Obligaţie de a face. Decizia nr. 717/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 4427/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 717
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte – A.-M. R.
Judecător - M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2430 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta P. E. domiciliată în Ploiești, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, prin consilier juridic N. C., în baza delegației aflată la dosar și intimata reclamantă P. E., reprezentată de avocat P.-I. C. din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Apărătorii părților, pe rând, arată că nu au alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic N. C., pentru apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat P. I. C. pentru intimata reclamantă P. E., solicită respingerea apelului. Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prinacțiuneaînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 29.05.2014, reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, a formulat contestație la refuzul pârâtei de introducere în baza de calculare a drepturilor cuvenite ca pensie pentru limită de vârstă a sumelor primite în acord global.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că cererea sa nu este o contestație la o decizie de stabilire/revizuire a drepturilor de pensie, care să impună parcurgerea procedurii prealabile reglementată de art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010, menționând că solicită obligarea pârâtei la introducerea în baza de calcul a sumelor primite în acord și emiterea unei noi decizii în cuprinsul căreia să se ia în considerare întreaga documentație anexată prezentei contestații, astfel ca la calculul pensiei să fie valorificate nu doar salariile tarifare, ci și plata în acord, în conformitate cu sumele cotizate.
Astfel în fapt, reclamanta a arătat că solicită introducerea în baza de calcul a sumelor primite ca remunerație în acord global, pentru stabilirea cuantumului pensiei trebuind să se stabilească perioada de cotizare, punctajul mediu anual, realizat în perioada de cotizare, punctajul anual, numărul de puncte realizat lunar.
Reclamanta a mai precizat că a lucrat la S.C. PETROSTAR S.A. și a fost salariata în acord global – context în care art. 2 lit.e din Legea nr. 263/2010 consacră principiul contributivității, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite – menționând totodată că, după cum rezultă din adeverința eliberată de angajator, a beneficiat de sume primite în acord, care împreună cu salariul de bază constituie câștigul brut, sume asupra cărora au fost reținute impozit și contribuția la asigurările sociale, temeiul acestor rețineri fiind art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția privind asigurările sociale de stat, act normativ care dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat.
A mai arătat reclamanta că solicită introducerea sumelor primite în acord la calculul pensiei pentru limită de vârstă, nu la pensia suplimentară - suma astfel cuvenită urmând a fi plătită de pârâtă începând cu prima zi a lunii următoare depunerii cererii de către C. de Pensii.
În drept, a invocat prevederile art. 76-78 alin. 1, art. 87 și art. 164 din Legea 19/2000, art. 107 alin.3 și al. 5 coroborate cu art. 1563 lit.f din Legea 263/2010, invocând de asemenea Decizia nr. 19/17.10.2011 a I.C.C.J.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, constând în copii după buletinul de identitate, Decizia nr._, adeverințele nr. 1436/9.04.2014 și 1851/9.05.2014 emise de PETROSTAR S.A.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că potrivit HG nr. 257/2011, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1.04.2001, printre altele, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale – dispoziții vizând veniturile suplimentare obținute în forma de retribuire a acordului global, c are nu lasă loc de interpretare, fiind excluse din calculul pensiei.
Pârâta a mai arătat că Deciziile I.C.C.J. au avut în vedere spețe aflate de asemenea sub incidența Legii nr. 19/2000, act normativ abrogat la 01.01.2011, or în cauza de față atât cererea de recalculare, cât și decizia de respingere a acestei cereri se află sub incidența Legii nr. 263/2010.
A mai susținut pârâta că din adeverința nr. 1436/9.04.2014 depusă de reclamantă rezultă fără echivoc că pentru sumele obținute în acord global, nu s-a reținut și achitat contribuția la pensia suplimentară, din drepturile angajatului, constatându-se că S.C. PETROSTAR S.A. nu a reținut contribuția la pensia suplimentară asupra sumelor obținute în acord global, cota de 2%, respectiv 3%, fiind reținută la salariul tarifar înscris în adeverința și la sporul de vechime în muncă.
Prin urmare, se arată că sumele obținute în acord nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nu au fost avute în vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentară, întrucât legislația în vigoare la acea dată nu permitea reținerea contribuției la pensia suplimentară pentru sumele obținute în acord.
