Asigurări sociale. Decizia nr. 727/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 727/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 2246/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR.727
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..1A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1430 din 26 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. G., cu domiciliul ales la Cabinet avocat S. C. din municipiul Târgoviște, . nr.4, ., etaj 3, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant R. G., asistat de avocat S. C.-E. din cadrul Baroului Dâmbovița, lipsind apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciar de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată și motivat, iar prin Serviciul Registratură s-a depus întâmpinare, din partea intimatului-reclamant.
Avocat S. C.-E., pentru intimatul-reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului-reclamant, în combaterea motivelor de apel.
Avocat S. C.-E., având cuvântul pentru intimatul-reclamant R. G., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Susține intimatul-reclamant că singurul motiv ce se poate decela din apelul scris depus la dosar ar fi acela că hotărârea atacată ar fi greșită deoarece, pe de o parte, unele perioade de vechime pe care pârâta este obligată să le rețină în noua decizie de pensionare ar fi fost deja înscrise în buletinul de calcul al deciziei contestate de reclamant iar, pe de altă parte, faptul că pârâta nu avea cunoștință de grupa a II-a de muncă pentru perioadele cuprinse în hotărârea fondului, adeverința nr. 24/13.06.2014 fiind depusă o dată cu răspunsul la întâmpinare și, ca atare, pârâta nu se face vinovată de erorile deciziei de pensionare.
Învederează reclamantul că adeverințele depuse la dosarul de pensionare erau similare cu adeverința nr. 24/2014, care a fost obținută de acesta în urma diligențelor pentru promovarea acestei cauze, deplasându-se la arhiva deținută în Ploiești de S.C. Compar. SA., societate falimentată, dar atunci nu au fost luate în considerație, pentru simplul fapt că nu conțin a doua semnătură și nu arată temeiul încadrării în grupa de muncă.
Oricum și în acest caz, s-a procedat la fel,ca într-un caz anterior - dosar nr._ - această cauză a avut ca obiect „obligația de a face" în sensul că s-a adresat Tribunalului Dâmbovița, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei de pensionare, justificat pe faptul că întrunește toate condițiile și dosarul de pensionare era înregistrat de foarte mult timp.
În urma acestui demers judiciar, pârâta și din acel dosar, și din acesta, a emis tocmai decizia contestată astăzi și și-a justificat întârzierea prin faptul că sumele de contribuție C.A.S. la care mai fusese obligat, cu toate că au fost plătite, au intrat „într-un cont greșit".
Oricum, cauza a rămas fără obiect, dar inițiativa sa și-a atins scopul și, pentru întârziere, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată.
Practic, prin însăși motivarea acestui apel, este cert că trebuie emisă o nouă decizie, deci că instanța de fond a procedat corect, pentru că chiar pârâta recunoaște că nu a avut cunoștință de acele perioade aflate în grupa a II-a de muncă, iar din lecturarea buletinului de calcul rezultă clar că perioada pretins valorificată (1999 -2007) nu a fost valorificată în gradul corect.
Solicită respingerea apelului ca nefondat potrivit argumentelor pe larg expuse prin întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ /16 mai 2014, reclamantul R. G., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a formulat contestație împotriva deciziei nr._/22.04.2014 privind acordarea pensiei anticipate parțiale emisă în dosarul nr._/2013 de către pârâtă, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu punctajul de pensie recalculat, precum și cu stabilirea vârstei corecte de pensionare și, implicit, a datei de la care încep să curgă drepturile sale de pensie.
În motivarea cererii, a arătat că, inițial, s-a adresat Comisiei de contestații de pe lângă C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu o plângere având același obiect, înregistrată sub nr. 7456/05.05.2014, iar prin răspunsul comunicat la data de 14.05.2014, mi se răspunde formal că toate criticile aduse de mine sunt neîntemeiate, fără să se facă vorbire de fiecare punct în parte, pe care l-am ridicat ca fiind incorect stabilit.
