Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Decizia nr. 1122/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1122/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1416/120/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1122
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecători - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta DJORDJEVIC N., domiciliată în Găești, .. 88, județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „N. O.”, cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 505/7 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței . nr._/28 mai 2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelanta-reclamanta Djordjevic N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că apelanta-reclamantă Djordjevic N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul cererii de apel.
Curtea deliberând asupra cererii formulată de către apelanta-reclamantă Djordjevic N. în cuprinsul cererii de apel, dispune restituirea originalului hotărârii de divorț aflată la filele 37 – 38 dosar fond, luând act că la filele 33-36 dosar fond există copii legalizate ale acesteia.
Având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că apelanta-reclamantă Djordjevic N. a solicitat în mod expres judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de apel (fila 5 dosar), dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, act normativ incident speței în raport de data inițierii litigiului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2015 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub număr de dosar_, petenta Djordjevic N. a solicitat recunoașterea sentinței de divorț pronunțată la data de 30.03.2010 de Judecătoria din Vranje – Unitatea judiciară din Bujanovac.
La dosar a fost depusă sentința a cărui recunoaștere s-a solicitat, în copii și original și traduse în limba română.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 7 aprilie 2015, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 505, prin care a respins cererea formulată de petenta Djordjevic N..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.1099 alin.2 Cod procedură civilă, actele prevăzute la alin.2 (copia hotărârii străine, dovada caracterului definitiv al acesteia, copia dovezii de înmânare a citației, alte dovezi), vor fi însoțite de traduceri autorizate și vor fi supralegalizate, conform art.1092.
În cauză, deși petentei i s-a pus în vedere să depună înscrisurile supralegalizate conform art.1092 Cod procedură civilă, acesta nu și-a îndeplinit obligația.
Ca atare, a arătat prima instanță, nefiind îndeplinită o obligație legală de depunere a înscrisurilor supralegalizate necesare soluționării cererii, aceasta se impune a fi respinsă.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 468 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, petenta Djordjevic N., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că în mod greșit a fost respinsă cererea, deoarece în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1094 – 1101 din noul Cod de procedură civilă.
Astfel, a susținut apelanta, sentința de divorț pronunțată la data de 30.03.2010, de Judecătoria din Vranje, este definitivă și nu contravine legilor române, fiind îndeplinite cerințele art. 2567 Cod civil, potrivit cărora drepturile câștigate în țara străină sunt respectate în România, cu excepția cazului în care sunt contrare ordinii publice în dreptul internațional privat român.
În ceea ce privește necesitatea supralegalizării hotărârii de divorț, apelanta a arătat că nu se impune supralegalizarea, având în vedere dispozițiile art. 1092 alin. 3 Cod proc. civilă, ale art. 1095 alin. 1 lit.c Cod procedură civilă și ale art.1099 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea apelului, „desființarea” sentinței și pe fond admiterea cererii, în sensul recunoașterii sentinței de divorț pronunțată de Judecătoria Vranje, rămasă definitivă la data de 30.03.2010, cu toate efectele prevăzute de legea română.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca fondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Potrivit motivării sentinței apelate, cererea petentei a fost respinsă de către Tribunalul Dâmbovița întrucât petenta-apelantă nu a făcut dovada supralegalizării înscrisurilor depuse (pagina 2 din hotărâre).
În speță însă, se solicită recunoașterea efectelor unei hotărâri de divorț pronunțată de o instanță din Serbia (Judecătoria din Vranje - Unitatea Judiciară din Bujanovac), iar conform Tratatului dintre Republica Populară Română și Republica Federativă Iugoslavia privind asistența judiciarăp, ce a fost ratificat prin Decretul nbr. 24/1961 publicat în Monitorul Oficial nr. 6/6.02.1961 – art. 47 și care a fost preluat, prin declarație de succesiune, de către Serbia, condiția supralegalizării a fost suprimată, actele unei părți fiind valabile pe teritoriul celeilalte fără îndeplinirea niciunei formalități de supralegalizare ori apostilare.
Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 1099 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, actele care însoțesc cererea de recunoaștere a hotărârii străine vor fi însoțite de traduceri autorizate și vor fi supralegalizate, cu respectarea disp. art. 1092 din noul Cod de procedură civilă.
Conform art. 1092 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, a unui tratat internațional la care România este parte, ori pe bază de reciprocitate.
Cum în speță s-a dovedit existența unui astfel de tratat, critica apelantei referitoare la îndeplinirea în cauză a condiției reglementate de art. 1092 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă apare ca fiind fondată, cerința impusă acesteia de către prima instanță, de a face dovada supralegalizării înscrisurilor depuse, fiind lipsită astfel de temei legal.
În acest context, procedând în baza efectului devolutiv al apelului, la verificarea îndeplinirii cerințelor reglementate de art. 1095 și 1096 din noul Cod de procedură civilă, Curtea constată că în speță cererea petentei este întemeiată, hotărârea a cărei recunoaștere se solicită fiind pronunțată de o instanță competentă să judece procesul ce a avut ca obiect desfacerea căsătoriei dintre petentă și numitul Dragoslav Djordjevic și reprezentând o hotărâre definitivă, întrucât părțile au renunțat la dreptul de apel (fila 36 dosar fond).
Totodată, Curtea notează că potrivit acestei hotărâri, pârâtul din proces a fost de acord cu desfacerea căsătoriei, care s-a realizat astfel, prin acordul soților (filele 10-11 dosar fond).
De asemenea, Curtea constată că în cauză nu există niciunul dintre motivele reglementate de art. 1096 din noul Cod de procedură civilă, care să determine refuzul de recunoaștere a hotărârii, Curtea urmând să aibă totodată în vedere, sub acest aspect, că singurul motiv pentru care prima instanță a respinsa cererea petentei-apelante a fost acela al neîndeplinirii condiției supralegalizării înscrisurilor, cerință de la îndeplinirea căreia, conform analizei expusă anterior, apelanta era scutită, în baza tratatului acceptat de către Serbia.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, constatând că soluția pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1092 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, Curtea va proceda, în temeiul art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, la admiterea apelului și la schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii, conform disp. art. 1094, 1095 și 1096 din noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta DJORDJEVIC N., domiciliată în Găești, .. 88, județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „N. O.”, cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 505/7 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Schimbă în tot sentința civilă nr. 505/7 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că admite cererea.
Dispune recunoașterea de plin drept a sentinței pronunțată de Judecătoria din Vranje - Unitatea Judiciară din Bujanovac II 18 P2 nr. 455/10 din data de 30.03.2010, Republica Serbia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Red. ACB
Tehnored. CC
3 ex./16.09.2015
d.f._ - Tribunalul Dâmbovița
j.f. C. M. G.
| ← Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 508/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 136/2015.... → |
|---|
