Obligaţie de a face. Decizia nr. 713/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 713/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 713/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 713
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte – C.-M. M.
Judecător - M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul Orțanu R. N. cu domiciliu ales la Cabinetul de avocatură C. D. cu sediul în B., ., F-G, parter, împotriva sentinței civile nr. 850 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta . sediul în B., ., jud. B. și reclamantul B. P. domiciliat în B., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant Orțanu R. N. reprezentat de avocat C. D. din Baroul B. în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 7 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol a cauzei, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat C. D., pentru apelantul reclamant, solicită repunerea pe rol a cauzei.
Curtea constată că nu mai subzistă motivul suspendării și dispune repunerea pe rol a cauzei.
Avocat C. D., pentru apelantul reclamant, arată că nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat C. D., pentru apelantul reclamant Orțanu R. N., susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că în cauză s-a efectuat un raport de expertiză, însă, expertul nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar, astfel încât, colegi ai apelantului au beneficiat de încadrare în grupa superioară de muncă, în timp ce apelantul nu.
A mai arătat că a solicitat suplimentarea probei cu un martor, însă această probă în mod greșit a fost respinsă de instanța de fond.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor cu martori și refacerea raportului de expertiză.
În subsidiar, solicită admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată,.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamanții ORȚANU R. N. și B. P. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate că în perioadele 15.12._11 și respectiv 20.02.1979 -1.06.1990, au prestat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au lucrat la societatea pârâtă, Secția Mecano-Energetic unde în mod efectiv au prestat activitate în secția de atelier forjă, turnătorie, tratament termic, cazangerie grea și sudură automată.
Deși condițiile în care au lucrat, noxe de argon, temperaturi ridicate, spațiu închis, se încadrau în grupa I de muncă, societatea le-a acordat doar grupa II de muncă, situație ce-i prejudiciază în drepturile lor.
Reclamanții au invocat dispozițiile art.6 și art.3 alin.2 din Odinul nr.50/1990 apreciind că sunt îndreptățiți la încadrarea în grupa I de muncă. Totodată aceștia au invocat sentința civilă nr.940/03.06.2011 pronunțată de Tribunalul B. în care alți colegi care au îndeplinit aceiași meserie și au lucrat în aceleași condiții au obținut recunoașterea grupei solicitând a se face în acest sens aplicarea jurisprudenței CEDO în cauza B..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.3 anexa I, pct.107 a Ordinului 50/1990, completate cu scrisoarea MMPS nr.153/12.04.1994.
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri filele 4-29 .
Pârâta . a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, arătând că în perioada, indicată de reclamanți au lucrat ca electrician și respectiv lăcătuș la secția mecano-energetică.
Pe cale de excepție pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat în ce privește reclamantul B. P., raportat la sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul B. prin care a solicitat pentru aceiași perioadă grupa I de muncă, respinsă în mod irevocabil ca neîntemeiată.
Pârâta a mai invocat prevederile art.7 din Ordinul 50/1990, potrivit cărora „încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I de muncă personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% iar pentru grupa a II cel puțin 70% din program și ale art. 10.
S-a mai precizat că înscrierea grupei de muncă s-a făcut de către serviciul resurse umane, în funcție de pontajele și deciziile venite de la conducătorii locurilor de muncă, aprobate de conducerea societății și sindicat .Aceștia au fost singurii în drept să stabilească în funcție de activitatea efectiv prestată și timpul efectiv de muncă în acea perioadă încadrarea în grupă de muncă.
Activitățile specifice meseriei de lăcătuș și electrician sunt încadrate în grupa II de muncă, în Ordinul 50/1990, inițial, activitățile se regăseau în Anexa 2, pct. 23, 34 cu aplicarea art.3, iar în forma republicată, tot în grupa II, Anexa 2, pct. 34, 45.
Pârâta a depus la dosar înscrisuri filele 37-40.
În cadrul ședinței publice din 30.04.2014 față de excepția invocată de pârâtă, instanța a pus în discuție autoritatea de lucru judecat în ce privește pe reclamantul Bageneac P., raportat la sentința civilă nr.709/18.04.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ pe care a admis-o în conformitate cu art.430 Cod procedură civilă, fiind identitate de părți, obiect și cauză.
La solicitarea reclamantului Orțanu R. N., instanța a încuviințat efectuarea unei expertize specialitatea protecția muncii, proba fiind apreciată ca utilă, concludentă și pertinentă cauzei, lucrare ce a fost întocmită de expert C. Haritina.
Prin sentința civilă nr. 850 din 8 octombrie 2014 Tribunalul B. a admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește pe reclamantul B. P., invocată de pârâtă, a respins acțiunea formulată de reclamantul B. P. întrucât există autoritate de lucru judecat și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Orțanu R. N., pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției autorității de lucru judecat față de reclamantul B. P., invocată de pârâtă, care face inutilă examinarea cauzei pe fond în raport cu acesta și pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată.
