Acţiune în constatare. Hotărâre din 10-09-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1117/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1117
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecători - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul în București, .. 9, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 335/11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții L. N., T. P., E. V., N. C., C. I., A. V., G. C., C. C., B. F., N. N., C. M. S., H. T. M., C. C., I. V., M. M., A. M., M. I. A., T. F. M., D. F. V., C. P., C. M., L. P., S. V., E. T., M. C. M., D. V., D. D. C., S. G., I. A., B. A., C. P. și P. V., toți prin reprezentant legal L. N. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „D. D. M.”, cu sediul în Cocorăștii Mislii, nr. 75, județul Prahova.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-pârâtă . și intimații-reclamanții L. N., T. P., E. V., N. C., C. I., A. V., G. C., C. C., B. F., N. N., C. M. S., H. T. M., C. C., I. V., M. M., A. M., M. I. A., T. F. M., D. F. V., C. P., C. M., L. P., S. V., E. T., M. C. M., D. V., D. D. C., S. G., I. A., B. A., C. P. Și P. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că apelanta-pârâtă . a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de apel (fila 15).
De asemenea, se învederează că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr._/18 iunie 2015, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La rândul său, apelanta-pârâtă . a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrat sub nr._/14 iulie 2015.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că apelanta-pârâtă . a solicitat în mod expres judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de apel (fila 15 dosar), dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, act normativ incident speței în raport de data inițierii litigiului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului
CURTEA
Deliberând, conform dispozițiilor art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub număr de dosar_, reclamanții L. N., T. P., E. V., N. C., C. I., Al-Nitei V., G. C., C. C., B. F., N. N., C. M. S., H. T. M., C. C., I. V., M. M., A. M., M. I. A., T. F. M., D. F. V., C. P., C. M., L. P., S. V., E. T., M. C. M., D. V., D. D. C., S. G., I. A., B. A., C. P. și P. V. au chemat-o în judecată pe pârâta . instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate că activitatea desfășurata de reclamanți în cadrul unității pârâte se încadrează în condițiile grupei a I-a de muncă, în procent de 100% pentru perioadele menționate în carnetele de muncă și în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990, urmând a fi obligată pârâta să le acorde grupa a I-a de muncă, de la data angajării și până la data de 01.04.2001.
S-a solicitat și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparații, de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune, pentru perioadele și în funcțiile menționate în carnetele de muncă, ce au fost precizate în tabelul anexat cererii de chemare în judecată.
Au precizat reclamanții că felul muncii pe care au desfășurat-o, potrivit fișei postului și sarcinilor de serviciu, se încadrează în grupa a I-a de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de dispozițiile art. 3, 6 și 7 din Ordinul nr. 50/1990.
Reclamanții au învederat că în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu au fost supuși unui complex de factori de risc de boala, determinați de sarcina de muncă și de mediul în care și-au desfășurat activitatea (în aer liber, indiferent de anotimp, zone greu accesibile, furtuna, inundații și calamități naturale).
De asemenea, activitatea prestată s-a desfășurat în prezenta permanență a unor factori de risc chimic majori, cum ar fi substanțele toxice (gaz SF 6), substanțe caustice (soluții de electrolit, acid sulfuric), substanțe inflamabile (ulei, hârtie impregnata), gaze toxice determinate de străpungerea anumitor izolații la transformatoarele de curent sau în tuneluri și puțuri de cabluri și în prezența unei tensiuni a curentului electric cuprinsă între_ Volți si_ Volți, împrejurare ce a condus la numeroase boli și a determinat o afectare fizică și psihică permanentă.
Au susținut reclamanții că instalațiile electrice deservite de personalul . riscul electrocutării mortale, riscul lucrului la înălțime, al căderii în gol, riscul absenței elementelor de protecție, riscul defectării echipamentului electroizolant, iar în activitatea prestata în favoarea pârâtei au fost supuși suprasolicitării psihice determinată de 3 factori: lucrul în instalații de o importanță deosebită, pericolul pe care îl prezintă lucrul în instalații energetice și consecințele economice pe care le aveau întreruperile în alimentare cu energie electrica a consumatorilor sau executarea unor lucrări necorespunzătoare, ce puteau fi imputabile financiar.
