Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 317/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 168/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 317
Ședința publică din data de 5 martie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul V. O. M., domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1545 din 16 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în P., ., județul Prahova.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului apelantului contestator să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 5 martie 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr.168/ 105/2014 la data de 10.01.2014, contestatorul V. O. M. a chemat în judecată pe pârâta . SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 104/11.12.2013 de încetare a contractului individual de muncă și obligarea pârâtei să-i plătească toate drepturile salariale până la repunerea în drepturi.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că prin decizia contestată pârâta a făcut aplicarea prevederilor art.56 alin.1 lit.c din Codul muncii vizând încetarea de drept a contractului individual de muncă la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, măsură care este prematură, nelegală și abuzivă în condițiile în care pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile instituite în sarcina sa prin sentința civilă nr.1063/08.04.2013 prin care a fost obligată să-l reintegreze pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă deși, de la data pronunțării acestei sentințe definitive au trecut 9 luni și respectiv 4 luni de la pronunțarea de către Curtea de Apel Ploiești a deciziei nr.2325/24.09.2013 prin care s-a respins ca nefondat recursul pârâtei.
A precizat contestatorul că intimata a emis decizia nr.97/02.12.2013 pentru punere sa în aplicare a sentinței sus menționate în sensul că începând cu 05.12.2012 a dispus reintegrarea sa pe postul de proiectant inginer metalurg, C._, deși postul deținut anterior desfacerii CIM conform fișei postului a fost de inginer proiectant C._, astfel încât intimata modificat ilegal și unilateral locul muncii, felul muncii și salariul.
A mai susținut contestatorul că intimata a transmis și oferta de plată prin ordinul de plată nr.625/03.12.2013 în sumă de 13.324,40 lei fără a prezenta modalitatea de calcul a drepturilor salariale cuvenite potrivit obligației, fixându-i un salariu lunar situat sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată.
S-a mai arătat de către contestator că nu există niciun impediment pentru a cumula pensia cu venituri salariale, în cadrul intimatei fiind la acest moment angajați mai mulți foști salariați cu decizii de pensionare, ceea ce înseamnă că intimata manifestă rea credință și atitudine ostilă față de persoana sa, urmărind prin orice mijloace desfacerea contractului său individual de muncă chiar dacă acestea sunt discriminatorii.
La data de 10.04.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că, referitor la reintegrarea contestatorului, intimata a îndeplinit întocmai dispozițiile obligatorii ale sentinței civile nr.1063/2013 procesând la punerea în executare a acesteia, solicitând contestatorului să se prezinte la sediul societății în vederea reintegrării, solicitare căreia contestatorul nu i-a dat curs, motiv pentru care societatea a apelat la serviciile unui executor judecătoresc care a întocmit procesul verbal din data de 04.12.2012 conform căruia contestatorului i-au fost înmânate decizia nr. 97/02.12.2013 privind reintegrarea acestuia și actul adițional la CIM.
A mai arătat intimată că, referitor la plata drepturilor de care a beneficiat contestatorul de la data desfacerii CIM până la data reintegrării efective, societatea a calculat toate drepturile bănești de care contestatorul ar fi beneficiat dacă ar fi lucrat efectiv, cu respectarea dispozițiilor sentinței civile sus menționate, rezultând că suma netă datorată contestatorului este de 19.924 lei, din care i-a fost reținută suma de 6.599,60 lei reprezentând cheltuieli de executare, astfel încât contestatorului i-a fost consemnată și pusă la dispoziție suma de 13.324,40 lei, reprezentând rest de plată, drepturi salariale conform ordinului de plată nr.625/2013.
S-a mai precizat de către intimată că, în ceea ce privește reintegrarea contestatorului la data rămânerii definitive și executorie a sentinței civile nr. 1063/08.04.2013, în cadrul societății nu mai exista și nu există locul de muncă C._ și niciun alt loc de muncă cu cod identic, motiv pentru care contestatorul a fost reintegrat pe postul de proiectant inginer metalurg C._, post asemănător în ceea ce privește condițiile de muncă și cu o remunerație similară diferind doar codificarea C., contestatorului oferindu-i-se astfel posibilitatea să presteze aceeași muncă pe care o avea înaintea desfacerii CIM.
