Despăgubire. Hotărâre din 15-09-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 1148/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
D E C I Z IA Nr. 1148
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Președinte - V. S.
Judecător - E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul C. A. Dr. C. A., cu sediul în B. ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 617 din 27 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Prof. I. N., cu sediul B., ., județul B. - în numele membrilor de sindicat D. V., C. I., B. A.-A., D. M., V. D., S. M..
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin motivele de apel, s-a solicitat și judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin motivele de apel s-a solicitat judecata în lipsă, dând curs dispozițiilor art. 411(1) pct.2 teza II-a NCPC, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar "Prof. I. N." B., în numele membrilor de sindicat D. V., C. I., B. A. A., D. M., V. D., S. M., a chemat în judecată pe pârâtul C. A. Dr.C. A. B., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligat la plata dobânzilor legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr.887/19.10.2009 și nr.1397/19.10 2011, pronunțate de Tribunalul B., pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin sentințele civile menționate, pârâtul din prezenta cauză a fost obligat la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor lor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 si a Legii 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite îi conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 si ale Legii 330/2009, în perioadele 01.08._09 și 01.03.2010-13 mai 2011, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă plății.
Deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul membrilor de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008.
S-a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4); „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligară angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art. 161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevede, I art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (1)], următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziții! legislației civile."
În consecință, a apreciat că, și în privința daunelor-interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), anume: art. 1530; art. 1531 (1), (2) și (3), art. 1535 (1), (2) și (3).
În egală măsură, s-a învederat incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, care a abrogat OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" - art. 1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale la prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele-interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadențe drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contract individual de muncă.
În opinia reclamantului, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentinței menționate) fiind privați de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 148 și urm. și art. 19 Cod pr. civilă, art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 și art. 278 alin. (1) Codul muncii, al art. 2 din OG nr. 13/2011 și al art. 1530 și urm. Cod civil, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precizând că a respectat dispozițiile legale prevăzute de OUG nr.71/2009 privind plata eșalonată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești pentru personalul bugetar
Totodată a invocat prescripția dreptului la acțiune motivat de faptul că se cer sume de bani pentru o perioadă pentru care operează prescripția de drept, raportat la data înregistrării acțiunii.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 617 din 27 mai 2015 prin care a admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a dobânzi legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 887/19.10.2009 și nr. 1397/19.10.2011 pronunțate de Tribunalul B., pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii 08.04.2015 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, Tribunalul a constatat că este neîntemeiată având în vedere dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) din Codul Muncii potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Or, în speță, reclamanții au solicitat despăgubiri sub forma dobânzilor legale pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii, termen ce se încadrează în cel prevăzut de textul de lege menționat.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții sunt în posesia titlurilor executorii reprezentate de sentințele civile nr. 887/2009 și nr.1397/2011 prin care pârâtul a fost obligat la plata unor drepturi salariale, actualizate cu rata inflației.
Prin hotărârile civile menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă,
Deși pârâtul a fost obligat să le plătească drepturile salariale menționate anterior, doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâtul prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna sine die plata diferențelor.
Prin adoptarea Legii nr.113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru reclamanți întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 6 ani, ceea ce încalcă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional. Totodată imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul lor de proprietate iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, potrivit art. 1101 C.civ. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată, iar excepțiile de la acest principiu nu sunt aplicabile în cauză.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile suferite prin executarea cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 V.C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la o dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză reclamanții au solicitat acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit pentru executarea cu întârziere a obligației.
Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, deoarece în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală, prin urmare fiind în fața unei evaluări legale, nu există obligația de a se face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației reclamanții au suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 V.C.civ., condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile, iar conform art. 1088 din același cod: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Aceste dispoziții au fost preluate în mod asemănător de art. 1535 N.C.civ.„în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului Ia plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului."
Din coroborarea acestor norme, s-a dedus fără echivoc că, dreptul creditorului la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei], dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței, se cuvin ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Ca atare, reclamanții sunt îndreptățiți să primească daune moratorii pentru neexecutarea la timp a obligației, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Tribunalul a constatat că nivelul dobânzii legale a fost stabilit prin lege, respectiv OG nr. 9/2000, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă OG nr. 13/2001.
