Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 505/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 505/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 505
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Președinte – A. M. R.
Judecător - M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul P. N., CNP:_, domiciliat în comuna P., ., prin mandatar P. B., cu sediul în Municipiul Târgoviște, .. N 3, ., județul Dâmbovița împotriva Sentinței civile nr. 1282 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL, CUI: RO14228875, cu sediul în Municipiul București, sector 3, .. 2, .. 86/ Municipiul București, ., ., și intimata intervenientă T. E. L., domiciliată în Municipiul București,
.. 22, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant P. N. prin mandatar P. B., lipsind intimata pârâtă S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL și intimata intervenientă T. E. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimata a depus la dosar întâmpinare, iar apelantul a depus răspuns la întâmpinare.
Curtea, constată că cererea de apel este semnată de procurator P. B. și aplicată ștampila în calitate de avocat, iar la dosarul cauzei este depusă o procură judiciară.
Pune în vedere procuratorului P. B. să precizeze dacă în această faza procesuală înțelege să acționeze ca și avocat și atunci solicită acestuia să depună la dosar împuternicirea avocațială, sau înțelege să fie mandatarul părții în baza procurii și atunci urmează a se face aplicarea corespunzătoare a art. 83 alin.2 din Codul de pr. civilă, în sensul că urmează să pună concluzii în măsura în care va face dovada că este rudă până la gradul II inclusiv cu apelantul reclamant.
Procurator P. B., având cuvântul, menționează că este mandatar avocat.
Curtea pune în vedere mandatarului P. B. să depună la dosar împuternicirea avocațială.
Procurator P. B., având cuvântul, arată că nu are împuternicirea avocațială la el și rămâne pe calitatea de mandatar al apelantului reclamant în baza procurii judiciare.
Curtea pune în vedere mandatarului P. B., să facă dovada că e rudă până la gradul II inclusiv cu apelantul reclamant.
Procurator P. B., având cuvântul, precizează că apelantul este fiul fratelui său.
Curtea urmează să facă aplicarea art. 83 alin.1 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 83 alin.2 Cod pr. civilă, sens în care concluziile procuratorului se vor limita la reglementările legale.
Totodată, Curtea pune în vedere procuratorului apelantului reclamant să precizeze ce excepții a înțeles să invoce în cadrul motivelor de apel formulate.
Procurator P. B., având cuvântul pentru apelantul reclamant, învederează că este vorba de niște neregularități constatate prin examinarea hotărârii judecătorești, însă nu a solicitat nulitatea întrucât instanța de apel poate repara această greșeală, fiind vorba de indicarea greșită a unor texte legale. Precizează că nu este vorba de o veritabilă excepție invocată, ci sunt anumite susțineri referitoare la unele confuzii pe care consideră că instanța de fond le-a creat prin indicarea greșită a unor texte legale.
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei interveninete T. E. L., invocată de intimata pârâtă . pe cale de întâmpinare.
Procurator P. B., având cuvântul pentru apelantul reclamant, solicită respingerea excepției.
Curtea urmează să respingă excepția invocată de intimata pârâtă . pe cale de întâmpinare, în faza de apel, având în vedere împrejurarea că T. E. L. a avut calitatea de intervenient forțat în fața primei instanțe și implicit justifică legitimare procesuală pasivă în calea apelului.
Procurator P. B., având cuvântul pentru apelantul reclamant, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului reclamant prin procurator în susținerea cererii de apel.
Procurator P. B., având cuvântul pentru apelantul reclamant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulată, reformarea hotărârii atacate iar pe fond obligarea la plata sumei de 1320 euro drepturi salariale cuvenite apelantului reclamant, cu cheltuieli de judecată în fond și apel. Depune la dosar concluzii scrise în dublu exemplar.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe Tribunalului Dâmbovița, sub nr._ /17.04.2013 reclamantul P. N. a chemat in judecata pe parata ., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea societății la achitarea drepturilor salariale în cuantum de 1320 euro pentru perioada 01.07.2012 – 26.07.2012.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 18.04.2012 a încheiat contractul de muncă pe durată nedeterminată, fiind angajat ca lăcătuș în prelucrarea și îndreptarea țevilor ghintuite, fiind selecționat pe bază de concurs de firma . București și expediat împreună cu un lot de 18 muncitori în Italia, localitatea Alta M., la dispoziția Uzinei Mecanice pentru rafinării de petrol, unde a lucrat fără întrerupere între 18.04.2012 și 26.07.2012.
Între . și . orașul B. – Italia exista un contract conform căruia această firmă beneficiară din Italia avea și obligația de a prezenta lunar situația lucrărilor executate de către fiecare muncitor, numărul de ore efectiv lucrate și plata muncii prestate.
Sumele calculate respectiv diurna și banii pentru cazare și masă se transferă lunar de către beneficiara . contul de decontare al angajatorului . SRL care la rândul ei transferă cotă parte din bani către salariat.
Împreună cu reclamantul, un lot de 15 salariați au comunicat angajatorului că în urma refuzului de renegociere a contractului cu privire la condițiile de cazare, masă și odihnă asigurate de beneficiara din Italia, nu mai doresc continuarea raporturilor de muncă.
În urma corespondenței electronice i s-a comunicat reclamantului că nu mai are calitatea de salariat al societății începând cu data de 01.08.2012, deducând din acest înscris că angajatorul a dispus în mod unilateral încetarea contractului de muncă.
Decizia de încetare a contractului de muncă nu i-a fost comunicată reclamantului, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, iar prin notificarea din 17.10.2012 a solicitat pârâtei . SRL să-i plătească în termen de 15 zile de la primirea notificării suma de 1320 euro datorată pentru perioada 01.07.2012 – 26.07.2012.
În drept, art.93, aliln.1, lit.e Codul de procedură civilă, Legea nr. 134/2010, art.269, alin.1, 2, 281, 282, lit.a, d, 283, alin.1, lit.d, 284, alin.1, alin.2, 285, 286, 287, 291 Codul muncii.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri.
În drept, art.281 și următoarele Codul muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru că potrivit protocolului de detașare, art.3.5 salariatul nu va primi nici diurnă și nici alte indemnizații pentru zilele de concediu de odihnă sau fără plată, învoiri personale sau absențe nemotivate.
La data de 06.08.2012 societatea a achitat reclamantului suma de 750 euro prin dispoziția de plată nr.11 aferentă lunii iulie 2012, în conformitate cu raportul per salariat înregistrat în programul Revisal rezultând că pârâta a achitat reclamantului suma brută de 864 lei conform contractului.
De asemenea, prin ordinul de plată nr.1/21.09.2012 societatea a achitat salariaților suma brută de_ lei aferentă retribuțiile lunii iulie 2012.
În subsidiar, a solicitat pârâta suspendarea cauzei datorită faptului că prin notificarea nr.192/23.01.2014 reclamantul a adus la cunoștința societății că va menține și susține plângerea penală înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sa în calitate de făptuitor și a societății comerciale.
În drept, art.115 codul de procedura civilă.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu.
Reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a altei persoane (filele 136 și urm. volum 1 dosar) prin care a chemat în judecată pe intervenienta forțată T. E. L..
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esență, că în contractul individual de muncă a fost stabilit salariul brut în sumă de 800 lei iar în actul adițional nr.123/18.04.2012 s-a stabilit o diurnă de 8 euro/oră și sumă acordată pentru masă de 250euro pe lună.
Reprezentantul angajatorului T. E. L. nu și-a respectat obligația ca anterior începerii activității la firma din Italia, să-i înmâneze un exemplar al contractului de muncă nr.123/18.04.2012 conform art.16 din Codul Muncii.
În drept, art.22 din codul de procedura civilă, art.58, 59, 67, 68 codul de procedura civilă. Solicită judecarea cauzei în lipsă.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 1282 din 23 octombrie 2014 prin care a respins ca nefondate acțiunea și cererea de intervenție.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin contractul individual de muncă nr.123/18.04.2012 reclamantul a devenit salariatul pârâtei în funcția de lăcătuș prelucrare și îndreptare țevi ghintuite, în schimbul unui salariu lunar brut de 864 lei. La litera L din contract se prevede că dacă salariatul va desfășura activitatea în străinătate durata perioadei de muncă ce urmează a fi prestată este de 12 luni, cu posibilitatea prelungirii acesteia pe baza acordului scris din partea salariatului cu până la 24 de luni. Drepturile salariale se plătesc în țară angajatorului în lei, indemnizația de detașare/diurnă se plătește în țară angajatorului în lei sau euro.
