Acţiune în constatare. Decizia nr. 2012/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2012/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 2012/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2012
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de reclamantul I. M. domiciliat în municipiul Ploiești, . nr.37, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1650 din 10.06.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. P. SA cu sediul în municipiul București, ., sector 1 și I. Național de Cercetare Dezvoltare pentru Utilaj Petrolier IPCUP Ploiești – cu sediul în municipiul Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918 nr.1, județ Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 19 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitate apelantului-reclamant prin apărător, să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26 noiembrie, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 08.04.2014, reclamantul I. M. au chemat în judecată pârâta O. P. SA (pentru perioada 12.08._78)si I. Național de Cercetare pentru Utilaj Petrolier –IPCUP(pentru perioada 30.01._91), ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să constate ca în perioadele nominalizate în care au desfășurat activitate, au avut meserii și a desfășurat activități ce se încadrează în gr-I-a sau a II-a de munca în procent de 100% și obligarea paratelor sa elibereze adeverințe în acest sens.
Reclamantul a susținut că din studierea cărtii sale de muncă anexată cererii rezultă cele afirmate de către el și mai ales, dacă se va încuviința proba cu expertiză tehnică organizarea muncii salarizare, acest lucru va rezulta în urma verificărilor efectuate de către expertul desemnat.
De asemenea, reclamantul a solicitat recunoașterea drepturilor rezultate din Ordinul 50 din 5 martie 1990 pentru grupa I/II-a de muncă în procent de 100% și eliberarea de către parate a unor adeverințe din care să rezulte acest lucru.
În motivarea cererii, reclamantul I. M. lor a învederat faptul că a fost angajatul paratelor O. P. perioada 12.08._78 și I. Național de Cercetare pentru Utilaj Petrolier –IPCUP pentru perioada 30.01._91, în funcția de inginer specialitatea utilaj petrolier și inginer tehnolog, conform cărții de muncă anexate cererii de chemare în judecată.
În continuare, reclamantul au susținut că obiectul de activitate al societății era specific extracției petroliere, în condiții grele de munca,cu grad ridicat de poluare ,umiditate, zgomot,variații de temperatura și munca pe timpul nopții.
De asemenea, reclamantul a arătat că munca se desfășura în condiții de toxicitate și periculozitate majoră fiind supuși în mod direct la noxe, zgomot și temperaturi extreme, care erau foarte periculoase, nocive pentru sănătatea generală a salariaților.
Mai mult, reclamantul a susținut că aceste situații de fapt periculoase și vătămătoare pentru sănătatea sa sunt cunoscute și pot fi probate prin orice mijloc de probă, dar mai ales pot fi constatate de expertul specialist expertiză tehnică organizarea muncii salarizare .
Totodată, reclamantul a susținut că pentru niciuna din aceste perioade nu a beneficiat de prevederile ordinului susmenționat, deși a prestat activitățile specifice muncii de inginer utilaj petrolier și inginer tehnolog, în condiții vătămătoare care sunt prevăzute în Ordinul nr.50/1990 al MMPS, pentru grupa I-a de muncă în procent de 100 %.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a formulat-o în sensul de a benefica de prevederile Ordinului nr.50/1990 al MMPS, grupa I/II-a de munca în procent de 100 %, datorită condițiilor învederate care vor fi confirmate și de raportul de expertiză.
În drept, reclamantul a invocat disp. Ordinului nr.50/1990 al MMPS.
În dovedirea cereri, reclamantul a precizat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și de proba cu expertiză tehnică organizarea muncii salarizare
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâta O. P., în temeiul art. 205-208 C. pr. civilă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul ca SNP P. SA,actuala O. P. a luat ființa în septembrie 1987 în temeiul Legii nr.70/1998, personalul fiind preluat prin transfer de la fost Regie Naționala a Petrolului SA,astfel ca la data înființării, reclamantul nu figura printre personalul salariat la nici o societate ce a intrat în componenta SNP P., astfel încât pârâta nu are calitate procesuala pasiva în prezenta cauză.
De asemenea se invoca și excepția prescripției dreptului material la acțiune, în sensul ca raportat la prevederile art.268 alin.2 din Codul Muncii, ce instituie în termen de prescripție de 3 ani, și față de faptul ca reclamantul a luat cunoștința de faptul ca nu beneficiază de grupa superioara de munca cel târziu la data intrării în vigoare a legii nr.19/2000(01.04.2001) acțiunea formulata de reclamant este prescrisa.
Pe fondul cauzei se solicita respingerea acțiunii formulate întrucât activitatea prestata de reclamant de inginer stagiar mașini și utilaje nu se regăsește în anexa 1 a Ordinului nr.50/1990,fapt pentru care cererea privind acordarea grupei a –II-a de munca este neîntemeiata.
