Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 136/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 136/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 3055/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 651
Ședința publică din data de 7 mai 2015
Președinte - A. M. R.
Judecător - C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de contestatorul S. N. cu domiciliul în B., . J. B., împotriva sentinței civile nr. 1366 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B., cu sediul în B., .. 1, județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin cererea de apel, contestatorul a solicitat judecata cauzei în lipsa acestuia.
Curtea, având în vedere că apelantul contestator a solicitat, în cadrul cererii de apel, judecata cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul S. N. a chemat în judecată pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1. anularea Deciziei de pensie nr._ din data de 16.04.2014, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de C. Județeană de Pensii B.;
2. obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie în care pentru stabilirea cuantumului pensiei să fie valorificate toate sporurile de care a beneficiat pentru perioada 01. 12._0J, respectiv spor de ore festive - 100% (ore lucrate sâmbăta duminica și sărbătorile legale), spor ore festive peste norma 200%, spor ore cap secție 75 %,, ore . salariu spor ore suplimentare, spor condiții nocive, compensații, salariu suplimentar, adaosuri salariate, premiera de vacanță, ajutoare materiale de C. si Paști, ore școală și S.C., cumul funcție, indemnizație conducere, sporuri izvorâte din lege și Contractele Colective de munca (CCM), ce au fost incluse în câștigurile salariale brute lunare și pentru care a fost plătită contribuția de asigurări sociale (CAS), sporuri ce sunt cuprinse în adeverința: nr.438,439,443/26.02.2014, emisă de SNTFM CFR MARFA - Sucursala M. - Depoul B..
3.) obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia în plată și pensia care va rezulta prin recalculare, începând cu data stabilirii dreptului meu de pensie respectiv cu data de 03.03.2014 și până la plata efectivă a acestor drepturi, sumă actualizată cu indicele de inflație, de la data anterior menționata pana la plata efective a sumelor;
4.) obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor care fac obiectul capătului 3 din cerere, calculată de la data înregistrării prezentei cereri până la plata efectivă a sumei;
5.) obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.
În motivarea cererii, reclamantul a relatat că a fost pensionat la data de 03.03.2014 în baza Legii 263/2010, la vârsta de 54 ani și 1 lună, prin Decizia nr._/16.04.2014 și i-a fost stabilită o pensie de 1584 lei și un punctaj de 2,_, pentru un stagiu total de cotizare realizat de 49 de ani, 2 luni și 7 zile.
Reclamantul a mai precizat că la cererea de pensionare a atașat și adeverințele arătate mai sus, însă parata nu le-a luat în considerare la stabilirea cuantumului pensiei ce i se cuvine.
Verificând decizia contestată, a constatat că la calcularea pensiei sale nu au fost luate în calcul toate sporurile de care a beneficiat efectiv și pentru care s-a plătit C.A.S. pentru perioada 01.12._01. La calculul pensiei sale pârâta a avut în vedere doar veniturile și sporurile înscrise în carnetul de muncă. De asemenea, pârâta nu a luat în calcul orele festive, orele S.C., concediu odihna, concediu medical, compensații bănești, ajutor C., prime vacanta si ajutor material, cu motivarea ca nu se valorifica potrivit prevederilor HG 257/201 I.
Aplicând acest mod de calcul pârâta nu a luat în considerare următoarele sporuri și venituri pentru care s-a plătit C.A.S.: spor de ore festive - 100% (ore lucrate sâmbăta duminica si sărbătorile legale), spor ore festive peste norma 200%, spor ore cap secție 75 %, ore . salariu spor ore suplimentare, spor condiții nocive, compensații, salariu suplimentar, adaosuri salariate, premiera de vacanta, ajutoare materiale de C. și Paști, ore scoală și S.C., cumul funcție, indemnizație conducere. Aceste sporuri au avut ca temei legal de acordare Legea 57/1974, Legea 49/1992, Codul Muncii aplicabil în perioada invocată și CCM aplicabile.
S-a mai precizat că, în conformitate cu legislația în vigoare (Decretul nr. 389 din 1 1.10.1972 și Legea 49/1992) din perioada invocată în petitul cererii, pentru sumele brute rezultate din sporurile anterior menționate doar angajatorul era obligat și datora C.A.S., obligație de plată pe care acesta și-a îndeplinit-o efectiv la momentul plății către mine a acestor drepturi salariale.
