Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2014/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2014/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 2014/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2014
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de contestatoarea P. M. domiciliată în orașul Comarnic, Cartier Podul L. nr.48, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1985 din 14 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . sediul în orașul S., ..8, județ Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 19 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar, a amânat pronunțarea la data de 26 noiembrie, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalul Prahova, la data de 26.08.2014, reclamanta P. M. a formulat contestație împotriva deciziei de concediere Nr.890/05.08.2014 emisa de către Președintele CA. dl.Schwartz M. al S.C.S. S.A., prin care în baza art.61 lit.a din Codul Muncii a fost concediata începând cu data de 05.08.2014.
A solicitat anularea acestei decizii, nu dorește reintegrarea pe postul avut anterior concedierii, însă, a solicitat totodată obligarea angajatorului la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate cu indicele de creștere al preturilor și rata dobânzii, începând cu data de 06.08.2014 până la data rămânerii definitive a sentinței, precum și obligarea angajatorului să-i plătească: .Zilele de concediu de odihna pe care nu le-a efectuat pe anul 2013 cu toate ca în februarie 2013 a fost obligată, alături de alte colege cameriste, sa își ia 10 zile de concediu fără plata,însă în același timp, a venit la serviciu fiind obligata sa muncească fără salariu; Zilele de sărbători legale pe care le-a lucrat, pe toata durata cât a fost angajata acestei societăți comerciale, zile care nu i-au fost compensate cu zile libere și nici nu i-au fost plătite ( conform Codului Muncii); Garanția pentru gestiunea pe care a avut-o și care nu i-a fost data la data concedierii deși, conform notei de lichidare, nu are niciun fel de datorii fata de fostul angajator; Diferenta de salariu dintre muncitor calificat (camerista cu certificat de calificare ) și salariul cu care a fost plătită ( salariul minim pe economie, de muncitor necalificat), pe întreaga perioada lucrata la aceasta societate comerciala.
In motivarea cererii, a arătat că a fost angajata acestei societăți comerciale cu contract individual de munca pe perioada determinata (conform contract individual de munca nr.645/16.03.2011) iar din data de 16.06.2011 a fost angajata pe perioada nedeterminata, conform actului adițional nr.458/16.06.2011 la contract de munca nr.645/16.03.2011 pe funcția de camerista, timp în care nu a primit nicio sancțiune pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, pana la data de 31.07.2014 când i-a fost suspendat, în mod abuziv și ilegal, contractual individual de munca.
Pe data de 01.08.2014 a fost somata, de către șefa serviciului personal, să dea notă explicativă, a dat aceasta nota explicativa înregistrată sub nr.876/01.08.2014 iar ulterior, în aceeași zi, i-a fost înmânata și adresa înregistrata sub nr.874/01.08.2014, adresa ce încalcă dispozițiile imperative ale Codului Muncii referitoare la cercetarea disciplinara deoarece, nu conține în mod clar data și ora convocării, fapt pentru care nu a dat curs acestei adrese, deoarece nu a știut în ce data și la ce ora este convocata. Cu toate acestea, abuzurile conducerii societății angajatoare au continuat, materializându-se în suspendarea abuziva a contractului individual de munca, conform Deciziei nr.871/31.07.2014 iar ulterior, în concedierea abuziva conform Deciziei nr.890/05.08.2014.
A mai arătat ca deși a dat nota explicativa înregistrata pe 01.08.2014 sub nr.876 iar apoi ,în aceiași zi i s-a înmânat adresa nr.874/01.08.2014 ( adresa ce nu cuprinde data și ora convocării ), contractual individual de munca i-a fost suspendat începând cu data de 31.07.2014, conform Deciziei nr.871/31.07.2014.
A mai arătat că, era obligata să muncească peste program, nu i s-au plătit orele suplimentare, nu avea condiții de munca corespunzătoare neavând oficiul cameristei de etaj dotat cu grup sanitar,dus și chiuveta fiind nevoita sa intre în camerele turiștilor pentru a se spală; a fost,pe toata perioada angajării plătită cu salariul minim pe economie deși este camerista, adică muncitor calificat și avea, în același timp și gestiune oprindu-i-se garanție pentru aceasta.
