la un moment dat în proces.
În opinia apelantului, instanța de fond face confuzie între data prezentării hotărârii judecătorești care are ca obiect o obligație de a face care evident că începe de la data prezentării hotărârii și o hotărâre în constatare care constată că un drept al său de la o anumită dată-anterioară pensionării.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Buchen versus Cehia (2006), a decis că "limitarea nejustificată a unui drept recunoscut fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă constituie o privare de proprietate în sensul articolului 1, din Protocolul 1 al CEDO, dar și o discriminare în sensul articolului 1 din Protocolul 12". De asemenea s-a arătat că în conformitate cu articolul 14 din Convenția pentru interzicerea discriminării și articolul 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, "noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie și, evident, dreptul la salariu sunt asimilate dreptului de proprietate" iar Protocolul nr.1 C.E.D.O. apără dreptul de proprietate.
În cauza Gaygusuz/Austria (1996), Curtea a decis că "pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al Convenție pentru drepturilor omului și se constată o discriminare în sensul articolului 14,dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”. În speța Muller versus Austria, precum și în numeroase alte spețe similare, s-a decis constant în sensul că "o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare". Din această perspectivă, apare ca fiind evident că pensia așa cum este în prezent reglementată constituie un „drept de proprietate” în sensul Convenției (CEDO) și a Protocoalelor adiționale, iar neplata diferențelor de decurg din constatarea grupei II de muncă de la acordarea pensiei echivalează cu o expropriere nelegală, nejustjficată.
Art. 44 din Constituție prevede că dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate, iar proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Pensia, atât ca drept în sine, cât și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și s-o ocrotească. Practic, prin neluarea în considerare grupei II de muncă pe întreaga perioadă cât a fost pensionar pentru pierderea capacității de muncă datorită condițiilor de lucru menționate-grupa II de muncă - se micșorează cuantumului pensiei legate cuvenite iar astfel proprietatea nu este apărată.
A mai arătat că, potrivit art. 53 din Constituție exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății", mai prevede articolul constituțional citat.
În continuare, a invocat principiile imprescriptibilității și incesibilității -menționate expres în art.2 alin.1 lit. h și i din Lg. 263/2010 potrivit căreia dreptul la pensie nu se prescrie și nu poate fi cedat nici integral și nici în parte ceea ce îi conferă dreptul de a cere recalcularea acesteia într-o modalitate conformă cu legislația și normele internaționale, respectiv prin plata diferenței solicitate și pentru perioada anterioară respectiv pe perioada cât a fost pensionar de invaliditate.
Față de cele arătate, a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate și, admiterea acțiunii, respectiv obligarea intimate-pârâte la plata diferenței de bani ce decurge din constatarea lucrului în mediu nociv, cu noxe în condițiile grupei II de muncă de la data acordării pensiei de invaliditate -1.02.1993.
În subsidiar, în cazul când instanța consideră că deși constatarea lucrului în condițiile grupei II de muncă este imprescriptibilă, totuși solicitarea sumei ce rezultă din executarea hotărârii judecătorești este supusă termenului de prescripție general, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin.2 din Legea 263/2010 ce arată că în sistemul public de pensii drepturile "se acordă în cadrul termenului general de prescripție calculat de la data constatării diferențelor" a solicitat obligarea pârâtei-intimate să plătească diferența de plată pe 3 ani anterior datei când s-a prezentat hotărârea judecătorească privind lucrul în grupa II de muncă.
Intimata pârâtă, legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, analizând cererea de apel, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Apelantul reclamant a solicitat recalcularea pensiei de invaliditate ce îi fusese stabilită prin decizia nr._/1.03.1993, cu luarea în calcul a perioadei în care a lucrat în grupa a II-a de muncă.
Cererea de recalculare a pensiei a fost depusă la intimată la data de 11.12.2013, însoțită de sentința civilă 1621/10.10.2013, prin care se constata că apelantul a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă în procent de 100%, în perioadele 01.07.1974-1.10.1976, 10.03.1978-1.07.1991.
Procedura de recalculare a pensiilor, este strict și imperativ reglementată de Legea nr.263/2010, aplicabilă speței.
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. 3 din Legea 263/2010, pensia poate fi recalculată prin luarea în considerare a veniturilor sau stagiilor de cotizare nevalorificate la data stabilirii acesteia, măsură prin care sunt respectate toate principiile dreptului intern și ale celui comunitar referitoare la dreptul de pensie.
A..5 al art.107 din Legea 263/2010 stabilește cu titlu imperativ data de la care se plătesc diferențele rezultate din recalcularea efectuată potrivit dispozițiilor cuprinse în alin.3, această dată fiind luna următoare celei în care s-a făcut solicitarea.
Prin urmare, dispozițiile legale mai sus menționate condiționează acordarea pensiei de existența unei cereri din partea beneficiarului și se raportează la data formulării acestei cereri.
Tribunalul a constatat, astfel, în mod corect că reclamantul apelant era îndreptățit la recalcularea pensiei pentru beneficiul grupei începând cu luna următoare formulării cererii, respectiv cu luna ianuarie 2014 și în nici un caz cu data deschiderii dreptului la pensiei cum susține apelantul, contrar dispozițiilor legale invocate mai sus.
Raportat la considerentele mai sus expuse, apar ca nefondate toate criticile apelantului privind termenele de prescripție, limitarea dreptului la pensie ca bun al unei persoane ori ca drept de proprietate.
Prin procedura de recalculare stabilită de legislația internă nu se aduce nicio atingere dreptului apelantului la pensie, din contră, se crează cadrul pentru stabilirea cuantumului corect al pensiei. Trebuie făcută, însă, precizarea că pensia se acordă numai la cererea persoanei îndreptățite, momentul formulării cererii fiind esențial pentru stabilirea cuantumului și datei de la care se acordă drepturile de pensie.
Nu se încalcă principiul imprescriptibilității, în sensul că acordarea pensiei poate fi cerută oricând, dar plata drepturilor se poate face numai raportat la data formulării cererii de către titularul dreptului. La fel, nu este vorba de încălcarea principiului incesibilității, acest principiu având în vedere faptul că dreptul de pensie nu poate fi cedat altei persoane, situație ce nu se regăsește în speța de față.
În ceea ce privește critica privind încălcarea dreptului la apărare, curtea va reține că și aceasta este nefondată.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.83 NCPC, astfel că în mod legal nu i s-a permis reprezentantului reclamantului, care nu are calitate de avocat să poată pune concluzii asupra fondului, aspect ce nu intră în contradicție cu principiile cuprinse în art.6 al CEDO, privind dreptul la un proces echitabil și nici cu celelalte principii fundamentale ale procesului civil.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art. 480 NCPC urmează să respingă ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de reclamantul S. I. domiciliat în com. Tătărani ., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1471 din 3 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2014, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, .. 1A, jud. Dâmbovița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 mai 2015.
Președinte, Judecător,
C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
4 ex./10.06.2015
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 117/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 709/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
