Despăgubiri. Decizia nr. 1035/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1035/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 22253/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1035
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Președinte – A. M. R.
Judecător – M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE cu sediul în București, ., sector 1 în numele membrilor de sindicat V. C. cu domiciliul în Ploiești, ., . si L. I. cu domiciliul în Ploiești, .. 2, ., . împotriva Sentinței civile nr. 355 din 11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâții M. APĂRĂRII NATIONALE cu sediul în București, ., sector 5 și C. DE P. A MINISTERULUI APĂRĂRII NATIONALE cu sediul în București, .. 7-9, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, apelantul reclamant a depus la dosar concluzii scrise, în cadrul cărora, a solicitat judecata cauzei și în lipsa acestuia.
Curtea, având în vedere că apelantul reclamant a solicitat, în cadrul concluziilor scrise, judecata cauzei și în lipsa acestuia, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.02.2014 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ S. C. Militare Disponibilizate în numele și pentru membrii săi de sindicat a solicitat ca în contradictoriu cu intimații C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și M. Apărării Naționale să se dispună recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013, acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimilor decizii emise în baza legii nr. 241/2013.
În ședința publică din 27.06.2014, instanța în temeiul art. 139 alin. 5 NCPC, a dispus disjungerea cauzei în ce îi privește pe membrii de sindicat domiciliați în Ploiești, respectiv V. C. S. și L. I. și formarea prezentului dosarul nr._ .
La același termen din 27.06.2014 Tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale, astfel că în temeiul art. 248 alin. 1 NCPC a analizat cu prioritate această excepție, care face inutilă în totul cercetarea în fond a cauzei.
Prezenta acțiune este un litigiu de asigurări sociale, vizând cuantumul drepturilor de pensie cuvenite reclamanților.
Potrivit art. 154 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
A.. 2 al aceluiași articol prevede că, celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Or, art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice vizează delimitarea competenței teritoriale de soluționare a pricinilor, având drept criteriu de referință obiectul litigiilor care fac parte din categoria asigurărilor sociale ce se soluționează de tribunale în primă instanță, astfel cum sunt enumerate la art. 153 și nu după partea care are calitate procesuală pasivă.
Celelalte cereri la care se referă alin. 2 si care ar atrage competența instanței de la sediul instituției pârâte, ar putea fi contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza Legea nr. 263/2010, sau plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție încheiate în baza aceleiași legi, astfel cum sunt enumerate la art. 153 lit. i, h din Legea nr. 263/2010, ceea ce nu este cazul în litigiul de față.
Tribunalul a apreciat că nu poate reține și constata că nu are aplicabilitate nici Decizia nr.1/2013 invocată de S. C. Militare Disponibilizate, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra calității procesuale active a sindicatului, precum și asupra competenței în ce privesc litigiile de muncă și nu litigiile de asigurări sociale.
Din prevederile art. 129 alin. 2 pct. 3 NCPC rezulta ca “necompetenta este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat că prezenta acțiune este de competența instanței de la domiciliul membrilor de sindicat, în temeiul art. 154 alin.1 din Legea nr. 263/2010 și a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza s-a înregistrat sub nr._ .
La data de 27.11.2014, reclamantul a depus concluzii scrise, solicitând recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise in baza legii nr. 241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute in baza deciziilor de revizuire, după cum urmează:
-col.(r). VLADOIU C. S. - suma totala de_ lei, reținuta in baza Deciziei de revizuire nr._/07.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-mr.(r). L. I. - suma totala de_ lei, reținuta in baza Deciziei de revizuire nr._/12.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv.
A mai solicitat obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reținute menționate mai sus, la care sa se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate, dobândă calculată până la data plății efective a acestora;
- indexarea cuantumului pensiilor stabilite in urma ultimilor decizii emise in baza Legii nr.241/2013, dupa cum urmează:
- col.(r). VLADOIU C. S. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
- mr.(r). L. I. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013, anual, începând cu anul 2013, în funcție de inflație și de creșterea salariului real.
Pensia contestatorilor a fost stabilita in baza Legii nr. 164/2001 si a avut in vedere că activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publica si securitate naționala nu s-a limitat in timp la durata programului normal de lucru si nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plați suplimentare; specificul muncii prestate, importanta sociala si restricțiile aferente; expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres si risc.
