Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 508/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 508/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 330/42/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 508
Ședința publică din data de 8 iunie 2015
Președinte - E. S. L.
Judecători - V. -A. P.
- C.-P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul N. V., domiciliat în B., . II, nr. 26, ., împotriva încheierii de ședință din data de 20.04.2015 de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., ., județul Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că judecata cauzei a fost suspendată la data de 11 mai 2015, pentru lipsa nejustificată a părților, fiind repusă pe rol la cererea recurentului-reclamant, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se mai învederează că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-au depus la dosar concluzii scrise de către recurentul-reclamant, înregistrate sub nr._/27.05.2015, prin care solicită și judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu disp. art. 411 alin.1 teza I Cod pr.civilă.
Curtea, în temeiul art. 415 pct.1 Cod pr.civilă, dispune repunerea cauzei pe rol la solicitarea recurentului-reclamant.
Față de data înregistrării recursului împotriva încheierii din 20 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul B., la Curtea de Apel, Curtea invocă excepția nulității formulării recursului pentru nedepunere în termenul legal, având în vedere dispozițiile art. 29 alin.5 Legea 47/1992, conform cărora încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată în termen de 48 ore de la pronunțare și deliberând a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul B., reclamantul N. V. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii B., solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei, conform art. 107 din Lege nr. 263/2010, urmare a diminuării punctajului lunar în mod nelegal și neconstituțional, pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001, datorită aplicării trunchiate, unilaterale și neconstituționale în art. 3, lit. l de stabilire a punctajului lunar pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001 și în art. 165 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, a principiului obligatoriu al contributivității stabilit la art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, respectiv numai la numărătorul fracției stabilită prin art. 3 lit. l din Legea 263/2010.
A invocat neconstituționalitatea art. 3 lit. l pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001 (aplicat în baza art. 165 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010) prin care i s-a diminuat în mod nelegal punctajul lunar pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001 și neconstituționalitatea art. 165 alin 1 și 2din Legea nr.263/2010.
A susținut că, prin ignorarea aspectelor constituționale menționate, referitor la obligativitatea principiului contributivității, rezultă următoarele ilegalități neconstituționale ale art. 3 lit. l, prin care i s-a diminuat nelegal punctajul lunar pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001 și anume:
S-a aplicat trunchiat, unilateral și neconstituțional, numai la numărătorul fracției de stabilire a punctajului lunar pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001 (art. 3 lit. l) și care este „câștigul salarial brut lunar” principiul contributivității stabilit la art. 2, lit. c, respectiv a faptului că anterior lunii aprilie 2001, plata CAS era obligatorie numai pentru salariul tarifar lunar și pentru sporurile lunare permanente, iar pentru premiile lunare, stimulentele lunare, plata în sistem global, plata CAS nu era obligatorie.
În aceste condiții juridice și constituționale, pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001, respectiv conform art. 2, lit. c și a art. 2, lit. a, la numărătorul fracției s-a aplicat această restricție salarială, fapt pentru care „câștigul salarial brut lunar” a fost restricționat legal (pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001), respectiv numai prin utilizarea salariului tarifar lunar și a sporurilor permanente lunare, deoarece s-a plătit CAS, deci în conformitate cu principiul obligatoriu al contributivității, stabilit la art. 2, lit. c.
Contrar principiului obligatoriu și constituțional (fiind la Dispoziții generale) de la art. 2, lit. a, respectiv de utilizare a aceleiași norme de drept în cadrul aceluiași articol de lege și în mod concret în cadrul art. 3, lit. l, acest aspect obligatoriu, a fost ignorat, respectiv de aplicare a principiului obligatoriu al contributivității și la numitorul fracției (de la art. 3, lit. l) de stabilire a punctajului lunar respectiv și la „câștigul salarial mediu brut lunar" (pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001) și astfel i s-a diminuat punctajul lunar și care stă la baza stabilirii cuantumului pensiei pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001.
