Obligaţie de a face. Decizia nr. 1178/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1178/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 5548/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1178
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Președinte - M. P.
Judecător - C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, având CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1057 din 15 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. P. E., CNP_, domiciliat în Ploiești, ..22, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova reprezentată de consilier juridic S. I. și intimatul reclamant M. P. E. reprezentat de avocat P. I. C. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimatul reclamant M. P. E. a depus la dosar întâmpinare.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelului.
Consilier juridic S. I., având cuvântul pentru apelanta pârâtă, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței în sensul admiterii, în principal, a excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat P. I. C., având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară, și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 14.07.2014, reclamantul M. P. E. a formulat, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, a formulat contestație împotriva refuzului acesteia de a lua in calcul la decizia de pensionare adeverința nr. 2347/13.12.2013 emisă de . obligarea Casei Județene de Pensii Prahova la recalcularea pensiei si emiterea unei noi decizii in cuprinsul căreia sa se ia in considerare întreaga documentație care însoțește contestația. Totodată, întrucât la calculul pensiei au fost valorificate numai salariile tarifare, nu si plata in acord, solicită recalcularea pensiei ce i se cuvine in conformitate cu sumele cotizate.
În motivare, arată reclamantul faptul că, solicită introducerea în baza de calcul a sumelor primite ca remunerație in acord global având în vedere dispozițiile art.2 alin. e) din Legea 19/2000, care consacra principiul contributivității, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Ori, neluarea in considerare a acestui principiu, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporționala cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil. Arata ca pensia are ca trăsătura esențiala specificitatea. Este firesc ca fiecărei persoane sa i se respecte dreptul de a fi tratat cat se poate de corect, cu luarea in considerare a tuturor elementelor care au caracterizat activitatea sa. Așa cum se poarte observa din adeverința eliberată de angajator, reclamantul a beneficiat de sume primite in acord, care împreună cu salariul de baza constituie câștigul brut, sume asupra cărora au fost reținute impozit și contribuția la asigurările sociale. Temeiul acestor rețineri este art. 1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția privind asigurările sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat. "Art.1 Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum si persoane fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare sa verse la bugetul asigurărilor de stat, contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Art.2 Contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale in cazul desfacerii contractelor de muncă, diurnele de deplasare, detașare si indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe baza de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la baza contracte de munca reglementate, ca atare, prin legislația muncii; primele acordate de unitățile economice din beneficiile realizate." Aceste sume erau reținute si virate obligatoriu de angajatori, din fondul total de salarii (din acesta făceau parte si sumele plătite în acord, nefăcându-se distincția ca în legislația actuala intre contribuția angajatorului si angajatului, aceste sume virându-se in bugetul unic al statului. Totodată se poate observa ca sumele primite cu titlu de plata in acord global nu erau scutite de la plata contribuțiilor pentru asigurări sociale.
In drept, reclamantul a întemeiat acțiunea pe prevederile art.76-78 alin. l, art. 87 si art.164 din Legea nr. 19/2000 și art. 107 alin.3 și alin.5 coroborate cu art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.11-15).
În raport de susținerile reclamantului, pârâta C. Județeană de Pensii Prahova a formulat, în temeiul disp. art.205 C.pr.civ. întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile cu consecința respingerii cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor HG nr. 257/2011, formele de retribuire în acord nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Față de întâmpinarea formulată de intimată, reclamantul, a depus, în temeiul art.201 alin.2 C.pr.civ., răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii pentru motivele expuse.
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1057 din 15 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantul M. P. E., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, a obligat pârâta CJP Prahova să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să recalculeze pensia ce i se cuvine reclamantului, retroactiv cu începere de la data de 01.06.2014, luna următoare datei solicitării către C. Județeană de Pensii Prahova, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverința nr. 1113/21.05.2014 emisă de IPIP SA și a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Potrivit disp. 248 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Potrivit art.116 din Legea nr.263/2010 actualizată, încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie. Pârâta C. Județeană de Pensii Prahova a emis Decizia nr._/13.10.2014, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, dar prin care nu au fost valorificate și sume cuprinse în adeverințele eliberate de angajator. Prin urmare, demersul procesual ce este dedus spre soluționare nu are natura juridică a unei contestații împotriva unei decizii de stabilire/revizuire a drepturilor de pensie, care să impună parcurgerea procedurii prealabile reglementate de art.149 și următoarele din Legea nr. 263/2010, actualizată, reprezentând o acțiune/contestație îndreptată împotriva refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, susceptibilă a fi adresată direct instanței de judecată, potrivit art.153 lit. f din actul normativ indicat. Pe cale de consecință tribunalul a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova prin întâmpinare.
Pe fond, tribunalul a constatat că în cauză reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Prahova obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii care să valorifice sporurile pentru acord și muncă prestată în timpul nopții, cu luarea în considerare a adeverinței nr.1113/21.05.2014 emisă de IPIP SA.