Pe perioada delegării/detașării în afara localității (sau a țării) salariatului i se vor plăti cheltuielile de transport dus/întors, cazarea va fi asigurată de societate pe costurile sale în contul salariatului, care are dreptul la diurnă internă sau externă.
Conform decontului de cheltuieli deplasare externă iulie 2012 (fila 204 dosar) reclamantului i se cuvenea cu titlu de diurnă deplasare externă suma de 3.416,85 lei.
În ceea ce privește cuantumul diurnei, tribunalul a reținut că la litera J, pct. b din contractul individual de muncă, nu este menționată nici o sumă în lei sau euro, iar în extrasul de cont din perioada 02.05.2012 – 05.10.2012 (filele 55 dosar) apare la rubrica diurna pentru luna aprilie 2012 suma de 555 (fără a se specifica moneda în care se plătește această sumă), la diurna cuvenită pentru luna mai 2012 suma de 2.050, iar la luna iunie 2012 suma de 1855 lei.
Nici în protocolul de detașare pentru reclamant (filele 211 și urm. dosar) la art.3.3. nu se prevede cuantumul diurnei/indemnizației de detașare, arătându-se doar că reclamantul are dreptul la aceste sume de bani conform legislației române în vigoare, suma urmând a fi plătită în euro.
Art.81 din HG nr. 518/1995 prevede că muncitorii români care se deplasează în străinătate pentru executări de lucrări de construcții, reparații și amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și ale celorlalte forme de reprezentare în străinătate au dreptul la o diurnă în valută în cuantum de 75% din diurna de categoria I, prevăzută în anexa. În anexa la acest act normativ ce prevede valoarea diurnei în funcție de țara în care se prestează activitatea, se arată că în Italia valoarea diurnei este de 35 de euro.
Art. 10 din Codul muncii definește contractul individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Salariul este deci unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, reprezentând contravaloarea muncii prestate.
Art.40, alin.2, lit. c Codul muncii arată că angajatorului în revin, în principal, următoarele obligații: să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar art. 161 prevede că salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
De asemenea, art.46, alin.4 din Codul muncii prevede că salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile legii sau ale contractului colectiv de muncă aplicabil.
A învederat prima instanță că, din extrasele de cont întocmite de . de la filele 14-17 dosar rezultă că în perioada 29.05.2012 – 03.10.2012 reclamantul a încasat mai multe sume de bani cu titlu de diurnă aferentă lunilor aprilie – iunie 2012, iar în statul de plată pentru luna iulie 2012 se arată că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de suma de 646 lei (poziția nr.15 stat de plată), lucrând un număr de 144 ore în această lună.
La fila 205 dosar se regăsește un înscris denumit „decont cheltuieli deplasare externă iulie 2012” întocmit de angajator, semnat și ștampilat de administratorul societății, în cuprinsul căruia se arată că reclamantul beneficiază în perioada 01.07.2012 – 25.07.2012 de o diurnă zilnică în valoare de 30 de euro, respectiv 750 euro în total pentru 25 de zile lucrate, respectiv 3.416,85 lei. Prin centralizatorul de plăți card salarii iulie 2012 de la fila 206 dosar, pârâta a făcut dovada achitării către reclamant a salariului aferent lunii iulie 2012, fără însă a dovedi și achitarea diurnei cuvenite acestuia.
A mai reținut tribunalul că, într-adevăr potrivit recunoașterii reclamantului din cuprinsul acțiunii societatea beneficiară a muncii – Tehnomec Energenering din orașul B.- Italia avea o înțelegere cu pârâta din prezenta cauză de a prezenta lunar situația lucrărilor executate de către fiecare muncitor în parte, numărul de ore pe fiecare zi efectiv lucrate, săptămâni și luni și plata muncii prestate, precum și echivalentul în euro al salariului lunar brut pentru fiecare salariat, însă la dosar nu se regăsește o asemenea situație și nici nu se arată cuantumul diurnei pe ore, ci doar pe zile, astfel încât susținerea reclamantului potrivit căreia raportat la numărul orelor lucrate, cuantumul diurnei este mai mare, este nefondată. În acest trebuie avut în vedere că părțile nu au stabilit prin contractul de muncă, că plata diurnei urmează a fi efectuată raportat la numărul de ore efectiv lucrate.
S-a apreciat de către instanță că mesajul telefonic prezentat de apărătorul reclamantului (fila 302 dosar), nu este relevant din punct de vedere al cuantumului diurnei, deoarece acesta este prezentat sub forma unui înscris dactilografiat, nefiind însușit prin semnătură și ștampilă de angajator.
Tribunalul a reținut că nici calculul efectuat de reclamant în cuprinsul înscrisului intitulat „situație” de la filele 149 și urm. volum 1 dosar, nu are valoare probatorie în ceea ce privește valoarea sumelor datorate de pârâtă, din moment ce acest înscris emană doar de la reclamant, nefiind însușit de angajator, sau confirmat de alte mijloace de probă.
Așa cum a arătat pârâta în cuprinsul întâmpinării și notelor scrise, prin dispoziția de plată din 06.08.2012 nr.11/06.08.2012 (fila 201 volum 1 dosar) a achitat suma de 750 euro aferentă diurnei în discuție, sumă ce a fost încasată de reclamant conform dovezii de primire de la fila 202 volum 1 dosar. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului sunt nejustificate la momentul introducerii acțiunii, diurna fiind achitată, nefăcându-se dovada faptului că sumele respective ar avea un cuantum mai mare decât cel recunoscut de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul P. N., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că Tribunalul Dâmbovița - Secția Civilă a pronunțat sentința civilă nr.1282 din 23 octombrie 2014 în dosarul civil nr._ de respingere a acțiunii civile ca fiind nefondată formându-și convingerea pentru a hotărî respingerea cererii de chemare în judecată pe baza unor motive de fapt contradictorii si motive de fapt străine de natura cauzei judecate, fără a ține seama de împrejurările de fapt reale prezentate în: cererea de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată împotriva altei persoane, respectiv T. E. L., notele de ședință depuse de împuternicitul cu procură specială avocat P. B. la dosar la termenul de la data de 5 decembrie 2013 în care a precizat motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată a altei persoane, notificarea din 17.10.2012 transmisă la sediul angajatorului, notificarea scrisă cu nr.192 din 11 noiembrie 2013 trimisă prin poștă în Italia, orașul Ravena, răspunsul la întâmpinarea pârâtei Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL SRL, precizările nr.192 din 16.10.2014 la 16.10.2014.
Apelantul a mai precizat că, atât în încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Civilă în dosarul civil nr._ , cât și în sentința civilă nr.1282 din 23.10.2014, în pagina 1 privind partea introductivă, se menționează faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art.15 alin. l lit. a din Legea nr.146/1997, cu completările și modificările ulterioare, ceea ce este corect,” precum și în conformitate cu dispozițiile art.270 din Codul muncii", ceea ce nu este adevărat articolul referindu-se la răspunderea materială a angajatorului.
Scutirea de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar este reglementată prin articolul 285 din Codul muncii modificat, completat și aprobat prin Legea nr. 40/2011 publicată în Monitorul Oficial nr.225 din 31 martie 2011. Prin articolul 285 din Codul muncii se dispune :" Cauzele prevăzute la art.281 sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar".
A mai învederat apelantul că, în încheierea din 16.10.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la termenul de la 16.10.2014, în pagina 1, se menționează :" în baza art.244 alin. l și 3 din Codul de procedură civilă, tribunalul se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință în aceeași zi, față de acordul apărătorului ales al reclamantului".
Ori, în calitate de reclamant, prin mandatarul său avocat P. B., a depus concluzii scrise la termenul de la 16 octombrie 2014 în temeiul dispoziției art. 377 alin. 1 din Codul de procedură civilă, deci nu în temeiul art.383 din codul de procedură civilă cum se consemnează în încheierea din 16.10.2014, solicitând judecătorului cauzei să comunice Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL și administratorului acestei societăți comerciale, T. E. L., un exemplar al concluziilor scrise spre a lua ia cunoștință, pentru ca aceste părți ale procesului să formuleze propriile concluzii .
