Obligaţie de a face. Decizia nr. 612/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 4916/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 612
Ședința publică din data de 30 aprilie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2075/22 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta B. E., domiciliată în Ploiești, ., .. A, ..
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, reprezentată de consilier juridic S. I., potrivit delegației de reprezentare juridică nr. 2640/19 februarie 2015, aflată la fila 23 dosar și intimata-reclamantă B. E., reprezentată de avocat P.-I. C., din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/20 noiembrie 2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la al doilea termen de judecată, este motivat și a fost declarat în termenul legal procedural.
Avocat P.-I. C., având cuvântul, pentru intimata-reclamantă B. E., depune la dosar adeverința nr. 637/8 aprilie 2015 eliberată de Institutul de Proiectări pentru Instalații Petroliere Ploiești, astfel cum s-a dispus de către Curte prin încheierea de ședință de la termenul de judecată anterior.
Consilier juridic S. I., având cuvântul, pentru apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, arată că a luat cunoștință de conținutul adeverinței depusă la dosar de parte adversă, nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Avocat P.-I. C., având cuvântul, pentru intimata-reclamantă B. E., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Consilier juridic S. I., având cuvântul, pentru apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, solicită a se avea în vedere adeverința emisă de Institutul de Proiectări pentru Instalații Petroliere Ploiești, din care rezultă că s-au achitat contribuțiile la asigurările sociale datorate de angajator, însă pensia suplimentară, care era o parte din contribuția la asigurările sociale s-a achitat numai de către angajat la salariul tarifar de încadrare și nu la toate veniturile obținute de către acesta.
Avocat P.-I. C., având cuvântul, pentru intimata-reclamanta M. Antoanetta-Ermoza, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legal fără cheltuieli de judecată.
Arată că a solicitat a se avea în vedere sumele primite în acord la calcularea pensie pentru limită de vârstă și nu la pensia suplimentară.
Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Prahova a formulat „contestație” la refuzul Casei Județene de Pensii Prahova de introducere în baza de calculare a drepturilor cuvenite ca pensie pentru limită de vârstă a sumelor primite în acord global (obligația de a face ).
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prezentul demers judiciar nu este o contestație la o decizie de stabilire/ revizuire a drepturilor de pensie care să impună parcurgerea procedurii prealabila reglementata de art. 149 si următoarele din Legea 263/2010, actualizata, ci are natura juridica a unei acțiuni/contestație îndreptata împotriva refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, susceptibila de a fi adresată direct instanței de judecată, potrivit art. 153 lit. f din actul normativ indicat.
A solicitat reclamanta obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Prahova la introducerea în baza de calcul a sumelor primite în acord și emiterea unei noi decizii în cuprinsul căreia să se ia în considerare întreaga documentație care însoțește prezenta contestație și care nu a fost luată în considerare.
Astfel, întrucât la calculul pensiei au fost valorificate doar salariile tarifare nu și plata în acord, solicită recalcularea pensiei ce i se cuvine în conformitate cu sumele cotizate.
A mai precizat reclamanta că solicită introducerea sumelor primite în acord la calculul pensiei pentru limita de vârsta, nu la pensia suplimentară, instituție distinctă, pentru care se plătea separat o contribuție. Aceasta contribuție însemna o reținere lunară din salariu și se vira la stat: 2% - pentru perioada 01.01._85 (Legea nr. 27/1966); 3% - pentru perioada 01.01._98 (Decret nr. 232/1986); 5% - pentru perioada 01.01._01 (O.U.G. nr. 31/1998).
Pârâta C. Județeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că prin cererea nr._/06.06.2014 reclamanta a solicitat recalcularea pensiei conform celor menționate mai sus. Prin Decizia nr._/07.08.2014 cererea a fost respinsă.
A arătat pârâtă că reclamanta a depus cererea de recalculare a pensiei înregistrată sub nr._ din data de 07.08.2013. Prin urmare, având în vedere data depunerii, dar și data emiterii adeverinței de către angajator, cererea reclamantei se află sub incidența Legii nr. 263/2010.
Potrivit H.G. nr. 257/20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Anexa nr.15: „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata. în regie ori dună timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor;drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu;formele de retribuire definite sub sintagma „plata cu ora”, acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;formele de retribuire pentru „orele suplimentare” realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; indemnizațiile de muncă nenormată; compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
A mai menționat pârâta că sumele obținute în acord, nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare si nu au fost avute în vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentară.
Perioada de activitate, în care a desfășurat activitate reclamanta, remunerată sub forma acordului global, nu se afla sub incidența Legii nr. 19/2000, iar recalcularea a fost solicitată la momentul când sunt în vigoare dispozițiile Legii nr. 263/2010.
A mai precizată pârâta că reclamanta că este într-o totală eroare când solicita, fără temei, acordarea eventualelor diferențe de pensie in termenul general de prescripție calculat de la data depunerii cererii.