A mai arătat că, prin decizia contestată, i s-a stabilit o pensie anticipată de 628 lei lunar, începând cu data de 22.07.2013, reținându-se o diminuare de 22.50%, respectiv 183 lei, pentru numărul total de luni de anticipare, respectiv 30 de luni, având în vedere că vârsta de pensionare pentru limită de vârstă era de 62 ani și 6 luni și consideră că decizia atacată este nelegală, deoarece nu a reținut corect vechimea și stagiul de cotizare și, de asemeni, nu a reținut corect vechimea mea în condiții speciale de muncă, respectiv grupa a II-a, că a reținut ca număr total de puncte acordate pentru condițiile de muncă de 3,29 puncte, în situația în care nu mi s-a reținut grupa a II-a de muncă, conform Legii nr. 3/1977, începând cu 28.01.1975 și până la 01.12.1981, deci aproape 7 ani de zile. care ar fi redus limita de vârstă și nu mai eram în situația unei pensii anticipate; această perioadă este înscrisă în cartea de muncă, dar este reliefată și de adeverințele depuse la dosarul de pensionare.
De asemenea, a mai precizat că nu a fost cuprinsă perioada în care a îndeplinit stagiul militar obligatoriu, adică 25.06._74, că o altă eroare a calculării dreptului său de pensie o constituie și faptul că nu este reținută ca vechime în muncă perioada ianuarie 1996 - mai 1999, când a lucrat cu normă întreagă pentru S.C. Panificație S.R.L. Dragomirești, ceea ce înseamnă alți 3 ani și 5 luni la vechime; această perioadă a fost reconstituită prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, depusă la dosar.
Totodată a mai arătat că nu s-a ținut cont de veniturile reale realizate, respectiv orele suplimentare, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 19/2011, anume că „formele de retribuire obținute în acord global vor fi luate în considerare la stabilirea pensiilor din sistemul public. [...]dacă s-a plătit contribuția de asigurări sociale".
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010.
S-au anexat cererii, în copie, decizia atacată și de pe buletinul de calcul, precum și copie de pe răspunsul primit de la intimată, în urma contestației sale și dovada corespondenței.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant ca fiind rămasă fără obiect.
În motivarea întâmpinării, a arătat că reclamantul a depus la sediul intimatei cererea înregistrată sub nr._/22.07.2013, în vederea deschiderii dreptului de pensie anticipată parțial, depunând actele necesare, că în urma analizării documentelor, a fost emisă decizia nr._/22.04.2014 privind acordarea pensiei anticipate parțial, astfel s-a realizat înscrierea reclamantului la pensie anticipată parțial, începând cu data de 22.07.2013, cuantum acesteia fiind de 628 lei.
De asemenea, a mai arătat că, la stabilirea stagiului de cotizare, nu s-a putut valorifica perioada 26.07.1996 – 15.05.1999, deoarece această perioadă nu s-a aflat evidențiată în carnetul de muncă al reclamantului, iar conform sentinței civile nr. 264/8.02.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost obligată pârâta . plătească contribuțiile la asigurări sociale și să înscrie în carnetul de muncă perioada ianuarie 1996-mai 1999, fapt ce nu s-a adus la îndeplinire.
În ceea ce privește perioada lucrată în grupa de muncă, a arătat că, potrivit adeverinței emisă de . și din buletinul de calcul, perioada lucrată în grupa a II-a este de 13 ani și 10 luni, iar pentru această perioadă, reducerea vârstei de pensionare este de 2 ani și 6 luni, însă, având în vedere data nașterii reclamantului – 16.07.1953, vârsta standard pentru ieșirea la pensie se va împlini în data de 16.07.2018, la care se poate face reducerea de 2 ani și 6 luni, astfel că, la împlinirea vârstei de 62 ani și 6 luni, se poate face trecerea la pensia pentru limită de vârstă .
În ceea ce privește stagiul militar, potrivit prevederilor art. 65 alin 3 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate parțial, nu se iau în considerare perioadele asimilate prevăzute de art. 49 alin 1 lit a). –c).și g.
În ceea ce privește veniturile realizate în urma prestării de ore suplimentare, potrivit prevederilor Anexei 15.pct.Vi din HG nr. 257/2011, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioarei datei de 1 aprilie 2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare și Codul de procedură civilă.