In dovedirea celor solicitate mai sus, pârâta a precizat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 205-208 Cod.proc.civ.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză specialitate chimia și ingineria substanțelor organice,petrochimice și carbochimice raportul fiind întocmit de expert tehnic L. M. C.- la care parata a formulat obiecțiuni.
Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin încheierea din data de 10.09.2014, instanța a respins aceasta excepție întrucât prezenta acțiune este o acțiune în constatare ce are un caracter imprescriptibil.
Prin sentința civilă nr. 1650 din data de 10.06.2015, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuala pasive a paratei O. –P. invocata prin întâmpinare.
A respins acțiunea precizata formulata de reclamantul I. M. ca neîntemeiata, reținând că privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei invocata de aceasta prin întâmpinare, instanța a respins această excepție întrucât parata este succesor în drepturi –preluând toate obligațiile și drepturile fostelor unități R.A.P. și respectiv S.N.P.P., potrivit H.G. nr.23/10.01.1991 Schela B. unde a desfășurat activitate reclamantul fiind o subunitate de producție din cadrul fostei R.A.P. ,situație față de care acesta excepție a fost respinsa.
Potrivit alin.l pct.l din Ordinul nr.50/1990 în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1", iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".
La art. 6 din ordin se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc).
Art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru iar pentru grupa I de cel puțin 50%.
Întrucât nominalizarea personalului privind încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților, pentru evitarea încadrării în aceste grupe de muncă pe criterii subiective, Tribunalul a apreciat că proba cu expertiză de specialitate este pertinentă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care a încuviințat-o ca atare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică specialitatea mașini unelte înregistrat la BLE de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 1160/25.11..2014, expertul desemnat L. M. C. a constatat că reclamantul încadrat în funcția de inginer mecanic la Schele B., beneficiază de grupa a-I-a de munca în procent de 100%,pentru perioada 12.08._75 și 29.03._78 potrivit art.3,6,7 și 10 din Ordinul nr.50/1990 și grupa a-I-a de munca în procent de 100%,pentru perioada 30.01._91,potrivit poz.3,6,7 și 10 din anexa 1 la același act normativ.
Prin obiecțiunile formulate de parata aceasta a solicitat expertului sa precizeze temeiul legal al încadrării reclamantului la poz.12 din anexa 1 unde este prevăzut ca activitate “preparare azbest, macinare și malaxare azbest ,activitatea continua de confecționare a garniturilor de azbest și snur-sfoara de azbest”, întrucât reclamantul nu a desfășurat astfel de activități ,și să arate modalitatea concreta de stabilire a procentajul de timp de lucru.
Prin răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat că își menține punctul de vedere în sensul ca reclamatul a lucrat la în cadrul schelei B. se regăsesc în cuprinsul art.13 din anexa nr.13 la Ordinul nr.50/1990”intervenții, probe ,reparații sonde, detubări sonde, saparea puțurilor pentru reparații coloane de sonde”,iar referitor la timpul lucrat ,respective procentajul corect în care acesta a desfășurat activitate în grupa superioara de munca,arta expertul ca sarcina probei incumba angajatorului ca nu a depus la dosar fisa postului și dosarul de personal al reclamantului.
Întrucât la data de 03.06.2015 reclamantul a precizat acțiunea în sensul acordării grupe a-I-a de munca în procent de 100%,Tribunalul a apreciat că activitatea prestata de reclamant în cadrul schelei B. nu poate fi încadrata în grupa a-I-a de munca, întrucât activitatea desfășurata de acesta, de supraveghere și coordonare desfășurata de reclamant la foraj de sonde,intervenții și activitate de operații speciale la sonde este nominalizata în cuprinsul poz.125 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 nicidecum în cuprinsul poz.3,6,7,10 și 13 din anexa 1 la același act normativ,situație pentru care referitor la perioada din care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul Schelei B., acțiunea a fost respinsa ca neîntemeiată.
Pentru perioada în care reclamantul a desfășurat activitate la IPCUP-30.01._91, reclamantul a fost încadrat ca inginer tehnolog, însă deși expertul a arătat ca perioada de activitate desfășurata la acesta pârâta poate fi încadrata în grupa –I-a de munca în procent de 100% ,potrivit poz.13 din anexa 1 la Ordinul nr.50/1990, reclamantul în conformitate cu sarcinile de serviciu dar și meseria efectiv prestata nu putea să desfășoare activitate “preparare azbest ,măcinare și malaxare azbest ,activitatea continua de confecționare a garniturilor de azbest și snur-sfoara de azbest”întrucât nu avea atribuții de manipulare și confecționare a acestor repere și subansamble.
În concluzie Tribunalul a respins acțiunea formulata de reclamatul I. M., întrucât potrivit probatoriului administrat,acesta nu a desfășurat în perioadele menționate, activități în grupa I de munca în procent de 100%.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I. M., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Susține apelantul-reclamant că în mod eronat instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea cu privire la ambele intimate.