Au menționat reclamanții că pentru a evita întreruperea consumatorilor economici, majoritatea lucrărilor de punere in funcțiune se realizau in zilele de sâmbăta si duminica.
Au mai învederat reclamanții că munca prestată în favoarea pârâtei prezenta factori de risc și pericol compatibili cu cei de la SNCFR, (personalul acestei societăți fiind încadrat în grupa a I-a de muncă și menționat în Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990), ceea ce conduce la concluzia necesitații încadrării în grupa superioara de muncă și a personalului din cadrul . îndeplinește activitate similară, în condiții asemănătoare, deoarece, în caz contrar, s-ar crea un regim discriminatoriu, așa cum a statuat și Curtea Constituționala prin Decizia nr. 87/1999.
S-a mai menționat că activitatea prestată în condiții deosebit de grele și totodată periculoase a fost recunoscută cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă (1990-2006) și în tot acest timp au beneficiat de sporuri la salariu, aceste condiții făcând obiectul unui amplu studiu comandat chiar de pârâtă la Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii București.
Reclamanții au învederat că activitatea lor a inclus lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa a I-a de muncă, iar față de prevederile art. 3 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990, se impune să beneficieze de aceiași grupă de muncă cu cea a personalului încadrat la unitatea pentru care au prestat lucrări de exploatare, deoarece instalațiile electrice ale S.N.C.F.R. sunt dependente de instalațiile electrice ale . C.F.R. fiind racordate la stațiile pârâtei.
Au precizat reclamanții că au chemat în judecată angajatorul din perioada în litigiu, astfel încât este lipsit de relevanță că ulterior au fost transferați la un alt angajator.
Reclamanții au precizat că solicită a se constata că beneficiază de grupa a I-a de muncă de la data încadrării în cadrul pârâtei și până la momentul abrogării Ordinului nr. 50/1990 (1.04.2001).
Pârâta . formulat întâmpinare, conform dispozițiilor art. 205 din noul Cod de procedură civilă, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive conform H.G. nr. 1199/1990, H.G. nr. 627/2000, H.G. nr. 1342/2001, art. 173 Codul muncii, Anexa Ordinului nr. 590/2008 pct. 1, 4 și 5, excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea unei situații de fapt, în raport de dispozițiile art. 35 Cod pr. civilă, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 18.04.2014 reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea celor două excepții, ca neîntemeiate, iar pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, urmând a se constata că toate susținerile pârâtei sunt neîntemeiate.
La data de 10 iunie 2014, tribunalul a unit excepțiile invocate de pârâtă cu fondul cauzei, apreciind că este necesar a se administra un probatoriu comun.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și cu expertiză în specialitatea salarizare-organizarea muncii.
La data de 11 februarie 2015, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 335 prin care a respins excepțiile invocate prin întâmpinare și pe fond, a admis acțiunea precizată.
S-a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte pentru perioadele specificate conform raportului de expertiză A. C., după cum urmează:
- L. N. - beneficiază în perioadele 18.03._70 25.01._91 01.04._93 16.10._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- T. P. - beneficiază în perioadele 18.03._93 01.03._99 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- E. V. - beneficiază în perioadele 18.03._99 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- N. C. - beneficiază în perioadele 18.03._74 01.06._78 15.09._88 21.01._92 16.04._93 01.01._99 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- C. I. - beneficiază în perioadele 18.03._71 01.06._72 01.10._73 01.11._75 07.07._81 07.07._83 16.08._00 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- Al-Nitei V. - beneficiază în perioadele 18.03._88 01.02._00 01.01._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- G. C. - beneficiază în perioadele 18.03._90 01.03._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- C. C. - beneficiază în perioadele 01.08._91 01.05._97 01.12._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- B. F. - beneficiază în perioadele 08.03._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- C. M.-S. - beneficiază în perioadele 04.11._97 01.10._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- N. N. - beneficiază în perioadele 12.04._89 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- H. T.-M. - beneficiază în perioadele 07.09._98 Ol.10._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- C. C. - beneficiază în perioadele 18.03._97 01.01._00 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- I. V. - beneficiază în perioadele 01.09._97 01.10._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- M. Mar1us - beneficiază în perioadele 22.03._94 01.07._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- A. M. - beneficiază în perioadele 20.02._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- M. I.