Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 401/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 3336/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 401
Ședința publică din data de 18 martie 2015
Președinte - P. M. G.
Judecător - V. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul F. L. – V., cu domiciliul în comuna B., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2682 pronunțată la 24 noiembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. B., cu sediul în ., . nr. 356A, județul Prahova, C. L. AL COMUNEI B., cu sediul în ., . nr. 140A, județul Prahova și ., cu sediul în . nr. 140A, județul Prahova.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că apelul este la primul termen de judecată și că prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 411 alin.1 pct. 2 Teza II și alin 2 NCPC, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamantul F. L.-V., a chemat în judecata pârâții Scoală G.; B., în calitate de ordonator terțiar de credite, C. local al Comunei B., în calitate de ordonator principal de credite, dar și de finanțator al unităților de învățământ preuniversitar de stat, ., prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâtei unitatea școlară Scoală G. B. la calcularea și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr. 1812/20.06.2008 respectiv 425/11.03.2011 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarele nr._, respectiv_, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective ; obligarea pârâtei la calcularea și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 707/7.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul_ de la data pronunțării sentinței și până la data plătii efective; obligarea pârâților . în calitate de reprezentant legal la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 Noul cod de procedură civilă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 1812/20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul_, pârâta a fost obligată la plata unor drepturi salariale neacordate sub formă de primă de vacantă pentru perioada 2005-2007 așa cum era obligată conform art. 48-50 din Legea 128/1997 și CCM Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.
Prin sentințele civile nr. 425/11.03.2011 și 707/07.03.2013 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ și dosarul nr._ pârâta a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamantului, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, drepturi actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamantului din neaplicarea legii 330/2009 pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plații.
Deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până în prezent reclamantul nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată și, prin urmare, s-a produs un prejudiciu prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse, în plus față de prejudiciul creat inițial, prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
Potrivit art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."", iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Același act normativ prevede, la art. 295 alin. (1), următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile, legislației civile"""" (actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislație muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cad, cu dispozițiile legislației civile.”)
Prin urmare, reclamantul a apreciat că, și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume: art. 1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările și completările ulterioare care prevede: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin să facă ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă: nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, prin lege, dobânda curge de drept."
A mai invocat reclamantul art. 1530, 1531 și 1535 din Noul cod civil și art. l și 2 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Reclamantul a învederat ca pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită. Astfel, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Este evident că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație concomitent cu acordarea dobânzii legale nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală ) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus. ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
Mai mult decât atât, legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) - că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poale determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Definiția daunelor interese nu este precizată în dispozițiile Legii nr.53/2003, ceea ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune-interese, respectiv, art. 1088 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC.
In acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în soluționarea recursului în interesul legii, a dispus, prin Decizia nr. 2 în dosarul 21/2013: " în aplicarea disp. art. 1082 și art. 1088 din C. civ. din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza 1 și art. 1535 alin. 1 din L. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. l și art.2 din O.U.G. 71/2009 privitul plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin L. 230/201, cu modificările și completările ulterioare.""
Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In dovedirea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Pârâții legal citați nu au formulat întâmpinare.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2682 din 24.11.2014 a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut că reclamantul a invocat în sprijinul pretențiilor deduse judecații, sent.civ. nr. 1812/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitiva și irevocabilă, prin care școala cu clasele I-VIII (alături de alți pârâți) a fost obligată să plătească membrilor sindicatului reclamant, respectiv Sindicatul Școala Prahovei, drepturile bănești reprezentând prime de vacanta pentru perioada 2005-2007, actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă, iar pârâții C. L. B., Primarul . alți pârâți) au fost obligați să vireze către Școala cu clasele I-VIII B. (precum și către alți pârâți) fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate, către membrii de sindicat.