A mai arătat pârâtă că solicitarea reclamantei este lipsită de orice justificare legală, întrucât cererea de recalculare a fost depusă la data de_/31.07.2013, adeverința cu sporurile solicitate a fost emisă la data de 22.07.2013, în anul 2013, recalcularea pensiei intra sub incidența art. 107 din Legea nr. 263/2010.
Potrivit dispozițiilor legale care reglementează procedura de recalculare a pensiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii.
Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 3 și 4 se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2075/22 septembrie 2014 Tribunalul Prahova a admis acțiunea având ca obiect „obligație de a face”, formulată de reclamanta B. E..
A obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să recalculeze pensia ce i se cuvine reclamantei, retroactiv cu începere de la data de 01.07.2014, luna următoare datei solicitării către pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverințele nr. 924/26.04.2013 și nr. 1215/03.06.2014 emise de I.P.I.P. SA Ploiești și în adeverințele nr. 779/10.04.2014 și nr. 780/10.04.2014 emise de ..O.C.H.I.M. SA.
S-a luat act ă nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea nr._ adresată pârâtei la data de 06.06. 2014, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei în raport cu înscrisurile care certifică remunerațiile primite pentru desfășurarea activității în acord, respectiv adeverințele nr. 924/26.04.2013 și nr.1215/03.06.2014 emise de IPIP SA și adeverințele nr. 779/10.04.2014 și nr. 780/10.04.2014 emise de IPROCHIM SA.
Pârâta C. Județeană de Pensii Prahova a emis Decizia nr._/07.08.2014 prin care a respins cererea formulată de reclamantă de recalculare a drepturilor de pensie, privind valorificarea sumelor cuprinse în adeverința 1215/03.06.2014 emise de IPIP SA, reținându-se că acestea nu sunt sporuri cu caracter permanent, fără însă a fi analizate și celelalte înscrisuri anexate cererii.
A reținut tribunalul că prin adeverințele nr. 924/26.04.2013 și nr. 1215/03.06.2014 emise de IPIP SA și adeverințele nr. 779/10.04.2014 și nr. 780/10.04.2014 emise de IPROCHIM SA, reclamanta a desfășurat activitate în cadrul celor două societăți, obținând venituri sub formă de acord global în conformitate cu prevederile Legii nr. 57/1974.
Cum reclamanta solicită doar recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor sub formă de acord global, prezentul demers judiciar nu reprezintă o contestație la decizia de pensionare, astfel că nu intră sub incidența dispozițiilor legale privind tardivitatea contestării deciziei de pensionare conform prevederilor art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit alin. 2 al art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, se au în vedere și sporurile menționate la pct. IV din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 unde se menționează că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, în regie, ori după timp pe baze de tarife și cote procentuale.
În acord cu aceste prevederi legale, prin decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinare a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privitor la stabilirea si recalcularea pensiilor din fostul sistem public al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că, formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974 privind retribuire după cantitatea și calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea si recalculare pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acesta, s-ar plăti contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Așa cum susține și pârâta, formele de retribuire în acord și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art. 10 din legea nr. 3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale.
Or, a reținut tribunalul, adeverințele nr. 924/26.04.2013 și nr. 1215/03.06.2014 emise de IPIP SA și adeverințele nr. 779/10.04.2014 și nr. 780/10.04.2014 emise de IPROCHIM SA certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport cu toate veniturile realizate de salariat pentru perioada 01.10._77,1970-1991 la IPIP SA, respectiv 12.06._67, la IPROCHIM SA.
Prin urmare, valorificarea acestor adeverințe este în deplină concordanță cu principiile instituite de Legea nr. 19/2000, respectiv principiul contributivității consacrat prin dispozițiile art. 2 lit. e din actul normativ menționat, cu atât mai mult cu cât aceste venituri au avut caracter de continuitate evident.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să recalculeze pensia ce i se cuvine reclamantei, retroactiv cu începere de la data de 01.07.2014, luna următoare datei solicitării către C. Județeană de Pensii Prahova, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverințele nr. 924/26.04.2013 și nr. 1215/03.06.2014 emise de IPIP SA și în adeverințele nr. 779/10.04.2014 și nr. 780/10.04.2014 emise de IPROCHIM SA.
Instanța a lua act că nu se solicita cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel, în temrenul legal pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține apelanta că prin cererea nr._/06.06.2014 reclamanta a solicitat introducerea în baza de calcul a pensiei a sumelor obținute în acord global.
Arată apelanta că față de data depunerii cererii și data emiterii adeverinței de către angajator, cererea reclamantei se afla sub incidența Legii nr. 263/2010.