-A. - beneficiază în perioadele 16.05._90, 08.10._95, 01.06._95, 01.10._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- T. F.-M. - beneficiază în perioadele 26.12._93 21.06._93 01.09._99 11.05._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- Dunareanu F.-V. - beneficiază în perioadele 10.02._94 01.03._94 01.05._94 16.07._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- Cunci P. - beneficiază în perioadele 18.03._84 01.07._97 01.01._99 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- L. P. - beneficiază în perioadele 18.03._74 01.01._90 01.11._98 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- S. V. - beneficiază în perioadele 18.03._97 01.01._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- E. T. - beneficiază în perioadele 13.08._74 12.05._77 01.03._80 01.12._83 01.11._85 01.04._89 20.02._90 05.02._91 01.04._96 07.08._98 04.09._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- M. C.-M. - beneficiază în perioadele 01.11._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- Oinu V. - beneficiază în perioadele 10.12._89, 03.10._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- D. D. C. - beneficiază în perioadele 26.09._75 01.10._76 01.09._92 15.05._98 01.10._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- S. G. - beneficiază în perioadele 29.10._83 01.03._87 01.09._91 01.04._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- I. A. - beneficiază în perioadele 18.03._69 27.11._77 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- B. A. - beneficiază în perioadele 16.11._91 02.12._98 01.10._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- C. P. - beneficiază în perioadele 05.10._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%;
- P. V. - beneficiază în perioadele 01.06._78 01.03._01 de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea și să plătească acestora suma de 9600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă, tribunalul a constatat că este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 35 din noul Cod de procedură civilă, întrucât reclamanții au solicitat să se constate un drept, respectiv că beneficiază de grupa a I-a de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele specificate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a . constatat că este de asemenea, neîntemeiată, deoarece, pârâta este cea care avea obligația încadrării reclamanților în grupa de muncă corespunzătoare condițiilor în care își desfășurau activitatea, pentru perioada în care au lucrat în această societate, astfel cum s-a dovedit cu cărțile de muncă depuse.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte ocupând diferite funcții, nominalizate pentru fiecare reclamant în parte în raportul de expertiză, filele 93 și urm. vol. III.
În ceea ce privește condițiile de lucru din această unitate, tribunalul a arătat că potrivit raportului de expertiză, activitatea desfășurată de reclamanți presupunea o . riscuri generale datorate funcționării nonstop a instalațiilor electrice, cum ar fi: electrocutare, lucru la înălțime, explozii, etc., precum și riscuri specifice pentru electricienii de exploatare stații, personalul de întreținere – reparații linii electrice aeriene, pentru personal PRAM.
Având în vedere atribuțiile ce le reveneau reclamanților, particularitățile locului de muncă în care și-a desfășurat efectiv activitatea, precum și noxele existente la aceste locuri de muncă, în raportul de expertiză s-a concluzionat că activitatea reclamanților în perioadele menționate în acțiune se încadrează în grupa a I-a de muncă, 100% din timpul lucrat, potrivit Ordinului nr. 50/1990, republicat, Anexa 1, pct. 3 și 7, coroborat cu punctul 123, a arătat tribunalul.
Prima instanță a reamintit că potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990, art. 3: ”Beneficiază de încadrarea in grupele I și a II-a de munca, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate și anume: muncitori, ingineri, maiștrii, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.”
Beneficiază de asemenea, de aceleași drepturi, personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extindere, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.
Potrivit prevederilor art. 6, ”Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele ținând seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective si anume, în funcție de nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitarea fizica si nervoasa, risc deosebit explozie, iradiere sau infectare”.
S-a concluzionat de către judecătorul fondului că potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 1, pct. 3 și 7, coroborat cu punctul 123, se impune a se constată că reclamanții au lucrat în perioadele menționate în condiții de muncă ce se încadrează în grupa a I-a de muncă în procent de 100%, astfel că în temeiul prevederilor art. 266 Codul muncii, tribunalul, a admis acțiunea precizată.
În temeiul prevederilor art. 34 alin. 5 Codul muncii, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să elibereze adeverințe în acest sens.
