Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 509/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 509/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 509
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatoarea I. G. M. cu domiciliul ales la Cabinet avocatură C. M. din municipiul București, Calea Rahovei - ELECTROMAGNETICĂ BUSINESS PARK nr. 266-268, . 2, camera 8, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2368 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație S. E. MARKET SERVICES SA cu sediul în municipiul București, ., sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata în contestație S. E. MARKET SERVICES SA reprezentată de avocat S. M. din cadrul Baroului București, potrivit împuternicirii avocațiale nr._ din 29.05.2014, lipsind apelanta-contestatoare I. G. M..
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este motivat, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat S. M. pentru intimată, având cuvântul arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat S. M. pentru intimată, având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Consideră că, în mod corect instanța de fond a admis în parte contestația și a obligat intimata să plătească contestatoarei c/valoarea drepturilor salariale aferente perioadei de 20 zile lucrătoare de preaviz care s-a suprapus cu efectuarea concediului de odihnă.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA :
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată cu nr.2937/ 105/07.04.2014, contestatoarea I. G. M. a chemat în judecată pe intimata . Services SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 24 bis/31.01.2014, emisă de către intimată, obligarea intimatei la plata despăgubirilor reprezentând c/valoarea drepturilor salariale aferente perioadei de preaviz, a concediului de odihnă, a bonificațiilor reprezentând ore de muncă suplimentare sau muncă efectiv prestată, în zilele declarate libere la nivel național, obligarea intimatei la plata despăgubirilor morale pentru prejudiciul cauzat în urma concedierii intempestive.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că a fost salariata intimatei, însă în mod eronat s-a procedat la concedierea sa în baza deciziei sus menționate fără să se țină seama că în realitate postul pe care l-a ocupat nu a fost desființat, fiind ocupat de o altă persoană, iar intimata nu i-a achitat toate drepturile salariale ce i se cuveneau constând în c./valoarea concediului de odihnă aferent perioadei de preaviz și a muncii prestate reprezentând ore suplimentare, inclusiv a celor efectuate în timpul zilelor libere declarate la nivel național.
La data de 17.06.2014 intimata a formulat o întâmpinare prin care a arătat că este de acord să achite contestatoarei drepturile salariale aferente perioadei de 20 de zile lucrătoare de preaviz, perioadă care s-a suprapus cu efectuarea concediului de odihnă, solicitând respingerea celorlalte capete de cerere ca neîntemeiate în condițiile în care decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, deoarece la nivelul intimatei a avut loc reorganizarea activității, eficientizarea acesteia, impunându-se introducerea în circuitul turistic a imobilului situat în Poiana B., nr.6C, jud. Prahova, criterii în raport de care a fost obligată să angajeze pe postul de administrator imobile o persoană cu studii superioare care să îndeplinească funcția de manager în activitatea de turism, astfel încât a procedat la desființarea postului ocupat de către contestatoare care la un moment dat a semnat o cerere de demisie la data de 26.02.2014, cerere asupra căreia a revenit, fiind de acord cu încetarea raporturilor de muncă în urma desființării postului pentru a beneficia de indemnizația de șomaj.
Prin sentința civilă nr. 2368 pronunțată la data de 24 octombrie 2014, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația și a obligat intimata să plătească contestatoarei c/valoarea drepturilor salariale aferente perioadei de 20 zile lucrătoare de preaviz care s-a suprapus cu efectuarea concediului de odihnă.
A respins ca neîntemeiate capetele de contestației formulate de către contestatoare împotriva intimatei privind anularea deciziei de concediere nr.24 Bis/31.01.2014, obligarea intimatei la plata c/valorii concediului de odihnă, a bonificațiilor cu titlu de ore de muncă suplimentare sau muncă efectiv prestată în zilele declarate libere la nivel național, a daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr.19/24.05.2012, procesului verbal de predare primire din data de 22.01.2014, extraselor de cont existente la dosar, deciziei nr.4/20.01.2014, adeverințelor nr.533/ 07.03.2014, 532/07.03.2014, facturilor fiscale anexate acestora, dispozițiilor de plată, referatelor, contestatoarea a fost salariata intimatei începând cu data de 25.05.2012, îndeplinind funcția de administrator imobile, respectiv a imobilului situat în Poiana B., nr.6C, jud. Prahova, încasând un salariu de bază lunar brut de 1671 lei la care se adăugau sporuri, inclusiv de 1% pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, însă la un moment dat intimata a obligat-o pe contestatoare să predea la data de 22.01.2014 imobilul sus menționat împreună cu toate obiectele de inventar, gestiunea acestuia numitei B. F., întocmind în acest sens decizia nr.4/ 20.01.2014.
