Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 818/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 818/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 3509/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 818
Ședința publică din data de 26 mai 2015
Președinte - E. S.
Judecători - V.-I. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B., cu sediul în B., .. 3A, parter, județul B., împotriva sentinței civile nr. 154/11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul C. G., domiciliat în B., ., județul B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 26 mai 2015, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub număr de dosar_, reclamantul C. G. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B., contestație împotriva Deciziei nr. 63/24.10.2014 emisă de pârâtă, solicitând anularea acestei decizii.
În motivarea contestație, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 1409/13.02.2014, . B. i-a încetat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 590/05.01.2011, începând cu data de 24.02.2014, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, determinat de desființarea locului de muncă deținut (paznic obiectiv).
A precizat reclamantul că a depus dosarul de înscriere la șomaj, prezentând documentele necesare la A.J.O.F.M. B., care, în baza art. 34 din Legea nr. 76/2002 i-a stabilit și acordat o indemnizație lunară de șomaj.
A menționat reclamantul că la data de 15.09.2014, când s-a prezentat la A.J.O.F.M. B. pentru viză lunară i s-a comunicat că figurează înregistrat cu contract de muncă la . de Securitate SRL, sector 2, București, prezentându-i copia unui contract de muncă înregistrat sub nr. 1442/31.01.2014. Deși a susținut că nu cunoaște despre existența contractului, depunând în acest sens și o declarație scrisă, i-a fost sistată indemnizația de șomaj și s-a emis Decizia nr. 63/24.10.2014 prin care i s-a imputat suma de 2568 lei, reprezentând indemnizația încasată.
A arătat reclamantul că a formulat plângere penală pentru infracțiunea de fals, înregistrată sub nr. R /_/22.09.2014 la Poliția Municipiului B., fiind constituit dosarul penal nr. 6170/P/ 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
În urma demersurilor sale, . Securitate SRL București, prin decizia nr._/02.10.2014 a anulat cu efect retroactiv înregistrarea contractului nr. 1442/31.01.2014 și a actelor subsecvente acestuia, cu motivarea că înregistrarea contractului s-a făcut din eroare.
A învederat reclamantul învederează faptul că efectele nulității actului juridic se produc de la data încheierii acestuia, că, de la momentul încetării contractului de muncă cu . (14.02.2014) nu a avut încheiat nici un alt contract și nu a realizat venituri, apreciind că nu sunt întrunite condițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 pentru a fi obligat să restituie indemnizația de șomaj încasată și că suma i se cuvenea în mod legal ca ajutor social, intervenind condițiile prevăzute de art. 34 Și următoarele din Legea nr. 76/2002.
Pârâta A.J.O.F.M. B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că reclamantul a beneficiat de indemnizație de șomaj în dosar nr._ în perioada 27.02.2014 și până la data de 01.09.2014.
Prin cererea de solicitare a indemnizației de șomaj, reclamantul s-a obligat conform art. 41 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2002 să comunice A.J.O.F.M. B. în termen de 3 zile, orice schimbare a căror condiții au condus la acordarea dreptului.
La data de 18.09.2014, urmare a verificării aplicației Inspecției Muncii Revisal, s-a constatat faptul că reclamantul figurează ca și angajat începând cu data de 03.02.2014 la societatea Force 1 Divizia de Securitate SRL conform contractului de muncă nr. 1442/31.01.2014, în funcția de agent de securitate cu norma de 8 ore/zi.
Arată că la data la care a solicitat acordarea indemnizației de șomaj 27.02.2014, reclamantul avea calitatea de angajat începând cu data de 03.02.2014 conform contractului de muncă nr. 1442/31.01.2014, ceea ce contravine flagrant celor declarate pe propria răspundere prin cererea prin care a solicitat acordarea indemnizației de șomaj. De asemenea, reclamantul la data solicitării dreptului nu îndeplinea condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj.
În aceste condiții, s-a procedat la imputarea întregii sume încasate de reclamant cu titlu de indemnizație de șomaj, fiind emis referatul de necesitate precum si Decizia de imputare nr. 63/24.10.2014, sumă încasată nelegal, fiind 2568 lei reprezentând indemnizația de șomaj încasată nelegal de către reclamant în perioada 27.02._14.
Prezenta situație a făcut obiectul unei adrese a Inspectoratului de Politie Județean B. conform adresei nr. R/_/09.10.2014 precum și a unui control al Inspectoratului Teritorial de Muncă București, conform adresei nr._/_/CRM/18.11.2014.
Prin adresa nr. P_/_/CRM/18.11.2014, I.T.M. București a confirmat situația expusă în întâmpinare.
Conform aceleași adrese I.T.M. București confirmă că angajatorul Force 1 Divizia de Securitate SRL a procedat la anularea contractului individual de muncă nr. 1442/31.01.2014 potrivit art. 57 din Codul muncii, că, până la data emiterii deciziei nrm_/02.10.2014 de anulare a contractului de muncă, au mai fost emise alte două decizii referitoare la executarea / încetarea contractului de muncă nr. 1442/31.01.2014 a reclamantului, decizii referitoare la suspendarea activității reclamantului (decizia nr._/29.04.2014) si încetarea activității reclamantului (decizia nr._/25.05.2014)
A arătat pârâta că I.T.M. București a omis a se pronunța asupra decizie nr._/02.10.2014 a angajatorului Force 1 Divizia de Securitate SRL emisă la data de 02.10.2014, dată la care raporturile de muncă cu reclamantul încetase conform deciziei nr._/12.05.2014.