În baza dispozițiilor art. 451 și urm. Cod pr. civilă, tribunalul a obligat-o pe pârâtă și la plata către reclamanți a sumei de 9600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, pârâta .-o ca nelegală și netemeinică:
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că sentința încalcă dispozițiile art. 150 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât societății nu i s-au comunicat raportul de expertiză efectuat în cauză, pentru a formula eventuale obiecțiuni, respectiv cererea precizatoare și carnetele de muncă ale reclamanților: L. N., T. P., E. V., N. C., C. loan, Al-Nitei V., G. C., C. C..B. F., N. N., C. M. S., H. T. M., C. C., M. M., A. M., M. I. A., T. F. M., Dunareanu F. vasile, Clinei P., C. M., L. P., S. V., E. T., S. G., D. D. C., S. G., I. A., B. A., C. P., P. V..
A susținut apelanta că sentința încalcă dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990, acțiunea formulată de către reclamanți nefiind o acțiune în constatare cu obiect nepatrimonial, ci o acțiune în realizarea unui drept patrimonial, prescriptibil potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în termenul general de prescripție de 3 ani.
Având în vedere că excepția prescrierii dreptului la acțiune este o excepție de fond, absolută și peremptorie ce poate fi invocată și în calea de atac, apelanta a solicitat admiterea acesteia și respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă.
O altă critică a vizat solicitarea de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a .>
A învederat apelanta că instanța de fond a constatat faptul că unii reclamanți și-au desfășurat activitatea la . din înscrisurile aflate la dosar și comunicate parțial societății rezultă că și-au desfășurat activitatea la alte societăți comerciale, astfel:
- reclamantul S. G. și-a desfășurat activitatea în perioada 01.02.1970 - 0.07.1993 la Întreprinderea Electromontaj Câmpina;
- reclamant M. C. M. și-a desfășurat activitatea la Compania Naționala Transelectrica SA;
- reclamantului I. V. a fost transferat la data de 01.03.2002 la . SA conform H.G. nr. 1342/2001, unde și-a desfășurat activitatea ca operator microhidrocentrale.
Tot în cadrul acestei critici apelantul a susținut că sentința încalcă și dispozițiile art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 1342/2001 – 31.03.2001.
Astfel, a arătat apelanta, prin H.G. nr. 1342/2001, Societatea E. SA - împreuna cu sucursalele sale - a fost reorganizata, cea mai mare parte din personalul societății nou reorganizate fiind transferat de drept in interesul serviciului la societățile nou înființate, in conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. 1 din respectiva hotărâre.
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 1342/2001, societățile înființate potrivit art. 1 sunt răspunzătoare de toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție și furnizare ale E. SA.
Potrivit mențiunii făcută la pct. 65 în carnetul de muncă al reclamantului D. V., acesta a fost transferat în interesul serviciului la data de 01.03.2002 la . SA, conform H.G. nr.1342/2001.
S-a învederat că întrucât apelantei nu i s-au comunicat toate cărțile de muncă ale reclamanților, nu a avut posibilitatea să motiveze calitatea procesuală și pentru ceilalți reclamanți.
De asemenea, a arătat apelanta, sentința încalcă și dispozițiile art. 173 din Codul muncii, E. SA neavând calitate procesuală pasivă în cauză, precum și dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 590/2008 și cele ale art. 47 și art. 48 din Decretul-lege nr. 31/1954.
S-a susținut că potrivit art. 1 din Ordinul nr. 590/2008, cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate grupele I și/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, ori, apelanta nu poate fi obligată să elibereze adeverințele care să ateste activitatea desfășurată de reclamanți în grupa I de muncă, calitatea procesuală având-o ultimii angajatori / deținători de arhivă.