A susținut intimata, totodată, că aspectele sus menționate exced obiectului acțiunii cu care instanța a fost investită și nu există niciun motiv de anulare a deciziei, aceasta fiind emisă cu respectarea art.56 lit. c din Legea nr.53/2003.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 1545 pronunțată la data de 16 iunie 2014, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând următoarele:
Conform actelor existente la dosar (sentința civilă nr.1063/08.04.2013, fișa postului, procesul verbal din 04.12.2013), contestatorul a avut calitatea de angajat în cadrul societății intimate, iar prin decizia nr.104/11.12.2013, contractul individual de muncă nr._/19.08.1975 al contestatorului a încetat de drept ținând seama de emiterea deciziei de pensie nr._/20.12.2012 pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare potrivit prevederilor art.56 alin.1 lit. c din Legea nr.53/2003.
Potrivit art. 56 alin. 1 lit. c Codul muncii, contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cadrul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
A.. 2 al aceluiași articol prevede că pentru situația sus menționată constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris prin deciziei a angajatorului și se comunică persoanelor aflate în situațiile respective în termen de 5 zile lucrătoare.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese calitatea contestatorului de fost angajat al societății intimate în baza contractului individual de muncă nr._/19.08.1975, contract de muncă care a încetat de drept în baza deciziei de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, sens în care intimata, în calitate de angajator, a emis decizia nr. 104/11.12.2013 de încetare de drept a contractului individual de muncă al contestatorului.
Ca atare, atât timp cât decizia nr.104/11.12.2013 a fost emisă cu respectarea prevederilor art.56 alin.1 lit.c Codul muncii, fiind pensionat pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, înseamnă că decizia sus menționată este legală, neexistând niciun motiv de nulitate a acesteia, astfel încât pretenția contestatorului de a se anula această decizie și de a fi reintegrat cu obligarea intimatei de a-i plăti toate drepturile salariale până la repunerea în drepturi, este neîntemeiată.
Susținerile contestatorului în sensul că intimata nu ar fi îndeplinit de bună voie obligațiile instituite în sarcina sa în baza sentinței civile nr. 1063/08.04.2013, rămasă irevocabilă în baza deciziei nr.2325/24.09.2013 constând în reintegrarea sa pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și plata drepturilor salariale indexate, majorate, reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, intimata reintegrându-l în realitate pe un alt post modificând ilegal și unilateral locul muncii, felul muncii și salariul și calculându-i un salariu lunar sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, nu pot fi avute în vedere întrucât exced obiectului cauzei în cadrul căreia se analizează dacă decizia de încetare de drept a contractului individual de muncă nr.104/11.12.2013 a fost emisă sau nu cu respectarea disp. art.56 alin.1 lit. c din Codul Muncii și nicidecum modalitatea de executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile vizându-l pe contestator.
Faptul că în cadrul unității intimate sunt angajați mai mulți foști salariați cu decizii de pensionare, nu înseamnă că decizia contestată a fost emisă în mod nelegal, în frauda intereselor contestatorului, cât timp decizia respectă dispozițiile legale în materie, contestatorul fiind pensionat pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, astfel încât intimata avea obligația în temeiul legii să constate încetat de drept contractul individual de muncă prin decizie comunicată contestatorului, neexistând niciun impediment ca în cazul în care acesta dorește să fie angajatul societății cu contract de muncă să formuleze cerere în acest sens, iar unitatea angajatoare, în funcție de nevoile sale, să aprobe sau nu cererea formulată.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nulitate a deciziei nr.104/11.12.2013, a respins acțiunea ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul V. O. M., criticând-o ca fiind nefondată și nelegală.
Susține că, instanța de fond s-a limitat doar la dispozițiile legale de la nivelul anului 2003, deși era datoare să țină cont de toate dispozițiile legale, într-o viziune de ansamblu și actualizată în calitatea sa de garant al respectării drepturilor justițiabililor și a principiilor ce guvernează procedura litigioasă civilă, pentru aflarea adevărului, prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și imparțiale și a respectului pentru adevăr.
Arată că, . SA are, acum, nevoie urgentă de inginerii cărora le-a desființat locurile de muncă abuziv și la vârste sub 60 de ani în anul 2008 și i-a silit astfel să apeleze la grupa de muncă pentru a se pensiona și a avea o sursă de venit.
De asemenea, are nevoie pentru a supraviețui în economia de piață, de ingineri cu experiență, foarte greu de înlocuit și de găsit și care au o înaltă pregătire de specialitate acumulată în domeniul în care au activat.
