Asigurări sociale. Decizia nr. 616/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 616/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 463/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 616
Ședința publică din data de 30 aprilie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de contestatoarea A. D., domiciliată în Târgoviște, Bulevardul Independenței, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1237/16 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, Șoseaua Panduri, nr. 22, sector 5.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-contestatoare A. D., reprezentată de avocat P. I., potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/19 martie 2015, lipsind intimata C. Națională de Pensii Publice – Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la al doilea termen de judecată, este motivat și a fost declarat în termenul legal procedural.
De asemenea, se învederează că apelanta-contestatoare A. D. a depus la dosar xerocopia deciziei medicale nr. 2517/19 decembrie 2014 emisă de C. Teritorială de Pensii Dâmbovița – Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă Târgoviște.
Avocat P. I., având cuvântul, pentru apelanta-contestatoare A. D., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Avocat P. I., având cuvântul, pentru apelanta-contestatoare A. D., solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /03.02.2014, contestatoarea A. D. a formulat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Pensii Publice - Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității De Muncă, contestație împotriva deciziei asupra capacității de muncă nr. 1/01.07.2014, decizie prin care s-a stabilit că nu se încadrează în grad de invaliditate.
În motivarea contestației, a arătat contestatoarea că în anul 2011 a fost operată pentru discopatie vertebrală lombară, scolioză lombară secundară și stenoză de canal lombar, dată la care s-a constatat că nu mai poate efectua activități fizice pentru o lungă perioadă de timp, fiindu-i eliberată decizia asupra capacității de muncă nr. 1449/03.07.2013 prin care a fost încadrată în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la data de 01.07.2014.
A precizat contestatoarea că la data de 24.10.2013 a primit decizia asupra capacității de muncă nr. 3303 prin care s-a reținut ca diagnostic funcțional „deficiență ușoară”, menționându-se că nu se încadrează în grad de invaliditate, că împotriva acestei decizii a formulat contestație la Comisia Națională Medicală, primind decizia nr. 1/01.07.2014 prin care se reține că nu se încadrează în grad de invaliditate, act nelegal, având în vedere că înscrisurile medicale, precum și investigațiile clinice la care a fost supusă atestă un diagnostic corespunzător gradului III de invaliditate.
În drept au fost invocate dispozițiile H.G. nr. 155/23.02.2011 și ale Legii nr. 263/2010.
Intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că decizia contestată a fost emisă de INEMRCM, instituție publică cu personalitate juridică proprie.
La rândul său, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât C. Județeană de Pensii Dâmbovița se află în subordinea Casei Naționale de Pensii Publice, la fel ca și Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
La termenul de judecată din data de 05.06.2014 apărătorul ales al contestatoarei a precizat că înțelege să se judece cu Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și nu cu C. Județeană de Pensii Dâmbovița, motiv pentru care a fost citat acest intimat cu mențiunea de a formula întâmpinare.
Intimatul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că susținerile contestatoarei sunt eronate atât din punct de vedere medical, cât și prin punct de vedere legal, că decizia a fost emisă în condiții de deplină legalitate și în concordanță cu foaia de observație de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă nr. 7759/2013, întocmită cu ocazia internării contestatoarei.
A precizat intimatul că potrivit dispozițiilor art. 78 și art. 80 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 INEMRCM poate convoca persoanele pensionate pe motiv de invaliditate, concluziile expertului fiind obligatorii în privința stabilirii, menținerii sau încadrării în grad de invaliditate, că în urma internării contestatoarei și în conformitate cu Criteriile și normele de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în grad de invaliditate, aprobate prin H.G. nr. 155/2011 a fost întocmită, de către Comisia de Avizare și Control decizia asupra capacității de muncă nr. 3303/2013 și că, în urma reanalizării situației medicale, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă s-a pronunțat în sensul menținerii concluziilor medicale care au stat la baza deciziei nr. 1/0701.2014, la emiterea căreia au fost avute în vedere exclusiv criteriile și normele de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1237/16 octombrie 2014 Tribunalul Dâmbovița a respins contestația formulată de contestatoarea A. D..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. 1449/3.07.2013 emisă de C. Teritorială de Pensii Dâmbovița – Cabinetul de Expertiză a Capacității de Muncă s-a stabilit că reclamanta A. D. se încadrează în gradul III de invaliditate, având un diagnostic clinic M51, o deficiență funcțională medie, capacitatea de munca fiind pierduta cel puțin jumătate.
A arătat tribunalul că în conformitate cu prevederile art. 80 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și art. 99 din H.G. nr. 257/2001 ce cuprinde Normele de aplicare a Legii pensiilor, reclamanta a fost chemată spre expertizare la INEMRCM, fiind internată la aceasta instituție.
In urma investigațiilor medicale a fost emisă decizia nr. 3303/24.10.2013, prin care s-a reținut ca diagnostic funcțional „deficiență ușoară”, menționându-se că nu se încadrează în grad de invaliditate, cod de afecțiune M51, iar capacitatea de muncă este păstrată.