Constatând cele mai sus amintite și având în vedere faptul că dreptul său la pensie s-a născut sub imperiul prevederilor Legii nr. 263/2010, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, act normativ care, printre altele, are în vedere, în aplicare și principiul contributivității, reclamantul a apreciat că motivarea pârâtei inserată în decizia contestată este lipsită de temei legal.
În temeiul prevederilor art. 149 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, a formulat contestație la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii - contestația nr._ din data de 22.05.2014, însă deși termenul legal de 45 de zile prevăzut de art. 150 al. (4), din actul normativ anterior amintit, pentru soluționarea contestatei s-a împlinit demult, până în prezent nu a primit niciun răspuns la aceasta.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 149 - 154 din Legea nr. 263/2010, cu accent pe dispozițiile referitoare la principiul contributivității, pe prevederile Decretului nr. 389/1972 si Legii nr. 49/1992. Codului Muncii în vigoare pe perioada invocată în petitul cererii și CCM aplicabile.
Reclamantul a depus la dosar, înscrisuri, filele 6-43, 49-52.
Pârâta C. Județeană de Pensii B., deși legal citată nu a formulat întâmpinare în cauză.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 1366 din 17 decembrie 2014, a admis, în parte, acțiunea formulată de contestatorul S. N. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B., a dispus anularea deciziei nr._/16.04.2014 emisă de C. Județeană de Pensii B.; a obligat pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei, prin valorificarea tuturor sporurilor menționate în adeverințele nr. 438 -443/26.02.2014, emise de SNTFM „ CFR Marfă” SA- Sucursala M.- Depoul B., de care a beneficiat în perioada 01.12._01, cu excepția veniturilor din perioadele octombrie 1995-martie 1996 și septembrie 1996 - septembrie 1998; a obligat pârâta să achite reclamantului sumele reprezentând diferența dintre pensia în plată și pensia ce rezultă prin recalculare începând cu data de 03.03.2014 și până la data plății efective a acestor drepturi, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății effective, a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferentă acestor sume calculate de la data înregistrării cererii 03.10.2014 și până la data plății effective, precum și la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Reclamantul a fost pensionat în baza Legii nr. 263/2010, fiind emisă decizia nr._ din data de 16.04.2014.
Reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor și a sporurilor menționate în adeverințele nr. 438 - 443/26.02.2014 emise de unitatea angajatoare la care a lucrat în perioada 01.12._01.
Reclamantul a solicitat pârâtei recalcularea pensiei cu luarea în considerare a tuturor sporurilor de care a beneficiat, sporuri care nu au fost valorificate la emiterea deciziei de pensionare a acestuia și sunt menționate în adeverințele eliberate de fostul angajator.
Prin decizia nr._ /16.04.2014, pârâta C. Județeană de Pensii B. a dispus admiterea cererii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și respingerea sporurilor consemnate în adeverințe, pe motiv că nu se valorifică față de prevederile HG 257/2011.
Împotriva acestei decizii de respingere a recalculării pensiei, reclamantul a formulat contestație la instanță, după ce anterior, s-a adresat cu contestație la Comisia de Contestații, dar de la care n-a primit răspuns în termenul legal.
Tribunalul a constatat, raportat la buletinul de calcul depus de reclamant la dosar, că pârâta nu a luat în calcul decât sporul pentru condiții speciale/deosebite de muncă și spor de vechime.
Din cuprinsul adeverințelor emise de angajator, rezultă că reclamantul a beneficiat în perioada 01.01._11 de următoarele sporuri: spor vechime, spor pentru timpul lucrat în cursul nopții, spor ore festive peste normă, spor pentru munci grele, spor condiții periculoase, ore 75%, ore test curente, ore peste norme, ore școală.
Instanța a mai constatat că aceste sporuri au avut un caracter permanent (acordate cu regularitate) și au intrat în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, așa cum rezultă din conținutul adresei nr.2061 din 28.10.2014 a angajatorului, în sensul că a plătit CAS, mai puțin pentru intervalele octombrie 1995 – martie 1996 și septembrie 1996 – septembrie 1998 .
De asemenea, s-a mai reținut că prin art. 78 alin 4 din Legea nr. 19/2000 se prevedea că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin 1-2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Din aplicarea acestui text legal, art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevedea la pct.19 de la secțiunea I că prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub forma de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru condiții deosebite de muncă( grele, periculoase, nocive, penibile); munca prestată în schimbul de noapte, îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază, sporul de fidelitate și altele asemănătoare; b) alte sume acordate potrivit legii.