Apelanta a criticat și soluția de respingere a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
A apreciat apelanta că cererea intimaților-reclamanți este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
- prin acțiunea promovata, se tinde să se obțină o situație juridică nouă, nu doar o simplă constatare a unei stări de fapt existentă în perioada când reclamantul era salariat la fostele IRE/FRET;
- condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa a I-a de muncă sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care solicitările intimaților-reclamanți de a se constata de către instanța faptul că, din anul 1969 și până în anul 2001, au efectuat activități pe care le consideră că s-ar încadra în grupa a I-a de muncă sunt inadmisibile, cu atât mai mult cu cât instanța nu are competenta în acest sens;
- așa cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, intimații-reclamanți nu au învederat instanței ca și-ar fi desfășurat activitatea la Societatea E. SA cu sediul în București .. 9, sectorul 1, societate înființata în baza H.G. nr. 627/2000;
- art. 35 Cod pr. civilă derogă de la dreptul comun în materie, care consacra acțiunea în realizare, prevăzând ca partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței unui drept, acțiune care însă nu poate fi primită, dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Ultima critică formulată de către apelantă a vizat soluția pronunțată de tribunal pe fondul cauzei.
Astfel, apelanta a susținut că instanța de fond a pronunțat o sentința care încalcă dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, conform cărora nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele a I-a și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Prin acordarea grupei a I-a de muncă de către instanța de judecată au fost încălcate și dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 50/1990, care prevăd că „existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal”, ori, a învederat apelanta, locurile de muncă nu mai există în prezent pentru a fi expertizate.
S-a mai arătat ă potrivit art. 4 din Ordinul nr. 50/1990 „încadrarea în grupele I sau a II-a de muncă, se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii”.
Toate aceste prevederi, a susținut apelanta, trebuiau interpretate coroborat cu prevederile art. 8 din Ordinul nr. 50/1990, ce instituie dreptul exclusiv al angajatorului și sindicatului de a nominaliza, în condițiile legii, salariații care își desfășoară activitatea în locurile de munca în condiții deosebite, întrucât doar aceștia cunosc condițiile concrete în care își desfășoară activitatea salariații.
Or, reclamanții din cauză nu au fost nominalizați de către conducerea unității și sindicat, în vederea încadrării în grupa a I-a de muncă, conform cerințelor impuse de pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990.
Prin urmare, a arătat apelanta, potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupa a I-a de muncă, personalul în activitate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 sau să își fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat în grupa a I-a de muncă;
- nivelul noxelor (determinate către de către organele Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților și confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii) existente la locurile prevăzute în aceste grupe să depășească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă;
- să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seamă de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
A apreciat apelanta că în cauză au fost încălcate și dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, conform cărora încadrarea în grupa a I-a de muncă, se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în această grupă, cu condiția ca, pentru grupa a I-a, personalul să lucreze cel puțin 50 % și cel puțin 70% pentru grupa a II-a din timpul efectiv lucrat.
Procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile activității ce se încadrează în grupa I / II-a de muncă și nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat”.
Or, a arătat apelanta din punct de vedere fizic, un electrician nu poate lucra pe stâlp un program de 8 h/zi, pentru a beneficia de un procent de 100%.
În acest context, a apreciat apelanta, o eventuală extindere a sferei de aplicare a ordinului și la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, întrucât instanța este chemată să aplice legea, iar nu să o creeze.
S-a mai susținut că sentința atacată încalcă și dispozițiile art. 158 din Legea nr. 263/2003.
Astfel, art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2003, prevede expres că, adeverințele care atesta încadrarea persoanelor în grupa I sau II de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01 aprilie 2001.
Potrivit art. 126 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de munca încadrate în grupa I sau II de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în Anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidenta angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhivă.
Totodată, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 590/2008, cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I sau II de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz.
Or, în speță, a susținut apelanta, arhiva de personal a reclamanților se găsește la alte societăți comerciale.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Intimații-reclamanții nu au fost prezenți în instanță, însă au formulat întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând în esență, că în cauză nu s-au încălcat dispozițiile art. 150 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă; că apelanta are calitate procesuală pasivă în cauză, respectiv că sunt îndreptățiți să formuleze o astfel de acțiune, iar temeinicia pretențiilor lor a rezultat din probele administrate în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca fondat apelul declarat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Cu referire la prima critică formulată de către apelantă, prin care s-a invocat încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 150 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, Curtea constată că este nefondată.
Curtea reamintește că potrivit textului de lege menționat, partea care depune înscrisuri la dosar are obligația de a depune exemplare pentru comunicare.