Prin sent.civ. nr. 425/11.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, C. L. B. și Primarul . obligați (alături de alți pârâți) la calculul și plata către membrii sindicatului Școala Prahovei semnatari ai tabelelor anexate acțiunii, a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prev. legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Prin sent. civ. nr. 707/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă și executorie, Școala G. B. a fost obligată la calculul și plata către reclamantul F. L. V., a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, în conformitate cu prev. Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OUG nr. 15/2008, începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 31.12.2010, precum și a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate de membrii de sindicat, în conformitate cu prev. Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 13.05.2011, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectiva a plății. Totodată, au fost obligați pârâții C. L. B. și Primarul . și sa vireze sumele necesare asigurării finanțării pentru plata sumelor cuvenite cu titlu de drepturi salariale, mai sus menționate.
Așa cum a rezultat din adeverința nr. 384/11.04.2014 emisă de pârâta Școala G. . prezenta cauza este beneficiar al sent. civ. nr. 1812/2008, 425/2011 și 707/2013 pronunțate de Tribunalul Prahova, iar până în prezent unitatea nu a achitat acestuia „suma integrală prevăzută de sentința judecătoreasca mai sus menționată”, plata fiind făcută în conformitate cu Legea nr. 230/2011.
Tribunalul a apreciat că acest înscris nu detaliază în nici un fel, la care dintre cele trei sentințe se referă, ca nefiind executată integral.
Prin urmare, creanțele astfel datorate au fost achitate numai în parte, până la momentul actual, iar prin O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, a fost stabilită o procedură specială de plata a sumelor astfel datorate, după cum urmează:
„ Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Așadar, intră sub incidența acestui act normativ numai sent. civ. nr. 425/11.03.2011 pronunțata de Tribunalul Prahova și sent. civ. nr. 707/07.03.2013 pronunțata de Tribunalul Prahova, devenite executorii până la 31.12.2011.
Pe cale de consecință, numai pentru aceste două titluri executorii au putut fi avute în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 2/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că, „ În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1531 al. 1, al. 2 teza 1 și art. 1535 al. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Cu toate acestea tribunalul a considerat că reclamantul nu a făcut dovada că la data pronunțării celor două hotărâri judecătorești arătate în precedent, avea calitatea de membru al Sindicatului Școala Prahovei, aceasta fiind reclamantă în cauzele respective, deși instanța i-a pus în vedere să facă o asemenea probă, drept pe care nu a înțeles să și-l valorifice în mod corespunzător. Față de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata dobânzii legale pentru punerea în executare cu întârziere a acestor hotărâri.
În ce privește cel de-al treilea titlu executoriu arătat de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv sent. civ. nr. 707/07.03.2013 pronunțata de Tribunalul Prahova, instanța a avut în vedere că nu s-a făcut dovada neplății integrale a drepturilor stabilite în favoarea reclamantului și menționate în aceasta sentință, situație ce ar fi generat eventual, dreptul acestuia la plata dobânzii legale cu titlu de daune interese –moratorii.
S-a considerat de prima instanță că înscrisul depus la fila 22, respectiv adeverința nr. 384 /2014, nu poate constitui o dovadă absolută în acest sens, față de faptul că nu cuprinde mențiuni exacte cu privire la titlurile executorii ce nu au fost executate în întregime, făcându-se referire la o singura sentința ca fiind în aceasta situație, sentința pe care însă emitenta nu a indicat-o. Or, temeiul acordării daunelor interese îl constituie tocmai principiul reparării integrale a prejudiciului ce se pretinde a fi fost cauzat prin plata cu întârziere a creanței constatate prin titlu executoriu, întârziere care nu este insă dovedită.
Prin urmare, instanța a constatat că și acest capăt de cerere este neîntemeiat, nefiind făcută dovada plății cu întârziere a creanței datorate ce face obiectul titlului executoriu reprezentat de sent. civ. nr. 707/07.03.2013 .
Față de modul de soluționare a acestor prime capete de cerere, tribunalul a respins și celelalte cereri ca fiind neîntemeiate, acestea având caracter subsidiar.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul F. L. V., criticând-o pentru nelegalitate.
