Obligaţie de a face. Decizia nr. 552/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant R. I. lipsă fiind intimata pârâtă .>

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la al treilea termen de judecată și că la dosar s-a depus raportul de expertiză dispus a fi efectuat în prezenta cauză.

Apelantul reclamant R. I. având cuvântul, arată că a luat cunoștință de raportul de expertiză, este de acord cu lucrarea și depune la dosar o declarație autentificată, solicitând încuviințarea probei cu acte.

Curtea, constatând că la termenul de judecată din data de 11 februarie 2015 a încuviințat la solicitarea apelantului proba cu înscrisuri, ia act că la acest termen s-a mai depus un înscris, respectiv o declarație notarială autentificată.

Apelantul reclamant R. I., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act de susținerile acestuia și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apelantul reclamant R. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe și acordarea grupei I-a de muncă conform acțiunii formulate și mențiunilor din raportul de expertiză depus la dosar; fără cheltuieli de judecată.

CURTEA ,

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, precizată, reclamantul R. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. B., solicitând recunoașterea grupei I de muncă pentru perioadele 09.09._82 și 23.12._94, în procent de 100%.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în aceste perioade a lucrat în condiții grele la fosta Întreprindere de Utilaj Tehnologic B., actuala pârâtă ., având funcția de turnător, respectiv galvanizator, iar condițiile deosebite de muncă impun stabilirea grupei I de muncă și nu a grupei II de muncă, cum l-a încadrat societatea.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr.50/1990, anexa 1,pct.25 și Ordinul nr.272/1990, anexa I, pct.89.

La dosar, reclamantul a depus în copii: act de identitate, carnet de muncă, proces verbal nr.41/2014.

Pârâta S.C. B. S.A. B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât, în cele două perioade, reclamantul a lucrat ca galvanizator în secția pregătirea fabricației, iar conform art.7 din Ordinul nr.50/1990, „încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru”.

Înscrierea grupei de muncă în cartea de muncă s-a făcut de către serviciul resurse umane, în funcție de pontajele și deciziile conducătorilor locurilor de muncă, aprobate de conducerea societății și sindicat.

Pârâta a depus la dosar, în copii: Adendumul_, tabele nominale, procese verbale, adeverință.

În cauză au fost încuviințate, părților, probatoriul cu înscrisuri.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 761 din 22.09.2014 a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul B. a reținut, din copia carnetului de muncă al reclamantului, că în perioadele ce fac obiectul cererii, respectiv 09.09._82 și 23.12._94, reclamantul a fost salariatul pârâtei S.C. B. S.A. B., fosta Întreprindere de Utilaj Tehnologic B..

Astfel, în perioada 09.09._82, conform pct.1-2 din carnetul de muncă, a fost încadrat ca turnător secția pregătirea fabricației. Ulterior a fost încorporat, iar începând cu data de 23.12.1983 a fost încadrat în aceeași meserie, de turnător, secția pregătirea fabricației, până la data de 01.12.1990 când, potrivit pct.9 din carnet a fost încadrat ca galvanizator secția pregătirea fabricației, sector cald.

Consemnările din carnetul de muncă privind meseria, activitatea desfășurată, locul de muncă deținut de reclamant nu au fost contestate de vreuna dintre părți.

Potrivit art. 6 din Ordinul 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, nominalizarea persoanelor se face de conducerea unităților, împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care-și desfășoară activitatea persoanele respective ( nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoase,etc.).

În acest sens, așa cum rezultă din carnetul de muncă, pct.25 și 26, unitatea pârâtă a efectuat încadrarea activității reclamantului în grupa II de muncă. Perioadele 09.09._82 și 23.12._90 au fost încadrate în această grupă de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa 2, pct.22, iar activitatea din perioada 01.12._92 a fost încadrată tot în grupa II de muncă, potrivit Ordinului 50/1990, anexa 2, pct.32.

Reclamantul a susținut că activitatea prestată, în perioadele menționate în cerere, s-ar încadra în grupa I de muncă, conform anexei 1 a Ordinului nr.50/1990, pct.25.

