Pretentii. Sentința nr. 22/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 4714/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1285
Ședința publică din data de 24 septembrie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta U. – . în comuna Ulmi, ., împotriva sentinței civile nr. 227 din data de 12 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât E. I., domiciliat în ., județ Dâmbovița.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată și este motivat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /29.10.2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ulmi a chemat în judecată pe pârâtul E. I., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la acoperirea pagubei în sumă de 3878 lei create bugetului local Ulmi, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, urmare a unui control de audit financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2013, s-a întocmit raportul de audit financiar nr. 1493/11.04.2014 în baza căruia Camera de Conturi Dâmbovița a emis decizia nr.30/2014, prin care a constatat abateri de legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii.
Echipa de audit a constatat că personalul angajat la Primăria comunei Ulmi a beneficiat de unele drepturi salariale, care au fost stipulate în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2010, dar care sunt în afara cadrului legal.
Întrucât decizia nr.30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița nu a fost contestată reclamanta are obligația să i se conformeze.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri.
În drept, art. 254 Codul Muncii.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 227 din 12.01.2015, Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială ., prin decizia nr.30/29.04.2014 întocmită de Camera de Conturi Dâmbovița, s-au reținut mai multe nereguli în activitatea reclamantei, la pct. 7 reținându-se și că, deși se calculase și reținuse la sursă un impozit pe venit în sumă de 972 lei și o contribuție de asigurări sociale de sănătate în sumă de 336 lei, acestea nu au fost înregistrate în evidențe, nu au fost declarate și virate la bugetul de stat. În procesul verbal din 11.04.2014, întocmit în urma controlului, aceeași instituție a constatat printre altele că, în baza contractului colectiv de muncă, salariații au beneficiat de o . drepturi bănești, deși clauzele contractului colectiv de muncă ce le prevedeau, depășesc cadrul legal.
Salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata – se prevede în art. 256 din Codul muncii – este obligat sa restituie acea sumă. Prin aceste dispoziții a fost reglementata obligația de restituire pe care o au față de angajator, în ipotezele arătate, salariații. Această obligație apare ca o instituție distincta de răspunderea patrimoniala, chiar daca procedura pentru reîntregirea patrimoniului angajatorului este aceeași.
Răspunderea patrimoniala propriu-zisa se întemeiază pe o fapta săvârșită cu vinovăție, pe când obligația de restituire are la baza plata lucrului nedatorat, îmbogățirea fără justă cauză. Potrivit dispozițiilor legale menționate, obligația de restituire poate interveni în trei ipoteze: când beneficiarul a încasat sume nedatorate; când a primit bunuri care nu i se cuveneau care nu mai pot fi restituite în natura; când i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit.
În temeiul acestei dispoziții legale se naște un raport juridic între angajat și angajator în temeiul căruia cel care a primit plata devine debitorul obligației de restituire, iar cel care a efectuat-o devine creditorul aceleiași obligații.
Cu toate acestea, din cuprinsul Legii 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, ce a intrat în vigoare la 27.09.2014, art.2, rezultă că s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. Printre categoriile de personal enumerate de art.1 se află și cei salariați conform Legii 330/2009, 285/2010, etc., pârâtul făcând parte din această categorie de personal întrucât își desfășoară activitatea într-o instituție publică de stat.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că, pentru eventualele sume de bani încasate necuvenit și datorate de pârât, se aplică la acest moment, amnistia fiscală reglementată de art.2 din Legea 124/2014.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta U. . nelegală, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii
Se susține că a chemat în judecata intimatul parat E. I., întrucât ANAF-DGRFP Ploiești AJ FP Dâmbovița efectuat, la Unitatea Administrativ Teritoriala Ulmi Jud. Dâmbovița, auditul financiar asupra conturilor de execuție bugetara pe anul 2010, ca urmare a Deciziei Camerei de Conturi Dâmbovița nr 30/ 2014.
În urma acestui audit s-a întocmit decizia de impunere nr F - DB - 776/26.09.2014 emisa de ANAF - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitate de Inspecție Fiscala, prin care s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii, respectiv: nerespectarea reglementarilor legale în efectuarea cheltuielilor; cheltuieli neprevăzute de legislația în vigoare: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata unor cheltuieli de personal. Din verificarea tranzacțiilor selectate, prin raționament profesional, din categoria de operațiuni economice plăți pentru cheltuieli de personal, echipa de audit a constatat, că personalul angajat la Primăria comunei Ulmi a beneficiat de unele drepturi salariate, care au fost stipulate în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2010, dar care sunt în afara cadrului legal și nu au fost prevăzute de legislația specifică ce reglementează drepturile salariale ale personalului contractual și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei Ulmi.