În temeiul deciziilor nr. 24 bis/31.01.2014, 38/04.03.2014, intimata a procedat la data de 31.01.2014 la desființarea postului ocupat de către contestatoare de administrator imobile, ținându-se seama de situația economică a societății, de reorganizarea activității acesteia, motiv pentru care începând cu data de 04.03.2014 s-a procedat la încetarea raporturilor de muncă dintre părți în baza disp. art.65 alin.1 codul muncii.
În conformitate cu contractul de închiriere nr.3/17.02.2014 contestatoarea a închiriat de la numita L. I. imobilul situat în București, ., ., .-o cameră cu acces la dependințe pe o durată de 3 luni, respectiv 17.02._14 în schimbul unei chirii lunare de 400 lei și o garanție de 400 lei.
În cuprinsul cererii nr.520/23.05.2012 scrisă și semnată de către contestatoare, aceasta din urmă a solicitat angajarea la intimată în funcția de administrator imobil, cerere în cadrul căreia s-a specificat de către conducerea intimatei mențiunea „aprobat” cu condiția încasării unui salariu net de 1200 lei, a unui spor de 1% pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate, decontării cheltuielilor de transport, după care la data de 26.02.2014 contestatoarea a întocmit și semnat o cerere prin intermediul căreia înțelegea să demisioneze de la intimată începând cu data de 04.03.2014, înregistrată inițial la societate cu nr. 485/26.02.2014, cerere anulată ulterior cu acordul contestatoarei,
Potrivit situațiilor existente la dosar, foilor colective de prezență, ștatelor de funcții, organigramei, procesului verbal din data de 05.09.2013, certificatului de absolvire nr.53/26.06.2014, cererii din data de 01.08.2013, dispozițiilor de plată existente la dosar, cererilor anexate acestora, intimata a procedat la reorganizarea activității societății, inclusiv introducerea în circuitul turistic a imobilului situat în Poiana B., nr.6 C, jud. B., motiv pentru care a fost nevoită să desființeze postul ocupat de către contestatoare care avea studii medii, absolvind diferite cursuri de formare profesională, obținând un certificat privind profesia de inspector/referent resurse umane în scopul angajării unei persoane cu studii superioare care să îndeplinească criteriile prevăzute de clasificarea ocupațiilor din România pentru realizarea obiectivului turistic, respectiv de manager în activitatea de turism, astfel încât la data de 20.01.2014 i s-a aprobat contestatoarei efectuarea concediului de odihnă care a prestat activitate în perioada în care a fost salariata intimatei de 8 ore pe zi, intimata decontându-i cheltuielile de transport, neexistând niciun act la dosar care să ateste efectuarea orelor suplimentare în anumite perioade de timp, inclusiv sâmbăta și duminica.
Disp. art. 65 alin. 1, 2 codul muncii, stipulează ca angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului in cazul in care intervine încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, caz în care desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că petenta a fost salariata intimatei începând cu data de 25.05.2012, îndeplinind funcția de administrator al imobilului situat în Poiana B., nr.6C, jud. B., beneficiind de un salariu net lunar de 1200 lei plus un spor de 1% pentru activitatea prestată în zilele de sâmbătă, duminică, drepturi salariale aprobate de către intimată la data angajării contestatoarei potrivit mențiunilor înserate în cuprinsul cererii nr.520/23.05.2012, în contractul individual de muncă nr.119/2012, însă la un moment dat intimata a procedat la reorganizarea activității societății în scopul eficientizării acesteia constând printre altele în introducerea în circuitul turistic a imobilului sus menționat, având obligația să se conformeze criteriilor prevăzute de clasificarea ocupațiilor din România și să angajeze pentru realizarea acestui obiectiv o persoană cu studii superioare care să ocupe postul de manager în activitatea de turism, motiv pentru care a procedat la desființarea postului ocupat de către contestatoare întocmind decizia nr.24 bis /31.01.2014 și la înființarea postului de manager turism, post ocupat de către numita B. F. C. M..