Consideră că notele scrise, în sensul exprimat de instanța de fond prin dispozitivul încheierii din 16.10.2014: "Amână pronunțarea asupra cauzei la data de 23.10.2014, pentru ca pârâta să depună note scrise", nu are semnificația juridică dată de Codul de procedură civilă prin articolul 377, alin. 2 prin care se dispune: După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunica, potrivit alin. 1 reclamantului, celorlalte părți precum și când este cazul, Ministerului Public".
A mai precizat apelantul că, este de observat faptul că articolul 244 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, invocat în încheierea din 16.10.2014, potrivit căruia tribunalul se socotește lămurit, a declarat cercetarea procesului încheiată și a fixat termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, are un singur alineat, textul de lege referindu-se la obiectul probei și mijloacele de probă. Probabil că instanța de fond s-a referit la articolul 238 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă .
Apelantul a învederat că, neregularitățile procedurale constatate cu privire la neaplicabilitatea dispozițiilor articolului 244, alin. 1 și 2 și încălcarea dispozițiilor articolului 377 alin. 2 din Codul de procedură civilă prin netrimiterea concluziilor scrise ale reclamantului întocmite de avocatul împuternicit cu procură judiciară specială la ultimul sediu declarat al pârâtei Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL SRL și la ultimul domiciliu al intervenientei forțate T. E. și judecarea fără a primi de la pârâte concluziile scrise proprii redactate de avocatul părților, reprezintă încălcări ale unor norme care ocrotesc cu precădere interesele acestuia, întrunind elementele constitutive ale excepției procesuale relative definită de articolul 240 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, pe care o invocă în fața instanței de apel/recurs în temeiul dispoziției art. 241 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Apelantul a solicitat ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepției de procedură ridicată.
Apelantul a arătat că un prim motiv care l-a determinat să formuleze cerere de apel vizează stabilirea stării de fapt numai pe seama celor susținute de pârâta S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL în întâmpinarea depusă la tribunal prin expediție poștală la termenul de la 27.03.2014, în sensul că reclamantul ar fi încălcat obligațiile contractuale deduse din contractul individual de muncă și din protocolul de detașare - art.3.5., conform căruia nu poate primi nici diurna și nici alte indemnizații pentru zilele de concediu de odihnă sau fără plată, învoiri personale sau absențe nemotivate, că ar fi primit indemnizația /diurna de detașare în sumă de 750 euro prin dispoziția de plată nr.11 din 06.08.2012, aferentă perioadei lucrate efectiv în perioada 01.07._12, ca lăcătuș în prelucrarea și îndreptarea țevilor ghintuite, în localitatea Alta M. din Italia pe șantierul Uzinei Mecanice pentru rafinării de petrol aparținând Societății Comerciale TECNOMEC ENGINEERING SRL din Italia.
Apelantul a mai precizat că, prin întâmpinare pârâta Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nu s-a prezentat ia proces la termenele ulterioare și nu a fost reprezentată nici prin administratorul său T. E. L. și nici prin avocat, cu toate că solicitase instanței de fond să admită amânarea judecării pentru lipsă de apărare.
Prin concluziile scrise redactate mandatarul său la termenul de la 16 octombrie 2014 a precizat împrejurările în care a fost chemat la București prin mesajul telefonic din 12 aprilie 2012 de către administratorul unic T. E. L. al S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL pentru selectare și examinare de o comisie tehnică compusă din administratorul angajatorului și un împuternicit al Societății Comerciale TECNOMEC ENGINEERING SRL din Italia, prilej cu care aceeași comisie a negociat cu acesta condițiile de angajare ca salariat detașat la muncă în Italia.
Angajatorul S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL a respectat întocmai prevederile articolului 17 din Codul muncii, informându-l cu privire la clauzele esențiale pe care intenționa să le înscrie în contractul individual de muncă și în protocolul de detașare, între care reclamantul era interesat în mod direct cu privire la salariul de bază în lei ce urma să fie plătit în țară și alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, respectiv indemnizația/diurna de detașare în euro, tariful în euro pe oră efectiv lucrată, suma în euro achitată de angajator cu anticipație pentru asigurarea hranei pentru o perioadă de o lună, asigurarea cazării prin grija beneficiarei din Italia și deducerea costului chiriei și a cheltuielilor de transport în Italia de la și spre locul de muncă din suma plătită angajatorului pentru lucrările executate de salariații proprii ai S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL, precum și periodicitatea plății salariului, diurnei de detașare, sumei în euro pentru hrană și a cheltuielilor de transport cu avionul din România în Italia și retur.
A învederat apelantul că, a convenit cu prilejul negocierii individuale că, în conformitate cu prevederile art.17 alin. 3 din Codul muncii elementele din informare prevăzute la alin. 2 să se regăsească în conținutul contractului individual de muncă și al protocolului de detașare, reprezentând actul adițional la contractul individual de muncă.
Pe de altă parte, contractul individual de muncă al acestuia, înregistrat în Registrul de evidență generală a salariaților al Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL sub nr.123 din 18.04.2012, registru ce este înregistrat la Inspectoratul Teritorial al Muncii București, cuprinde elementele de conținut ale modelului de contract stabilite prin Anexa aprobată prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale pentru aprobarea modelului cadru al contractului individual de muncă nr.64 din 28 februarie 2003, publicat în Monitorul Oficial nr.139 din 9 martie 2003, cu modificările și completările ulterioare, cu mai multe omisiuni.
Astfel, la capitolul contractului model-cadru în loc de denumirea „J. Salariul", cuprinzând salariul de bază brut exprimat în lei/RON, sporuri și alte adaosuri și indemnizația/diurna de detașare exprimată în valută – euro, în cazul salariaților cetățeni români detașați să muncească în străinătate, angajatorul a tehnoredactat pe calculator: "J. Salarizare" pct.1 Salariul de bază lunar brut este de 864 RON, iar la subcapitolul "Pct.2. Alte elemente constitutive", la: " b indemnizații" angajatorul a tehnoredactat pe calculator: " b.indemnizație de delegație/detașare conform legii", cu toate că la data de 12 aprilie 2012 cu prilejul negocierii se stabilise prin acordul părților că indemnizația/diurna de detașare la muncă în Italia, exprimată în valută - euro - ce urma a fi înscrisă în contract este de 8 euro/oră efectiv lucrată.
În subcapitolul "4.Data/datele la care se plătește salariul este/sunt..." al capitolului "J. Salariul", angajatorul a tehnoredactat "Data la care se plătește salariul este 30 ale lunii următoare", subînțelegându-se că data plății este atât pentru salariul propriu zis, cât și pentru diurna de detașare la muncă în străinătate.
În capitolul "Alte clauze", în subcapitolul c. perioada de preaviz, în cazul demisiei, angajatorul a tehnoredactat în contractul individual de muncă nr.123/18.04.2012 "în cazul în care angajatul este detașat în străinătate, perioada de preaviz este de 30 de zile calendaristice", iar subcapitolul" d. în cazul în care salariatul urmează să-și desfășoare activitatea în străinătate informațiile prevăzute la art.18 alin. 1 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii se vor regăsi și în contractul individual de muncă", angajatorul S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL a tehnoredactat următoarele clauze: durata perioadei de munca ce urmează a fi prestata în străinătate este de 12 luni, cu posibilitatea prelungirii acesteia pe baza acordului scris din partea salariatului până la 24 luni"; drepturile salariate se plătesc în tara angajatorului în RON, indemnizația de detașare/diurna se plătește în tara angajatorului în RON sau EURO;
În subcapitolul: "c. Alte clauze", angajatorul a tehnoredactat această clauză, astfel: „pe perioada delegării/detașării în afara localității (țării) salariatului i se vor plăti cheltuielile de transport dus/întors la începutul si la sfârșitul perioadei de delegare/detașare ; cazarea va fi asigurată de către societate pe costurile sale în contul salariatului; salariatul are dreptul la diurna, internă sau externă, după caz:
A mai precizat apelantul că Protocolul de detașare din 19.04.2012 reprezentând actul adițional la contractul individual de muncă nr.123/18.04.2012, este o creație proprie a angajatorului S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL, nefiind reglementată o formă a unui astfel de act juridic.