Potrivit H.G. nr. 257 din data de 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Anexa nr.15:
„Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al treisprezecelea salariu;
- formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;
- formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;
- sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;
- indemnizațiile de muncă nenormată;
- compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Așadar, arată apelanta, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute in forma de retribuire a acordului global, si primele nu lasă loc de interpretare, fiind excluse din calculul pensiei.
În ceea ce privește Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciază apelanta că acestea au avut în vedere spețe aflate sub incidența Legii nr. 19/2000, act normativ abrogat la data de 01.01.2011, or în cauza de față atât cererea de recalculare cât și decizia de respingere a acestei cererii se afla sub incidența Legii nr. 263/2010.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 19/2012 „sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru aceasta s-a plătit contribuția la asigurările sociale.
Potrivit Deciziei nr. 19/2012, contribuția la asigurările sociale este privita de Înalta Curte de Casație si Justiție sub aspectul celor doua componente, respectiv contribuția angajatului (la pensia suplimentara) și contribuția angajatorului, acesta fiind sistemul de contribuții reglementat de legislația anterioara datei de 01.04.2001, „dualist" așa cum a fost intitulat de către I.C.C.J..
Prin urmare, potrivit Deciziei nr. 19/2012, pentru a se dispune recalcularea pensiei prin includerea sumelor obținute este necesar să se verifice:
- dacă sumele au fost incluse în baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare;
- dacă pentru aceste sume s-au achitat contribuțiile la asigurările sociale atât de către angajat, cat si de către angajator.
Referitor la baza de calcul a pensiei, este definita de art. 10 din Legea nr.3/1977: „Art. 10 - Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor:
- sporul de vechime în munca;
- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;
- indemnizația de zbor;
- sporul pentru condiții grele de munca;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca, potrivit legii."
Arată apelanta că sumele obținute în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare:
De asemenea, în ceea ce privește contribuția la asigurările sociale, susține apelanta că nu este îndeplinită condiție impusă de Decizia nr. 19/2012, întrucât legislația în vigoare la acea data nu permitea reținerea contribuției la pensia suplimentară.
Referitor la contribuția la asigurările sociale de stat si contribuția la pensia suplimentara, arată apelanta că, la o prima lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat (Decret nr. 389/1972, Legea nr. 49/1992) ca plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, și NU a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum si persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat ... ,,.
Așa după cum rezulta din dispozițiile legale menționate anterior, precum și din Legea nr. 49/1992, obligația plații contribuției la asigurările sociale de stat îi revenea angajatorului, care calcula aceasta contribuție la fondul total de salarii și o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, prin Precizările nr._/10.07.1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992, la punctul 2 se menționează, ca sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei, sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara, suma reținută din drepturile salariale ale angajatului.
Astfel, este lesne de observat corelația între baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, la care face trimitere atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 263/2010, compusă din salariu tarifar și sporurile expres și limitativ prevăzute de lege, contribuția la pensia suplimentară, suma care se reținea din drepturile salariale ale angajatului și sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții Legale și nu în ultimul rând adeverința prezentată de reclamantul, arată apelanta că sumele obținute în acord, nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nu au fost avute în vedere la calcularea si reținerea contribuției la pensia suplimentara.
Arată apelanta că legislația în vigoare la acea data nu permitea reținerea contribuției la pensia suplimentara pentru sumele obținute in acord .
Astfel, niciodată sumele obținute în acord nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit legislației anterioare și nici potrivit Legii nr. 263/2010, și de asemenea, niciun act normativ nu a reglementat stabilirea pensiei în funcție de veniturile realizate, ci în funcție de salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent.
Un alt aspect, de reținut este acela că, reclamantul își justifica acțiunea
sa invocând dispoziții legale prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Menționează apelanta că perioada de activitate, în care a desfășurat activitate reclamantul, remunerata sub forma acordului global, nu se afla sub incidența Legii nr. 19/2000, iar recalcularea a fost solicitată la momentul când sunt în vigoare dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Arată apelanta că intimata-reclamantă este într-o totală eroare, când solicita, fără temei, acordarea eventualelor diferențe de pensie în termenul general de
prescripție calculat de la data depunerii cererii.
Solicitarea reclamantului este lipsita de orice justificare legală, deoarece, cererea de recalculare a fost depusă la data de_/31.07.2013, iar adeverința cu sporurile solicitate a fost emisă la data de 22.07.2013;.
In anul 2013, recalcularea pensiei intra sub incidența art. 107 din Legea nr.263/2010.
Potrivit dispozițiilor legale care reglementează procedura de recalculare a pensiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010 „…. (3)Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. (4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii. (5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.”
Mai arată apelanta că drepturile recalculate nu pot fi acordate altfel decât cu luna următoare depunerii cererii de recalculare la casa de pensii și nu de la o data anterioara.
Apreciază că nu poate fi, nu poate fi stabilită culpa casei de pensii și obligarea Casei Județene de Pensii Prahova la recalcularea pensiei cu o dată anterioara depunerii cererii de recalculare și a adeverințelor doveditoare.