Apelantul a arătat că a chemat în judecată Școala G. B., C. L. al Comunei B. și . solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Unitatea Școlară G. B. la calcularea și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr. 1812/2008, 425/2011 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarele nr._, respectiv_ pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plații efective, obligarea pârâtei la calcularea și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 707/2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ de la data pronunțării sentinței și până la data plații efective, obligarea pârâților . în calitate de reprezentant legal la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
În motivarea cererii a arătat că, deși prin sentințele mai sus menționate și-a câștigat drepturi bănești, nu a beneficiat de plata acestor drepturi dispuse de instanță și astfel în mod evident i s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse, în plus, față de prejudiciul creat inițial prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008.
Față de respingerea cererii de în judecată, apelantul a apreciat că nelegalitatea hotărârii pronunțate rezida din următoarele considerente:
1. În mod eronat instanța a apreciat faptul că nu ar fi făcut dovada că la data pronunțării celor două hotărâri judecătorești nu avea calitatea de membru al sindicatului Școală Prahovei, acest sindicat fiind reclamant în cauzele respective.
În realitate, calitatea de membru al Sindicatului Școala Prahovei, a arătat apelantul că rezulta din înscrisurile care sunt la dosarul cauzei precum și din înscrisurile pe care le va depune în apel.
La o examinare atentă a materialului probator, se observă că reclamantului i s-a oprit contribuția către respectivul sindicat așa cum rezulta din adeverințele și statele de plată existente. Mai mult decât atât, nici unul dintre pârâți nu a contestat calitatea de membru al respectivului sindicat, niciunul dintre pârâți nu a contestat dreptul său la acordarea diferențelor salariate dispuse de instanță prin acele hotărâri judecătorești.
A precizat apelantul că, este adevărat că instanța de fond i-a solicitat dovada calității sale de membru al Sindicatului Școală Prahovei și implicit beneficiar al drepturilor salariale din sentințele judecătorești menționate, însă a apreciat că dovada apartenenței sale la respectivul sindicat rezulta din înscrisurile deja existente la dosar nefiind necesare probe suplimentare.
Prin urmare, a apreciat apelantul că instanța a făcut o greșită interpretare a legii, constatând că nu ar fi făcut dovada de membru al sindicatului, în condițiile în care nu s-a analizat decât superficial materialul probator, situația în care a considerat că se impune admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate.
2. Al doilea motiv de apel vizează faptul că, instanța a apreciat în motivarea sentinței apelate că nu s-ar fi făcut dovada neplății integrale a drepturilor stabilite în favoarea reclamantului prin sentința civila nr. 707/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.
A considerat apelantul că și aceasta motivare este contrara legii, de notorietate fiind faptul că reclamantul nu poate într-un litigiu să dovedească un fapt negativ. Sarcina probei, având în vedere însăși natura juridică a cauzei dedusă judecații, respectiv, litigiul de muncă, este categoric obligația pârâtelor. Pârâtele erau cele care trebuiau să facă dovada că au achitat integral aceste drepturi salariale, însă după cum se poate observa, pârâtele nu au formulat asemenea apărări.
Mai mult decât atât, adeverința nr. 384/2014 depusă la fila 22 din dosar, contrariu a ceea ce a reținut instanța, constituie o dovadă elocventă a faptului că titlurile executorii nu au fost executate în întregime, prin urmare, apelantul a considerat că i s-a creat un prejudiciu care a generat dreptul la plata dobânzii legale cu titlu de daune interese.
A apreciat apelantul că nu are relevanță faptul că aceasta adeverință nu cuprinde în mod expres mențiuni cu privire la titluri executorii care nu au fost executate în întregime, ceea ce este relevant îl reprezintă faptul că, practic se certifică prin acest înscris o realitate de fapt, neplata drepturilor salariale cuvenite, ceea ce atrage incidența obligațiilor impuse prin sentința civila nr. 707/2013 a Tribunalului Prahova.