Apelantul a mai învederat că, prezintă interes pentru explicarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajatorului și angajaților, capitolul 3 COMPENSARE.
Astfel, administratorul societății comerciale, T. E. L. a avut de grijă ocrotirea intereselor angajatorului, stabilind în pct.3.3. salariul lunar de bază brut ca fiind 864 RON ce urma a se plăti la sfârșitul fiecărei luni lucrate în contul deschis de angajator pentru reclamant la o bancă din România, în RON/lei, iar punctul 3.3. al capitolului COMENSARE ai protocolului de detașare, angajatorul a tehnoredactat această clauză contractuală astfel: "3.3. Diurna/indemnizația de detașare conform legislației în vigoare. Va fi plătită în euro", fără a menționa că diurna de detașare se va plăti într-un cont personal deschis de angajator într-o bancă din România.
Apelantul a mai arătat că, spre a fi evitat orice conflict sau litigiu de muncă ulterior datei încheierii contractului individual de muncă, la momentul negocierii contractului, administratorul Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL, T. E. L., i-a comunicat că, potrivit dispozițiilor art.161, alin. 1, 2 și 4 din Codul muncii, va deschide pentru acesta la Banca Raiffeisen BANK - Agenția V. din București, Sectorul 3, Piața A. I., nr. 1 contul de decontare prin virament în lei cu numărul: RQ38 RZBR_ 8960 și contul de decontare prin virament în euro cu numărul RO10 RZBR_ 8979, că îi va obține câte un card personalizat, în lei și în euro, urmând ca sumele de bani introduse în cele două conturi să fie transferate prin ordin de transfer/plată din conturile Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL deschise tot ia Agenția V. din București a Băncii Raiffeisen BANK .
Respectând întocmai obligațiile pe care și le-a asumat administratorul Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL, i-a dat siguranță apelantului și celorlalți salariați detașați că își vor încasa drepturile salariale din salariu și din diurna de detașare la încheierea fiecărei luni lucrate efectiv, neefectuând nici-o plată în lei sau euro cu lichidități, garantând pentru efectuarea plății drepturilor salariale Banca Raiffeisen BANK-Agenția V. din București.
Conturile personale, menționate mai sus, au fost deschise prin intermediul Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL, fiind încheiate contracte pentru deschidere de conturi cu Banca Raiffeisen BANK-Agenția V. din București în lei si în euro, între reclamant și un împuternicit al băncii.
Apelantul a învederat că pentru lunile aprilie, mai și iunie 2012 a încasat din conturile deschise la Banca Raiffeisen BANK - Agenția V. din București folosind cardurile personalizate, atât salariul în lei, cât și diurna de detașare în euro, după cum urmează: pentru perioada: 20 - 30 aprilie 2012 - 9 zile lucrătoare - cu un număr de 79 ore lucrate efectiv x 8 euro/oră = 632 euro + suma de 100 euro pentru hrană - 11 zile calendaristice; pentru perioada: 1 - 31 mai 2012 - 26 zile lucrătoare - cu un număr de 244 ore lucrate efectiv x 8 euro/oră = 1.952 euro + 250 euro pentru hrană - 31 zile calendaristice; pentru perioada: 1 - 30 iunie 2012 - 25 zile lucrătoare - cu un număr de 232 ore lucrate efectiv x 8 euro/oră = 1.856 euro + 250 euro pentru hrană 30 de zile calendaristice; pentru perioada :1-31 iulie 2012 - 20 zile lucrate între 1 și 26 iulie - cu un număr de 165 ore efectiv lucrate x 8 euro/oră = 1.320 euro + 250 euro pentru hrană 31 de zile calendaristice.
Pentru luna iulie 2012 a încasat cu cardul personalizat doar 250 euro pentru masă deoarece această sumă s-a introdus în contul de virament deschis în euro la sfârșitul lunii iunie 2012 .
Apelantul a mai arătat că, nu a încasat suma de 1.320 euro reprezentând diurna de detașare pe luna iulie 2012, nefiind transferată de Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL SRL din conturile sale în contul personal al reclamantului deschis în euro nici până în prezent.
Suma de 1.320 euro constând în diurna de detașare pentru luna iulie 2012 neîncasată de acesta, reprezintă un drept salarial, ce face parte din salariul pe luna iulie 2012, făcând obiectul acțiunii în justiție, care urmează a se soluționa prin prezenta cerere de apel.
Salariul net în lei a fost încasat de acesta pentru toate lunile, respectiv: aprilie, mai, iunie și iulie 2012, utilizând cardul personalizat pentru efectuarea operațiunilor de încasare prin decontare din contul personal de virament nr.R038 RZBR_ 8960 deschis la Banca Raiffeisen BANK-Agenția V. din București.
Apelantul a arătat că un al doilea motiv pentru susținerea cererii de apel, constă în faptul că, la data de 14 aprilie 2012, orele 17,05 i s-a transmis de la telefonul cu numărul +_ aparținând administratorului T. E. L. și acesta a recepționat în telefonul său mobil cu numărul_, următorul mesaj telefonic, păstrat în memoria telefonului său: "Miercuri 18 aprilie, orele 10,00 sunteți așteptat la biroul lor din .. Sectorul 3 București - Metrou Piața Muncii, mergeți pe Bulevardul D. pană ia semafor unde faceți stânga pe . stradă pe stânga este Diligentei - în vederea semnării contractului de muncă pe durată nedeterminată, urmând să plecați joi 19 aprilie în Italia".
"Pentru detașare veți avea următoarele drepturi: 8 euro/oră + 250 euro masă/lună+cazare+ transport".
"Vă rog confirmați primirea printr-un SMS".
" P. fericit!".
A învederat apelantul că, mesajul prezentat mai sus este un înscris pe suport informatic în înțelesul dat de articolul 276 alin. 1 din Codul de procedură civilă, aprobat prin Legea nr.134/2010 publicată în Monitorul Oficial nr.485 din 15.07.2010, articol conform căruia "Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, daca este inteligibil și prezintă garanții suficient de serioase pentru a face deplină credință în privința conținutului acestuia și a identității persoanei de la care acesta emană".
Înscrisul suport informatic, respectiv mesajul prin care s-a făcut cunoscut de către T. E. L., administratorul Societății Comerciale J. TIMESC INTERNAȚIONAL SRL și reprezentantul legal al angajatorului, este mijlocul material de probă prin care, acesta, în calitate de apelant/reclamant, face dovada faptului că pârâtele T. E. L. și Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL SRL au omis cu știință să însereze în contractul individual de muncă și în actul adițional - protocolul de detașare - mențiunile din mesajul telefonic imprimat pe suport electronic: "Pentru detașare veți avea următoarele drepturi: 8 euro/oră+250 euro masă/lună+ cazare+transport".
A mai precizat apelantul că, datele înscrise pe suport informatic fac dovadă deplină între părți, până la proba contrară ce nu a fost făcută până în prezent de pârâta Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL SRL, care a refuzat să se prezinte în fața instanței de fond și nu s-a conformat ordinului instanței de a înfățișa toate înscrisurile solicitate de instanță, respectiv: statele de plată a drepturilor salariale pentru lunile aprilie, mai, iunie și iulie 2012, contractele personale de deschidere a conturilor personale - în lei și în valută, ordinele de transfer ale sumelor exprimate în euro reprezentând diurna de detașare și suma de 250 euro pentru masă aferente lunilor aprilie, mai, iunie, iulie 2012, fișele de pontaj privind activitatea desfășurată de acesta la firma din Italia primite la angajatorul S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL, documentele de plată ale salariului și diurnei de detașare înregistrate în contabilitatea societății comerciale și în relație cu Banca Raiffeisen BANK - Agenția V. din București și contractul economic/comercial de executare a unor lucrări încheiat între Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL SRL și Societatea Comercială TECNOMEC ENGINEERING SRL din Italia.
Apelantul a arătat că în cazul dedus judecății operează prezumția de valabilitate a datelor înscrise pe suport informatic, sens în care pretenția de drepturi salariale a acestuia reprezentând diurna de detașare în sumă de 1.320 euro - 8 euro /oră x 165 ore din perioada lucrată 1 iulie 2012 - 26 iulie 2012 este legală, fiind întemeiată pe o stare de fapt reală.