În anexa 1 pct.25 a Ordinului nr.50/1990, a fost încadrată în grupa I de muncă „activitatea din turnătoriile de fontă, oțel sau neferoase cu producție industrială continuă, în care se execută și operațiile de dezbatere sau de curățare a pieselor în hală de turnare; Turnătoria Uzinei „Independența” Sibiu unde se execută și turnarea tuburilor din fontă la groapa de turnare; Turnătoria nr. 1 de la I.U.G. „Progresul” B.; Turnătoria de neferoase de la „METROM” B. și „LAROMET” București”.

Conform art. 3 alin. 1 din Ord. 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Astfel, raportat la aceste dispoziții și la cele ale pct.25 din anexa 1 a ordinului, numai activitatea din turnătoriile de fontă, oțel sau neferoase cu producție industrială continuă, în care se execută și operațiile de dezbatere sau de curățare a pieselor în hală de turnare, se încadrează în grupa I de muncă, în timp ce, potrivit pct.22 din anexa 2 a ordinului, „activitatea în turnătoriile de fontă, oțel sau metale neferoase, cu producție industrială continuă ale căror operații de dezbatere sau curățare a pieselor turnate se execută în ateliere complet separate, amplasate în afara halei turnătoriei, precum și la melanjoarele de fontă din oțelării, topirea, fabricarea și concentrarea metalelor neferoase, fabricarea litoponului și a oxidului de zinc”, se încadrează în grupa II de muncă.

În aplicarea acestor dispoziții, tribunalul a apreciat că reclamantului i-a fost încadrată, corect, activitatea de turnător, în secția pregătirea fabricației, în grupa II de muncă.

De asemenea, pentru perioada în care reclamantul a fost galvanizator, s-a stabilit că erau aplicabile dispozițiile pct.32 din anexa 2 a Ordinului nr.50/1990, care prevedea ca fiind încadrată în grupa II de muncă:

„Decaparea cu acizi în băi cu suprafața totală de peste 20 m² sau în cazul în care suprafața produselor decapate însumează peste 40 m²/oră. Ameliorarea suprafeței metalelor pe cale chimică (brunare, fosfatare, patentare, oxidare, patinare cu sulfură), în cazul în care activitatea se desfășoară în ateliere special amenajate în acest scop și dacă se prelucrează piese cu o suprafață totală de cel puțin 5 m2/oră.

Acoperiri metalice în metal topit, în cazul în care suprafața totală a pieselor care suferă această operație depășește 20 m2/oră. Acoperiri metalice prin pulverizare la cald.

Acoperiri metalice pe cale galvanică (galvanostegie și galvanoplastie) executate în instalații care utilizează o sursă de curent de cel puțin 300 A.”

S-a constatat de instanță că și activitatea de galvanizator a fost prestată de reclamant tot în secția pregătirea fabricației, nefiind astfel aplicabile dispozițiile legale indicate ca temei al acțiunii, pct.25 din anexa 1.

Meseriile și secțiile în care a lucrat reclamantul au rezultat atât din consemnările din carnetul de muncă, cât și din celelalte înscrisuri depuse de pârâtă, respectiv proces verbal nr._/20.09.1990, fișa pentru examinarea și promovarea muncitorilor calificați, în care este menționat ca galvanizator, adeverința nr.1427/1993, cu meseria de turnător.

De asemenea, au fost depuse tabelele nominale cu salariații care au beneficiat de grupa II de muncă, din cadrul secției pregătirea fabricației, în care apare și reclamantul la pct.33.

În consecință, față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul R. I., criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că instanța ce a judecat fondul nu i-a permis să își probeze acțiunea, în sensul că a solicitat ca probatorii efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate în specialitatea protecția mediului muncii (încheierile din datele 23.06.2014, 08.09.2014 ce fac parte din sentință și pe care le atacă cu prezentul apel) și în mod greșit instanța i-a respins cererea.

Astfel, în acțiunea inițială a solicitat „pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate existența dreptului la încadrarea în grupa I de muncă pentru perioadele 09.09._82 și 23.12._94, în procent de 100%, susținând că activitatea prestată, în perioadele menționate în cerere, s-ar încadra în prevederile anexei 1 a Ordinului nr.50/1990, pct.25.

Prin respingerea acțiunii s-a încălcat art.16 alin. 1 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, Ordinul nr.50/1990 fiind dat pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de el fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei I de muncă de către angajator.