Prin sentința civilă nr. 154/11 februarie 2015 Tribunalul B. a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 63/24.10.2014 emisă de către pârâtă.
A obligat pârâta la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin Decizia nr. 63/24.10.2014 emisă de pârâta A.J.O.F.M. B. s-a dispus imputarea sumei de 2568 lei, reclamantului reprezentând indemnizație de șomaj încasată necuvenit, urmare a faptului că pe perioada 27.02._14 acesta apare cu contract de muncă la . de Securitate.
A reținut tribunalul că ipoteza prezentată de A.J.O.F.M. B. care ar justifica măsura imputării și temeiul juridic reținut este greșită, deoarece în cuprinsul decizie de imputare, emitentul face trimitere la referatul nr. 4339/19.09.2014 prin care se reține faptul că prejudiciul a fost creat ca urmare a realizării de către reclamant de venituri în baza contractului de muncă la Force I Divizia de Securitate București.
Or, dintr-o eroare, reclamantul apare ca încadrat cu contract de muncă la această societate, care a preluat parte din agenții de pază ai societății . B., unde era angajat și reclamantul.
Acesta nu și-a dat acordul pentru încheierea unui contract de muncă cu . de Securitate București ci și-a format dosarul pentru acordare indemnizației de șomaj, încetându-i contractul de muncă cu . B. prin decizia nr. 1409/13.02.2014.
Contractul de muncă nr. 1442/31.01.2014 încheiat de . de Securitate nu este semnat de către reclamant (fila 44).
Fiind un act juridic bilateral și consensual, contractul individual de muncă se încheie prin consimțământul părților, și este o cerință prevăzută expres de art. 16 alin. 1 din Codul muncii, cerința care lipsește în cauza de față
A arătat tribunalul că . de Securitate SRL a reunoscut faptul că dintr-o eroare a fost înregistrat acest contract, că reclamantul nu a prestat vreo activitate în cadrul societății, astfel că prin decizia nr._/02.10.2014 a dispus anularea înregistrării contractului de muncă al reclamantului din Registrul General de evidență a salariaților nr. 1442/31.01.2014, cât și anularea celorlalte decizii, respectiv decizia nr._/29.04.2014 și decizia nr._/25.05.2014.
Astfel, tribunalul nu va reține punctul de vedere al pârâtei, în sensul că, potrivit art. 57 alin. 2 din Codul Muncii, constatarea nulității are efect doar pentru viitor și că, concluzia corectă și legală ar fi aceea că la data solicitării dreptului la indemnizația de șomaj - 27.02.2014, reclamantul avea calitatea de angajat conform contractului individual de muncă nr. 1442/31.01.2014, și deci, nu îndeplinea condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj
Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 57 alin. 6 din Codul muncii, întrucât decizia nr._/02.10.2014 de constatare a nulității înregistrării contractului de muncă nr. 1442/31.01.2014 s-a dat ca urmare a demersurilor făcute de reclamant, stabilindu-se că efectele nulității să se aplice retroactiv, chiar de la data înregistrării contractului. S-a avut în vedere ca angajatul să fie ocrotit, în caz contrar, acesta s-ar vedea expus la consecințe care ar contrazice situația reală, fără să existe o culpă a acestuia. Lipsa consimțământului reclamantului la încheierea contractului individual de muncă duce la neîncheierea actului, la inexistența actului juridic, respectiv contractul individual de muncă, inexistență care presupune că un act nu a existat ca realitate juridică, este lipsit de efecte juridice chiar de la încheierea sa.
Prin urmare, tribunalul a constatat că, în mod greșit a apreciat pârâta A.J.OF.M. B. că reclamantul are contract de muncă încheiat cu . de Securitate, imputându-i suma de 2568 lei încasată pe perioada 27.02._14.
În consecință, Tribunalul a admis contestația, a anularea decizia nr. 63/24.10.2014 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține apelanta că sentința apelată este nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 57 alin. 2 din Codul muncii, conform căruia constatarea nulității are efect doar pentru viitor.
Arată apelanta că intimatul a beneficiat de indemnizație de șomaj, în perioada 27.02.2014 - 01.09.2014, iar prin cererea de solicitare a indemnizației de somaj, reclamantul s-a obligat, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de munca, cu modificările și completările ulterioare, să comunice A.J.O.F.M. B. în termen de 3 zile. orice schimbare a căror condiții au condus la acordarea dreptului.
Precizează apelanta că la data de 18.09.2014, urmare a verificării aplicației Inspecției muncii REVISAL (Registrul de evidenta salariați in format electronic) s-a constatat faptul că reclamantul, figurează ca și angajat începând cu data 03.02.2014 la societatea FORCE 1 Divizia de Securitate SRL, conform contractului individual de muncă nr. 1442/31.01.2014, în funcția de agent de securitate cu norma de 8 ore/zi.