Pentru toate aceste considerente, apelantul F. L.-V. a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Deși legal citate cu această mențiune, intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat în prezenta cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Prin sentința apelată instanța de fond a respins acțiunea prin care reclamantul solicita acordarea dobânzilor pentru trei titluri executorii pe considerentul că acesta nu a făcut dovada calității de membru al sindicatului care a promovat două din cele trei acțiuni și nici a faptului că nu i s-au achitat integral drepturile salariale rezultând din sentința civilă nr. 703/2013.
Prin sentința civilă nr. 1812/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitiva și irevocabilă, Școala cu clasele I-VIII B. (alături de alți pârâți) a fost obligată să plătească membrilor Sindicatuluicoala Prahovei, drepturile bănești reprezentând prime de vacanta pentru perioada 2005-2007, actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă, iar pârâții C. L. B., Primarul . alți pârâți) au fost obligați să vireze către Școala cu clasele I-VIII B. (precum și către alți pârâți) fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate, către membrii de sindicat (filele 14-16 dosar fond).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 425/11.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, C. L. B. și Primarul . obligați (alături de alți pârâți) la calculul și plata către membrii Sindicatului Școala Prahovei (semnatari ai tabelelor anexate acțiunii), a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prev. legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății ( filele 17-19 dosar fond).
Totodată prin sentința civilă nr. 707/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă și executorie, Școala G. B. a fost obligată la calculul și plata către reclamantul F. L. V., a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, în conformitate cu prev. Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OUG nr. 15/2008, începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 31.12.2010, precum și a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate de membrii de sindicat, în conformitate cu prev. Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 13.05.2011, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectiva a plății, iar pârâții C. L. B. și Primarul . obligați să asigure și sa vireze sumele necesare asigurării finanțării pentru plata sumelor cuvenite cu titlu de drepturi salariale, mai sus menționate ( filele 20-21 dosar fond).
Din adeverința nr. 1340/17.12.2014 emisă de Școala G. B. și depusă în fața instanței de apel (fila 11 dosar) rezultă că reclamantul a fost angajat ca profesor titular în cadrul acestei unități și a fost înscris în Sindicatul Școala Prahovei în perioada 01.09._11, fiindu-i reținută lunar cotizația de sindicat de 1% din salariu., menționându-se totodată în adeverințele nr. 92/21.01.2015, 93/21.01.2015 și 94/21.01.2015 (filele 12, 13, 14 dosar apel) că reclamantului nu i s-au plătit integral sumele menționate în sentințele civile nr. 1812/20.06.2008, 425/11.03.2011 și 707/07.03.2013, ci au fost efectuate plăți în tranșe conform legii nr. 230/2011 începând cu anul 2013.
În condițiile în care s-a făcut dovada calității reclamantului de membru al Sindicatului Școala Prahovei la momentul în care au fost pronunțate sentințele civile nr. 1812/2008 și 425/2011, iar cea de-a treia hotărâre a fost pronunțată în contradictoriu cu acesta în calitate de reclamant (sentința civilă nr. 707/2013) și totodată s-a probat că drepturile salariale ce i se cuveneau reclamantului în baza hotărârilor mai sus menționate nu au fost achitate integral rezultă că se justifică admiterea demersului său ținând cont și de următoarele argumente:
Problema ce se cere a fi tranșată în cauza dedusă judecății se referă la existența prejudiciului și la natura acestuia, în funcție de interpretarea dată asupra legii aplicabile, prin urmare, la îndreptățirea reclamantului de a obține reparație sub forma daunelor interese moratorii și dacă acestea constau doar în actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial, ori în dobânda legală, înțeleasă separat de actualizarea la inflație.
