Asigurări sociale. Decizia nr. 1190/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1190/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 392/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1190
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Președinte - M. P.
Judecător - A. M. R.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de contestatorul D. A., domiciliat în ., .. 91, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 850 din 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Târgoviște, ..1.A, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată după suspendare, cauza fiind suspendată la 6.11.2014, în temeiul disp. art. 411 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, din oficiu, invocă excepția perimării apelului, ca urmare a rămânerii în nelucrare, din culpa părților mai mult de șase luni și rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 28.01.2014, sub nr._, contestatorul D. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, contestație împotriva deciziei nr._/30.12.2013, emisă de intimată, prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în cuprinsul deciziei atacate, C. Județeană de Pensii Dâmbovița face referire la o adresă a SSPR nr. 18/8338/06.11.2013 și la procesul-verbal din 28.10.2013, fără a le atașa pentru a lua cunoștință de acestea și fără să aibă la dispoziție dovada retragerii titlului emis în baza acestuia, de către Președintele României, situație în care adresa SSPR nu poate produce efecte juridice și că, mai mult decât atât, art. 49 alin. 3 din H.G. nr. 141/2004 prevede că anularea certificatelor și înaintarea propunerii de retragere a titlurilor se fac de către SSPR, cu avizul Comisiei Parlamentare, aviz despre care nu se face vorbire în decizia contestată.
Contestatorul a mai arătat că în decizia contestată se specifică faptul că „plata necuvenită a drepturilor a fost generată de anularea deciziei de acordare a indemnizației prevăzută de Legea nr. 341/2004 în baza adresei SSPR nr. 18/8338/06.11.2013 și a procesul-verbal din 28.10.2013”, fără a se menționa decizia de anulare a deciziei prin care i-au fost stabilite drepturile de către C. Județeană de Pensii Dâmbovița și dacă aceasta este definitivă sau a fost contestată, astfel, intimata nu putea emite decizia de recuperare a sumelor până nu se emitea decizia de anulare a deciziei de stabilire a drepturilor și până când aceasta nu rămânea definitivă.
A mai precizat contestatorul că intimata solicită recuperarea sumelor încasate necuvenit pe perioada 01.01._11, fără a ține cont de faptul că pentru perioada 01.01._10 dreptul de a solicita recuperarea sumelor s-a prescris pe de o parte, iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că decizia de stabilire a drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 341/2004 nu a fost contestată în termen legal, fiind definitivă, intrând în circuitul civil și producând efecte juridice, intimata nu mai poate solicita recuperarea drepturilor retroactiv, ci doar de la momentul emiterii unei decizii de anulare a deciziei de stabilire a drepturilor, rămasa definitivă, ipoteza care nu există în cauza de față, la acest moment neexistând o decizie de anulare definitivă.
S-a solicitat admiterea contestației și, pe cale de consecință, să se dispună anularea deciziei nr._/30.12.2013 emisă de intimată, prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special, ca fiind nelegală și neîntemeiată.
S-a anexat copia deciziei contestate.
Intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița a formulat întâmpinare la data de 20.03.2014, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că măsura recuperării s-a impus ca urmare a anulării, că decizia nr._/18.12.2013 de anulare a deciziei nr._/18.01.2007 privind acordarea indemnizației prevăzută de Legea nr. 341/2004 nu a fost atacată cu contestație de către contestator pentru a fi îndreptățit să invoce aspectul că nu este definitivă, fiind primită la data de 27.12.2013.
Întâmpinarea a fost însoțită de copia actelor care au stat la baza emiterii deciziei nr._/30.12.2013, în prezent contestată.
La data de 26.05.2014, contestatorul D. A. a formulat precizări la acțiune, în sensul că înțelege să conteste toate actele atașate la decizia Casei Județene de Pensii Dâmbovița, inclusiv adresa emisă de către SSPR.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 850 din 23 iunie 2014, a admis în parte contestația formulată de către D. A., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a anulat în parte decizia nr._/30.12.2013 în sensul că recuperarea sumelor încasate necuvenit de către contestator se face doar pe ultimii trei ani, respectiv doar începând cu data de 30.12.2010 și a respins restul cererilor contestatorului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:
În fapt, D. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, contestație împotriva deciziei nr._/30.12.2013, emisă de intimată, prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special, respectiv Legea nr. 341/2004.