Mai mult decât atât, deși nu i s-au plătit drepturile salariale cuvenite pentru orele suplimentare lucrate, pentru sărbătorile legale lucrate, pentru faptul ca era muncitor calificat ( fiind plătită ca necalificat cu minim pe economie ) a fost de mai multe ori amenințata și jignita de către personalul din conducerea societății comerciale, ultima oara, pe data de 29.07.2014, în ședința de la ora 09.30 cu tot personalul de la cazare, a fost făcuta nesimțita de către dl.P. al C.A.S. S.A. Schwartz M., pe motiv că nu-și îndeplinește în mod corespunzător sarcinile de serviciu, fapt neadevărat.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1985 din data de 14.07.2015, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația formulată de contestatoarea P. M. și a obligat intimata să restituie contestatoarei garanția materială depusă.
A respins capătul de cerere privind Anularea decizie nr.890/05.08.2014 emisă de intimată; plata zilelor de concediu de odihnă neefectuate pe anul 2013, a zilelor de Sărbători legale pretins lucrate și a capătului de cerere privind plata diferenței dintre salariul de muncitor calificat și salariul de încadrare a contestatoarei încasat efectiv, ca neîntemeiată.
De asemenea, a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar, contestatoarea a fost angajata societății comerciale intimate, cu contract individual de munca pe perioada determinata ( conform contract individual de munca nr.645/16.03.2011) iar din data de 16.06.2011 cu contract pe perioada nedeterminata, conform act adițional nr.458/16.06.2011 la contract de munca nr.645/16.03.2011, funcția ocupata fiind aceea de camerista.
In activitatea reclamantei au fost constatate deficiențe, ca urmare a controalelor repetate dispuse de către angajator, fiind sancționata cu avertisment verbal ca urmare a referatului nr._/24.08.2012 . De asemenea, au fost constatate nereguli prin referatul din 28.07.2014 .
La data de 30.07.2014, reclamanta a avut un comportament ireverențios față de administratorul societății angajatoare, aducându-i acestuia injurii atunci când a salutat-o astfel ca urmare a acestei situații s-a solicitat luarea masurilor disciplinare, motiv pentru care contestatoarea a fost convocata la 01.08.2014 i-a fost suspendat contractual individual de muncă.
In cauza s-a solicitat și s-a încuviințat proba testimoniala, la solicitarea contestatoarei, fiind audiata martora D. D., care a arătat ca singurul aspect pe care îl cunoaște atât de la contestatoare cât și de la alte colege, este acela ca nu i-a răspuns la salut administratorului societății.
De asemenea, la solicitarea intimatei a fost audiata martora D. A. care confirma susținerile martorului contestatoarei și în plus a arătat că salariata a avut un comportament ireverențios și l-a jignit pe conducătorul societății, atunci când acesta a salutat-o.
Prin urmare, salariata este cea care se află în culpă cu privire la desfacerea contractului individual de munca având în vedere ca, în mod nejustificat a avut un comportament ireverențios față de administratorul societății angajatoare.
Concedierea disciplinara poate fi dispusa și pentru abateri grave ale salariatului care pot crea sau menține o stare de tensiune în colectivul de munca, injuriile aduse colegilor sau șefilor ierarhici, insubordonarea, fiind abateri de la normele de comportare care în funcție de gravitatea lor pot conduce la concediere.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că, din ansamblul probelor administrate a rezultat că măsura concedierii disciplinare a contestatoarei a fost justificata și conforma dispozițiilor legale în vigoare.
In ce privește drepturile salariale solicitate, au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiza contabila efectuat în cauza din care rezulta ca au fost achitate contestatoarei cele 6 zile de concediu cuvenite, odată cu desfacerea contractului de munca, iar pentru activitatea desfășurată în zilele de sărbători legale intimata a acordat în compensație zile libere, verificările fiind făcute pe baza foilor colective de prezenta.
In ce privește garanția reținuta contestatoarei în calitate de gestionar, instanța a reținut poziția procesuala a intimatei care a arătat ca este gata sa o restituie contestatoarei.
Față de suma acestor considerente, Tribunalul a admis în parte contestația formulată de contestatoarea P. M. și a obligat intimata să restituie contestatoarei garanția materială depusă.
Totodată, a respins capătul de cerere privind anularea decizie nr.890/05.08.2014 emisă de intimată; plata zilelor de concediu de odihnă neefectuate pe anul 2013, a zilelor de Sărbători legale pretins lucrate și a capătului de cerere privind plata diferenței dintre salariul de muncitor calificat și salariul de încadrare a contestatoarei încasat efectiv, ca neîntemeiată.
Tribunalul a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, ca neîntemeiată, față de modul în care a fost soluționată acțiunea, care a fost admisa doar în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, susținând că în fapt s-a adresat Tribunalului Prahova cu o contestație a Deciziei de concediere pe care a considerat-o abuziva și nelegala, solicitând anularea Deciziei, plata drepturilor salariale restante, plata zilelor de concediu de odihna neefectuate, plata diferenței de salariu dintre muncitor calificat și cel de muncitor necalificat cu care a fost plătită, precum și plata garanției reținuta pentru gestiunea ce a deținut.