In motivarea soluției, față de activitatea prestata în cadrul O. P. SA. instanța de fond justifica respingerea acțiunii întrucât „activitatea prestata de reclamant în cadrul schelei B. nu poate fi încadrata în grapa I de munca întrucât activitatea desfășurata de acesta, de supraveghere și coordonare la foraj de sonde, de intervenții și activitate de operații speciale la sonde este nominalizata în cuprinsul poz. 125 din anexa 2 la Ordinul 50/1990 nicidecum în cuprinsul poz. 3, 6, 7,10 și 13 din anexa 1 la același act normativ».
Față de aceasta motivare, subliniază apelantul faptul ca în mod superficial instanța de fond a analizat atât acțiunea dedusă judecății cât și expunerea ampla din cadrul raportului de expertiza și a răspunsului la obiecțiuni.
Instanța de fond nu reține temeiul de drept al încadrării în grupa I de munca propusa de expert, respectiv poz. 13 din Anexa 1 al Ordinului 125/1990 apreciind eronat ca este vorba despre poz. 3, 6, 7, 10 și 13 din Anexa 1 al Ordinului 50/1990. în plus, în mod total greșit, arata ca altul era temeiul de drept, respectiv poz. 125 din anexa 2 al Ordinului 50/1990. Indicam faptul ca poz. 125 din anexa 2 al Ordinului 50/1990 nu are nicio legătura cu activitățile la sonde ci se refera la „personalul care manipulează și transporta substanțe explozive".
Așadar, motivația instanței de fond este superficiala, prezintă informații eronate și nu are legătura cu situația de fapt dedusa judecații.
Se menționează ca în cadrul raportului de expertiza și a răspunsului la obiecțiuni, expertul arată în mod clar că activitatea reclamantului în cadrul O. P. SA se încadrează în grupa I de munca în procent de 100% în temeiul poz. 13 din Anexa 1 al Ordinului 125/1990.
In cadrul răspunsului la obiecțiuni expertul arata ca a luat cunoștința de condițiile de munca ale reclamantului ca urmare a întâlnirilor avute cu părțile, a numeroaselor deplasări la schelele de foraj, de extracție țiței și gaze, a cunoștințelor temeinice din domeniul de foraj și extracție țiței ale expertului, a prevederilor contractelor colective de munca ale P. SA, legislația în domeniu.
Încadrarea în grupa I de munca pentru perioadele analizate nu este condiționata de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Procentajul de 100% a fost stabilit de către expert în funcție de atribuțiile de serviciu, coroborate cu faptul ca în cartea de munca nu apare nicio penalizare a reclamantului, situație ce denota că acesta și-a îndeplinit în totalitate sarcinile profesionale.
In plus, dintr-o eroare materiala s-a interpretat, atât de instanța de judecata cât și de intimata O. P. 5A ca activitatea privind confecționarea sforii de azbest se refera la activitatea prestata în cadrul acestei societății, expertul lămurind în răspunsul la obiecțiuni ca se refera la activitatea din cadrul celei de-a doua parate - Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Utilaj Petrolier IPCUP Ploiești.
In motivarea soluției față de activitatea prestata în cadrul Institutului N. de Cercetare Dezvoltare Pentru Utilaj Petrolier IPCUP Ploiești, instanța de fond justifica respingerea acțiunii întrucât „reclamantul, în conformitate cu sarcinile de serviciu dar și meseria efectiv prestata, nu putea sa desfășoare activitatea de „„preparare azbest, măcinare și malaxare azbest, activitatea continua de confecționare a garniturilor de azbest și șnur - sfoara de azbest"" întrucât nu avea atribuții de manipulare și confecționare a acestor repere și subansamble."
Apreciază apelantul soluția data ca fiind total netemeinică, deoarece pe de-o parte intimata IPCUP Ploiești nu a formulat întâmpinare în prezenta cauza, nu a expus nicio apărare și nu a prezentat nicio dovada în sensul arătat de instanța, iar pe de alta parte, singurele dovezi existente la dosarul cauzei cu privire la activitatea profesională a apelantului în cadrul acestei societății sunt concluziile raportului de expertiza, unde se arata detaliat specificul societății, sectorul unde a activat reclamantul, sarcinile de serviciu și condițiile de munca. Expertul arata ca a luat aceste date din cadrul societății IPCUP Ploiești.
D asemenea, expertul arata în concret, la fila nr. 6 din cadrul raportului de expertiza, ca reclamantul a avut atribuții privind prelucrarea, prepararea materiei prime-azbest și confecționarea sforii de azbest, malaxarea și măcinarea deșeurilor de azbest .