Aceasta decizie a fost contestată de către reclamanta la Comisia Superioara de expertiză medicală a capacității de muncă, fiind emisă decizia nr. 7/01.2014, care a menținut aceleași concluzii: diagnostic funcțional „deficiență locomotorie ușoară IA=35%”, menționându-se că nu se încadrează în grad de invaliditate.
A arătat tribunalul că această din urma decizie este contestata în fața instanței de judecată.
Reclamanta argumenteaza nelegalitatea emiterii acestei decizii cu aceea că înscrisurile medicale, precum și investigațiile clinice la care a fost supusă atestă un diagnostic corespunzător gradului III de invaliditate, specialiștii emitenți ai scrisorilor și referatelor medicale de la Spitalul Universitar M. Central de Urgență stabilind diagnosticul „încadrat în faza III/st. III și propunând pensionarea medicală în continuare, în conformitate cu H.G. nr. 155/2011 pentru aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate.
A reținut tribunalul că în foaia de observație emisă de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității De Muncă s-a constatat ca în urma internării reclamantei diagnosticul clinic este discopatie vertebro lombara III/2, iar diagnosticul funcțional deficiență locomotorie ușoară, capacitatea de muncă păstrată, nu se încadrează în grad de invaliditate.
Prin urmare, în urma investigațiilor proprii, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a emis un alt diagnostic decât cel stabilit prin actele medicale anterioare.
Conform art. 80 din Legea nr. 263/2010 „concluziile expertizării efectuate de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă sunt obligatorii și definitive”.
Având în vedere concluziile medicale, Comisiile de expertiză au emis deciziile asupra capacității de muncă, în conformitate cu acestea, indiferent daca anterior au existat alte examinări medicale, Institutul având atribuții de control și de decizie, conform Legii nr. 263/2010.
A arătat tribunalul, că reclamanta nu a prezentat alte examinări competente medicale, eventual o expertiză de specialitate ulterioară emiterii deciziilor contestate, din care să reiasă nelegalitatea și netemeinicia concluziilor medicale și ale deciziei contestate.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal contestatoarea A. D., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține apelanta că s-a adresat instanței de judecată, solicitând anularea deciziei prin care i s-a anulat dreptul la pensie, deoarece nu s-ar încadra în gradul II de invaliditate stabilit anterior printr-o altă decizie, respectiv decizia nr. 1449/2013.
Apreciază apelanta că, concluzia la care a ajuns instanța de fond este una greșita, deoarece nu a avut în vedere actele medicale depuse la dosar, din care rezultă rezultă recidiva afecțiunii medicale care a condus la încadrarea în gradul III de invaliditate și respectiv pensionarea pe motiv de boală.
Arată apelanta că din actele medicale aflate la filele 8 și 24 rezultă afecțiunea de care a suferit și suferă, în continuare, precum și propunerea de pensionare, iar la fila 25 exista documentul medical întocmit de Centrul Medical Unirea din care rezultă recidiva la HDL 4 și DVL5.
La fila 84 există foaia de observație întocmită de reprezentanții intimatei la data de 21.10.2013 care constată aceeași suspiciune de recidiva și la filele 95 - 96 dosar se află biletul de ieșire din Spitalul Ministerului Apărării Naționale „C. D.” din București, din care rezulta că în perioada 15.09._14 a fost reoperată la coloana vertebrală, iar la fila 98 se regăsește referatul medical din 30.09.2014 cu recomandarea expresă de pensionare a sa.
Arată apelanta că din actele medicale despre care a făcut vorbire rezultă cu certitudine faptul că a suferit și suferă în continuare de discopatie vertebrală lombara L4-LS dreapta faza III stadiul III, iar în hotărârea nr. 155/23.02.2011 s-a stabilit la cap. 3 ca stadiul III al bolii corespunde cu gradul III de invaliditate.
Apreciază apelanta că nu ar fi fost oportună o expertiză de specialitate ulterioară emiterii deciziilor contestate, atâta timp cât a fost reoperată datorită recidivei bolii iar diagnosticul stabilit cu ocazia reoperarii este unul care o îndreptățește să solicite încadrarea sa în gradul III de invaliditate și, pe cale de consecința, pensionarea.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, să se dispună anularea deciziei nr. 1/2014 emisă de către intimată.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea apreciază ca fondat apelul declarat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
In speta, a fost contestata decizia nr. 3303/24.10.2013 emisa de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității De Muncă si mentinuta prin decizia nr.1/1 iulie 2014, prin care s-a reținut ca diagnostic funcțional „deficiență ușoară”, menționându-se că apelanta-reclamanta nu se încadrează în grad de invaliditate, cod de afecțiune M51.