In acest sens a solicitat iar instanța de fond i-a aprobat ca probe testimoniale cu martori, având-o ca martora pe D. D. și proba cu expertiza normare-salarizare.
Menționează apelanta ca instanța de fond a reținut din declarația martorei un singur aspect și anume faptul ca nu a răspuns la salut administratorului societății, nereținând și celelalte aspecte declarate de martoră printre care menționez neplata orelor suplimentare de munca și a zilelor de concediu de odihnă neefectuate pe anul 2013.
Subliniază că deși în cauza s-a analizat un raport de expertiza în specialitatea normare-salarizare a muncii întocmit de către experta C. A., care stabilește în mod clar ca suma bruta ce i se cuvine, actualizata în aprilie 2015, este de 1.876,62 lei, instanța de fond nu a ținut cont nici de concluziile acesteia neluând în considerație raportul de expertiza.
Totodată nu i-a fost luata în considerație nici solicitarea privind plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariul expert.
Se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Curtea observă că sentința nu a fost criticată în ceea ce privește decizia de concediere, ci numai sub aspectul drepturilor salariale evidențiate în raportul de expertiză și anume contravaloarea orelor suplimentare, a zilelor de concediu de odihnă restante și în ceea ce privește plata diferenței de salariu dintre muncitor calificat și cel de muncitor necalificat cu care a fost plătită apelanta.
În acest sens, a susținut apelanta că instanța de fond nu a reținut și relatările martorei D. D. referitoare la neplata orelor suplimentare și a zilelor de concediu de odihnă neefectuate, însă aceste aspecte pot fi dovedite, în principal, prin înscrisuri, rezultând din foile colective de prezență că pentru zilele de sărbători legale lucrate angajatorul a asigurat reclamantei zile libere corespunzătoare.
Așadar, nu se confirmă solicitările apelantei privind drepturile bănești pentru orele suplimentare, în condițiile în care și prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. C. s-a stabilit o situație contrară, concluzia expertului fiind că nu au rezultat orele suplimentare neplătite.
Din același raport de expertiză nu rezultă nici dreptul reclamantei la contravaloarea zilelor de concediu de odihnă neefectuate, stabilind expertul, pe baza actelor contabile, că au fost efectuate și plătite 25 de zile de concediu de odihnă și că la momentul desfacerii contractului individual de muncă exista un rest de 6 zile de concediu, însă odată cu drepturile salariale din luna iulie 2014, societatea intimată a realizat și compensarea în bani a restului de 6 zile de concediu de odihnă aferent anului 2013, indemnizația respectivă fiind corect calculată și achitată reclamantei.
Într-adevăr, prin raportul de expertiză la pct.4 s-a calculat și diferența dintre salariul care i s-ar fi cuvenit contestatoarei în calitate de muncitor calificat, respectiv cameristă cu certificat de calificare și salariul cu care a fost plătită pe întreaga perioadă de angajare, rezultând cuantumul de 1876 lei.
Este adevărat că potrivit înscrisurilor de la dosar reclamanta avea calificare de cameristă, însă reclamanta a fost remunerată potrivit contractului individual de muncă, angajatorul neavând obligația legală de a respecta alți indici de ierarhizare, situație evidențiată, de altfel, și prin raportul de expertiză.
Rezultă așadar că societatea a achitat reclamantei salariul în cuantumul stipulat în contractul de muncă intervenit între părți și care reprezintă rezultatul negocierii, fiind respectate dispozițiile legale privind salarizarea, astfel că instanța nu poate acorda un salariu superior și care nu a fost stabilit prin negociere individuală între angajator și angajat.
Fiind respinsă cererea de chemare în judecată sub toate aspectele apare ca vădit nefondată și critica privind neacordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul expertului, întrucât societatea nu a căzut în pretenții, nefiind în culpă procesuală pentru a fi obligată la cheltuieli de judecată.
Prin urmare, față de considerentele expuse, nefiind afectată în nici un mod legalitatea și temeinicia sentinței, Curtea, în baza art.480 N.C.P.C., va păstra hotărârea atacată și va respinge apelul declarat de contestatoare ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea P. M. domiciliată în orașul Comarnic, Cartier Podul L. nr.48, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1985 din 14 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . sediul în orașul S., ..8, județ Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red.MG
tehnored.BA
4 ex./22.12.2015
Dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
Jud.fond G. D.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2021/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