Din examinarea dosarului, Curtea constată că, contrar susținerilor apelantei, judecătorul fondului a dispus comunicarea actelor depuse de reclamanții-intimați, apelantei (fila 1 verso vol. I dosar fond), context în care apelanta a depus la data de 4.04.2014 întâmpinare, prin care și-a expus apărările față de pretențiile deduse judecății, nefăcând nicio mențiune cu privire la pretinsa necomunicare a tuturor înscrisurilor depuse de către partea adversă (fila 1 – 5 dosar fond vol. III).
În ceea ce privește pretinsa necomunicare a raportului de expertiză efectuat în cauză, Curtea constată că și sub acest aspect susținerile apelantei sunt infirmate de actele dosarului, în încheierea de ședință din data de 3.12.2014 (fila 98 dosar fond vol. III) menționându-se expres că instanța de fond a dispus amânarea cauzei pentru a permite părților să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză.
Referitor la precizarea la acțiune depusă de intimații-reclamanții, pe care prima instanță ar fi omis să o comunice apelantei, Curtea constată că, deși în dispozitivul sentinței s-a menționat „admite acțiunea precizată”, în dosarul cauzei nu s-a formulat o astfel de precizare, însăși instanța de fond, nefăcând nicio mențiune în acest sens în considerentele sentinței, astfel încât, în absența actului, nu se poate discuta despre neîndeplinirea obligației de comunicare.
Nefondată este și critica prin care s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990, texte de lege în raport de care apelanta a apreciat că dreptul material la acțiune al intimaților-reclamanți era prescris la data formulării cererii de chemare în judecată.
Curtea notează, sub acest aspect, că în cauză nu își găsesc incidența textele de lege invocate de către apelantă, întrucât demersul judiciar supus judecății de către intimații-reclamanți nu reprezintă altceva decât o acțiune în constatarea dreptului acestora de a beneficia de încadrarea în grupa a I-a de muncă, acțiune care este imprescriptibilă, conform art. 35 din noul Cod de procedură civilă.
Curtea precizează că în speță, caracterul imprescriptibil al unei astfel de acțiuni este determinat de faptul că ocrotește un drept (dreptul de a solicita constatarea încadrării într-o grupă superioară de muncă), care provine din dreptul de muncă, drept subiectiv, inerent persoanei fizice, natural și imprescriptibil.
În cauză nu se poate considera, astfel cum a pretins apelanta în critica adusă soluției de respingere a excepției de inadmisibilitate a acțiunii, că un atare demers judiciar ar fi inadmisibil, din perspectiva art. 35 din noul Cod de procedură civilă, pentru că ar urmări constatarea unei stări de fapt, întrucât, astfel cum s-a expus în precedentele paragrafe, scopul unei astfel de acțiune este constatarea existenței unui drept derivat din dreptul de muncă – dreptul de încadrare într-o grupă superioară de muncă, considerente pentru care și acest motiv de apel va fi respins ca nefondat.
De asemenea, Curtea apreciază ca nefondată și critica vizând soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei, întrucât H.G. nr. 1342/2001 prin care societatea apelantă a fost reorganizată, iar conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din acest act normativ, invocate de către apelantă, societățile înființate în urma reorganizării sunt răspunzătoare pentru toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție și furnizare ale E. SA, a intrat în vigoare la data de 23.01.2002, ori pretențiile deduse judecății au ca dată finală – 31.03.2001, perioadă în care calitatea de angajator revenea apelantei, din a cărei componență făceau parte toate cele 44 de sucursale.
În acest context, apare ca nefondată și susținerea apelantei, subsumată acestei critici, referitoare la incidența dispozițiilor art. 173 Codul muncii, care reglementează principiul protejării dreptului salariaților în cazul unui transfer al întreprinderii, al unității sau a unor părți ale acestuia, către un alt angajator.
Apelul este însă fondat sub aspectul criticilor aduse de către societatea E. SA soluției pronunțată de prima instanță pe fondul cauzei, soluție ce este rezultatul unei greșite aplicări și interpretări a dispozițiilor legale care au relevanță și incidență în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 50/1990 și a pct. 123 din Anexa nr. 1 a aceluiași ordin.