Prin adeverința nr. 1113/21.05.2014 eliberată de IPIP SA se atestă că reclamantul a desfășurat activitate în cadrul societății beneficiind de spor de acord global.
Prin pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 au fost enumerate sporurile cu caracter permanent, cu mențiunea că aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, iar în pct. VI al acestui act normativ sunt menționate expres sporurile, diurnele și alte drepturi care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Cu referire la interpretarea acestui articol, prin Decizia nr. 19/17 octombrie 2011 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Ulterior, prin Decizia nr.19/10.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație tot în recurs în interesul legii, s-a statuat, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat că, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Astfel, aceste decizii au statuat că, la stabilirea și reactualizare drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, astfel încât, chiar dacă în anexa nr.15 la HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 se statuează că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, se impune, având în vedere deciziile în interesul legii, să se verifice dacă sumele primite în acord global au fost incluse în salariul brut și dacă pentru acestea au fost sau nu achitate contribuțiile de asigurări sociale aferente.
Din conținutul adeverinței nr. 1113/21.05.2014 emisă de IPIP SA, s-a constatat că reclamantul a beneficiat de sume primite în acord care, împreună cu salariul de bază constituie salariul brut, sume asupra cărora au fost reținute impozitul și contribuția la asigurări sociale, temeiul acestor rețineri fiind art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția privind asigurările sociale de stat, act normativ care dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat.
Având în vedere disp. art. 1 din Decretul nr. 389/1972, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, tribunalul a apreciat că veniturile respective au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Pentru considerentele arătate, ținând cont de textele legale invocate, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să i se recalculeze pensia ce i se cuvine reclamantului, retroactiv, cu începere de la data de 01.06.2014, luna următoare datei solicitării către C. Județeană de Pensii Prahova, cu luare în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverința nr. 1113/21.05.2014 emisă de IPIP SA.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că, prin cererea nr._/21.05.2014, adresată casei de pensii reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea sumelor obținute în acord global. Prin Decizia nr._/03.11.2014 cererea a fost respinsă.
Potrivit art. 149 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrata in vigoare la 01.01.2011 "(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional".
A precizat apelanta că, deși reclamanta a contestat Decizia nr._/03.11.2014 nu a așteptat Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații.
De asemenea, potrivit art. 193 din Codul de pr. civilă: "(1) Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Față de cele menționate mai sus, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
În subsidiar, apelanta a arătat că, potrivit HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Anexa nr.15, "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
•formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
•recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi; formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; indemnizațiile de muncă nenormată; compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute in forma de retribuire a acordului global, și primele nu lasă loc de interpretare fiind excluse din calculul pensiei.
În ceea ce privește Deciziile înaltei Curți de Casație si Justiție, apelanta a arătat că acestea au avut în vedere spețe aflate sub incidența Legii nr. 19/2000, act normativ abrogat la 01.01.2011, or in cauza de fata atât cererea de recalculare cat si decizia de respingere a acestei cererii se afla sub incidența Legii nr.263/2010.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 19/2012 „ sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate în considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate in carnetul de munca sau in adeverințele eliberate de unități, conform legislației in vigoare, si pentru aceasta s-a plătit contribuția la asigurările sociale.
A arătat apelanta că, potrivit Deciziei nr.19/2012, contribuția la asigurările sociale este privita de înalta Curte de Casație si Justiție sub aspectul celor doua componente, respectiv contribuția angajatului (la pensia suplimentara) si contribuția angajatorului, acesta fiind sistemul de contribuții reglementat de legislația anterioara datei de 01.04.2001, „dualist" așa cum a fost intitulat de ICCJ.
Prin urmare, potrivit Deciziei nr.19/2012, pentru a se dispune recalcularea pensiei prin includerea sumelor obținute este necesar sa se verifice daca:
daca sumele au fost incluse in baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare;
daca pentru aceste sume s-au achitat contribuțiile la asigurările sociale atat de către angajat, cat si de către angajator.
A considerat apelanta că în mod neîntemeiat instanța fondului nu a avut în vedere si Decizia 19/2012 a ICCJ, ultimă pronunțată în speță „acordului global", din care rezultă că fiecare caz trebuie tratat separat în funcție de probele administrate in cauză.
Referitor la baza de calcul a pensiei, este definita de art.10 din Legea nr.3/1977: "Art. 10 - Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la
alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor: sporul de vechime în munca; sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție; indemnizația de zbor; sporul pentru condiții grele de munca; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca, potrivit legii."
A mai arătat apelanta că sumele obținute în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
De asemenea, în ceea ce privește contribuția la asigurările sociale, apelanta a solicitat a se observa că nu este îndeplinită nici aceasta condiție impusă de Decizia nr.19/2012, întrucât legislația în vigoare la acea dată nu permitea reținerea contribuției la pensia suplimentară.
Referitor la contribuția la asigurările sociale de stat si contribuția la pensia suplimentara, apelanta a precizat următoarele:
Este lesne de observat, la o prima lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat (Decret nr. 389/1972, Legea nr. 49/1992) ca plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, si NU a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentara (astăzi contribuția individuala).
