Reconstituire vechime. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 490/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 283/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 490
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul V. C., cu domiciliul în Râmnicu-Sărat, ., ., J. B., împotriva sentinței civile nr. 84/28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., ., J. B..
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant V. C., lipsind intimata-pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin intermediul serviciului registratură, intimata-pârâtă a depus la dosar cererea înregistrată sub nr._/20.05.2015, în cuprinsul căreia s-a precizat că nu deține documente care să ateste acordarea grupei a II-a de muncă, solicitată de către reclamant, conform Ordinului nr. 50/1990.
Recurentul-reclamant V. C., având personal cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și în temeiul art. 248 raportat la art. 421 alin. 2 și art. 485 din noul Cod de procedură civilă, act normativ incident în speță în raport de data inițierii litigiului, invocă din oficiu și pune în discuție excepția tardivității formulării recursului, dat fiind că termenul de 5 zile de la pronunțare în care se putea ataca sentința primei instanțe, a fost depășit.
Recurentul-reclamant V. C., având personal cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității recursului, invocată din oficiu de către instanță, apreciind că a declarat calea de atac în cadrul termenului legal.
CURTEA,
Deliberând, conform dispozițiilor art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub număr de dosar_, reclamantul V. C. a chemat-o în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i elibera o adeverință din care să
rezulte că perioadele lucrate ca mecanic agricol se încadrează în grupa a II-a de muncă.
S-a mai solicitat ca instanța să stabilească, că activitatea lucrată la SMA Ziduri și la Asociația Economică de Reparații Auto Rm. Sărat, respectiv Societatea Agricolă Voința Rm. Sărat, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a desfășurat activitate ca mecanic agricol la unitățile menționate, iar pârâta, în calitate de deținătoare de arhivă, refuză eliberarea unei adeverințe prin care să se constate grupa a II-a de muncă în intervalele menționate.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâta . nu a fost reprezentată în instanță și nu a formulat întâmpinare, conform dispozițiilor art. 205 din noul Cod de procedură civilă.
În cadrul ședinței publice din data de 28 mai 2014, ca urmare a lipsei părților legal citate, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, conform dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 28 ianuarie 2015, termen la care instanța a invocat excepția de perimare a acțiunii.
La aceeași dată Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 84, prin care a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul V. C..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că de la data pronunțării încheierii de suspendare și până la data repunerii din oficiu pe rol a cauzei, a trecut mai mult de 6 luni de zile, interval în care cauza a rămas în nelucrare.
Tribunalul a reamintit că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală, determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât ca sancțiune, cât și ca prezumție de desistare de la judecată.
Ca atare, a arătat prima instanță, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părților sunt elemente esențiale ce definesc perimarea.
În acest context, judecătorul fondului a stabilit că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 416 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, text de lege în baza căruia a constatat perimată acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul V. C., apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, depusă ulterior, la data de 10 martie 2015, recurentul a susținut că în cauză, textele de lege incidente sunt art. 17 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, art. 121 alin. 1, art. 123 alin. 2 și art. 126 alin. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.
A învederat recurentul că arhiva societății a fost preluată de către intimată, care a refuzat să-i elibereze adeverința de încadrare în grupa a II-a de muncă; că activitatea lucrată la Asociația Economică de Reparații Auto se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II pct. 178 lit. c, respectiv că perioadele lucrate la celelalte două societăți se încadrează în Ordinul nr. 50/1990, Anexa II pct. 178, urmând a se avea în vedere și Circulara MMPS nr. 5527/22 mai 1991.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii capetelor de cerere nr. 1 – 4 din acțiune.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata . nu a fost prezentă în instanță și nu a depus întâmpinare, conform dispozițiilor art. 490 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 28 mai 2015, în temeiul dispozițiilor art. 248 raportat la art. 421 alin. 5 și art. 485 din noul Cod de procedură civilă, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților, excepția tardivității declarării recursului.
Examinând cu prioritate excepția invocată, conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, Curtea constată că este întemeiată, conform considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Cu titlu preliminar, Curtea notează că potrivit dispozițiilor art. 183 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, când un drept procedural trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea termenului atrage decăderea părții din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel.
Întrucât termenul reprezintă o condiție extrinsecă a actului de procedură, nulitățile reglementate de dispozițiile art. 185 din noul Cod de procedură civilă sunt nulități necondiționate, vătămarea fiind prezumată în mod absolut.
Ca atare, nedepunerea recursului în termenul legal reprezintă o excepție absolută, are poate fi invocată de parte ori de instanță în orice stare a procesului, întrucât vizează încălcarea unor norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga nici măcar prin acord.
În speța pendinte, Curtea reține, ca situație de fapt, că reclamatul V. C. a declarat recurs la data de 16 februarie 2015, conform rezoluției de primire și datei faxului de expediere, aplicate pe cererea de recurs aflată la fila 5 dosar, iar conform dispozițiilor art. 421 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, termenul de recurs era de 5 zile de la data pronunțării sentinței (28 ianuarie 2015).
Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, când termenul se socotește pe zile (ipoteză ce se regăsește în speță), nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici cea în care acesta se împlinește.
Aplicând aceste norme care reglementează modalitatea de calcul a termenelor procedurale, Curtea notează că ultima zi a termenului în care reclamantul V. C. putea declara recurs era la data de 3.02.2015 (marți).
În atare situație, este evident că raportat la situația de fapt reținută în paragrafele precedente, declararea recursului s-a realizat în afara termenului legal, fapt de natură a atrage sancțiunea decăderii recurentului din exercitarea dreptului de a uza de calea de atac a recursului, prevăzută de art. 185 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă.
În considerarea acestui argument de fapt și de drept, Curtea va proceda, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă raportat la art. 185 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 421 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, la admiterea excepției tardivității recursului, invocată din oficiu, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul V. C., cu domiciliul în Râmnicu-Sărat, . C, ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 84/28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., ., județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2015.
Președinte, Judecători,
V.-I. S. A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Red. ACB
Tehnored. DV
4 ex./19.06.2015
d.f._ – Tribunalul B.
j.f. G. S.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 317/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 401/2015.... → |
|---|
