Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1116/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1116/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1116
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecători - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1059/15 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul D. D., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-reclamantă . SA Ploiești și intimatul-pârât D. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că apelanta-reclamantă . SA Ploiești a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de apel (fila 6 verso).
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că apelanta-reclamantă . SA Ploiești a solicitat în mod expres judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de apel (fila 6 verso), dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, act normativ incident speței în raport de data inițierii litigiului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, reclamanta . SA PLOIEȘTI, prin reprezentanții săi legali, l-a chemat în judecată pe pârâtul D. D., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 243,36 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 65 l. GPL pe luna septembrie 2012, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuează transport de călători cu autobuzul marca Ikarus 260, pe care îl are în primire.
A precizat reclamanta că în luna septembrie 2012, pârâtul a parcurs 1596 km, având un consum normat de 1001 l. GPL, însă a consumat 1066 l. GPL, depășind cantitatea aprobată cu 65 l.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
La data de 15.04.2015, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 1059, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Conform înscrisurilor existente la dosar, respectiv notei din data de 05.11.2012 și procesului - verbal din 28.02.2014, pârâtul care își desfășoară activitatea în cadrul societății reclamante, în calitate de conducător auto, efectuând transporturi de călători, a înregistrat pe luna septembrie 2012 o depășire la consumul de carburanți de 65 l. GPL, în valoare de 243, 36 lei, în condițiile în care a parcurs 1596 km, pentru care consumul normat era de 1001 l. GPL.
Faptul că autobuzul primit de câtre pârât a înregistrat în luna septembrie 2012 o depășire a consumului normat nu înseamnă, în mod automat, a arătat tribunalul, că acesta este vinovat de producerea pagubei, întrucât, pe de o parte, reclamanta avea obligația de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și deci, în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, nu există niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului.
Tribunalul a apreciat ca nefondate apărările reclamantei în sensul că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor, menționându-se că nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum, pârâtul.
Îîn raport de aceste considerente, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 254 Codul muncii, context în care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, reclamanta . SA Ploiești (fosta R.A.T.P. Ploiești), criticând-o ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că în mod greșit tribunalul a reținut că șoferul nu avea obligația de a sesiza în scris conducerea societății despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, obligația fiind prevăzută de art. 4.12.1 și 4.8 din fișa atribuțiilor de serviciu, de art. 4.2 pct. 15 din R.O.I. și de Ordinul nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile.
Având în vedere că șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil pentru autobuzul din dotare și că este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, a arătat apelanta, este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat admiterea apelului și „casarea” sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Intimatul-pârât D. D. nu a fost prezent în instanță și nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune, conform dispozițiilor art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Motivul de apel nu subzistă în cauză, prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normei de drept incidentă în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 254 alin. 1 și 2 și ale art. 272 Codul muncii.
Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, Curtea Constituțională statuând, sub acest aspect, în decizia nr. 433/2011, că această modalitate de reglementare reprezintă o opțiune a legiuitorului, angajatorul fiind cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților din raportul juridic de muncă.
Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 254 Codul muncii, pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a salariatului este imperios necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor legate de: calitatea de salariat al angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului.
În acest context, atât timp cât în dosar nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat de combustibil se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către intimatul-pârât, inclusiv sub aspectul nerespectării normelor tehnice de folosire a autovehiculului, nu se poate reține că acesta se face vinovat de producerea pagubei.
Prin urmare, raportat la aceste considerente, Curtea urmează să valideze raționamentul prezentat de judecătorul fondului, împrejurarea că intimatul nu a sesizat, în scris, conducerea societății, conform dispozițiilor Ordinului nr. 14/1982, cu privire la depășirea consumului de combustibil, neputând constitui cauza producerii prejudiciului, astfel cum a pretins apelanta, pentru a putea atrage, în condițiile reglementate de art. 254 Codul muncii, răspunderea sa patrimonială.
În considerarea acestor argumente, Curtea va proceda, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1059/15 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul D. D., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Red. ACB
Tehnored. CC
4 ex/15.09.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. N. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1131/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 10-09-2015, Curtea de... → |
|---|