De asemenea, pârâta a mai susținut că, reclamanta își justifică acțiunea invocând dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 19/2000, dar perioada în care aceasta a desfășurat activitate remunerată în acord global nu se află sub incidența Legii nr. 19/2000, iar recalcularea a fost solicitată la momentul când în vigoare dispozițiile Legii nr. 263/2010.
În drept, pârâta a invocat dispoziții legale din Legea 19/2000, Legea 263/2010, HG nr. 257/2011, Precizările nr._/10.07.1992 privind aplicarea prevederilor Legii 49/1992; Decret nr. 389/1972, Legea 49/1992, Legea 57/1974.
Reclamanta a formulat, la rândul său, răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat practic susținerile din cererea sa inițială de chemare în judecată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2430 din 29 octombrie 2014, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei prin introducerea în baza de calcul a sumelor primite în acord global menționate în cuprinsul Adeverinței nr. 1436/9.04.2014, completată cu Adeverința nr. 1851/09.05.2014 eliberate de . cu luna ulterioară celei în care a fost depusă de reclamantă la pârâtă cererea de recalculare însoțită de adeverințele menționate.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta P. E. a formulat în contradictoriu cu C. Județeană de Pensii Prahova contestație împotriva refuzului pârâtei de recalculare a deciziei de pensie emisă de pârâtă întrucât, deși a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor obținute în acord global conform adeverinței nr. 1436/09.04.2014 emise de . nu a dat curs cererii formulată în acest sens, înregistrată la pârâtă sub nr._/11.04.2014.
Tribunalul a constatat că prin Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că la stabilirea punctajului mediu anual se vor lua în considerare și formele de retribuție în acord global prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea, numai dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția pentru asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Astfel, instanța supremă a interpretat că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. e din Legea nr. 19/2000, ce consacră principiul contributivității, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin proporțional cu contribuțiile de asigurări sociale plătite.
În consecință, în raport de aceste considerente, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile menționate de Decizia nr. 19/2011 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei - și respectiv să emită o nouă decizie în acest sens - prin introducerea în baza de calcul a sumelor primite în acord global menționate în cuprinsul Adeverinței nr. 1436/9.04.2014, completată cu Adeverința nr. 1851/09.05.2014 eliberate de . urmând a fi efectuată începând cu luna următoare celei în care a fost depusă de reclamantă la pârâtă cererea de recalculare, însoțită de adeverințele menționate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că instanța de fond nu a avut in vedere dispozițiile legale in materie si a considerat in mod eronat ca pentru sumele obținute in acord global s-a datorat pensia suplimentara si au făcut parte din baza de calcul a pensiei, având in vedere următoarele considerente:
Asa cum a arătat prin întâmpinarea depusa la fondul cauzei, intimata - reclamanta a depus cerere de recalculare a pensiei care se afla sub incidența Legii nr. 263/2010. Potrivit HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Anexa nr.15: "Nu sunt luate în calcul ta stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi; formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; indemnizațiile de muncă nenormată; compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent...."
Astfel, a arătat apelanta, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute in forma de retribuire a acordului global, nu lasa loc de interpretare fiind excluse din calculul pensiei.
In ceea ce privește Deciziile înaltei Curți de Casație si Justiție, a solicitat a se observa ca acestea au avut in vedere spete aflate de asemenea sub incidența Legii nr.19/2000, act normativ abrogat la 01.01.2011, or in cauza de fata atat cererea de recalculare cat si decizia de respingere a acestei cererii se afla sub incidența Legii nr.263/2010.
De asemenea, a solicitat a se observa ca practica Înaltei Curți de Casație si Justiție nu este concludenta si nici unitara. Astfel, prin Decizia nr. 30/16.11.2009 Înalta Curte de Casație si Justiție stabilește ca formele de retribuire in acord global nu pot fi valorificate la stabilirea/ recalcularea pensiei. Prin Decizia nr.19/10.12.2012 Înalta Curte de Casație si Justiție, arata ca sumele in acord pot fi luate in calcul cu condiția ca aceste sume sa fie incluse in salariul de baza, iar pentru aceste sume atat angajatorul cat si angajatul sa fi plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.