În continuare, apelantul a învederat că al treilea motiv de fapt pentru susținerea cererii de apel constă în aceea că, proba contrară depusă la dosarul cauzei împreună cu întâmpinarea de către Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL SRL, respectiv dispoziția de plată nr.11 din 06.08.2012 în sumă de 750 euro, reprezentând contravaloare diurnă de detașare externă în Italia pe luna iulie 2012, emisă de administratorul societății comerciale, T. E. L., este un document contabil care nu reflectă realitatea plății sumei de 1.320 euro reprezentând diurna de detașare pe luna iulie 2012 datorată acestuia, sens în care, urmează a se ține cont de mai multe considerente.
Astfel, semnătura de pe dispoziția de plată nr.11 din 6.08.2012 a sumei de 750 euro este a sa, dar nu a fost făcută la data de 6 august 2012.
La această dată, apelantul nu mai avea calitatea de salariat al S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL.
Semnătura de pe dispoziția de plată nr.11 din o6.08.2012 a sumei de 750 euro a fost făcută de apelant pe acest înscris, în alb, fără a conține datele privind suma de 750 euro, la data de 19 aprilie 2012, când la cererea administratorului Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL - T. E. L., a acceptat să semneze în alb mai multe imprimate de același fel, peste 10 bucăți, tipizate.
Administratorul societății comerciale a susținut atunci că, aflându-se la muncă în Italia, începând cu data de 20 aprilie 2012, neputând să revină în România la încheierea lunilor lucrate ca să semneze dispozițiile de încasări și plăți și neputând să semneze nici statele de plată a drepturilor salariale întocmite lunar, singura posibilitate și modalitate de îndeplinire a acestei formalități a fost semnarea în alb a unui număr de peste 10 dispoziții de plată, ce se află la sediul Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL
Dovada încetării raporturilor de muncă dintre apelant și . SRL o face cu mențiunea de la finalul contractului individual de muncă nr.123 din 18.04.2012 - pagina 49 din dosarul civil nr._ - făcută de reprezentantul legal al angajatorului, T. E. L., prin care se dispune de angajator în mod unilateral:"Pe data de 01.08.2012 prezentul contract încetează în temeiul art.55 lit. din Legea nr.53/2003".
Sub mențiunea arătată mai sus este aplicată ștampila rotundă a Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL pe semnătura administratorului T. E. L..
Articolul 55 lit. b. din Codul muncii - Legea nr.53/2003, modificată și completată prin legea nr.40/2011, dispune: "Contractul individual de muncă poate înceta astfel :b ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea". Un asemenea acord scris nu a fost încheiat între părți, urmând a fi observat că sub mențiunea de încetare a contractului individual de muncă, tehnoredactată de angajator, nu este și semnătura apelantului.
A mai învederat apelantul că, aflându-se în România la domiciliul său din ., județul Dâmbovița începând cu data de 27 iulie 2012, nu a fost chemat de societatea la sediul său din București să ia la cunoștință de încetarea contractului individual de muncă la data de 6 august 2012 a dispoziției de plată nr.11 din 06.08.2012.
Angajatorul S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL nu a prezentat împreună cu dispoziția de plată nr.11 din 06.08.2012 statul de plată al acestui drept salarial și ordinul de transfer tip din conturile societății comerciale în contul său personal, document contabil prin care să se confirme de către Banca Raiffeisen BANK transferul sumei în contul său personal deschis la Agenția V. din București pe baza contractului încheiat între acesta și împuternicitul băncii.
Nu este emis ordin de transfer bancar nici pentru suma de 1.320 euro și nici pentru suma de 750 euro, iar operațiunea de plată a sumei de 750 euro în numerar, nu a avut loc nefiind permisă operațiunea de plată cu numerar. Așa cum a arătat anterior la primul motiv de fapt orice plată a drepturilor salariale, în lei sau în euro, a fost strict reglementată de angajatorul S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL și de banca Raiffeisen BANK - Agenția V. se poate realiza doar prin decontare prin bancă.
Apelantul a arătat că al patrulea motiv de apel constă în aceea că, este în mod vădit greșită convingerea instanței de fond că acesta ar fi încasat în numerar de la administratorul Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL - T. E. L. suma de 750 euro la data de 6 august 2012 pe baza dispoziției de plată nr.11 din 6 august 2012 și a unei dovezi de la fila 202, din volumul I al dosarului civil nr._, pag.4 a sentinței civile ultimul paragraf.
De asemenea respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, este dată cu încălcarea legii și a dreptului la apărare, pe baza interpretării eronate a unor documente contabile ca înscrisuri justificative ale întâmpinării depuse la dosar la peste un an de zile față de data înregistrării acțiunii la Tribunalul Dâmbovița.
Apelantul a învederat că, referitor la mențiunea din sentința civilă de la pagina 4: "în ceea ce privește cuantumul diurnei, tribunalul reține ca la litera J, pct. b din contractul individual de munca, nu este menționata nici o suma în lei sau euro, iar în extrasul de cont din perioada 02.05._12 - filele 55 dosar - apare la rubrica diurna pentru luna aprilie 2012 suma de 555 - fără a se specifica moneda în care se plătește această sumă, la diurna cuvenită pentru luna mai 2012 suma de 2.050, iar a luna iunie 2012 suma de 1855 lei", concluzia instanței de fond este greșită cu privire la suma de 555 - fără a se specifica moneda în care se plătește această sumă -reprezentând diurna de detașare în euro pentru luna aprilie 2012.
Raportul de activitate cont din 08.10.2012 primit de apelant de la banca Raiffeisen BANK a fost depus la instanță de mandatarul împuternicit de el, pentru a demonstra că diurna de detașare exprimată în monedă euro pe luna aprilie 2012 a fost încasată prin decontare bancară, respectiv transferul sumei din contul societății în contul personal - în euro - al acestuia.
Instanța de fond nu a sesizat faptul că în dreapta sus a Raportului de activitate cont sub numărul contului personal de virament în valută al apelantului, deschis la Banca Raiffeisen BANK - Asgenția V. cu nr. RO10 RZBR_ 8979 este tipărit cuvântul"EUR", suma de 555 euro fiind încasată de acesta cu cardul personalizat pentru operațiuni de decontare din contul personal, la data de 29.05.2012.
Suma de 555 euro face parte din suma de 632 euro reprezentând diurna de detașare pe luna aprilie 2012, aferentă perioadei de la 20 aprilie 2012 - 30 aprilie 2012 - 9 zile lucrătoare cu 79 ore efectiv lucrate.
Aceeași constatare este și în legătură cu diurna de detașare exprimată în euro pe luna mai 2012, suma de 2.050 euro fiind încasată prin utilizarea cardului personalizat și extragerea din contul personal deschis în valută. Data operațiunii de încasare prin decontare bancară a avut loc la data de 06.07.2012.
Suma de 2.050 euro face parte din suma de 2.202 euro compusă din diurna de detașare pentru luna mai 2012 în cuantum de 1.952 euro calculată pentru 26 zile lucrătoare - 244 ore efectiv lucrate x 8 euro /oră = 1.952 euro, în perioada de la 1 la 31 mai 2012 plus suma de 250 euro achitată pentru masă/hrană.
Suma de 1.855 lei din raportul de activitate cont de la 08.10.2012 obținut de apelant reprezintă diurnă de detașare pe luna iunie 2012, încasată prin utilizarea cardului personalizat pentru încasări și plăți, în lei, la data de 07.08.2012. Transferul sumei de 1.855 lei s-a făcut din contul în lei al societății
în contul personal al apelantului deschis la Banca Raiffeisen BANK - Agenția V. la data de 07.08.2012.
A mai arătat apelantul că, referitor las Anexa nr.8 intitulată "DECONT CHELTUIELI DEPLASARE EXTERNĂ IULIE 2012", depus la instanță prin poștă de pârâta S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL împreună cu întâmpinarea, judecătorul cauzei menționează în sentința civilă, la pagina 3: "Conform decontului de cheltuieli deplasare externă iulie 2012( fila 204 dosar) reclamantului i se cuvenea cu titlu de diurnă deplasare externa suma de 3.416,85 iei".
Instanța de fond a dedus în mod greșit că reclamantul ar fi încasat suma de 3.416,85 lei reprezentând diurna de detașare pe luna iulie 2012 precizată în tabelul decontului de cheltuieli de deplasare externă în luna iulie 2012 la poziția 11.