Mai arată că, societatea are în acest moment angajați mai mulți foști salariați, inclusiv fostul director general, cu decizie de pensionare.
Consideră că, desfacerea contractului de muncă este o faptă de discriminare directă care va fi adusă și la cunoștința Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate asupra Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 230/2008 care interzicea cumulul pensiilor cu salariile de stat - Pot cumula pensia cu salariul pensionarii aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public de pensii, care beneficiază de o pensie mai mică sau egală cu câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013.
Susține că, suntem în anul 2014 și are tot dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorități si instituții publice (. SA se supune dispozițiilor acestei legi fiind o societate cu capital integral de stat) coroborate cu dispozițiile Legii nr.263/2010 privind pensiile publice.
Precizează că, măsura de reziliere a contractului de muncă, mai ales în situația actuală, de administrare specială, aproape de faliment a societății, a fost prematură, inoportună si discriminatorie.
Mai arată că, . SA este în curs de executare silită la cererea creditorului-contestator, dar și in administrare specială din anul 2009 datorită incompetentelor manageriale.
Pârâta . SA, renumită ca fabrica de șomeri, persistă în continuare în îndârjirea, păguboasă economic, de a desființa locuri de muncă, și pentru că la nivelul de conducere a acestei societăți cantonată în pragul falimentului s-a promovat permanent doar incompetența, numirile fiind făcute politic.
Mai susține că, . SA nu a îndeplinit nici măcar obligațiile din SENTINȚA CIVILA nr.1063/08.04.2013 și după 7 luni, de așteptare inexplicabilă, de la pronunțare, se precipită și desface contractul individual de muncă al contestatorului dar ...după începerea executării silite.
De ce parata . SA nu mai are nevoie de V. O. M., inginer proiectant principal, cu 2 certificate de inventator, este greu de explicat de către conducerea societății care a angajat mai mulți pensionari după criterii oculte.
Solicită admiterea apelului, admiterea contestației si anularea deciziei nr. 104/11.12.2013 emisă de . SA, ca fiind neîntemeiată, discriminatorie și nelegală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.104/11.12.2013, contractul individual de muncă nr._/19.08.1975 al contestatorului a încetat de drept, față de emiterea deciziei de pensie nr._/20.12.2012 pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, potrivit prevederilor art.56 alin.1 lit. c din Legea nr.53/2003.
Faptul că anterior emiterii acestei decizii a existat un alt litigiu între părți, în urma căruia contestatorul a fost reintegrat prin decizia nr.97/02.12.2013 de punere în aplicare a sentinței civile nr.1063/08.04.2013, contestatorul fiind nemulțumit de întârzierea reintegrării și de faptul că s-a realizat ca urmare a executării silite, nu este de natură a afecta legalitatea deciziei de încetare a raporturilor de muncă, întrucât încetarea intervine de drept, de la lege.
Dealtfel, trebuie observat că această decizie de încetare emisă în baza art.56 alin.1 lit.c din Codul muncii nu a fost contestată pentru vreo cauză de nulitate, ci pe motive oportunitate și de discriminare, contestatorul fiind nemulțumit de faptul că alți colegi aflați într-o situație similară au fost menținuți în cadrul societății intimate.
Însă, așa cum a remarcat și instanța de fond, contestatorul are posibilitatea de a solicita inițierea unor noi raporturi de muncă, însă este necesar acordul de voință al părților contractului individual de muncă. Nu este suficientă în acest sens manifestarea de voință a contestatorului, fiind necesar și consimțământul angajatorului, ori, față de o încetare a raporturilor de muncă intervenită de drept, instanța nu poate obliga angajatorul să continue raporturile de muncă cu acesta, după cum nu poate suplini consimțământul angajatorului.
Ceea ce interesează în cauză este că Decizia nr.104/11.12.2013 a fost emisă cu respectarea disp.art.56 alin.1 lit.c din Codul muncii, apelantul fiind pensionat pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare. Așa cum s-a mai arătat, persoana care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă poate încheia, ulterior încetării de drept a contractului individual de muncă, un nou contract de muncă cu același angajator sau cu altul, oportunitatea încheierii unui astfel de contract aparținând în exclusivitate angajatorului.
În raport de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul V. O. M., domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1545 din 16 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în P., ., județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. MG
Tehnored.CO
4 ex./03.04.2015
d.f._ Trib. Prahova
j.f. C. R.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 850/2015. Curtea de Apel... | Reconstituire vechime. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