Cu referire la incidența dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, Curtea notează că încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I-a – ipoteză care interesează în speță – personalul să lucreze în acele locuri cel puțin 50% din programul de lucru.
În ceea ce privește pct. 123 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990, conform dispozițiilor acestuia, se încadrează în grupa I-a de muncă, meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației (mecanic locomotivă – automotor, mecanic ajutor locomotivă-automotor, fochist locomotivă, impiegat de mișcare, operator programator sau manevră în stație, operator circulație la mișcare, șef haltă, manevrant vagoane, șef manevră, acar, revizor ace, frânar, lăcătuș revizie vagoane, etc.).
Potrivit raportului de expertiză în specialitatea organizarea muncii-salarizare efectuat la instanța de fond de econ. A. C., ale cărei concluzii au fundamentat soluția pronunțată de judecătorul fondului, în perioadele analizate, activitatea desfășurată de către reclamanți în calitate de inginer Serviciul dispecer, inginer Serviciul Producție, inspector PSI, șef serviciu SSM (reclamant L. N.), electrician (reclamant T. P.), lăcătuș macaragiu secția PRAM (reclamant E. V.), inginer Serviciul dispecer, dispecer energetic, adjunct șef S. (reclamant N. C.), maistru șef și tehnician (reclamant C. I.), instalator sanitar și gaze și sudor (reclamant Al-N. V.), electrician PRAM (reclamant G. C.), electrician CPEE, maistru CHEMP și operator MHC, șofer (reclamant C. C.), electrician (reclamant B. F.), electronist și inginer (reclamant C. M. S.), electrician instalator (reclamant N. N.), inginer și inginer adjunct șef centru (reclamant H. T. M.), electrician și operator MHC și CHEMP (reclamant C. C. și I. V.), cititor-încasator și electrician FEE (reclamant M. M.), electrician (reclamant A. M., M. C. M. și I. A.), electrician și cititor-încasator (reclamant M. I. A.), inginer și șef centru (reclamant T. F.-M.), inginer șef tură și inginer (reclamant D. F.-V.), electrician, electrician-instalator și operator MHC (reclamant C. P.), tehnician electrificări rurale (reclamant C. M.), șef lot, șef atelier și maistru rețele electrice (reclamant L. P.), electrician și operator MHC (reclamant S. V.), inginer, inginer exploatare, șef centru, șef centru înaltă tensiune, director, inginer șef, director adjunct exploatare (reclamant E. T.), muncitor practician și electrician PRAM (reclamant D. V.), inginer, șef lot, inginer proiectant specialist, șef atelier proiectare și șef serviciu (reclamant D. D. C.), electrician și șef tură (reclamant S. G.), inginer, șef centru PRAM și adjunct secție IT (reclamant B. A.), subinginer (reclamant C. P.), electrician și electrician șef-echipă (reclamant P. V.) se încadrează în grupa a I-a de muncă, în procent de 100% conform art. 3, 7 și pct. 123 din Anexa nr. I a Ordinului nr. 50/1990, întrucât la pct. 123 al anexei se regăsesc „meserii și funcții compatibile cu ale salariaților din E.”, cum ar fi „electrician, lăcătuș, operator, maistru, inginer dispecer, sudor, meseriaș întreținere, șef echipă, șef lot, sef secție, electromecanic” pag. 3 din expertiză), respectiv pentru că obiectul principal al activității societății este siguranța și funcționarea sistemului energetic, ceea ce implică reducerea sarcinilor de muncă în condiții dificile, prin expunere la factori de risc (pag. 4 din lucrare).
Curtea reamintește că în dreptul procesului român, probele nu au o valoare prestabilită și nu sunt ierarhizate, iar în acest context, toate mijloacele de probă au aceeași putere.
Ca atare, verificarea pretențiilor deduse judecății se realizează de către instanță prin examinarea fiecărei probe și coroborarea acesteia cu celelalte mijloace probatorii, în scopul aflării adevărului judiciar.
În acest context, Curtea constată că, în speță, contrar situației, reținută de judecătorul fondului, probele administrate nu sunt în măsură să justifice pretențiile deduse judecății, de încadrare a activității desfășurate de către intimații-reclamanți în cadrul societății apelante, în grupa I-a de muncă.