Astfel, numitorul fracției de stabilire a punctajului lunar pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001, respectiv „câștigul salarial mediu brut lunar" deși trebuia să cuprindă în mod similar cu numărătorul fracției, conform art. 2, lit. a și c, numai salariul tarifar mediu la nivelul național și sporurile permanente medii lunare, cuprinde „suplimentar", nelegal și neconstituțional și premiile lunare medii, stimulentele lunare medii și plata lunară medie în sistem global și pentru care nu era stabilită obligativitatea plății CAS în perioada anterioară lunii aprilie 2001 și astfel i s-a diminuat în mod nelegal, punctajul lunar, respectiv cuantumul pensiei pentru perioada anterioară lunii aprilie 2001.
Aceste „suplimentari” salariale pot fi utilizate la numitorul fracției numai ulterior lunii aprilie 2001, deoarece de la această dată se aplică Legea nr. 19/2000 care stabilește obligativitatea principiului contributivității pentru toate elementele salariale, iar art. 165 alin. 1 și 2 nu mai are aplicabilitate juridică, fapt pentru care aceste suplimentări salariale se pot utiliza și la numărătorul fracției, respectiv și la „câștigul salarial brut lunar” în mod similar (se exclud aspectele trunchiate, unilaterale, utilizate ilegal numai pentru numitorul fracției, etc.) deci în conformitate cu principiul „unicității”, respectiv a utilizării a aceleiași norme de drept stabilită la art. 2, lit. a din Legea 263/2010, respectiv Legea nr. 19/2000.
La solicitarea instanței, privind dispozițiile din Constituție cărora le contravin prevederile din Legea nr.263/2010, apreciate ca fiind neconstituționale, reclamantul a depus precizări, înregistrate la data de 04.02.2015, susținând că Ministerul Muncii a stabilit prin „confuzie” juridică, utilizată în scopul inducerii în eroare, respectiv prin „stabilirea” trunchiată a art. 165, alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ilegalitățile neconstituționale de la art. 96 alin. 2 pentru fiecare lună din perioada anterioară lunii aprilie 2001, dată până la care a avut aplicabilitate juridică numai Legea de pensionare nr. 3, iar aceste aspecte neconstituționale sunt cuprinse în anexa „Salarii medii pe baza cărora s-a calculat punctajul”, anexată.
În aceste condiții, a considerat că aceste ilegalități neconstituționale pot fi rezolvate numai de către Curtea Constituțională, în baza art. 153, lit. g din Legea nr. 263/2010, deoarece aceste ilegalități au o aplicabilitate generalizată, nefiind aspecte juridice cu aplicabilitate individuală și care pot fi rezolvate în baza art. 107 din Legea nr.263/2010 și prin care se realizează rezolvarea unor erori de calcul, valorificarea unor adeverințe cu venituri salaríale, etc.
Art. 15 din Constituție stabilește că o lege este constituțională dacă este aplicată numai pentru perioada începând cu data publicării în Monitorul Oficial. Pentru perioada de aplicare retroactivă, legea respectivă este neconstituțională și anume contrară art. 15 din Constituție și contrară principiului neretroactivității.
Conform art. 15 din Constituție și a principiului neretroactivității, Legea nr. 19/2000, care stabilește principiul contributivității generalizate, respectiv pentru toate elementele salariate de la art. 3, alin. 2 din Legea nr. 263/2010, are aplicabilitate juridică numai începând cu luna aprilie 2001, iar în cazul aplicării retroactive, este neconstituțională, respectiv contrară art. 15 din Constituție. Acest aspect a fost „realizat” neconstituțional însă la „numitorul" fracției de la art. 96, alin. 2 din Legea nr. 263/2010 utilizat până în luna aprilie 2001 și care este cuprins, astfel neconstituțional în anexa „Salariile medii pe baza cărora s-a calculat punctajul”.
Pârâta C. Județeană de Pensii B. nu și-a exprimat punctul de vedere, conform prevederilor art. 29 alin.4 din Legea nr.47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate, deși i s-a solicitat, prin adresa înaintată la termenul din 23.03.2015.