Aprecierea reclamantului că drepturile de pensie sunt imprescriptibile este eronată, deoarece confunda dreptul la pensie, care este imprescriptibil în sensul că odată îndeplinite condițiile de înscriere la pensie beneficiarul se poate adresa oricând casei de pensii pentru stabilirea pensiei, cu sumele reprezentând cuantumul pensiei, sume ce se acorda potrivit dispozițiilor legale și nu retroactiv.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă B. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legal.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Inițial, prin decizia nr. 30 din 16.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, a fost respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel C. cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. „a” din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, că ansamblul dispozițiilor cuprinse în art. 164 alin.1,2, 3 din Legea nr. 19/2000 și în OUG nr. 4/2005 stabilește care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie.
Astfel, în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000) s-a arătat că sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obținute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Pe de altă parte, în privința recalculării drepturilor la pensie, s-a reținut că OUG nr.4/2005 prevede la pct.VI al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
S-a conchis astfel că este evident că textele de lege enunțate, fiind clare și lipsite de echivoc, nu suntem în prezența unei ambiguități de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluționată diferit de instanțele judecătorești.
Ulterior însă, tot Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.19 din data de 17.10.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.824 din data de 22.11.2011, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, că: formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul deciziei sus-menționate, date în interesul legii, s-a concluzionat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Astfel, s-a stabilit că în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Decizia nr.19 din data de 17.10.2011 este obligatorie pentru instanțe cu privire la problema de drept rezolvată, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul pronunțării respectivei decizii, adică de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Este adevărat că având în vedere data la care intimata-contestatoare s-a adresat apelantei pentru recalcularea pensiei sale cu luarea în considerare a veniturilor în acord global, în cazul de față sunt aplicabile prevederile Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare și cele ale HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, însă dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și în OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea deciziei în interesul legii nr.19 din data de 17.10.2011, au fost reluate, din punct de vedere al conținutului, de Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare ( art.2 lit.c, art. 165) și de HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 ( Anexa 15 pct. VI ), astfel încât, pentru identitate de rațiune, cele statuate prin decizia în interesul legii nr.19 din data de 17.10.2011 sunt aplicabile și în speța de față.
Contrar susținerilor apelantei, tribunalul a avut în vedere la pronunțarea sentinței și decizia nr.19/10.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație tot în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la OUG OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Trebuie însă subliniat că în speță, veniturile ce rezultă din adeverințele obținute de intimata-contestatoare pe perioada indicată în respectivele inscrisuri, în raport de care s-a cerut recalcularea pensiei, sunt si venituri obținute în acord global. Cu privire la aceste venituri, decizia în interesul legii ce se referă exclusiv la acestea, respectiv la interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005 privitoare la luarea în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, este decizia nr.19 din data de 17.10.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.824 din data de 22.11.2011, obligatorie pentru instanțe.
Decizia nr.19/10.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii se referă la sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, altele decât veniturile obținute în acord global, pentru care fusese deja dată anterior, tot în interesul legii, decizia nr.19 din data de 17.10.2011.Din considerentele deciziei nr.19/10.12.2012 nu se poate deduce, astfel cum pretinde apelanta, că de fapt, pentru ca sumele obținute în acord global să fie avute în vedere la recalcularea pensiei era necesar ca pentru aceste sume să fi fost achitate contribuțiile la asigurările sociale atât de către angajator, cât și de către angajat, în cazul acestuia din urmă sub forma contribuției la pensia suplimentară, aspect corect reținut și de prima instanță.
Totodata, Curtea retine ca, potrivit disp. art. 107 alin.(5) din Legea nr. 263/2010, sumele rezultate in urma aplicării prevederilor alin. (3) si (4) se acorda începând cu luna următoare celei in care fost înregistrata solicitarea.
In atare conditii, se constata ca, in mod legal, prima instanta a facut aplicarea disp. Art. 107 al. 5 din Legea 263/2010, obligand intimata la recalcularea pensiei începând cu data de 01.07.2014, caci este vorba de recalcularea drepturilor si nu acordarea efectiva de la o data anterioara ( cu mentiunea ca adeverinta nr. 1215/03.06.2014 emisa de IPIP cuprinde si perioadele si veniturile mentionate in cuprinsul adeverintei nr. 924/26.04.2014 emisa de aceeasi societate).
Pe cale de consecinta, criticile formulate de catre apelanta sunt lipsite de substanta, astfel incat, in temeiul disp. art. 480 NCPC, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul apel.
De asemenea, Curtea va lua act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2075/22 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta B. E., domiciliată în Ploiești, ., .. A, ..
Ia act că intimata-reclamantă B. E. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Red. VIS
Tehnored. DV
4 ex./08.05.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. N. A.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 720/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 122/2015. Curtea... → |
|---|