La punctul IV din Anexa la OUG nr. 4/2005, anexă privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, se prevede că la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează și sporurile acordate de către ministerul de resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate, împreună cu salariile aferente, în state de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Totodată la pct. V din anexă, se are în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992, arătându-se, printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Același principiu privind determinarea punctajului lunar și anual prin utilizarea salariului brut se regăsesc și în Legea nr. 263/2010.
Astfel la art. 165 din lege se menționează că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01 aprilie 2001 se utilizează salariile brute astfel…c) salariile brute de la data de 01.01.1991.
La aliniatul 2 al aceluiași articol se precizează că la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
La art. 127 din HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a legii nr. 263/2010 se statuează că sporurile cu caracter permanent care se pot verifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie potrivit art. 165 alin 2 din lege sunt cele prevăzute de Anexa 15.
La Anexa 15 pct. III – ultima liniuță, se precizează „ alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective de muncă
În această Anexă 15 se cuprinde și „ Mențiunea”: „ aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor legii nr. 49/1992”.
Tribunalul a constatat astfel din evoluția legislativă expusă mai sus și înscrisurile atașate că sporurile menționate în adeverința emisă de angajator sunt sporuri acordate prin contractele colective de muncă.
Raportat la motivul respingerii deciziei de pensionare, instanța a reținut că la pct. V din această anexă, pe lângă sporurile menționate în mod expres se indică de legiuitor ca sporuri cu caracter permanent și cele prevăzute în contractele colective de muncă.
Tribunalul a mai reținut că prin HG 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin art.125 s-a statuat că „Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementele și informațiile pe care le înscrie, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie”.
Aceste sporuri, așa cum rezultă din înscrisurile depuse, au fost acordate permanent și nu sporadic, și au intrat în alcătuirea venitului brut, având caracterul de venit în sensul Legii nr. 49/1982, cu excepția celor din perioadele octombrie 1995-martie 1996 și septembrie 1996-septembrie 1998, pentru care angajatorul nu a virat contribuția de asigurări sociale, situație de fapt ce reiese din adresa nr.2061/28.10.2014.
Din dispozițiile legale menționate, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare si a sporurilor menționate în adeverințe ce nu au fost valorificate la stabilirea pensiei prin decizia de pensionare contestată.
În sprijinul acestei soluții, instanța are în vedere și Decizia nr.19/10.12.2012 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, prin care a statuat că aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr.19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverințe conform legislației în vigoare și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-a plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum s-a statuat de ÎCCJ și prin decizia nr.19/2000.
La adoptarea acestei decizii s-au avut în vedere și prevederile CEDO care au stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și al libertăților fundamentale ratificate de statul român prin Legea nr.30/1994.
În concluzie s-a statuat că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, contestatorul a arătat că instanța fondului nu a avut în vedere următoarele aspecte:
Conform cu legislația în vigoare (Decretul nr. 389 din 11.10.1972 si Legea 49/1992 art. 2) din perioada invocată în petitul cererii, pentru sumele brute rezultate din sporurile anterior menționate doar angajatorul era obligat și datora C.A.S., obligație de plată pe care acesta și-a îndeplinit-o sau ar fi trebuit sa o îndeplinească la momentul plății către mine a acestor drepturi salariale.
În situația în care angajatorul nu si-ar fi Îndeplinit aceasta obligație, conform art. 2 pct. 6 din Leg. 49/1992, Statul, care administrează si fondul de pensii, era cel care controla încasarea contribuțiilor de asigurări sociale de la angajatori ("Neplata contribuției de asigurări sociale si pentru pensia suplimentara la termenele prevăzute atrase majorarea sumelor datorate cu 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, fără ca majorările calculate sa depășească suma datorata. Sumele reprezentând majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat. Controlul încasării veniturilor asigurărilor sociale de stat si a celor privind pensia suplimentară se asigură de organele Ministerului Muncii si Protecției Sociale, care vor fi constituite, in acest scop, prin hotărâre a Guvernului"). Așadar C.A.S. pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001 se pot considera ca au fost plătite de către angajatori deoarece statul deținea controlul încasărilor acestor contribuții si era obligat sa le recupereze cu majorările prevăzute de lege.