Astfel, la data la care a solicitat acordarea indemnizației de șomaj - 27.02.2014, reclamantul avea calitatea de angajat (începând cu data 03.02.2014 conform contractului individual de munca nr. 1442/31.01.2014), ceea ce contravine flagrant celor declarate pe propria răspundere prin cererea prin care a solicitat acordarea indemnizației de șomaj. De asemenea, reclamantul la data solicitării dreptului nu îndeplinea condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Arată apelanta că în aceste condiții, s-a procedat la imputarea întregii sume încasate de reclamant cu titlu de indemnizației de șomaj, fiind emis referatul de necesitate, precum și decizia de imputare nr. 63/24.10.2014, suma încasată nelegal fiind de 2568 lei.
Arată apelanta că potrivit adresei nr. P13949/_/CRM/18.11.2014 a I.T.M. București, în perioada de la data angajării - 03.02.2014 și până la data emiterii deciziei nr._/02.10.2014 a angajatorului Force 1 Divizia de Securitate SRL, au fost emise alte doua decizii referitoare la executarea/încetarea contractului individual de muncă nr. 1442/31.01.2014 a reclamantului, decizii referitoare la suspendarea activității (decizia nr._/29.04.2014) și încetarea activității reclamantului (decizia nr._/12.05.2014).
Menționează apelanta că I.T.M. București, a omis a se pronunța asupra deciziei nr._/2.10.2014 emisă de angajatorul Force 1 Divizia de Securitate SRL, la data la care raporturile de muncă cu reclamantul încetasera conform deciziei nr._/12.05.2014.
Ori, potrivit art. 57 alin. 2 din Codul muncii, constatarea nulității are efect doar pentru viitor, drept pentru care, concluzia legală este aceea că la data solicitării dreptului la indemnizația de șomaj – 27.02.2014, reclamantul avea calitatea de angajat conform contratului individual de muncă nr. 1442/31.01.2014, deci nu îndeplinea condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului, casarea sentinței, în sensul respingerii contestației ca nelegală și netemeinică și menținerea deciziei de imputare emisă de A.J.O.F.M. B..
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Critica esentiala vizeaza imprejurarea că sentința apelată este nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 57 alin. 2 din Codul muncii, conform căruia constatarea nulității are efect doar pentru viitor.
Sustine apelanta ca, potrivit art. 57 alin. 2 din Codul muncii, constatarea nulității are efect doar pentru viitor, drept pentru care, concluzia legală este aceea că, la data solicitării dreptului la indemnizația de șomaj – 27.02.2014, reclamantul avea calitatea de angajat conform contratului individual de muncă nr. 1442/31.01.2014, deci nu îndeplinea condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Verificand sustinerea apelantei, Curtea constata, insa, ca este eronata, caci, in speta, incetarea de drept a contractului individual de munca nr. 1442/31.01.2014 a operat cu efect retroactiv, chiar de la data înregistrării contractului.
Este real ca, potrivit dispozitiilor legale invocate de catre apelanta nulitatea contractului de munca produce efecte pentru viitor, insa nimic nu impiedica partile sa stabileasca alte efecte juridice decat cele reglementate de legiuitor, atat timp cat nu se interzice in mod expres acest aspect.
Dimpotriva, Curtea retine ca disp. art. 57 al. 6 Codul muncii stipuleaza urmatoarele: ” Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților.”
In acest sens, in mod judicios a stabilit tribunalul ca lipsa consimțământului reclamantului la încheierea contractului individual de muncă a avut drept consecinta inexistența actului juridic, fiind lipsit de efecte juridice chiar de la încheierea sa, efecte ce au fost stabilite prin acordul partilor.
Prin urmare, nu se poate valida ideea ca instanta de fond a realizat o gresita interpretare a disp. art. 57 al. 2 Codul Muncii, caci, in speta, aceste dispozitii legale nu isi gaseau aplicarea, fiind incidente dispozitiile art. 57 al. 6 din acelasi act normativ, astfel cum am retinut in paragrafele anterioare.
Or, atat timp cat s-a constatat nulitatea contractul individual de munca nr. 1442/31.01.2014 de la data inregistrarii acestuia, rezulta ca, la data la care a solicitat acordarea indemnizației de șomaj, respectiv 27.02.2014, reclamantul nu avea calitatea de angajat, astfel incat îndeplinea condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Pe cale de consecinta, fata de situatia de fapt retinuta, Curtea constata ca reclamantului nu i se putea imputa de catre unitatea parata suma de 2568 lei încasată pe perioada 27.02._14.
F. de toate aceste considerente, Curtea constata ca apelul este nefondat, motiv pentru care, in temeiul disp. art. 480 NCPC, il va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B., cu sediul în B., .. 3A, parter, județul B., împotriva sentinței civile nr. 154/11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul C. G., domiciliat în B., ., județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2015.
Președinte, Judecător,
E. S. V.-I. S.
Grefier,
D. V.
Red. VIS
Tehnored. DV
4 ex./11.06.2015
d.f._ – Tribunalul B.
j.f. A.-E. D.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 454/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