S-au anexat întâmpinării date privitoare la activitatea în muncă desfășurată de reclamant.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamant la data de 18 iulie 2014, a arătat că își menține punctul de vedere cu privire la cele solicitate.
Prin sentința civilă nr. 1430 din data de 26.11.2014, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R. G., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare reclamantului, prin luarea în considerare a grupei a II-a de muncă pentru perioada 28.01.1975-1.12.1981 și a adeverinței nr. 47/25.04.2010 eliberată de .>
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul beneficiază, începând cu 22.07.2013, de pensie anticipată parțială conform deciziei_/22.04.2014.
În critica deciziei de stabilire a pensiei, se arată că aceasta a fost emisă fără a se reține corect vechimea și stagiul de cotizare, că nu a fost valorificată activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă.
Analizând actele existente la dosarul cauzei, în principiu, buletinul de calcul (pag. 19), tribunalul a reținut că perioada 17.03._81 nu a fost valorificată de pârâtă ca fiind lucrată în grupa a II a, deși, din adeverința 453/28.02.2003 (pag.62), rezultă că reclamantul, în această perioadă, a desfășurat activitate în condițiile grupei a II a de muncă.
Or, prevederile art. 158 din Legea 263/2010 arată că, pentru stabilirea vechimii în muncă realizată în grupele I și II, adeverințele care atestă încadrarea în aceste grupe de muncă sunt valorificate în situația în care au fost emise în conformitate cu legea și pe baza unor documente verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001, condiții care se apreciază ca fiind îndeplinite în prezenta cauză, angajatorul menționând temeiul legal (art.3 pct.192 din anexa II Ordinul 50/1990) în baza căruia meseria reclamantului se încadra în grupa a-II-a.
De asemenea, potrivit mențiunilor din decizia de pensionare, perioada 01.01._99 nu s-a valorificat reținându-se adeverința nu are decât o singură semnătură, iar începând cu ianuarie 1996 și până în 15.05.1999, reclamantul a desfășurat activitate la altă societate, respectiv .>
Verificând susținerile pârâtei sub acest aspect, s-a constatat că, pentru perioada în discuție, în carnetul de muncă (pag.47), reclamantul nu apare ca desfășurând activitate la . faptul că adeverința are o singură semnătură este datorat faptului că angajatorul era o societate cu răspundere limitată, actul fiind semnat de administratorul acesteia, astfel încât refuzul pârâtei de a valorifica adeverința 47/25.04.2010 eliberată de . nejustificat. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit sentinței civile 264/08.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul_, . fost obligată să plătească contribuția la asigurările sociale și să menționeze în carnetul de muncă al reclamantului respectiva perioadă ca fiind lucrată cu normă întreagă.
Referitor la susținerea reclamantului privind faptul că nu a fost cuprinsă perioada în care a îndeplinit stagiul militar obligatoriu, tribunalul a reținut că acesta este beneficiarul unei pensii anticipate parțiale, iar potrivit dispozițiilor art. 65 alin 3 din Legea 263/2010, la stabilirea stagiului de cotizare necesar acestei pensii nu se ia în calcul perioada asimilată stagiului de cotizare prevăzută de art. 49 alin. 1 lit. c din aceiași lege.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul a apreciat, în parte, întemeiate pretențiile reclamantului, în limita celor mai sus menționate, dispunând admiterea acestora.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel C. Județeană de Pensii Dâmbovița, considerând-o nelegală și netemeinică, în parte, solicitând admiterea apelului, anularea, în parte, a sentinței apelate și, pe fondul cauzei, respingerea, în totalitate, a acțiunii formulate ca fiind nefondată, din următoarele considerente:
Prin sentința apelată, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de către intimatul reclamant R. G. și a obligat instituția pârâtă la emiterea unei decizii de pensionare prin luarea în considerare a grupei a II-a de muncă pentru perioada 28.01._81 și a adeverinței nr. 47/25.04.2010 eliberată de către .>
Consideră apelanta că această sentință este netemeinică deoarece, așa cum se arată și în considerentele deciziei apelate și cum a reținut instanța de fond, prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița a fost formulată contestație de către dl. R. G. împotriva deciziei nr. 301.946/22.04.2014, privind acordarea pensiei anticipată parțial și s-a solicitat obligarea instituției noastre la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu punctajul de pensie recalculat, precum și cu stabilirea vârstei corecte de pensionare și, implicit, a datei de la care încep să curgă drepturile sale de pensie.