S-a retinut, in mod corect de catre tribunal, ca, in urma investigațiilor proprii, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a emis un alt diagnostic decât cel stabilit prin actele medicale anterioare. respectiv prin decizia nr. 1449/3.07.2013 emisă de C. Teritorială de Pensii Dâmbovița – Cabinetul de Expertiză a Capacității de Muncă, care stabilea că reclamanta A. D. se încadrează în gradul III de invaliditate, având un diagnostic clinic M51, o deficiență funcțională medie, capacitatea de munca fiind pierduta cel puțin jumătate.
In acest sens, tribunalul a retinut aplicabilitatea dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 263/2010, conform „concluziile expertizării efectuate de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă sunt obligatorii și definitive”.
Curtea apreciaza, insa, ca, desi textul de lege invocat este incident spetei, totusi, trebuie subliniat faptul ca decizia INEMRCM poate fi supusa cenzurii instantei de judecata, in caz contrar fiind incalcat dreptul de acces efectiv la justitie reglementat de disp. art. 6 CEDO.
Prin urmare, pe baza probatoriilor administrate, instanta de judecata poate invalida concluziile expertizarii efectuate de INEMRCM, situatie care se regaseste si in prezenta cauza.
Astfel, Curtea apreciaza ca apelanta-reclamanta, prin inscrisurile medicale administrate in fata primei instantei si in faza de apel, a probat imprejurarea ca se incadreaza in gradul III de invaliditate.
In acest sens, se retine recidiva afecțiunii medicale care a condus la încadrarea în gradul III de invaliditate și respectiv pensionarea pe motiv de boală, imprejurari ce rezulta din exista documentul medical întocmit de Centrul Medical Unirea privind recidiva la HDL 4 și DVL5, foaia de observație întocmită chiar de reprezentanții intimatei la data de 21.10.2013, care constată aceeași suspiciune de recidiva, biletul de ieșire din Spitalul Ministerului Apărării Naționale „C. D.” din București, din care rezulta că, în perioada 15.09._14, apelanta-reclamanta a fost reoperată la coloana vertebrală, precum si referatul medical din 30.09.2014 ce contine recomandarea expresă de pensionare a acesteia ( filele 8, 24, 25, 84, 98 dosar fond).
Mai mult decat atat, Curtea retine ca, potrivit Deciziei medicale asupra capacitatii de munca nr. 2157/19.12.2014 emisa de C. Teritoriala de Pensii Dambovita, Cabinetul de Expertiza Medicala a Capacitatii de Munca Targoviste, s-a stabilit gradul III de invaliditate pentru afectiunea avand cod M51 M 50, deficienta functionala medie si capacitate de munca de cel putin 50% pierduta.
Raportat la aceste inscrisuri medicale mai sus mentionate, Curtea constata ca apelanta-reclamanta a suferit și suferă în continuare de discopatie vertebrală lombara L4-LS dreapta faza III stadiul III, ce corespunde cu gradul III de invaliditate, astfel incat cererea acesteia privind anularea decizia nr.1/1 iulie 2014 emisă de intimat este intemeiata, urmand a se dispune repunerea contestatoarei în situația anterioară emiterii acestei decizii .
Cat priveste insa, solicitarea apelantei-reclamante privind obligarea Casei Nationale de Pensii Publice la plata pensiei ce i-a fost sistata in perioada ulterioara emiterii deciziei contestate, Curtea constata ca nu poate fi solutionata in prezentul cadru procesual, intrucat institutia vizata nu este parte in proces, calitatea de parata avand-o Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Prin urmare, solicitarea apelantei-reclamante privind plata sumelor de bani restante poate fi valorificata in cadrul unei cereri separate, caci prezenta decizie nu ii poate fi opozabila Casei Nationale de Pensii Publice .
F. de toate aceste considerente, Curtea apreciaza apelul ca fiind fondat, in limitele aratate, motiv pentru care, in baza disp. art. 480 NCPC, il va admite, va schimba in tot sentinta apelata si va admite in parte actiunea.
Pe cale de consecinta, Curtea va anula decizia nr.1/1 iulie 2014 emisă de intimat și va dispune repunerea contestatoarei în situația anterioară emiterii acestei decizii, respingand, in rest contestatia.
De asemenea, Curtea va lua act că apelanta-contestatoare A. D. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de contestatoarea A. D., domiciliată în Târgoviște, Bulevardul Independenței, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1237/16 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, Șoseaua Panduri, nr. 22, sector 5.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 1237/16 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că admite în parte contestația.
Anulează decizia nr.1/1 iulie 2014 emisă de intimat și dispune repunerea contestatoarei în situația anterioară emiterii acestei decizii.
Respinge în rest contestația.
Ia act că apelanta-contestatoare A. D. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Red. VIS
Tehnored. DV
5 ex./08.05.2015
d.f. nr._ - Tribunalul Dâmbovița
j.f. R. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 709/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Actiune in constatare. Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