Pârâta în calitate de personal contractual a beneficiat și încasat în anul 2010, în baza prevederilor art.27 lit. I din contractul colectiv de muncă, prima de C. pentru anul 2010, prima de Paști pentru anul 2010, prima de vacanță pentru anul 2010, la care nu au fost calculate, înregistrate și virate contribuțiile individuale și contribuțiile angajatorului, în cotele prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Întrucât decizia nr. 30 / 2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița nu a fost contestată de către noi entitatea audiată, în condițiile art. 86 lit. b/l, teza ultimă și pct.89 din Regulamentul aprobat prin Hot. nr.1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, avem obligația să ne conformam dispozițiilor organului de control, în acest sens a procedat la promovarea prezentei acțiuni în vederea recuperării pagubei create conform Deciziei de impunere de mai sus.
Astfel ca, în baza legii 19 / 2000, art. 21 și 23, se stabilește baza de calcul și cota de impozitare iar conform art. 28 alin 1 contribuția individuala de asigurări sociale datorata de asigurat se reține integral din salarii.
De asemenea, în baza OG 92 / 2003, art. 120, paratei i-au fost calculate pentru plățile suplimentare, majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Prin aplicarea prevederilor legii 346 / 2002, art. 82 alin 1, pârâta avea obligația la plata contribuției la fondul pentru accidente de munca.
Întrucât parata, prin efectul legii 76 / 2002, poate beneficia de ajutorul de șomaj, în conformitate cu dispozițiile art. 27, i-au fost calculate și aceste obligații de plata.
Instanța de fond analizând dosarul cauzei, constata ca, potrivit art. 2 din legea 124/ 2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului plătit din fondurile publice, se exonerează de la plata pentru sumele reprezentând venituri de natura salariala, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie sa le restituie, drept consecința a constatării de către Camera de Conturi sau alte instituții cu atribuțiuni de control a unor prejudicii.
Deoarece, atât Camera de Conturi Dâmbovița cât și ANAF - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitate de Inspecție Fiscala, nu recunoaște legea 124 / 2014 ca act normativ în aplicarea sa, a fost nevoită să promoveze acest apel, pentru ca instanța de control judiciar sa dispună asupra unei soluții definitive cu privire la aplicarea legii 124 / 2014.
F. de motivele mai sus arătate, se solicită admiterea apelului, sa schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, iar rejudecând cauza pe fond să se admită acțiunea așa cum a fost formulata.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale ale cauzei, constată că apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Apelanta arată că, atât Camera de Conturi Dâmbovița cât și ANAF - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitate de Inspecție Fiscala, nu recunoaște legea 124 / 2014 ca act normativ în aplicarea sa și a fost nevoită să promoveze acest apel, pentru ca instanța de control judiciar sa dispună asupra unei soluții definitive cu privire la aplicarea legii 124 / 2014.
Or, prin legea 84/2012, art. 2, se prevede că: „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie”.
Această lege se aplică „personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b) hotărârilor consiliilor locale și județene;”.
Dispozițiile acestei legi au fost preluate de Legea 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, ce a intrat în vigoare la 27.09.2014, care stabilește la art.2 că s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
Printre categoriile de personal enumerate de art.1 din Legea 124/2014 se află și cei salariați conform Legii 330/2009, 285/2010, etc., pârâtul făcând parte din această categorie de personal întrucât își desfășoară activitatea într-o instituție publică de stat.
În aceste condiții, Curtea constată că, pentru eventualele sume de bani încasate necuvenit și datorate de pârât se aplică amnistia fiscală reglementată de Legea 84/2012 și, ulterior, Legea 124/2014, astfel încât, în baza art. 480 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
în NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta U. – . în comuna Ulmi, ., împotriva sentinței civile nr. 227 din data de 12 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât E. I. domiciliat în ., județ Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
4 ex./01.10.2015
dosar fond nr._ Tribunal Dâmbovița
jud.fond G. C.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 865/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 641/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