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum si persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat...„.
Așa după cum rezultă din dispozițiile legale menționate anterior, precum și din Legea nr. 49/1992, obligația plății contribuției la asigurările sociale de stat îi revenea angajatorului, care calcula această contribuție la fondul total de salarii și o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat.
În continuare apelanta a precizat însă că plata contribuției de asigurări sociale de stat, de către angajator, nu însemnă diminuarea drepturilor salariale ale angajaților, așa cum erau acestea înscrise în contractele individuale de munca.
De asemenea, prin Precizările nr._/10.07.1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992, la punctul 2 se menționează, fără echivoc ca sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei, sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara, suma reținuta din drepturile salariale ale angajatului.
Astfel, este lesne de observat corelația intre baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, la care face trimitere atât Legea nr.19/2000 cat si Legea nr.263/2010, compusa din salariu tarifar si sporurile expres si limitativ prevăzute de lege, contribuția la pensia suplimentara, suma care se reținea din drepturile salariale ale angajatului si sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții legale și nu în ultimul rând adeverința prezentată de reclamant, apelanta a învederat că sumele obținute în acord, nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nu au fost avute în vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentară.
De asemenea, legislația în vigoare la acea dată nu permitea reținerea contribuției la pensia suplimentara pentru sumele obținute în acord .
În concluzie, apelanta a arătat că niciodată sumele obținute în acord nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit legislației anterioare și nici potrivit Legii nr.263/2010, și de asemenea, niciun act normativ nu a reglementat stabilirea pensiei în funcție de veniturile realizate, ci în funcție de salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent.
Apelanta a menționat că un alt aspect, de reținut este acela că, reclamanta își justifică acțiunea sa invocând dispoziții legale prevăzute de Legea nr.19/2000.
Astfel, perioada de activitate, în care a desfășurat activitate reclamantul, remunerată sub forma acordului global, nu se afla sub incidența Legii nr.19/2000., iar recalcularea a fost solicitată la momentul când sunt în vigoare dispozițiile Legii nr. 263/2010. În aceste condiții, invocarea unui act normativ fără nicio legătura cu cauza si abrogat, pe deasupra, este fără sens și nu poate fi primită de instanța de judecată.
Față de cele menționate mai sus, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 25 iunie 2015, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
În mod just Tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova prin întâmpinare, având în vedere faptul că demersul procesual ce este dedus spre soluționare nu are natura juridică a unei contestații împotriva unei decizii de stabilire/revizuire a drepturilor de pensie, care să impună parcurgerea procedurii prealabile reglementate de art.149 și următoarele din Legea nr.263/2010, actualizată, reprezentând o acțiune/contestație îndreptată împotriva refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, susceptibilă a fi adresată direct instanței de judecată, potrivit art.153 lit. f din actul normativ indicat.
Intimatul –reclamant a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă iar apelanta a refuzat recalcularea pensiei prin valorificarea formelor de retribuire în acord înscrise în adeverința nr. 1113/21.05.2014 eliberată de IPIP SA.
Conform acestei adeverințe intimatul –reclamant a fost retribuit în acord global.
În cuprinsul adeverinței se arată că pentru perioadele menționate societatea a efectuat viramentele CAS conform legislației în vigoare la acea dată.
Potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor anuale, până la 1.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit legislației românești în materie, dreptul la pensie este recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de legea pensiilor care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În speță, au aplicabilitate aceste norme legale cu valoare de principiu întrucât, în caz contrar, ar avea loc o încălcare a principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Apelanta are obligația să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al intimatului, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, prin Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea disp. art. 2 lit. e)., art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, stabilindu-se că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a). din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor în sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Această decizie are caracter obligatoriu, instanța trebuind să se conformeze interpretării legii realizate de către instanța supremă, potrivit dispozițiilor art. 3307 Cod procedură civilă.
În consecință, cum din adeverința susmenționata rezultă ca reclamantul a fost salariat al IPIP SA Ploiești si a obținut venituri realizate în acord, care au fost incluse în baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale si pentru care s-au achitat lunar cotele de contribuție de asigurări sociale, Curtea apreciază ca în mod corect instanța de fond a dispus recalcularea pensiei cuvenite acestuia cu luarea în considerare a sumelor achitate reprezentând plată în acord global.
Pentru toate aceste considerente Curtea, văzând dispozițiile art. 480 alin.1 din N.C.P.C., va respinge apelul declarat în prezenta cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, având CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1057 din 15 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. P. E., CNP_, domiciliat în Ploiești, ..22, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. P. C. M. M.
Grefier,
C. C.
Red. MP
Tehnored. CC
4 ex./02.10.2015
d.fond_ Tribunalul Prahova
f. fond N. A.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 454/2015. Curtea de Apel... | Asigurări sociale. Decizia nr. 1190/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