Astfel, din examinarea decontului de cheltuieli pe luna iulie 2012 apelantul a constatat că în perioada 1 iulie 2012 - 25 iulie 2012 ar fi lucrat 25 de zile, deci și în zilele libere - sâmbătă și duminică, pentru care societatea a calculat diurnă zilnică de 30 euro, diurnă totală 750 euro, diurnă cash 750 euro, prin transformare la cursul de schimb de 4,5558 lei pentru un euro, ar rezulta 3.416,85 lei - 750 x 4,5558 = 3.416,85 lei.
Decontul de cheltuieli de deplasare în luna iulie 2012 nu este un document opozabil apelantului, fiind un document contabil întocmit și semnat de administratorul Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL, ștampilat cu ștampila rotundă a societății comerciale, utilizat pentru justificarea cheltuielilor societății. Prin acest document nu se justifică faptul că pârâta i-ar fi plătit diurna de detașare pe luna iulie 2012.
Coroborând acest decont de cheltuieli cu statul de plată a salariului întocmit pentru luna 2012, cuprinzând 50 de salariați ai societății comerciale, se poate observa că la poziția nr.15 figurează că apelantul ar fi lucrat în luna iulie 2012 în cele 25 zile menționate în decontul de cheltuieli, un număr de 144 ore, că salariul de bază brut din statul de plată este de 864 RON/lei și salariul net este de 646 RON/lei, diferența de 218 RON/lei fiind impozitul pe venit și contribuțiile la fondul de șomaj, la fondul de asigurări de sănătate și pentru pensii.
Statul de plată a salariilor pe luna iulie 2012 nu cuprinde și dreptul salarial din diurna de detașare și decontul de cheltuieli sunt documente contabile menite să inducă în eroare instanța, înscrisuri ce au influențat judecătorul, care a pronunțat o sentință nedreaptă și nelegală.
În realitate apelantul a arătat că a lucrat efectiv în perioada 1 iulie 2012 - 26 iulie 2012, un număr de 20 de zile și un număr de 165 ore. Ținând evidența în propria agendă a cărei filă este depusă în copie în dosar și prin confruntarea cu pontajul ținut de supervizorul șantierului Uzinei Mecanice pentru rafinării de petrol al Societății Comerciale TECNOMEC ENGINEERING SRL din Italia, s-a transmis această situație a lucrărilor executate de acesta la S.C. J. T. INERNAȚIONAL SRL.
Decontul de cheltuieli analizat de instanța de fond nu reflectă realitatea, el nelucrând 25 de zile în perioada 1 iulie 2012 - 25 iulie 2012, deci zi de zi, fără a i se asigura zilele libere de odihnă, sâmbătă și duminică, iar timpul lucrat, calculat de angajator de 144 ore nu este real.
De asemenea, apelantul reclamant a arătat că al cincilea motiv de fapt al cererii de apel, constă în aceea că, fără a aprofunda starea de fapt reală și obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat în mod eronat susținerea pârâtei S.C J. T. INTERNAȚIONAL SRL în legătură cu stabilirea diurnei de detașare în limita sumei de 30 euro pe zi, sens în care în considerentele sentinței civile nr. 1282 din 23 octombrie 2014, instanța deduce următoarele:"Art.81 din H.G. 518/1995 prevede că muncitorii care se deplasează în străinătate pentru executări de lucrări de construcții, reparații și amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și a celorlalte forme de reprezentare în străinătate au dreptul la o diurnă în valută în cuantum de 75 %"din diurna categoria I, prevăzută în anexă. în anexa la acest act normative prevede valoarea diurnei în funcție de țara în care se prestează activitatea, se arată că în Italia valoarea este de 35 de euro".
A învederat apelantul că, . SRL înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București cu numărul de ordine J_, atribuit la data de 12.10.2001, conform certificatului de înregistrare_ emis la data de 25.04.2012 și eliberat la data de 26.04.2012, este societate comercială cu răspundere limitată, cu capital integral privat în sumă de 200 RON, divizat în 20 de părți sociale, societate a cărui asociat unic și administrator este doamna T. E. L..
Activitatea principală înregistrată la registrul comerțului, codificată conform Ordinului nr.337/2007 de aprobare a Codului CAEN Rev.2, identificată cu numărul de cod"7810 - Activități ale agenților de plasare a forței de munca", este desfășurată de societatea comercială cu răspundere limitată S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL începând cu data de 25.04.2012 a înregistrării mențiunii la registrul comerțului.
În conformitate cu prevederile art.5 din Legea nr.156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, societățile care au ca activitate principală" Activități ale agenților de plasare a forței de muncă" și mediază angajarea cetățenilor români în străinătate poartă denumirea potrivit Legii nr.156/2000 de: "agenți de ocupare a forței de muncă".
Potrivit dispoziției art.21 din Normele metodologice de punere în aplicare ale Legii nr. 156/2000 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.384/2001, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr.850 din 31 iulie 2002:"Angajatorii care, potrivit obiectului lor de activitate, executa lucrări sau prestează serviciul în străinătate în temeiul unui contract și detașează propriii salariați în acest scop nu sunt considerați agenți de ocupare a forței de muncă în sensul prevederilor Legii nr. 156/2000".
Apelantul a învederat că între . SRL și acesta, precum și ceilalți 19 salariați detașați la muncă în străinătate nu au fost încheiate contracte de mediere potrivit modelului Anexa 1 stabilit prin Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate aprobate prin H.G. nr.384 din 11 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr.208 din 28 aprilie 2001.
Acesta și ceilalți nu au devenit salariați ai Societății Comerciale TECNOMEC ENGINEERING SRL din Italia, fiind proprii salariați ai Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL, cetățeni români detașați la muncă în străinătate.
Deoarece Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL SRL nu este instituție publică din categoria misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și alte forme de reprezentare în străinătate, Hotărârea Guvernului nr.518 din 10 iulie 1995 actualizată până la data de 25 august 2005 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, nu este aplicabilă în ce privește prevederile articolului 81 referitor la dreptul la o diurnă în valută în cuantum de 75% pe zi din diurna categoria I, prevăzută în anexă, care în Italia este în sumă de 35 de euro pe zi - poziția 81 din anexă.
Apelantul a mai precizat că, prevederile Hotărârii Guvernului nr.518/1995 se aplică și personalului din regiile autonome și o societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate (art.16).
Prin art. 17 al H.G. nr.518/1995 se recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16, precum și fundațiilor, asociațiilor și altor asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile H.G. 518/1995 cu privire la acordarea diurnei de detașare, ca element de conținut al salariului.
Încercând să elimine confuzia din Contractul individual de muncă, în care în legătură cu acordarea diurnei de detașare în euro sau în lei, s-a înscris expresia: "conform legislației române în vigoare", administratorul societății a mistificat decontul de cheltuieli, dispoziția de plată nr.11 din 6 august 2012 și celelalte documente contabile depuse la dosarul cauzei cu întâmpinare, sperând că aceste înscrisuri pot justifica susținerea faptului că diurna de detașare în cazul apelantului pe luna iulie 2012 ar fi fost de 30 euro pe zi.
Ori, apare de neînțeles faptul că administratorul Societății Comerciale J. T. INTERNAȚIONAL SRL, T. E. L., a știut care este valoarea diurnei de detașare la muncă în Italia de 30 euro pe zi, că a negociat cu acesta condițiile contractului individual de muncă și i-ar fi comunicat prevederile H.G.518/1995, că nu există în practica angajărilor la muncă în străinătate calcularea diurnei de detașare în euro sau în lei pe oră de activitate desfășurată, deși inclusiv apelantul a mai fost angajat de această persoană la muncă în străinătate unde plata drepturilor salariale se face pe bază de tarif negociat pe oră de lucru .
Din acest punct de vedere sentința civilă atacată cu apel cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei.
Apelantul a mai arătat că, este de înțeles că dacă angajatorul S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL i-ar fi comunicat acestuia și colegilor săi înainte de încheierea contractului individual de muncă cuantumul diurnei de detașare de 30 euro pe zi la muncă în Italia, pe un șantier industrial de mare risc pentru viața sa, refuzul său ar fi fost categoric.