Or, așa cum a arătat atât prin întâmpinarea formulată, cât și prin susținerile orale în fața instanței de judecată, la emiterea deciziei contestate, au fost valorificate documentele depuse o dată cu cererea înregistrată la CJP Dâmbovița, sub nr. 686.090/22.07.2013, în vederea deschiderilor drepturilor de pensie anticipată parțial.
În urma analizării documentelor depuse și valorificarea acestora, a fost emisă decizia nr. 301.946/22.04.2014 privind acordarea pensiei anticipate parțial, folosindu-se următoarele elemente de calcul:
- total stagiu de cotizare realizat: 35 ani, 8 luni și 6 zile din care 13 ani, 10 luni și 10 zile în condițiile grupei a II-a de muncă; 18 ani, 6 luni și 26 zile în condiții normale de muncă, 1 an, 4 luni și 24 zile stagiu asimilat ;
- stagiu complet de cotizare conform Legii nr. 263/2010 ; 35 ani;
- spor aferent grupei a Il-a de muncă: 3 ani și 3 luni;
- vârsta la data înscrierii la pensie: 60 de ani;
- vârsta standard de pensionare: 65 de ani;
- numărul lunilor de anticipare: 30 de ani;
- diminuare: 22,50% ;
-Total puncte realizate: 35._ ;
- Punctaj mediu anual: 1._
Prin urmare, prin decizia nr._/22.04.2014, s-a realizat înscrierea reclamantului la pensie anticipată parțial, începând cu data de 22.07.2013, cuantumul acesteia fiind de 628 lei.
Așa cum a precizat și prin întâmpinarea formulată pentru perioada 28.01._81, nu există depusă la C. Județeană de Pensii Dâmbovița adeverința privind încadrarea în grupă superioară de muncă. Acest amănunt i-a fost comunicat și intimatului reclamantului prin adresa nr. 7456/07.0.2014.
Intimatul reclamant nu înțelege să depună la C. Județeană de Pensii Dâmbovița, adeverința privind încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioada 28.01._81, în vederea recalculării drepturilor de pensie și depune, o dată cu răspunsul la întâmpinare adeverința nr. 24/13.06.2014 eliberată de către . prin care se arată că, în perioadele 08.07._73 și 17.03._81, având funcția de brutar-modelator a fost încadrat în grupa a Il-a de muncă, în procent de 100%, iar în perioada 01.12._96, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 75%.
Aceeași . emis, atât adeverințele nr. 637/07.06.2013 privind grupa a IIl-a de muncă, în perioada 01.12._96, având funcția de maistru, în procent de 100%, precum și adeverința nr. 636/07.06.2013 privind grupa a II-a de muncă, în perioada 01.12._96, având funcția de maistru, în procent de 75%, adeverințe care au fost depuse la cererea privind acordarea pensiei în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pesnii publice, cu modificările și completările ulterioare și care, așa cum reiese din elementele - date privind activitatea în muncă - folosite la emiterea deciziei contestate au fost valorificate.
Precizează apelanta faptul că adeverința nr. 24/13.06.2014 emisă de către . faliment nu a fost depusă la C. Județeană de Pensii Dâmbovița, în vederea valorificării ei la stabilirea punctajului mediu anual.
Având în vedere că, prin acțiunea formulată, a fost contestată decizia nr. 301.946/22.04.2014 privind acordarea pensiei anticipată parțial, consideră că instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra cererii formulate, luând în considerare numai documentele (adeverințe, carnet de muncă) depuse la C. Județeană de Pensii Dâmbovița în vederea emiterii deciziei contestate.