A susținut apelantul în continuare că alți colegi ai săi, ce lucrau în aceleași condiții ca și el, au obținut recunoașterea grupei de muncă prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în contradictoriu cu aceeași pârâtă, astfel că se impune și aplicarea jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament, care nu se bazează pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă, jurisprudență ce se coroborează și cu cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr.87/1.06.1999, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului-lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, ce a stabilit faptul că în măsura în care mai multe persoane se află într-o situație identică, trebuie să se bucure de același tratament identic, fiind neconstituțional ca recunoașterea unor drepturi să se facă doar în favoarea unor categorii de cetățeni și nu în favoarea altora care, realmente, se află în aceeași situație.

S-au mai invocat și considerentele deciziei nr.223/11.07.2002 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.14 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.

Intimata B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Prin încheierea de ședință din 11 februarie 2015 instanța, în temeiul art. 479 al.2 NCPC, a încuviințat la solicitarea apelantului reclamant R. I., completarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiza salarizare - normarea muncii având ca obiectiv să stabilească, în raport de prevederile O.G. nr.50/1990, de înscrisurile existente la sediul societății și la dosarul cauzei și de munca prestată de reclamant în cadrul societății intimate, dacă în intervalul 09.09._82 și 23.12._94 activitatea desfășurată de acesta se încadrează în grupa I-a de muncă și în ce procent.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente Curtea reține următoarele:

O primă critică formulată de reclamant prin calea de atac promovată se referă la împrejurarea că în mod eronat instanța a respins cererea sa privind efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească dacă el este îndreptățit sau nu la acordarea grupei de muncă pentru intervalul solicitat prin acțiune, în care și-a desfășurat activitatea în cadrul societății.

În condițiile în care la Curtea de Apel Ploiești, cu ocazia soluționării apelului

s-a dispus efectuarea unei expertize care să răspundă solicitărilor sale în acest sens, prima critică a apelantului a fost rezolvată cu ocazia administrării probelor, situație în care, la momentul de față, a rămas fără obiect.

În ceea ce privește nemulțumirea exprimată de reclamant referitoare la neacordarea grupei de muncă instanța reține că potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.

Referitor la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că această operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)

Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.

Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma criteriilor constând în activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.

În speță, din cuprinsul lucrării de expertiză întocmită în cauză de N. C. și depusă la dosar rezultă că reclamantul a fost angajatul societății pârâte în perioadele 9.09._82 și 23.12._90 în funcția de turnător la Secția Pregătirea Fabricației și în intervalul 01.12._94 în funcția de galvanizator la Secția Pregătirea Fabricației Sector Cald, Prelucrări la Cald, iar locul său de muncă a fost încadrat de angajator astfel: în perioadele 09.09._82 și 23.12._90, grupa a II-a de muncă, conform pct.22, Anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 - în baza adeverinței nr._/22.12.1993, în procent de 100% din timpul de lucru, pentru meseria de turnător, iar în perioada 01.12._92, grupa a II-a de munca, conform pct.32, Anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 - în baza adeverinței nr._/22.12.1993, în procent de 100% din timpul de lucru, pentru meseria de galvanizator.

Față de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 (varianta inițială), expertul a considerat că cererea de acordare a grupei I de muncă este întemeiată numai pentru meseria de turnător desfășurată în cadrul Atelierului Presă-Sector Cald (Turnătorie), în conformitate cu Anexa 1, poz.25 care prevede "Activitatea din turnatoriile de fonta, oțel sau neferoase cu producție industrială continuă, în care se execută și operațiile de dezbatere sau de curățare a pieselor în hala de turnare....", iar pentru meseria de galvanizator din cadrul Atelierului Galvanizare, expertul a apreciat că reclamantul este îndreptățit la grupa a II-a de muncă, în conformitate cu Anexa 2, poz.32 din Ordinul nr.50/1990 (varianta inițială) care menționează:"Decaparea cu acizi în băi cu suprafața totală de peste 20 mp sau în cazul în care suprafața produselor decapate însumează peste 40 mp/ora. Ameliorarea suprafeței metalelor pe cale chimica (brunare, fosfatare, patentare, oxidare, patinare cu sulfură)..."