Potrivit art.1535 din Noul Cod civil – „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege,
fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să
facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”
Fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul creditorului (al reclamantului) la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial. O astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâre judecătorească reclamantul are titluri executorii, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive, respectiv prin OUG 71/2009 și L.230/2011. Plata creanțelor reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu a fost eșalonată independent de voința reclamantului, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene, dar aceasta nu înseamnă că respectivele creanțe nu sunt exigibile.
Creanțele în litigiu au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar aceste hotărâri pronunțate în materia conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art. 289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că ele de la data pronunțării au devenit certe, lichide și exigibile. Creanțele reclamantului constatate prin hotărâri judecătorești își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executarea a hotărârilor judecătorești.
Cert este că prin neexecutarea integrală a creanțelor la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu constă, atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care este îndreptățit reclamantul pentru neexecutarea integrala a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că a fost obligat pârâtul la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparației prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamantului, se cuvin acestuia ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
În raport de argumentele expuse mai sus, Curtea constată că, prin obligarea pârâtului, la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, se asigură repararea integrală a prejudiciului.
Dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamantului la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți.
De altfel, se impune a se face precizarea că prin decizia civilă nr. 2/17 februarie 2014, pronunțată cu ocazia soluționării recursului în interesului legii în ceea ce privește acordarea de dobânzi în spețele de acest gen s-a stabilit de Î.C.C.J. că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligației, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Prin urmare, reclamantul, în calitate de creditor este beneficiarul acestor dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar el datorită actelor normative menționate în precedent a fost împiedicat să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească. În atare context se impunea admiterea acțiunii reclamantului și obligarea pârâtei Școala G. B. la calcularea și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite reclamantului conform sentințelor civile nr. 1812/20.06.2008 și 425/11.03.2011 pronunțate de Tribunalul Prahova începând cu 17.04.2011 și până la data plății efective și a dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 707/7.03.2013 a Tribunalului Prahova de la data pronunțării sentinței până la data plății efective, precum și obligarea pârâților . și C. L. B. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
Soluția de obligare a pârâtei la plata dobânzii se impune și din considerente de echitate, dat fiind că amânarea executării datoriei sau eșalonarea acesteia a fost dispusă prin ordonanță de urgență a guvernului, fără acordul reclamantului creditor, iar termenul stabilit pentru executarea întregii sume depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, și nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
În raport de considerentele expuse în precedent Curtea apreciază că sunt fondate criticile apelantului, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, va admite apelul, va schimba în tot sentința în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta Școala G. B. la calcularea și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite reclamantului conform sentințelor civile nr. 1812/20.06.2008 și 425/11.03.2011 pronunțate de Tribunalul Prahova începând cu 17.04.2011 și până la data plății efective și a dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 707/7.03.2013 a Tribunalului Prahova de la data pronunțării sentinței până la data plății efective, iar pârâții . și C. L. B. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
Deși pârâții se află în culă procesuală instanța va respinge cererea reclamantului de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată ( cerere formulată prin acțiunea introductivă) motivat de faptul că nu s-a făcut dovada efectuării acestora și a cuantumului lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul F. L. – V., cu domiciliul în comuna B., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2682 pronunțată la 24 noiembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. B., cu sediul în ., . nr. 356A, județul Prahova, C. L. AL COMUNEI B., cu sediul în ., . nr. 140A, județul Prahova și ., cu sediul în ., . nr. 140A, județul Prahova.
Schimbă în tot sentința în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta Școala G. B. la calcularea și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite reclamantului conform sentințelor civile nr. 1812/20.06.2008 și 425/11.03.2011 pronunțate de Tribunalul Prahova începând cu 17.04.2011 și până la data plății efective și a dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 707/7.03.2013 a Tribunalului Prahova de la data pronunțării sentinței până la data plății efective.
Obligă pârâții . și C. L. B. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. G. V. G.
Grefier,
G. C.
Red.GV
Tehnored.GC
6 ex./31.03.2015
d.f. nr._ Tribunal Prahova
j.f. D. G.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Reconstituire vechime. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 739/2015.... → |
|---|