OG nr. 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, conduce la concluzia că dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamanților la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți; în nici un caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
În acest sens ÎCCJ a pronunțat Decizia nr. 2/2014. prin care. admițând recursul în interesul legii, a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864. respectiv art. 1531 alin 1 .alin 2 teza 1 si art. 1535 alin 1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 si art. 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011. cu modificările și completările ulterioare".
Față de considerentele expuse, Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul la plata către aceștia, a dobânzilor legale aferente drepturilor bănești datorate în baza titlurilor executorii invocate, pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii (08.04.2015) și până la data plății efective.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul admiterea acțiunii și obligării apelantului la plata dobânzilor legale aferente titlurilor executorii reprezentate de sentințele civile nr. 887/19.10.2009 si nr. 1397/19.10.2011 pronunțate de Tribunalul B., înțelegând să invoce prevederi din noul cod civil dar care au caracter general raportat la dispozițiile speciale sus-menționate.
Susține apelantul că acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadența a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsa între data scadenței și data plății efective.
Acordarea dobânzilor legale pentru întârzierea de la plata sumelor datorate reprezintă o sancțiune, respectiv aceea de daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată.
Or, eșalonarea la plata a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești s-a făcut prin lege și nu ne poate fi imputata, instituția apelantă respectând întrutotul prevederile legii.
Potrivit prevederilor art. 517, alin. 2 din NCPC, decizia se pronunța numai in interesul legii si nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate si nici cu privire la situația pârtilor din acele procese, iar conform art. 517, alin. 2 din același cod, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
In consecință, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție produce efecte numai pe viitor și se aplică doar proceselor pornite după publicarea acesteia.
Față de cele prezentate mai sus, apelanta solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Problema ce se cere a fi tranșată în cauza dedusă judecății se referă la existența prejudiciului și la natura acestuia, în funcție de interpretarea dată asupra legii aplicabile, prin urmare, la îndreptățirea reclamantului de a obține reparație sub forma daunelor interese moratorii și dacă acestea constau doar în actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial, așa cum se susține apelantul, ori în dobânda legală, înțeleasă separat de actualizarea la inflație, așa cum susține reclamantul.
Potrivit art.1535 din Noul Cod civil – „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege,
fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să
facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”
Fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
Conform art. 161 din cadrul aceluiași act normativ: „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", că potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede următoarele: dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul creditorului (al reclamantului) la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial. O astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâre judecătorească reclamantul are titluri executorii, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive, respectiv prin OUG 71/2009 și L.230/2011. Plata creanțelor reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu a fost eșalonată independent de voința reclamantului, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene, dar aceasta nu înseamnă că respectivele creanțe nu sunt exigibile.
Creanțele în litigiu au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar aceste hotărâri pronunțate în materia conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art. 289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că ele de la data pronunțării au devenit certe, lichide și exigibile. Creanțele reclamantului constatate prin hotărâri judecătorești își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executarea a hotărârilor judecătorești.
Cert este că prin neexecutarea integrală a creanțelor la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu constă, atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care este îndreptățit reclamantul pentru neexecutarea integrala a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că a fost obligat pârâtul la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparației prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamantului, se cuvin acestuia ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
În raport de argumentele expuse mai sus, Curtea constată că, prin obligarea pârâtului, la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, se asigură repararea integrală a prejudiciului.
Dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamantei la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți.
De altfel, se impune a se face precizarea că prin decizia civilă nr. 2/17 februarie 2014, pronunțată cu ocazia soluționării recursului în interesului legii în ceea ce privește acordarea de dobânzi în spețele de acest gen s-a stabilit de Î.C.C.J. că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligației, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Prin urmare, reclamantul, în calitate de creditor este beneficiarul acestor dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar el datorită actelor normative menționate în precedent a fost împiedicat să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
Soluția de obligare a apelantului la plata dobânzii se impune și din considerente de echitate, dat fiind că amânarea executării datoriei sau eșalonarea acesteia a fost dispusă prin ordonanță de urgență a guvernului, fără acordul reclamantului creditor, iar termenul stabilit pentru executarea întregii sume depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, și nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
În raport de considerentele expuse în precedent Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile apelantului, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. A. Dr. C. A., cu sediul în B. ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 617 din 27 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Prof. I. N., cu sediul B., ., județul B. - în numele membrilor de sindicat D. V., C. I., B. A.-A., D. M., V. D., S. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. VS /tehnored.VM
4 ex./28.09.2015
d.f._ Tribunalul B.
j.f. A.-E. D.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 10-09-2015, Curtea de... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