Tribunalul a mai reținut că la data de 26.05.2014, contestatorul D. A. a formulat precizări la acțiune, în sensul că înțelege să conteste toate actele atașate la decizia Casei Județene de Pensii Dâmbovița, inclusiv adresa emisă de către SSPR.
Tribunalul a mai reținut și că, prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că decizia de recuperare a sumei, decizie contestată de către D. A., a avut la bază decizia nr._/18.12.2013 care nu a fost contestată în termen legal.
Cu privire la situația de fapt, tribunalul a reținut că D. A. a fost beneficiar al Legii nr. 34/2001 a recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la V. Revoluției Române din decembrie 1989. Cu adresa nr. B/_ /2524/66/N/19.11.2013, CNPP a comunicat Casei Județene de Pensii Dâmbovița că SSPR a procedat la anularea certificatelor unora dintre beneficiarii Legii nr. 341/2004 astfel încât se impune, în conformitate cu dispozițiile art. 179 alin.4 din Legea nr. 263/2010, să se procedeze la recuperarea sumelor plătite necuvenit. Această adresă a fost însoțită de adresa SSPR nr.18/8338/06.11.2013 ce conține lista persoanelor cărora le-au fost anulate certificatele de revoluționar. În această listă, la poziția nr. 9, figurează contestatorul D. A..
Urmare acestei adrese, la data de 18.12.2013, intimata a emis decizia nr._ prin care a fost dispusă anularea deciziei din data de 18.01.2007 privind acordarea către contestator a indemnizației în baza Legii nr. 341/2004. Conform dovezii de comunicare aflată în copie la fila 18 din dosar, această decizie a fost primită pe data de 27 decembrie 2013 și nu a fost contestată de către D. A. conform susținerilor intimatei, susțineri necontestate sub nicio formă de contestator.
La data de 30.12.2013 intimata a emis decizia de recuperare a sumelor plătite contestatorului în perioada 01.01.2005 – 31.12.2011. Cum această decizie are la bază o decizie necontestată în termen tribunalul nu poate verifica decât dacă această ultimă decizie emisă a fost sau nu dată cu respectarea legii.
Tribunalul a constatat că deciziile emise de către intimată au fost date în considerarea deciziei de anulare a certificatului de revoluționar deținut de D. A.. Susținerile făcute de contestator cum că înscrisurile prin care s-a adus la cunoștința intimatei anularea certificatului nu sunt legal întocmite precum și susținerea că se contestă adresa SSPR, nu pot fi luate în seamă de către instanța de judecată. Instanța a fost legal învestită doar cu anularea deciziei de recuperare iar precizările făcute de contestator sunt făcute după primul termen de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 204 din Codul de procedură civilă, reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, până la primul termen la care acesta este legal citat. Contestatorul a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 7.04.2014. Nici pentru termenul de judecată din data de 12.05.2014 nu au apărut modificări în conținutul cererii de chemare în judecată, astfel încât, depunerea unei precizări a acțiunii prin care se arată că se contestă toate actele, inclusiv adresa SSPR, urmează a fi respinsă de către instanța de judecată, contestatorul fiind decăzut din dreptul de a mai formula cereri noi.
În conformitate cu dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Făcând aplicarea în cauză a acestei dispoziții legale tribunalul constată că decizia de recuperare a sumei plătite necuvenit către contestator s-a făcut cu ignorarea termenului de prescripție stabilit de lege. În aceste condiții și pentru acest motiv, tribunalul a constatat că recuperarea sumei plătite nu poate depăși termenul de 3 ani și, chiar dacă procedura de recuperare este una întemeiată pe dispozițiile fiscale, termenul de recuperare nu este cel de 5 ani prevăzut de Codul de procedură fiscală ci termenul de 3 ani prevăzut de art. 179 din Legea 263/2010.
D. urmare, constatând că decizia de recuperare nu respectă termenul de prescripție, tribunalul a anulat în parte decizia de recuperare și a dispus ca recuperarea sumelor să se facă începând cu data de 30.12.2010.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul D. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, reclamantul a arătat că, în fapt, prin acțiunea principală a solicitat instanței să dispună anularea deciziei nr._/30.12.2013 emisă de C. Județeană de Pensii Dâmbovița prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special.
Apelantul a învederat instanței de fond că în cuprinsul deciziei atacate se face referire la o adresa a SSFR nr. 18/8338/06.11.2013 și la procesul verbal din 28.10.2013, fără a le atașa pentru a lua cunoștință de acestea și fără să aibă la dispoziție dovada retragerii titlului emis in baza acestuia, de către Președintele României. A arătat că, în conformitate cu prevederile art. 49, alin. 3 din HG nr. 14/2004, anularea certificatelor si înaintarea propunerii de retragere a titlurilor se fac de către SSPR, cu avizul Comisiei Parlamentare, aviz despre care nu se face vorbire în decizia contestată.