În acest context, a precizat ca, anterior datei de 01.04.2001, contribuția la asigurările sociale de stat ce se reținea din drepturile angajatului era contribuția la pensia suplimentara (contribuție care astăzi se numește contribuție individuala). Astfel, din adeverința depusă in dovedirea cererii de recalculare, rezulta fara echivoc ca pentru sumele obținute in acord global angajatul nu s-a reținut si achitat contribuția de asigurări sociale la pensia suplimentara, asa dupa cum a menționat angajatorul .>
A invocat spețe identice și a arătat în continuare că potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum si persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat ... „.
A învederat că, dupa cum rezulta din dispozițiile legale menționate anterior, precum si din Legea nr. 49/1992, obligația plații contribuției la asigurările sociale de stat ii revenea angajatorului, care calcula aceasta contribuție la fondul total de salarii si o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat. A precizat, ca plata contribuției de asigurări sociale de stat de către angajator nu insemna diminuarea drepturilor salariale ale angajaților, asa cum erau acestea înscrise in contractele individuale de munca.
De asemenea, prin Precizările nr._/10.07.1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992, la punctul 2 se menționează, fara echivoc ca sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei, sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara, suma reținuta din drepturile salariale ale angajatului. Astfel, consideră apelanta că este lesne de observat corelația intre baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, la care face trimitere atat Legea nr.19/2000 cat si Legea nr.263/2010, compusa din salariu tarifar si sporurile expres si limitativ prevăzute de lege, contribuția la pensia suplimentara, suma care se reținea din drepturile salariale ale angajatului si sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin urmare, având in vedere aceste dispoziții legale si nu in ultimul rand adeverința prezentata de intimata - reclamanta a învederat ca sumele obținute in acord nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare si nu au fost avute in vedere la calcularea si reținerea contribuției la pensia suplimentara.
A solicitat a se reține că legislația in vigoare la acea data nu permitea reținerea contribuției la pensia suplimentara pentru sumele obținute in acord.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile nr. 430/29.10.2014, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
În drept, apelul a fost întemeiat pe Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice; HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Intimata reclamantă P. E., legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Intimata –reclamantă a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform dispozițiilor Legii nr. 263/2010.
Prin cerere aceasta a solicitat apelantei recalcularea pensiei prin valorificarea formelor de retribuire în acord înscrise în adeverința nr. 1436/09.04.2014( fila 13 dosar fond), completată cu adeverința nr. 1851/09.05.2014, ambele eliberate de ..
Conform adeverinței nr. 1436/09.04.2014 intimata –reclamantă a fost retribuită în acord global.
În cuprinsul adeverinței nr. 1851/09.05.2014 se arată că pentru perioadele menționate în adeverința nr. 1436/09.04.2014 societatea a efectuat viramentele CAS conform legislației în vigoare la acea dată.
Potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor anuale, până la 1.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit legislației românești în materie, dreptul la pensie este recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de legea pensiilor care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În speță, au aplicabilitate aceste norme legale cu valoare de principiu întrucât, în caz contrar, ar avea loc o încălcare a principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Apelanta are obligația să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al intimatei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, prin Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea disp. art. 2 lit.e)., art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, stabilindu-se că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a). din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor în sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Această decizie are caracter obligatoriu, instanța trebuind să se conformeze interpretării legii realizate de către instanța supremă, potrivit dispozițiilor art. 3307 Cod procedură civilă.
În consecință, cum din adeverința nr. 1436/09.04.2014, completată cu adeverința nr. 1851/09.05.2014, ambele eliberate de ., rezultă ca reclamanta a fost salariată a acestei societăți si a obținut venituri realizate în acord care au fost incluse în baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale si pentru care s-au achitat lunar cotele de contribuție de asigurări sociale, Curtea apreciază ca în mod corect instanța de fond a dispus recalcularea pensiei cuvenite intimatei cu luarea în considerare a sumelor achitate reprezentând plată în acord global.
Pentru toate aceste considerente Curtea, văzând dispozițiile art. 480 alin.1 din N.C.P.C., va respinge apelul declarat în prezenta cauză ca nefondat.
Va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2430 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta P. E. domiciliată în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A.-M. R. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. MP
4 ex./26.05.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. C. A. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