Apelantul a invocat drept temei juridic al cererii de apel dispozițiile art.460, alin. 1 și 4, art.462, alin. (l), (2) și (5), art.465, alin.(l),(2),(5),(6) și (7), art. 240, alin.(l) și (2) și art.241, alin.(2) și art.242 alin.(l) din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010 publicată în Monitorul Oficial nr.485 din 15.07.2010;
art.284 și art. 285 din Legea 53/2003 - Codul muncii, modificat și completat prin Legea nr. 40/2011 publicată în Monitorul Oficial nr.225 din 31 martie 2011, art.215 și art.216 din Legea dialogului social nr.62/2011 publicată în Monitorul Oficial nr.322 din 10 mai 2011.
Față de motivele invocate apelantul a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 1282 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă în dosarul civil nr._, ca fiind neîntemeiată și nelegală și obligarea pârâtei Societatea Comercială J. T. INTERNAȚIONAL SRL București, la plata sumei de 1.320 euro, reprezentând drepturi salariale din diurna de detașare la muncă în străinătate și la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat la judecarea în fond, în sumă de 600 lei, conform chitanței fiscale nr._ din 27.03.2014 existentă în dosarul cauzei.
La data de 19.02.2015, intimata . SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat .
De asemenea, prin întâmpinare pârâtaainvocat excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei - interveniente T. E. L., solicitând admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a administratorului statutar T. E. L..
În motivarea excepției intimată pârâtă a arătat că, între apelantul - reclamant și administratorul societății nu au existat niciodată raporturi contractuale directe, astfel ca administratorul statutar nu s-a obligat personal față de apelantul - reclamant. Toate raporturile de munca au fost încheiate între societate si apelantul P. N., astfel ca administratorul statutar chemat personal să răspundă in prezenta cauza nu are calitate procesual pasiva, sens în care a solicitat admiterea excepției și să se dispună scoaterea din citativ a acesteia.
În motivarea întâmpinării în ceea ce privește fondul cauzei intimata pârâtă a răspuns criticilor apelantului din cuprinsul cererii de apel.
Apelantul a formulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Totodată apelantul, prin mandatar a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
La termenul de judecată din data de 02.04.2014 Curtea a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei interveninete T. E. L., invocată de intimata pârâtă . pe cale de întâmpinare, pe care a respins-o pentru considerentele expuse în practicau prezentei hotărâri.
Curtea, analizând cererea de apel formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Cu titlu prealabil Curtea observă că, în cuprinsul cererii de apel, mai înainte de dezvoltarea criticilor aduse hotărârii de primă instanță apelantul a făcut alegațiuni legate de doua aspecte și anume: temeiurile juridice în baza cărora demersul său judiciar a fost apreciat ca scutit de plata taxei judiciare de timbru și săvârșirea de către tribunal a unor neregularități constând în invocarea unor dispoziții procedurale, cu consecința încălcării unor norme care ocrotesc interesele sale și care îmbracă forma excepției procesuale relative.
Sub aspectul susținerilor privitoare la timbraj Curtea constată că, nu numai că temeiurile de drept reținute de tribunal sunt corecte, în materia litigiilor de muncă norma specială fiind cea cuprinsă în art. 270 Codul muncii, text de lege din Capitolul III – Reguli speciale de procedură, al Titlului XIII – Jurisdicția Muncii, iar nu în art. 285 din același act normativ, așa cum susține în mod eronat apelantul, dar acesta nu justifică niciun interes legitim în formularea unor astfel de alegații de vreme ce demersul său judiciar a fost apreciat ca nefiind supus timbrării.
În ceea ce privește celelalte susțineri, deși inițial, prin cererea de apel apelantul le-a subsumat excepției procesuale relative, fără a arătat însă despre ce anume excepție este vorba, la termenul de judecată din data de 02.04.2014, la solicitarea instanței procuratorul apelantului a precizat că nu este vorba de o veritabilă excepție invocată, ci sunt anumite susțineri referitoare la unele confuzii pe care consideră că instanța de fond le-a creat prin indicarea greșită a unor texte legale.
Chiar și în această situație Curtea va proceda la analizarea aspectelor invocate de apelant și care așa cum s-a menționat în precedent constituie în opinia acestuia nesocotirea unor norme care ocrotesc interesele sale.
Astfel, în mod legal a indicat tribunalul în cuprinsul Încheierii din data de 16.10.2014 – încheierea de amânare a pronunțării dispozițiile art. 244 alin. 1 și 3 Cod pr. civ., precum și cele ale art. 392 Cod pr. civ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la același termen de judecată, având în vedere acordul expres al reprezentantului reclamantului, cu deplina socotire a principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Asta nu înseamnă însă că tribunalul nu mai avea posibilitatea legală de a dispune amânarea pronunțării, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera, împrejurare în care a dat și posibilitatea părții adverse să depună la dosar concluzii scrise.
Dispozițiile art. 377 alin. 2 Cod pr. civ. reglementează procedura de consemnare a mărturiei în cazul administrării probelor de către avocați sau consilieri juridici, nefiind incidente în cauza pendinte și neavând oricum legătură cu aspectele invocate de parte.
Față de argumentația expusă în precedent Curtea constată că prima instanță nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile procedurale aplicabile fiecărei etape a procesului, nesăvârșind neregularități prin invocarea unor anumite texte de lege sau prin dispunerea unor măsuri, susținerile apelantului sub aceste aspecte fiind nefondate.
În ceea ce privește criticile propriu-zise aduse hotărârii de primă instanță Curtea observă că una din susținerile ce face obiectul primului motiv de apel vizează stabilirea de către tribunal, în opinia apelantului a situației de fapt numai pe baza susținerilor pârâtei în cuprinsul întâmpinării.
Ori, din chiar considerentele hotărârii atacate prin intermediul prezentei căi de atac se reține că, tribunalul a analizat toate mijloacele de probă administrate în cauză și a avut în vedere argumentațiile ambelor părți litigante, iar nu numai ale pârâtei prezentate prin intermediul întâmpinării, așa cum susține în mod eronat apelantul.
Împrejurarea că intimata nu a solicitat judecata în lipsă este lipsită de relevanță juridică, de vreme ce partea adversă a fost reprezentată și deci nu a existat nici un impediment la soluționare.
Asemănător, temeinicia sau legalitatea hotărârii nu sunt afectate de faptul că pârâta nu și-a desemnat reprezentant în instanță sau nu și-a angajat avocat, deși solicitase termen în acest sens.
Sub aspectul celorlalte critici subsumate primului motiv de apel Curtea reține că acestea vizează în esență împrejurarea că, atât cu prilejul negocierii clauzelor contractului individual de muncă, cât și a Protocolului de detașare în Italia, informarea viitorului angajat și negocierile părților au privit alte drepturi de natură salarială decât cele înscrise ulterior în cele două acte.
În acest context Curtea reamintește că, potrivit art. 16 alin. 1 teza I din Codul Muncii,contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă în limba română, iar în lumina tezei a -III a aceluia text de lege forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
La rândul său, art. 18 din Codul muncii dispune că, în cazul în care persoana selectată în vederea angajării sau salariatul, după caz, urmează să își desfășoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligația de a-i comunica în timp util, înainte de plecare, informațiile prevăzute la art. 17 alin. 3, precum și mai multe alte informații printre care și cele referitoare la durata perioadei de muncă ce urmează a fi prestată în străinătate, moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum și modalitățile de plată, prestațiile în bani și/sau natură aferente desfășurării activității în străinătate.
Și aceste informații trebuie, în baza art. 18 alin. 2 din Codul muncii să se regăsească în conținutul contractului individual de muncă.
Raportând aceste dispoziții legale la speța pendinte Curtea reține că apelantul recunoaște că au fost respectate de către intimată, cu prilejul încheierii celor două convenții – contractul individual de muncă și protocolul de detașare obligațiile de informare, însă aceste aspecte nu s-ar mai fi regăsit ulterior în conținutul actelor.
Ori, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul de primă instanță rezultă că acesta a semnat atât contractul individual de muncă, cât și protocolul de detașare, convenții care cuprindeau clauze și cu privire la drepturile de natură salarială cuvenite acestuia.
Altfel spus, apelantul, în deplină cunoștință de cauză, a acceptat toate clauzele contractuale, astfel încât acesta nu mai poate invoca împrejurarea că cele inserate în cuprinsul acestora nu corespund voinței reale a părților.