La stabilirea acestor concluzii expertul a avut în vedere activitatea secției Pregătirea Fabricației care constă în definirea și organizarea proceselor de fabricație, a metodelor de lucru și a locurilor de muncă, întocmirea și actualizarea permanentă a planurilor și documentațiilor specifice de lucru, determinarea și definirea timpilor de fabricație din cadrul Secției Turnătorie și Acoperiri Galvanice (și altor secții de producție), participarea și coordonarea proceselor tehnologice de fabricație și a fluxului de producție, implementarea planurilor de măsuri, derulare și asimilare produse, implementarea a noi mijloace de fabricație și modificări ale proceselor și produselor. De asemenea, acesta a ținut cont de foile colective de prezență, fișele de retribuire, fișele pentru evidența remunerației muncii și dosarului personal și existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe care trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților și care trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii .

Astfel, din expertizarea Buletinului de analiza nr.14/06.12.2000 emis de . și a Buletinului de analiza nr.89/2000 al Direcției de Sănătate Publică - SSSPS, Laboratorul de Toxicologie Industrială, cuprinzând rezultatele determinărilor de noxe efectuate la ., în cadrul Secției Turnatorie, probele au demonstrat depășiri ale oxidului de carbon și zgomotului cu mult peste limitele admisibile.

Prin urmare, în baza temeiurilor de drept aplicabile speței, bazându-se pe propria convingere rezultată din analizarea situației de fapt raportată la documentele puse la dispoziție de părți, expertul a concluzionat că reclamantul este îndreptățit a i se recunoaște grupa I de muncă în perioada 09.09._82 și 23.12._90, în procent de 100% din timpul de lucru, conform Ordinului nr.50/1990 (varianta inițială), Anexa 1, poz.25 și grupa a II-a de muncă în perioada 01.12._91, pondere procentuală de 100%, această din urmă grupă fiindu-i deja acordată de angajator, conform Ordinului nr.50/1990 (varianta inițială), Anexa 2, poz.32.

Având în vedere argumentele expuse în precedent, Curtea apreciază că sunt întemeiate criticile apelantului și în mod nelegal instanța de fond nu a procedat la admiterea tuturor probatoriilor pentru a se stabili dacă el este îndreptățit la acordarea grupei I de muncă.

În literatura de specialitate s-a menționat că Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestuia, constituie o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii și, în acest sens, a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit ca acestui act normativ, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menita sa elimine inconsecventele și inechitățile existente, iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna sa se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de munca, indiferent de perioada în care au lucrat.

În raport de argumentele expuse anterior și ținând cont de prevederile Ordinului nr.50/1990, instanța apreciază că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea reclamantului cu privire la grupa de muncă, iar criticile formulate de acesta prin calea de atac promovată sub acest aspect, apar ca fondate, justificându-se admiterea în parte a cererii sale de chemare în judecată și constatarea faptului că a lucrat în condițiile grupei I de muncă în procent de 100% în perioada 9.09._82 și 23.12.1983 - 1.12.1990, în procent de 100% conform raportului de expertiză N. C..

În speță s-a impus admiterea în parte a acțiunii întrucât reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată ( fila 9 dosar fond) doar acordarea grupei I pentru perioadele 9.09._82, 23.12.1983 - 3.01.1994 iar prin raportul de expertiză efectuat s-a considerat că el este îndreptățit la acordarea grupei I numai pentru intervalul 9.09._82 și 23.12.1983 - 1.12.1990 nu și pentru perioada de după 1.12.1990 când a avut funcția de galvanizator.

În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind fondate criticile reclamantului, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 2 NCPC, va admite apelul, va schimba în parte sentința primei instanțe, în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată, va constată că reclamantul a desfășurat activitate în condițiile grupei I de muncă în procent de 100% în perioada 9.09._82 și 23.12.1983 - 1.12.1990 și va menține sentința în ceea ce privește respingerea cererii de constatare a desfășurării activității în grupa I de muncă în perioada 1.12.1990 - 3.01.1994.

Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul reclamantul R. I., domiciliat în mun. B., cartier D. II, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 761 pronunțată la 22 septembrie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta .>, cu sediul în mun. B., ., jud. B..