Astfel, reclamantul Băgeneac P., în dosarul nr._, a solicitat recunoașterea grupei I de muncă în perioada 20.02.1979 -1.06.1990, pentru funcția îndeplinită de lăcătuș mecano-energetic, în contradictoriu cu ..
Prin sentința civilă nr.706/18.04.2011, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, soluție rămasă irevocabilă prin nerecurare, iar prin prezenta acțiune același reclamant a solicitat în contradictoriu cu aceiași pârâtă, și pentru același interval recunoașterea grupei I de muncă, context în care se constată îndeplinite dispozițiile art.430 Cod procedură civilă, întrucât este împlinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, urmând a fi respinsă acțiune acestuia întrucât există autoritate de lucru judecat.
Raportat la probele administrate de reclamantul Orțanu R. N., respectiv raportul de expertiză întocmit de expert C. Haritina, instanța a constatat că s-a procedat la verificarea prin sondaj a statelor de retribuții și s-a constatat că acesta figurează din luna august 1984 la secția mecano-energetic, întreținere și reparații instalații pompe, mențiune reținută în procesul verbal analizat.
Din studiul înscrisurilor existente la nivelul societății și carnetul de muncă, expertul a precizat că nu poate stabili cu exactitate cât timp din meseria practicată a realizat operațiuni de întreținere în secții unde activitățile desfășurate se pot înscrie în grupa I de muncă, conform Anexei I, având în vedere că secția mecano-energetic asigura întreținerea/repararea instalațiilor din întreaga societate.
Totodată expertul a relatat că nu se poate stabili cu exactitate nici timpul cât reclamantul a practica meseria de electrician în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a apreciind că activitatea acestuia se încadrează în grupa a II-a în procent de 100% conform art.3 alin.2 coroborat cu art.10 alin.2 din Ordinul nr.50/1990.
Împotriva acestei lucrări a formulat obiecțiuni reclamantul, criticând modalitatea prin care expertul nu a reușit să determine timpul efectiv de lucru desfășurat în grupa I, context în care instanța, apreciind că acesta vizează însăși considerentele reținute în lucrarea întocmită nu a dispus comunicarea acestora pentru a se răspunde de către expert, atâta timp cât specificul activității prestate raportate la funcția deținută nu fac posibilă delimitarea timpului efectiv de lucru și încadrarea pe grupe de muncă.
Reclamantul a solicitat totodată suplimentarea probatoriului cu un martor, proba respinsă de instanță având vedere dispozițiile art.254 Cod procedură civilă și faptul că acesta prin cererea introductivă nu a indicat acest mijloc de probă, fiind decăzut astfel din dreptul de a o mai propune.
Sub ansamblul celor evocate, instanța, reținând concluziile raportului de expertiză, a apreciat că pârâta în mod legal a dispus încadrarea reclamantului în perioada 15.12.1980 – 08.02.2001 în grupa a II-a de muncă, acesta nefiind îndreptățit la schimbarea în grupa I, motiv pentru care a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul Orțanu R. N., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, a solicitat anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului cu martori.
A arătat că a lucrat la societatea parata în perioada 15.12._01in secția Mecano Energetic. în mod efectiv a prestat activitatea în secția de Atelier Forja, Turnatorie, Tratament Termic, Cazangerie Grea, Sudura Automata.
Desi condițiile în care a lucrat: noxe de argon, temperaturi ridicate, spațiu inchis, se incadrau în grupa I de munca, parata le-a acordat grupa a II-a de munca.
A mai arătat că, potrivit fisei postului, reclamanții efectuau lucrări de intretinere și reparații accidentale sau planificate la utilajele și instalațiile tehnice ce deservesc activitatea de producție, menținerea acestora în funcțiune.
La condițiile de lucru sunt menționate condițiile fizice ale muncii, activitatea urmând sa se desfășoare în hala de producție cu variații de temperatură, zgomot, noxe, majoritatea timpului este necesara menținerea unei poziții mixte (aplecat-picioare), lucrul la inaltime și în prezența tensiunii electrice.
Din prevederile art. 6, ale Ordinului 50/1990 se deduce ca incadrarea în grupa I de munca se poate face prin îndeplinirea în mod cumulativ a patru condiții: nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimate, suprasolicitare fizica și nervoasa, risc deosebit de accidente și boli profesionale.
Art. 3, al. 2 din Ordinul 50/1990 prevede extinderea incadrarii în grupa I de munca și a personalului care desfășoară alte activități decât cele din anexa II, dar isi desfășoară activitatea în aceleași condiții pentru a beneficia de grupa I de munca.
In timpul procesului s-a administrat la cererea sa proba cu expertiza de specialitate exp. Craita Haritina, care nu a putut determina cu exactitate cat timp din meseria practicata a realizat operațiuni de întreținere în secții unde activitățile desfășurate se pot înscrie în grupa I de munca, conform Anexei I, având în vedere că secția mecano energetic asigura intretinerea/repararea instalațiilor din întreaga societate.