În situația în care statul nu și-a îndeplinit obligația instituita de lege privitor la controlul încasărilor C.A.S., acesta este în culpă, fapt care nu poate duce la concluzia ca veniturile mele salariale invocate, din perioadele arătate, nu pot fi valorificate prin raportare la principiul contributivității, în considerarea faptului ca din adeverințele emise reiese clar ca in aceste perioade mi-am desfășurat efectiv activitatea la fostul angajator.
Având în vedere ca potrivit prevederilor legale, Statul administra /administrează Fondul de Pensii de Stat constituit in baza C.A.S. plătite si ca același Stat în perioada anterioara datei de 01.04.2001 exercita prin organele Ministerului Muncii și Protecției Sociale controlul încasării veniturilor asigurărilor sociale de stat, rezulta in mod clar ca pentru perioada octombrie 1995 - martie 1996 si septembrie 1996 - septembrie 1998, se poate considera ca aceste contribuții de asigurări sociale au fost plătite.
Prin faptul ca legiuitorul a stabilit obligația controlului încasării contribuțiilor de asigurări sociale in sarcina statului, aceasta constituie o garanție ca aceste contribuții care alimentează fondul de pensii, se recuperează întotdeauna în situația neplății, neexistând posibilitatea ca cineva sa fie exonerat de la plata.
În considerarea acestei argumentații pe care instanța trebuia să o aibă în vedere, apelantul a apreciat că excluderea veniturilor obținute, în perioadele arătate, îi aduce un prejudiciu prin nevalorificarea acestora la recalcularea pensiei, raportat la principiul contributivității.
Principiul contributivității rămâne pe deplin aplicabil în speță, întrucât obligația de plată a contribuțiilor de asigurări sociale nu era a subsemnatului în calitate de angajat. Această obligație incumbă numai angajatorului, potrivit legislației relevante arătata atât în cererea introductivă de instanța cât și în prezenta declarație de apel.
De asemenea, instanța fondului trebuia să aibă în vedere și faptul că din adresa nr. 2061/28.10.2014 nu reiese fără echivoc că aceste contribuții nu au fost plătite, având în vedere că societatea emitentă concluzionează că pentru intervalele înlăturate privitor la plata CAS, îl îndrumă către președintele S.N.C.F.R. pentru a cere relații.
Față de toate cele învederate, apelantul contestator a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și pentru perioada octombrie 1995 - martie 1996 și septembrie 1996 - septembrie 1998, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Reclamantul este pensionat conform deciziei nr._/16.04.2014 și a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor și a sporurilor menționate în adeverințele nr. 438 - 443/26.02.2014 emise de unitatea angajatoare.
Tribunalul a constatat, raportat la buletinul de calcul depus de reclamant la dosar, că pârâta intimată nu a luat în calcul toate sporurile care, potrivit dispozițiilor legale și Deciziei nr.19/10.12.2012 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, trebuiau luate în considerare potrivit principiului contributivității și a obligat C. de Pensii să emită o nouă decizie de pensionare.
O condiție imperativă pentru ca aceste sporuri să fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie este aceea a dovezii plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Această dovadă nu poate fi făcută, în speța de față, decât cu un act emanând de la angajator, document din care să rezulte achitarea acesor contribuții către bugetul de stat.
Ori, în mod corect tribunalul a exclus din calcul sporurile încasate în perioadele octombrie 1995-martie 1996 și septembrie 1996-septembrie 1998, pentru care angajatorul nu a virat contribuția de asigurări sociale, situație de fapt ce reiese din adresa nr.2061/28.10.2014.
Nu pot fi primite susținerile apelantului cu privire la un raționament bazat pe deducții în măsură să ducă la concluzia plății acestor contribuții, mai ales în situația în care angajatorul arată că nu poate face dovada acestora.
Dovada plății contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat trebuie să fie certă, iar nu bazată pe prezumții.
Pe cale de consecință, curtea, văzând disp. art.480 alin.1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatorul S. N. cu domiciliul în B., . J. B., împotriva sentinței civile nr. 1366 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B., cu sediul în B., .. 1, județul B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. RaduCristina M. M.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
4 ex./25.05.2015
d.f._ Tribunalul B.
j.f. G. S.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Asigurări sociale. Decizia nr. 720/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