Mai mult decât atât, instanța de fond a obligat instituția noastră la emiterea unei decizii de pensionare, prin luarea în considerare a grupei a II-a de muncă pentru perioada 28.01._81, or, în adeverința nr. 24/13.06.2014 eliberată de către . arată că încadrarea in grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, este pentru perioada 17.03._81. Nici din înscrierile efectuate în carnetul de muncă și nici din alte adeverințe depuse la dosarul cauzei nu rezultă că și în perioada 28.01._75, s-a lucrat în condițiile grupei a II-a de muncă.
Și în ceea ce privește obligarea instituției pârâte la valorificarea adeverinței nr. 47/25.04.2010 eliberată de către . asemenea considerăm sentința instanței de fond nelegală, deoarece perioada 26.07._99 nu este evidențiată în carnetul de muncă ..H. nr._, iar, conform sentinței civile nr. 264 din 08.02.2010 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul civil nr._, a fost obligată pârâta . plătească contribuțiile la asigurări sociale și să înscrie în carnetul de muncă perioada ianuarie 1996 - mai 1999, fapt ce nu s-a adus la îndeplinire.
În adeverința nr. 47/25.04.2010 emisă de către . la a cărei valorificare instituția noastră a fost obligată, prevede perioada 01.01._07, perioada în care intimatul contestator a avut calitatea de administrator, precum salariile și sporul de vechime de care a beneficiat.
În situația în care instanța de fond ar fi cercetat copia carnetului de muncă depusă la dosarul cauzei, precum și datele privind activitatea în muncă - elemente folosite la stabilirea drepturilor de pensie, prin decizia contestate ar fi constatat că, pentru perioada 04.02.1991 (poziția 25 din carnetul de muncă) - 14.11.1996 {poziția 53 din carnetul de muncă), intimatul contestator a fost angajat cu contract individual de muncă la . în perioada 15.05.1999 (poziția 54 din carnetul de muncă) - 01.03.2007 (poziția 72 din carnetul de muncă), a fost angajat la .>
Conform datelor din buletinul de calcul - date privind activitatea în muncă - folosite la emiterea deciziei contestate, perioada 15.05._07 (perioadă înscrisă atât în adeverința nr. 47/25.04.2010 eliberată de către . și în carnetul de muncă ..H. nr._) a fost deja valorificată.
Față de cele arătate, consideră sentința nr. 1430/26.11.2014 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._, ca fiind nelegală și netemeinică, în parte și solicită admiterea apelului în temeiul art. 480 alin. (2) Cod procedură civilă, anularea în parte a sentinței apelate și pe fondul cauzei respingerea în totalitate a acțiunii formulate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, constată că motivele de apel sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Perioada 17.03._81 nu a fost valorificată de pârâtă ca fiind lucrată în grupa a II a, deși, din adeverința 453/28.02.2003 (pag.62), rezultă că reclamantul, în această perioadă, a desfășurat activitate în condițiile grupei a II a de muncă.
Nici din înscrierile efectuate în carnetul de muncă și nici din alte adeverințe depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că și în perioada 28.01._75, s-a lucrat în condițiile grupei a II-a de muncă, ca atare, Curtea consideră că este o eroare a instanței de fond înscrierea acestei perioade.
În rest, Curtea consideră că sentința primei instanțe este temeinică și legală, iar refuzul pârâtei de a valorifica adeverința 47/25.04.2010 eliberată de . nejustificat. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit sentinței civile 264/08.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul_, . fost obligată să plătească contribuția la asigurările sociale și să menționeze în carnetul de muncă al reclamantului respectiva perioadă ca fiind lucrată cu normă întreagă.
Așa fiind, văzând și disp. art. 480 Cod pr. civilă, Curtea va admite apelul declarat, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că nu se va lua în considerare perioada 28.01.1975 – 16.03.1975 ca fiind lucrată în grupa a II-a.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița cu sediul în municipiul Târgoviște, ..1A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1430 din 26 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. G. cu domiciliul ales la Cabinet avocat S. C. din municipiul Târgoviște, . nr.4, ., etaj 3, ., și în consecință ;
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că nu se va lua în considerare perioada 28.01.1975 – 16.03.1975 ca fiind lucrată în grupa a II-a.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
4 ex./21.05.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.fond M. I.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 101/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