Apreciază apelantul ca instanța în mod greșit a respins obiectiunile formulate la expertiza întrucât, pe de o parte, dna expert nu a dat eficienta înscrisurilor existente la dosar( sentința civila depusa în dosar, respectiv sentința civila nr. 940/03.06.2011 pronunțata în dosar nr._, de Tribunalul B., și alti colegi ai reclamanților care au avut aceeași meserie și care au lucrat în aceleași condiții ca și aceștia) care au obținut recunoașterea grupei I de munca în contradictoriu cu aceeași parata. Consideră ca în virtutea acelorași criterii și condiții, se putea studia situația personala a reclamantului prin prisma activității și dosarelor colegilor care deja au obținut recunoașterea grupei I de munca în aceleași condiții.
În opinia apelantului, era necesar ca expertul sa faca aplicarea jurisprudentei CEDO, în cauza B., în care a decis că jurisprudența contradictorie poate crea insecuritate juridica și diferențieri de tratament care nu se bazează pe nicio justificare obiectiva și rezonabila.
A trata diferit reclamanții aflați . cu personalul care beneficiază de grupa I de munca, toti desfășurând activitatea în aceeași hala de producție, în care nivelul legal de noxe este depășit, zgomot, ar insemna a-i plasa într-o situație discriminatorie și s-ar incălca prevederile art. 1, al. 2 și art. 2 din Legea 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și ale prevederilor Directivei 2000/78/CE referitor la crearea unui cadru general în favoarea egalitarii de tratament în materie de loc de munca.
A mai arătat că instanța a respins proba cu martorul P. A. care a lucrat în aceeași perioada și în aceleași condiții și a obținut recunoașterea grupei I de munca, pentru determinarea timpului efectiv de lucru, motivând ca nu a indicat prin cererea introductivă acest mijloc de proba. Ori, necesitatea suplimentarii probatoriului a rezultat în timpul procesului, sens în care a solicitat suplimentarea probatoriului cu un martor, aspect care a fost tratat cu prea multa ușurința de către instanța.
Consideră apelantul că, în virtutea rolului activ, a principiului aflării adevărului și disponibilității părților, instanța putea sa admită cererea și sa dispună suplimentarea probatoriului cu un martor, aspect care ar fi condus la reținerea unei alte situații de fapt și admiterea acțiunii.
A solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului cu martori
Intimata pârâtă . citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește critica potrivit căreia în mod nelegal prima instanță a reținut că a fost decăzut din proba cu martori, chiar dacă nu a solicitat-o prin acțiune, în condițiile în care era în mod evident o probă ce rezulta din dezbateri, Curtea apreciază că aceasta e neîntemeiată, dat fiind că, și dacă s-ar reține că necesitatea administrării acesteia ar reieși din dezbateri, în mod evident declarația unui martor nu poate lămuri aspectele ce formează în cauză obiectul probei, motiv pentru care s-a și dispus administrarea unei probe științifice-expertiză judiciară de specialitate.
Criticile apelantului-reclamant referitoare la faptul că expertul judiciar nu ar fi avut în vedere o . hotărâri judecătorești prin care pretinde că unor colegi de serviciu le-a fost recunoscută activitatea în grupa I de muncă nu pot fi avute în vedere pentru a aprecia în sensul netemeiniciei soluției fondate pe concluziile raportului de expertiză, având în vedere că la efectuarea lucrării expertul trebuia să aibă în vedere exclusiv aspectele ce vizează situația și activitățile desfășurate de reclamant, iar nu hotărâri judecătorești care, nu numai că nu constituie izvor de drept, ci privesc situația specifică a altor angajați, chiar dacă ei sunt salariații aceleiași societăți pârâte.
Totodată, și nemulțumirile apelantului-reclamant cu privire la concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză nu pot fi apreciate, de vreme ce din cuprinsul acestuia(filele 66-67 dosar fond) reiese că au fost avute în vedere toate documentele din dosarul de personal ce-l privesc pe apelantul-reclamant.
Din considerentele expuse și dat fiind că faptul obținerii de către alți angajați ai aceleiași pârâte, despre care apelantul pretinde c-ar fi desfășurat activitate în aceeași hală de producție, nu justifică reținerea îndeplinirii și în privința sa a condiției privind lucrul în procent de cel puțin 50% din timp în activități și locuri de muncă încadrate în grupa I, prevăzută de art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, concluzie ce nu a putut fi stabilită nici de expertiza judiciară pe baza actelor existente, în baza art. 480 c.proc.civ. Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul Orțanu R. N. împotriva sentinței civile nr. 850 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul Orțanu R. N. cu domiciliu ales la Cabinetul de avocatură C. D. cu sediul în B., ., F-G, parter, împotriva sentinței civile nr. 850 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta . sediul în B., ., jud. B. și reclamantul B. P. domiciliat în B., .. 29C, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 mai 2015.
Președinte, Judecător,
C.-M. M. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. MP
5 ex./08.06.2015
d.f._ – Tribunalul B.
j..>
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 509/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 718/2015. Curtea... → |
|---|