Pe cale de consecință, legiuitorul a apreciat necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementarilor, in privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum si discriminarea in raport de alte categorii de pensionari, si, prin Legea nr.241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsura reparatorie.
În această situație, a considerat că măsura reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de cate ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproporționata.
O.U.G. nr. 1/2011, actul normativ în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii si înlăturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul roman s-a confruntat in momentul apariției acestor dispoziții legale.
Este evident și de netăgăduit dreptul statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități, dar aceasta operațiune se impune a fi efectuata astfel încât să nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități in calitate de militari activi, in care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.
Prin urmare, statul avea obligația de a tine cont de asigurarea unei proporționalități intre acest interes si speranța legitima a contestatorilor de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
Considera că dreptul de pensie le-a fost stabilit contestatorilor sub imperiul legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate in ceea ce privește evoluția acelei legi in viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs in mod total si evident imprevizibil.
Mai mult, imposibilitatea de a-si recupera vreodată sumele de bani pierdute si neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat intre protecția proprietății si cerințele interesului general.
Reclamantul a susținut că daca am interpreta imposibilitatea indexării pensiilor in sensul art.102 din Legea nr.263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual si valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea speciala, pe cale de consecința aceasta indexare nu s-ar aplica nici celor care in urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.
A menționat ca pe toata durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-si suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități si interdicții totale in vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentarii veniturilor lor in lipsa oricăror incompatibilități si restricții.
Totodată, a invocat obligația interpretării si aplicării dispozițiilor constituționale in materia drepturilor omului in conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci si in conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice romane, susținând că în opinia sa, instanța de judecata trebuie sa facă aplicarea art. 20 din Legea fundamentala si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte si sa analizeze nemijlocit convenționalitatea acestor norme si a efectelor ei concrete asupra pârtilor cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, in raport cu circumstanțele fiecărei spete.
Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea acțiunii asa cum a fost formulata, urmând ca prin hotărâre să fie recunoscut dreptul pretins, urmare a deciziei emise in baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute in baza deciziei de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate si indexarea cuantumului pensiei stabilita in urma ultimei decizii emise in baza Legii nr.241/2013, pentru contestatorii sus-menționați.
La filele 18 – 47 s-au atașat actele depuse de către reclamant, în cauză, administrându-se proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 355 din 11 februarie 2015 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Apărării Naționale, invocată prin întâmpinare și a respins acțiunea împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Apărării Naționale, invocată prin întâmpinare pe care, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 C.pr.civ. a analizat-o cu prioritate, prin acțiunea înregistrată la data de 12.02.2014 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ S. C. Militare Disponibilizate în numele și pentru membrii săi de sindicat a solicitat ca în contradictoriu cu intimații C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și M. Apărării Naționale să se dispună recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire.
Pe calea întâmpinării, pârâtul M. Apărării Naționale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Apărării Naționale, cu motivarea că în litigiile având ca obiect drepturile de asigurări sociale reclamate de cadrele militare, calitate procesuală pasivă are C. Sectorială de P. a Ministerului Apărării Naționale care potrivit art. 1 din O.G. nr. 233/2011 are personalitate juridică.
Tribunalul având în vedere prevederile art. 1 din O.G. nr. 233/2011, a constatat că în prezenta cauză calitate procesuală pasivă are C. de P. a Ministerului Apărării Naționale înființată ca structură organizatorică în cadrul M. Apărării Naționale și care are personalitate juridică, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Apărării Naționale, invocată prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, col.(r). VLADOIU C. S. este beneficiarul Deciziei pentru punerea în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile legii nr. 241/2013 nr._/01.10.2013, iar mr.(r). L. I. este beneficiarul Deciziei pentru punerea în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile legii nr. 241/2013 nr._/01.10.2013,
Prin acțiunea formulată s-a solicitat și pentru cei doi pensionari menționați mai sus: recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013, acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire – sume precizate prin concluziile scrie se astfel: pentru col.(r). VLADOIU C. S. - suma totala de_ lei, reținuta in baza Deciziei de revizuire nr._/07.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv și pentru mr.(r). L. I. - suma totala de_ lei, reținuta in baza Deciziei de revizuire nr._/12.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv. S-a mai solicitat și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimilor decizii emise în baza legii nr. 241/2013.