Curtea reține, sub acest aspect, că potrivit mențiunilor din carnetele de muncă ale intimaților, funcțiile deținute de aceștia nu îi îndreptățesc la încadrarea în grupa I-a de muncă, argumentul adus, sub acest aspect de către expert, că unele dintre acestea se regăsesc printre funcțiile și măsurile enumerate la pct. 123 din Anexa nr. I a Ordinului nr. 50/1990 fiind în mod evident invalid, întrucât într-o atare accepțiune s-ar ajunge în situația în care orice persoană care a fost angajată într-una dintre funcțiile ori a desfășurat vreuna dintre măsurile enumerate de pct. 123 - șef echipă, șef lot, șef sector, ori lăcătuș, electrician, operator, sudor - ar putea pretinde acordarea grupei a I-a de muncă, indiferent de activitatea concretă desfășurată de către salariat și de locul său de muncă, astfel cum acestea sunt atestate de mențiunile din carnetul său de muncă.
De asemenea, referirea făcută de către expert la faptul că obiectul de activitate al societății apelante este complex, fiind detaliat în cele 58 de puncte ale art. 6 din Anexa nr. 5.1. a H.G. nr. 627/2000 și subordonat scopului societății, de asigurare a serviciului public de distribuție și furnizare a energiei electrice, prin efectuarea de acte de comerț și presări de serviciu, nu constituie o împrejurare de natură să determine încadrarea activității intimaților în grupa I-a de muncă, întrucât, într-o atare situație, încadrarea în grupă de muncă nu ar mai avea nicio legătură cu sarcinile presupuse de locul de muncă și de funcția în care salariatul își desfășoară în mod efectiv programul de lucru, ci ar fi determinată, în mod exclusiv și global, de domeniul în care își desfășoară activitatea societatea angajatoare.
Este evident, în acest context, că asimilarea realizată de către expert între funcțiile intimaților și cele enumerate în pct. 123 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990 este nu numai în afara datelor concrete ale speței (intimații fiind personal al . timp ce pct. 123 se referă strict la măsurile și funcțiile personalului din unitățile de exploatare a căilor ferate, legate în mod direct de siguranța circulației), dar este realizată și printr-o interpretare în afara cadrului legal reprezentat de acest ordin.
În atare situație, Curtea constată că în mod greșit judecătorul fondului a apreciat că intimați-reclamanți sunt îndreptățiți la încadrarea în grupa a I-a de muncă, raportul de expertiză validat de către tribunal și care a constituit singura probă care a stat la baza admiterii acțiunii fiind infirmat atât de proba cu înscrisuri – extrasele din carnetele de muncă ale intimaților, cât și de prevederile textelor de lege incidente speței – art. 7 din Ordinul nr. 50/1990; pct. 123 al Anexei nr. 1 a aceluiași ordin.
Pe cale de consecință, dat fiind caracterul accesoriu al capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unor adeverințe care să ateste încadrarea intimaților în grupa a I-a de muncă, Curtea stabilește că față de constatarea netemeiniciei cererii principale, de încadrare în grupa superioară de muncă, se impune aprecierea ca fondate și a criticilor aduse de apelantă pe acest aspect.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, constatând că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca întemeiate pretențiile deduse judecății, prin acțiune, Curtea va proceda, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, la admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii precizate ca neîntemeiată, urmând a fi menținută soluția de respingere a celor două excepții invocate de societatea pârâtă prin întâmpinarea depusă la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta ., cu sediul în București, .. 9, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 335/11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții L. N., T. P., E. V., N. C., C. I., A. V., G. C., C. C., B. F., N. N., C. M. S., H. T. M., C. C., I. V., M. M., A. M., M. I. A., T. F. M., D. F. V., C. P., C. M., L. P., S. V., E. T., M. C. M., D. V., D. D. C., S. G., I. A., B. A., C. P. și P. V., toți prin reprezentant legal L. N. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „D. D. M.”, cu sediul în Cocorăștii Mislii, nr. 75, județul Prahova.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 335/11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Red. ACB
Tehnored. DV
6 ex./21.09.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. M. N.
j.f. Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1116/2015.... | Despăgubire. Hotărâre din 15-09-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