In plus, față de prevederile art. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni., precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele I și II, motiv pentru care motivarea instanței precum ca reclamantul nu ar fi avut atribuții de manipulare și confecționare garnituri cu azbest apare ca fiind neîntemeiata, atât timp cat toate categoriile de angajați din cadrul secției respective pot beneficia de încadrarea în grupa de munca aferenta.
In concluzie, aprecierile expertului sunt pertinente, dovedesc condițiile în care apelantul și-a desfășurat activitatea profesionala în cadrul intimatelor și pot constitui temeiul acordării grupei I de munca, astfel cum a solicitat prin acțiunea introdusă.
În consecința, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțată de Tribunalul Prahova și admiterea acțiunii formulate, respectiv: să se constate ca activitatea profesionala, prestata de apelant în perioadele 12.08._75, 29.03._78 în cadrul Trustului de petrol Ploiești -Schela de Producție Petroliera B. (in prezent OW1V P. SA) și în perioada 30.01._91 în cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Utilaj Petrolier IPCUP Ploiești, se încadrează în grupa I de munca, în procent de 100% din programul de lucru, conform raportului de expertiza L. M. C.;
Să fie obligate intimatele O. P. SA și Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Utilaj Petrolier IPCUP Ploiești sa elibereze adeverințele de vechime în acest sens.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
A susținut apelantul că, în mod neîntemeiat, instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei potrivit cărora activitatea desfășurată în cadrul O. P. SA se încadrează în grupa I de munca în procent de 100% în temeiul poz. 13 din Anexa 1 la Ordinul nr.125/1990.
Această critică este nefondată și chiar dacă a fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, instanța poate înlătura motivat această probă, în situația în care nu se coroborează cu restul materialului probator, respectiv înscrisuri și mențiunile din carnetul de muncă.
Astfel, în chiar cuprinsul expertizei se menționează că locul de muncă al reclamantului la prima pârâtă, respectiv O. P. SA, a fost la Schela de Producție Petrolieră B., acesta făcând parte din echipa care deservea întreaga activitate a sondelor de extracție țiței.
Prin urmare, corect a reținut instanța de fond că activitățile desfășurate de reclamant în perioadele 12.08.1974 – 21.09.1975 și 29.03.1976 – 10.08.1978 se încadrează în grupa a II-a de muncă și se regăsesc la poz.125 anexa 2 din Ordinul nr.50/1990 care face referire la: “ Forajul sondelor de țiței gaze și alte substanțe minerale ( sondorii șefi, ajutorii sondorilor șefi, podarii și sondorii, cu excepția celor de la forajul cu sondeza). Intervenții la sondele de țiței și gaze ( sondorii șefi, ajutorii sondorilor șefi, podarii și sondorii ).Activități de operații special la sonde “.
În ceea ce privește solicitarea apelantului privind recunoașterea grupei I de muncă pentru perioada 30.01.1988 – 20.05.1991 desfășurată la cel de-al doilea pârât – I. Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Utilaj Petrolier – I.P.C.U.P. Ploiești, a reținut instanța de fond că reclamantul a fost încadrat ca inginer tehnolog, iar activitățile desfășurate nu au legătură cu activitățile de preparare azbest și nici nu sunt conexe acestei activități.
A arătat expertul că acest institut avea trei direcții de activitate: cercetare, proiectare și producție, la sectorul de producție având Atelierul de microproducție, însă numai pe baza mențiunilor din carnetul de muncă, în lipsa altor dovezi certe, nu s-a demonstrat prin niciun mijloc de probă legătura directă a reclamantului cu o activitate de producție.
Curtea reține că potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
În conformitate cu art. 7 din același act normativ “încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Însă, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei, având în vedere că nu s-a demonstrat o legătură directă cu activitățile încadrate în grupa I de muncă, la poz.12 din Anexa 1 a Ord.nr.50/1990: “preparare azbest, măcinare și malaxare azbest, activitatea continua de confecționare a garniturilor de azbest și șnur - sfoara de azbest" întrucât reclamantul nu avea atribuții de manipulare și confecționare a acestor repere și subansamble."
Este adevărat că Ordinul M.M.O.S. nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, iar anexele 1 și 2 ale acestui ordin constituie o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii, însă, în speță, față de ruta profesională a reclamantului, corect instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză, potrivit considerentelor mai sus menționate.
În consecință, în baza art.480 alin.2 N.C.P.C., Curtea va păstra sentința atacată ca legală și temeinică și va respinge apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul I. M. domiciliat în municipiul Ploiești, . nr.37, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1650 din 10.06.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. P. SA cu sediul în municipiul București, ., sector 1 și I. Național de Cercetare Dezvoltare pentru Utilaj Petrolier IPCUP Ploiești – cu sediul în municipiul Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918 nr.1, județ Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red.M.G.
Tehnored.BA
5 ex./22.12.2015
Dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
Jud.fond N. M.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2021/2015. Curtea de Apel... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