Așadar, pentru cei doi beneficiari de pensii stabilite prin decizii emise de C. de P. Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale, pentru punerea în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.241/2013, reclamantul solicită recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013.
Cu privire la acest prim capăt de cerere, Tribunalul a reținut că celor două persoane reprezentate legal de contestator le-a fost stabilit dreptul la încasarea, începând cu data de 01.10.2013, a unor pensii în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, ce au fost menținute în plată în baza art. 1 alin.4 din Legea nr.241/2013.
Tribunalul a reținut că, în fapt, pensiile cadrelor militare au fost recalculate conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, care prevede că: "Pensiile stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plata, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare".
Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr. 241/2013, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor LLNK_ 119 10 201 0 18>Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”.
Conform aliniatului 4 al art.1 din Legea nr. 241/2013 „cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010."
Așadar, în baza acestor dispoziții legale, tribunalul a reținut că deciziile emise în temeiul Legii nr. 241/2013 nu sunt decizii de revizuire în sensul legii, art. 2 din Legea nr. 241/2013 și nu înlocuiesc deciziile de pensie emise în temeiul OG nr. 1/2011 aprobată prin legea nr. 165/2011 pe care nu le înlătură definitiv ci numai suspendă temporar plata drepturilor de pensie stabilite prin ultimele decizii de revizuire sau recalculare, începând cu 01.10.2013, și le înlocuiește cu sumele cuvenite pentru luna decembrie 2000, dacă au fost mai mici decât acestea. Această situație provizorie durează numai pe perioada determinată potrivit art. 1, alin. 2 și alin. 4 din legea nr. 241/2013, respectiv: „începând cu 01.10.2013” „ până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor <>NK_ 119 10 201 0 18>Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”
Așadar, deciziile emise în temeiul legii nr. 241/2013 produc efecte numai în perioada reglementată expres de lege, anume de art. 1 alin. 2 și 4 din aceeași lege și ca atare, drepturile cuprinse în aceste decizii nu pot fi recunoscute ca fiind cuvenite de la data pensionării, aceste decizii neavând caracterul unei decizii de recalculare sau revizuire astfel că tribunalul a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013 dar și obligarea pârâtei la plata diferențelor pentru perioada 01.01.2012 – 01.10.2013, pentru această perioadă rămânând valabile drepturile stabilite prin deciziile de revizuire, modificate prin deciziile de recalculare emise potrivit dispozițiilor Legii nr. 263/2010 și respectiv OG nr. 1/2011.
În ce privește pretenția reclamantului privind indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimilor decizii emise în baza legii nr. 241/2013, tribunalul a apreciat că dispozițiile art.102 din Legea nr.263/2010 sunt aplicabile doar în privința pensiilor revizuite stabilite în baza OUG nr.1/2011, prin raportare la principiul contributivității și valoarea punctului de pensie, iar nu și pensiilor stabilite în baza Legii nr. 241/2013.
Privitor la afirmația contestatorilor potrivit căreia s-ar crea o situație discriminatorie, tribunalul a apreciat că în cazul pensionarilor proveniți din sistemul de apărare, stabilirea cuantumului drepturilor de pensie este guvernată, la acest moment, de Legea nr.241/2013 - act normativ special, distinct de Legea nr.263/2010, aplicabilă celorlalți beneficiari ai sistemului public de pensii, situațiile acestor categorii de pensionari, nefiind comparabile, soluția adoptată de legiuitor prin art.1 alin.4 din Legea nr.241/2013, nefiind discriminatorie.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul S. C. Militare Disponibilizate în numele membrilor de sindicat V. C. și L. I., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, apelantul a făcut un scurt al cauzei și a învederat că, în mod greșit prima instanță a reținut că revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nicio dispoziție în cuprinsul Legii nr. 241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 – septembrie 2013.
De asemenea în mod greșit prima instanță a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor care au intrat sub incidența OUG nr. 1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plată nici nu ar putea fi indexată, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci rezultatul modului de calcul prevăzut de legea specială.
Astfel, pensiile contestatorilor din prezentul apel, au fost stabilite în baza Legii nr. 164/2001 și au avut în vedere mai multe aspecte și anume: activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publica și securitate naționala nu s-a limitat în timp la durata programului normal de lucru și nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plați suplimentare, exercitarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publica și securitate naționala se caracterizează prin continuitate, instituțiile publice au obligația legala de a asigura realizarea drepturilor prin dispozițiile în vigoare referitoare la specificul muncii prestate, importanta sociala și restricțiile aferente, expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres și risc.