Mai mult decât atât, retragerea titlului de către SSPR s-a făcut începând cu data de 06.11.2013, moment de la care C. Județeană de Pensii Dâmbovița putea sa dispună recuperarea sumelor încasate necuvenit.
Apelantul a învederat că instanța de fond a tratat cu multă ușurință toate aceste aspecte învederate și a admis în parte contestația, în sensul că recuperarea sumelor încasate necuvenit se face doar pe ultimii trei ani, respectiv începând cu data de 30.12.2010.
Apelantul a arătat că instanța de fond nu a apreciat în mod corect nici faptul că decizia prin care i s-au stabilit drepturile cuvenite a intrat in circuitul civil, a produs efecte juridice, nu a fost contestată în termenul legal, astfel că ea nu putea fi anulată retroactiv, și nu printr-o simplă adresa care nu poate avea eficiența juridică.
De asemenea, instanța de fond în mod eronat a apreciat că reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, până la primul termen la care acesta este legal citat, și a respins cererea precizatoare, fără să observe că adresa SSPR si celelalte acte, care au stat la baza emiterii deciziei contestate, nu au fost comunicate de către intimata CJP Dâmbovița și nici măcar întâmpinarea formulată de aceasta, peste termenul legal, aceste acte fiind înmânate în ședința publică la solicitarea avocatului contestatorului. După luarea la cunoștința a acestor acte a solicitat termen pentru a depune precizări la acțiune și acte, cerere admisă de instanța și fără a exista opoziția intimatei, care de altfel, nu a solicitat decăderea de a mai formula cereri sau decăderea din probe, întrucât aceasta a depus întâmpinarea peste termenul legal, iar instanța de judecată nu a comunicat-o.
Raportat la precizările depuse, respectiv faptul că înțelege să atace și adresa SSPR și procesul verbal, instanța de judecata era obligată să-și verifice competența, să o pună în discuția părților și să se pronunțe pe ea.
Având în vedere cele de mai sus, apelantul contestator a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței si trimiterea dosarului spre rejudecare pentru a fi pusă în discuție și soluționată cererea precizatoare.
La termenul de judecată din data de 06.11.2014, Curtea a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților și faptul că niciuna dintre acestea, în faza procesuală a apelului, nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol de instanță, din oficiu, iar în ședința publică din data de 17 septembrie 2015, Curtea din oficiu, a invocat, în baza art. 416 și 420 din Noul Cod de procedură civilă, excepția perimării apelului, pe care, potrivit dispozițiilor art. 247 și 248 N.C.P.C. o va analiza cu prioritate.
Judecata prezentei cauze a fost suspendată la data de 6 noiembrie 2014 potrivit dispozițiilor art. 411 alin.1 pct. 2 N.C.P.C., întrucât părțile nu s-au prezentat în instanță și nici nu au solicitat judecarea în lipsă în faza procesuală a apelului, iar de la această dată până în prezent cauza nu a mai fost repusă pe rol, dosarul rămânând în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni.
În conformitate cu dispozițiile art. 416 N.C.P.C. orice cerere de chemare în judecată și cale de atac se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 6 luni, iar potrivit art. 420 N.C.P.C. perimarea se poate constata și din oficiu.
Prin urmare perimarea este o sancțiune procedurală care constă în stingerea procesului în faza în care se găsește și care este dedusă din faptul nestăruinței părții vreme îndelungată în proces.
Având în vedere că de la data de 6 noiembrie 2014 și până în prezent dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni și că, în speță, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, în condițiile art.417 și 418 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art. 416 din Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care, în baza art.420 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va admite excepția perimării invocată din oficiu și va constata perimarea de drept a apelului declarat de pârâtul D. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării a cererii de apel invocată din oficiu.
Constată perimat apelul declarat de de contestatorul D. A., domiciliat în ., .. 91, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 850 din 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Târgoviște, ..1.A, județul Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la ÎCCJ. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Ploiești.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. P. A. M. R.
Grefier,
C. C.
red.grefier
4 ex./23.09.2015
d. fond_ Tribunalul Prahova
J. fond M. M.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1178/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Sentința nr. 695/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