Faptul că unele din clauze sunt tehnoredactate, în realitate cele din contractul individual de muncă sunt completate de mână, nu afectează legalitatea convenției și care cu privire la drepturile și obligațiile de bază este reprezentată de un tipizat.
Curtea nu poate avea în vedere nici susținerile apelantului în sensul că, Protocolul de detașare din 19.04.2012 reprezentând actul adițional la contractul individual de muncă nr.123/18.04.2012, este o creație proprie a angajatorului S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL, nefiind reglementată o formă a unui astfel de act juridic.
În realitate, respectivul protocol, are așa cum recunoaște și apelantul are natura juridică a uni act adițional la contract, pentru încheierea acestuia trebuind a fi respectată, în baza principiului simetriei actelor juridice tot forma scrisă.
Asemănător și pentru respectarea dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Codul Muncii este necesară tot forma scrisă.
Împrejurarea că, plata efectivă a drepturilor salariale, inclusiv a diurnei se face prin transfer bancar în două conturi deschise pe numele apelantului, unul în lei pentru salariu și unul în euro pentru diurnă, nu însemnă, în mod necesar că societatea îi datorează fostului salariat sume de bani.
Pentru motivele arătate Curtea apreciază ca nefondate criticile apelantului subsumate primului motiv de apel.
Nefondate sunt și criticile ce fac obiectul celui de al doilea motiv de apel și prin care apelantul a invocat dispozițiile procedurale privitoare la înscrisurile pe suport informatic.
Astfel, potrivit art. 282 alin. 1 Cod pr. civ., iar nu art. 276 alin. 1 așa cum susține în mod eronat apelantul, când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil și prezintă garanții suficient de serioase pentru a face deplină credință în privința conținutului acestuia și a identității persoanei de la care emană.
Din această dispoziție procedurală se desprind două consecințe de bază.
Astfel, în primul rând, mijlocul de probă nu este înscrierea ca atare, ci documentul care reproduce înscrierea făcută pe suport informatic.
În alte cuvinte, acceptând ideea că un mesaj telefonic s-ar circumscrie noțiunii de suport informatic, partea trebuia să producă în proces un document care să reproducă datele din cuprinsul acestuia, simpla invocare a dispozițiilor art. 282 Cod pr. civ. nefiind suficientă.
În al doilea rând, pentru ca documentul să aibă valoare probatorie, acesta trebuie să îndeplinească condițiile textului procedural reprodus în precedent, printre care și aceea ca documentul să prezinte garanții suficient de serioase pentru a face deplină credință asupra conținutul său sau a persoanei de la care emană.
Ori, simpla menționare a unui număr de telefon de la care ar fi fost transmis mesajul în discuție, neînsoțită de probe concludente că acesta ar aparține reprezentantului legal al intimatei pârâte nu îndeplinește exigențele legii.
De altfel, așa cum s-a arătat atunci când au fost analizate o parte din criticile cuprinse în primul motiv de apel, în cauza pendinte nu este vorba de nerespectarea în ceea ce privește raportul de muncă al apelantului a formei scrise a convențiilor, pentru ca în lipsa acestora să se poate invoca în probațiune orice mijloc de probă.
Sub aspectul criticilor ce fac obiectul celui de al treilea motiv de apel Curtea constată că o primă susținere a apelantului este în sensul că nu ar fi încasat nici măcar sume de 750 euro reprezentând diurnă de detașare pentru luna iulie 2012, de vreme ce semnătura de pe dispoziția de plată, deși îi aparține nu a fost făcută la data de 6 august 2012.
Ori, o atare susținere nu este dovedită în niciun mod, aplicarea unor eventuale semnături în alb dincolo de faptul că ar echivala cu invocarea propriei culpe a salariatului, fiind lipsită de suport probator.
Clauzele contractuale privitoare la modalitatea și data încetării raporturilor de muncă dintre părțile litigante sunt lipsite de relevanță în speța pendinte, față de obiectul acesteia.
În ceea ce privește faptul că suma de 750 euro nu ar fi fost plătită prin virament bancar, Curtea observă că modalitatea de achitare pe bază de dispoziție de plată se datorează împrejurării că aceasta a fost înmânată apelantului la un moment în care acesta nu mai avea calitatea de salariat al intimatei.
Față de cele expuse Curtea apreciază că sunt nefondate și criticile ce fac obiectul celui de al treilea motiv de apel.
Pentru aceiași argumentație juridică sunt nefondate și criticile din cuprinsul celui de al patrulea motiv de apel referitoare la neîncasarea sumei de 750 euro sau echivalentul acesteia în lei sau la încasarea în cont bancar a diurnelor aferente lunilor aprilie, mai sau iunie.
Pe de altă parte, tribunalul a făcut o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză, dând valoarea juridică în mod corespunzător înscrisurilor depuse de părți, cu deplina respectare a tuturor drepturilor litiganților.
Așa fiind și aspectele analizate nu pot fundamenta o soluție de admitere a căii de atac.
În ceea ce privește susținerile apelantului cu privire la cuantumul sumei care i-ar fi fost datorată cu titlu de diurnă pe luna iulie 2012, acestea vor face obiect de analiză împreună cu celelalte critici din cuprinsul celui de al cincilea motiv de apel.
Sub aspectul acestui motiv de apel Curtea observă că criticile apelantului vizează în esență reținerea de către prima instanță a faptului diurna de detașare cuvenită acestuia era în limita a 30 euro pe zi.
În acest context Curtea observă că, inițial, în contractul individual de muncă al apelantului cu privire la diurnă există două clauze și anume: că aceasta se plătește în țara angajatorului în lei sau euro și că salariatul are dreptul la diurnă internă sau externă după caz.
Ulterior în Protocolul de detașare, având așa cum s-a arătat în precedentul prezentelor considerente valorarea unui act adițional la contractul individual de muncă și în baza căruia apelantul a desfășurat activitatea în Italia, cu privire la diurnă s-a menționat că acesta este cea conformă cu legislația română în vigoare și va fi plătită în euro.
Ori, tocmai în baza acestei clauze însușită de apelant prin semnarea Protocolului, prima instanță a făcut trimitere la dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile apelantului privitoare la obiectul de activitate al intimatei sau cele potrivit cărora de vreme ce aceasta nu este instituție publică din categoria misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și alte forme de reprezentare în străinătate, actul normativ menționat în paragraful precedent nu este aplicabil în ce privește prevederile articolului 81 referitor la dreptul la o diurnă în valută în cuantum de 75% pe zi din diurna categoria I, prevăzută în anexă, care în Italia este în sumă de 35 de euro pe zi.
În realitate, în lumina dispozițiilor art. 17 alin. 1 din respectiva Hotărâre de Guvern, se recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16 alin. 1 precum și fundațiilor, asociațiilor și altor asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri.
Ori, față de clauzele cuprinse în convențiile încheiate de litiganți, în mod corect a apreciat tribunalul că legislația internă la care se face trimitere este cea cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, criticile apelantului vizând aspectele analizate fiind nefondate.
Împrejurarea că apelantul, în baza unui alt raport de muncă încheiat cu același angajator ar fi beneficiat de diurnă calculată pe oră de lucru sau că pentru o diurnă de detașare de 30 euro pe zi în Italia ar fi refuzat oferta angajatorului, pe lângă faptul că nu sunt dovedite, sunt lipsite de relevanță față de modul în care prin convenții scrise părțile au stabilit drepturile și obligațiile fiecăreia, clauze care se interpretează prin prisma textelor de lege incidente.
Așa fiind Curtea apreciază ca nefondate și criticile ce fac obiectul celui de al cincilea motiv de apel.
Pentru toate motivele arătate Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de reclamantul P. N., CNP:_, domiciliat în comuna P., ., prin mandatar P. B., cu sediul în Municipiul Târgoviște, .. N 3, ., județul Dâmbovița împotriva Sentinței civile nr. 1282 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. J. T. INTERNAȚIONAL SRL, CUI: RO14228875, cu sediul în Municipiul București, sector 3, .. 2, .. 86/ Municipiul București, ., ., și intimata intervenientă T. E. L., domiciliată în Municipiul București,
.. 22, ., apt. 25, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. R. M. P.
Grefier,
C. C.
Red. AMR
5 ex./20.04.2015
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 343/2015.... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-04-2015, Curtea de... → |
|---|