A învederat apelantul că, având în vedere necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementarilor, în privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încalcarea principiilor neretroactivitatii legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum și discriminarea în raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul prin Legea nr. 241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsura reparatorie.
In aceasta situație, măsura reparatorie trebuie sa privească un just echilibru intre interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de cate ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie sa suporte o sarcina excesiva și disproporționata.
A mai precizat apelantul că, O.U.G. nr.1/2011, actul normativ în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii și inlaturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul roman s-a confruntat în momentul apariției acestor dispoziții legale.
Ori, este evident și de netăgăduit dreptul statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități, dar aceasta operațiune se impune a fi efectuata astfel incat sa nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități în calitate de militari activi, în care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.
Așa fiind, intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin revizuire numai în raport de principiul contributivitatii, reprezintă în mod incontestabil o ingerința în exercițiul unui drept legal dobândit.
Prin urmare, statul avea obligația de a tine cont de asigurarea unei proportionalitati intre acest interes și speranța legitima a contestatorilor de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
A mai precizat apelantul ca dreptul de pensie le-a fost stabilit contestatorilor sub imperiul Legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil.
Mai mult, imposibilitatea de a-si recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat intre protecția proprietății și cerințele interesului general.
Apelantul a mai arătat că dacă s-ar interpreta imposibilitatea indexării pensiilor în sensul art. 102 din Legea nr. 263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea speciala, pe cale de consecința aceasta indexare nu s-ar aplica nici celor care în urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.
A mai precizat apelantul ca pe toata durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-si suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale în vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentarii veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Totodată, apelantul a invocat obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice romane.
Pe de altă parte, constatarea ca nu exista nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care sa confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2013, nu impiedica instanțele de judecata sa facă aplicarea art.20 din Legea fundamentala și sa dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și sa analizeze nemijlocit conventionalitatea acestor norme și a efectelor ei concrete asupra părților cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, în raport cu circumstanțele flecarei spete.
Așa fiind, în prezenta cauză, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Față de cele învederate apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a apelate, în sensul recunoașterii dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr.241/2013, pentru toti contestatorii mentionati.
Intimatul M. Apărării Naționale a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns criticilor formulate și a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Apelantul a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea analizând cererea de apel prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial, ca urmare a declinării competenței de soluționare în favoarea acestuia, Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o acțiune având mai multe petite și anume: recunoașterea dreptului pretins urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013 în favoarea persoanelor în numele cărora a acționat reclamantul, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea pârâtelor M. Apărării Naționale și C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reținute menționate mai sus, la care sa se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate, dobândă calculată până la data plății efective a acestora și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimilor decizii emise în baza Legii nr.241/2013.
În acest context Curtea reamintește că actul normativ la care se raportează pretențiile reclamantului au făcut obiectul controlului de constituționalitate.
Deși prin toate deciziile pronunțate instanța de contencios constituțional a respins excepțiile de neconstituționale, în considerentele acestora, de asemenea obligatorii pentru instanțe au fost date mai multe dezlegări unor chestiuni cu incidență în justa soluționare a cauzei pendinte.
Astfel, în Decizia nr. 479/23.09.2014 publicată în Monitorul Oficial al României - Partea I nr. 825/12.11.2014 Curtea Constituțională a arătat că, potrivit art. 1 alin. 4 din Legea nr. 241/2013 beneficiarii acesteia vor avea în plată pensia în cuantumul din decembrie 2010 până când aceasta va fi mai mică decât pensia stabilită ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aceasta din urmă fiind indexată anual, potrivit Legii bugetului de stat.
Așadar, potrivit Legii nr. 241/2013, pensionarii proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională nu au un nou drept de pensie, ci doar beneficiul de a primi în plată pensia în cuantumul din decembrie 2010, până când acest cuantum va fi mai mic decât pensia stabilită potrivit Legii nr. 119/2010 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculează în funcție de valoarea punctului de pensie, valoare care se indexează anual.