Tribunalul B., prin încheierea din 20 aprilie 2015, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul N. V., reținând următoarele:
S-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. l, art. 96 alin. 2 și a art. 165 alin 1 și 2 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora:
„Art. 3- În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: l) punctaj lunar - numărul de puncte realizat de asigurat într-o lună, calculat prin raportarea câștigului salarial brut lunar/soldei brute lunare sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S.”.
„Art. 96 - (2) Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..”.
„Art. 165 - (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Astfel, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora:
„Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.”
De asemenea, potrivit alin.5 al art.29 din Legea nr.47/1992:
„Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”
În cauză, având în vedere obiectul acțiunii prin care se solicită obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii B. la recalcularea pensiei, în temeiul art.107 din Legea nr.263/2010, instanța a reținut că excepția este inadmisibilă, fiind contrară dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, dispozițiile din lege a căror neconstituționalitate se invocă neavând legătură cu soluționarea cauzei.
Temeiul de drept al acțiunii, indicat de reclamant, este cel prevăzut de art. 107 din Legea nr.263/2010 potrivit căruia pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii, iar sumele rezultate în urma aplicării acestor prevederi se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
În cauză, textele art. 3 lit. l, art. 96 alin. 2 și a art. 165 alin 1 și 2 din Legea nr.263/2010, nu au legătură cu soluționarea unei cereri de recalculare formulată în condițiile art.107, motivele invocate privind modul de stabilire a punctajului, a punctajului lunar, a celui mediu anual, și, implicit, aplicarea prevederilor acestor texte legale, ar fi fost incidente doar în cazul unei, eventuale, contestații a deciziei de pensionare, ce viza și punctajul respectiv.
Ori, în situația unei cauze având ca obiect recalcularea pensiei, raportat la prevederile art.107 din lege, se poate solicita doar adăugarea unor venituri și/sau a stagiilor de cotizare, nevalorificate la stabilirea pensiei.
În consecință, instanța de fond reținând că excepția de neconstituționalitate ridicată de reclamant nu are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului, în temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Împotriva încheierii din 20 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamantul N. V. a declarat recurs la data de 4 mai 2015 ce s-a depus direct la Curtea de Apel Ploiești.
În motivarea recursului acesta contestă susținerile instanței de fond din cuprinsul încheierii recurate din data de 20.04.2015, deoarece numai în condițiile aplicării anterioare a art. 147 alin. 2 din Constituția României de către CCR, se poate solicita ulterior reclacularea pensiei conform art. 107 alin.3 din Legea nr. 263/2010.
Ulterior, Tribunalul B. a înaintat instanței de recurs originalul recursului, înregistrat și la tribunal sub nr.24 din data de 29 aprilie 2015.
Față de data declarării recursului, Curtea, în ședința publică din data de 8 iunie 2015, în temeiul art. 29 alin.5 din Legea 47/1992, a invocat excepția nulității recursului pentru nedeclarare în termenul legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține în fapt următoarele:
Potrivit art. 248 din codul de procedură civilă instanța are a se pronunța cu precădere asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea pe fond a cauzei.
Prin Încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2015 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul N. V., cu motivarea că excepția de neconstiuționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului.
Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționle prevede în art. 29 alin. 5 că „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”
Cum încheierea de respingere a fost pronunțată la data de 20 aprilie 2012, Curtea constată că recursul înregistrat la tribunal la data de 29 aprilie 2015 este formulat peste termenul de 48 h prevăzut de lege.
Conform disp. art. 185 C.pr.civ . când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
În consecință, în temeiul art. 480 C.pr.civ. Curtea urmează să constate nulitatea recursului declarat de reclamantul N. V. pentru nedeclararea acestuia în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului pentru nedeclararea în termenul legal de către reclamantul N. V., domiciliat în B., . II, nr. 26, ., împotriva încheierii de ședință din data de 20.04.2015 de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., ., județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 iunie 2015.
Președinte, Judecători,
E. S. L. V. A. P. C.-P. B.
Grefier,
N. M.
Red.SEL/tehnored.NM
4 ex./16.06.2015
d._ Tribunalul B.
j. A. M. D.
Operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120/2006
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 162/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