Totodată, în Decizia nr. 651/11._ publicată în Monitorul Oficial al României - Partea I nr.3/ 05.01.2014 s-a arătat că scopul Legii nr. 241/2013 este acela de a înlătura o . inechități suferite de pensionarii proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, inechități cauzate de imposibilitatea identificării documentelor care dovedesc veniturile obținute în activitatea profesională cu prilejul recalculării pensiei potrivit Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, respectiv a revizuirii pensiilor potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 19 iulie 2011.
Altfel spus, prin edictarea Legii nr. 241/2013 nu a avut loc o repunere a părților în situația anterioară Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. nr. 1/2011 care să îndrituiască persoanele în numele cărora a acționat reclamantul, apelant în prezenta fază procesuală la plata diferențelor între cuantumul pensiilor avute în baza Legii nr. 164/2001 și cele recalculate, respectiv revizuite.
Așa fiind sunt nefondate criticile apelantului potrivit cărora greșit prima instanță a reținut că revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nicio dispoziție în cuprinsul Legii nr. 241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 – septembrie 2013.
Pentru aceiași argumentație juridică Curtea apreciază ca nefondate și criticile apelantului în sensul că, în mod greșit tribunalul a reținut că art. 2 din respectivul act normativ are în vedere ipoteza constatării diferențelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziilor de revizuire în temeiul OUG nr. 1/2011.
Sub aspectul criticilor apelantului privitoare la modul de soluționare a petitului privitor la indexare, așa cum s-a arătat și în jurisprudența Curții Constituționale redată în paragrafele precedente, având în vedere dispozițiile speciale ale Legii nr. 241/2013, nu se poate susține că pensionarii proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională ar fi în aceeași situație juridică cu ceilalți pensionari. Pe de altă parte, instanța de contencios constituțional a reținut că doar pensionarii proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională au beneficiul de a primi în plată pensia în cuantumul din decembrie 2010, până când acest cuantum va fi mai mic decât pensia stabilită potrivit Legii nr. 119/2010 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculează în funcție de valoarea punctului de pensie, valoare care, de altfel, se indexează anual.
Așa fiind, în mod legal a apreciat tribunalul că nu poate fi primită nici solicitarea reclamantului de indexare a pensiilor stabilite în urma deciziilor emise în baza legii speciale, anual, începând cu anul 2013, în funcție de indicele de inflație și de creșterea salariului real, criticile apelantului vizând aceste aspecte fiind nefondate.
În ceea ce privește referirile apelantului la suportarea de către persoanele în numele cărora a acționat a unei sarcini excesive și disproporționate, ingerința statului în dreptul legal dobândit, obligația acestuia de a ține cont de asigurarea unei proporționalități între interesul său și speranța legitimă a contestatorilor de a se bucura dreptul câștigat pentru viitor, imposibilitatea de recuperare a sumelor pierdute Curtea reamintește că, pensiile de serviciu de care au beneficiat și persoanele în numele cărora a acționat reclamantul în baza Legii nr. 164/2001 sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială".
Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.
Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări – Legea nr. 119/2010, respectiv OUG nr. 1/2011.
Nici invocarea de către apelant a reglementărilor în materia drepturilor fundamentate ale omului nu pot fundamenta o soluție de admitere a căii de atac.
Astfel, de vreme ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diminuarea a înseși pensiilor militare de stat din România a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut prin Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate, iar măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari, cu atât mai mult nu se poate considera ca prin edictarea Legii nr. 241/2013 și care a avut scopul arătat în precedentul prezentelor considerente au fost nesocotite reglementări ale Convenției sau a altor norme europene în materie de drepturi ale omului.
Pentru toate motivele arătate Curtea apreciază ca nefondate toate criticile apelantului.
Așa fiind Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE cu sediul în București, ., sector 1 în numele membrilor de sindicat V. C. cu domiciliul în Ploiești, ., ., . si L. I. cu domiciliul în Ploiești, .. 2, ., . împotriva Sentinței civile nr. 355 din 11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâții M. APĂRĂRII NATIONALE cu sediul în București, ., sector 5 și C. DE P. A MINISTERULUI APĂRĂRII NATIONALE cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. R. M. P.
GREFIER,
C. C.
Red. AMR
5 ex./ 23.06.2015
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j. f. M. N.
Operator date cu caracter personal Notificare nr. 3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 943/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 543/2015. Curtea... → |
|---|