Ca atare, atât timp cât intimata îndeplinea funcția de administrator imobile, având studii medii, iar intimata a fost obligată să eficientizeze activitatea economică a societății, să procedeze la reorganizarea acesteia, inclusiv la introducerea în circuitul turistic a imobilului administrat de către contestatoare în calitate de salariată, să se conformeze criteriilor prevăzute de legislația în vigoare în scopul realizării obiectivului sus menționat, înseamnă că în realitate intimata a fost obligată să desființeze efectiv postul ocupat de către contestatoare și să înființeze un alt post total diferit,respectiv de manager în activitatea de turism, post înscris în clasificarea ocupațiilor din România, mai ales că această desființare a avut un caracter real, serios, fiind determinată de necesitatea înscrierii imobilului administrat de către contestatoare în circuitul turistic al țării, de obligația intimatei de a se conforma legislației în vigoare și de a angaja o persoană aptă să ocupe postul respectiv, îndeplinind condițiile prevăzute de clasificarea ocupațiilor și anume absolvirea unor studii superioare în domeniu, condiție neîndeplinită de către contestatoare.
Faptul că petenta a absolvit diferite cursuri, obținând un certificat de absolvire pentru profesia de inspector/ referent resurse umane, nu înseamnă în mod automat că aceasta are competența profesională să ocupe postul de manager turism, deoarece absolvirea unor cursuri nu este de natură să suplinească criteriul prevăzut de dispozițiile legale în vigoare pentru ocuparea postului sus menționat, respectiv absolvirea unor studii superioare, contestatoarea având studii medii, neîndeplinind criteriile prevăzute pentru ocuparea postului înființat de către intimată.
De altfel, în condițiile în care contestatoarea a semnat contractul individual de muncă nr.119/2012, fiind de acord, la momentul încadrării în calitate de salariată la intimată, să încaseze un salariu net de 1200 lei și un spor de 1% pentru zilele de sâmbătă și duminică, efectuându-și concediul de odihnă aferent anului 2013 în perioada preavizului de 20 de zile, înseamnă că în realitate contestatoarea are dreptul să încaseze numai c/ valoarea celor 20 de zile lucrătoare perioadei de preaviz, întrucât în perioada respectivă aceasta a beneficiat de concediu legal de odihnă aferent anului 2013, fiind în imposibilitate să pretindă alte sporuri decât cele prevăzute în contractul individual de muncă, contract pe care l-a semnat, cunoscând clauzele contractuale încă de la momentul angajării, iar în speță nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că petenta ar fi prestat diferite activități în calitate de salariată în zilele declarate libere la nivel național sau ore suplimentare peste norma de 8 ore înscrisă în foile colective întocmite chiar de către contestatoare în anumite perioade de timp.
Mai mult chiar, nu există nicio dovadă la dosar că petenta nu ar fi cunoscut clauzele contractuale la momentul semnării contractului individual de muncă nr.119/2012, inclusiv în ceea ce privește sporul de 1% pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și nu există nicio probă care să ateste că intimata ar fi indus-o în eroare pe contestatoare la data semnării contractului de muncă, neexistând nicio împrejurare care să ateste înlocuirea unor exemplare ale acestui contract de către intimată, mai ales că acordarea sporului de 1% înserat în cadrul contractului individual de muncă al contestatoarei a fost reiterat în cadrul contractului individual de muncă încheiat de către intimată de numita B. F. înregistrat cu nr.158/17.01.2014, demonstrând deci voința intimatei de a acorda un asemenea spor salariaților săi.
Apărările contestatoarei conform cărora ar fi avut dreptul la o indemnizație pentru concediu egală cu salariul de bază, neexistând o cauză reală serioasă pentru desființarea postului, întocmindu-se contractul individual de muncă privind-o pe numita B. F. anterior concedierii sale, nu pot fi avute în vedere deoarece contestatoarea a beneficiat de concediu legal de odihnă în perioada preavizului, postul acesteia fiind efectiv desființat începând cu data de 31.01.2014,.
S-a reținut că încheierea unui contract individual de muncă de către intimată cu o terță persoană la data de 17.01.2014 nu constituie prin însăși natura sa o dovadă că postul ocupat de către contestatoare nu ar fi fost desființat în condițiile în care contractul individual de muncă al persoanei respective a produs efecte juridice începând cu data de 20.01.2014, dată la care postul contestatoarei era efectiv desființat, persoana respectivă ocupând postul de manager în activitate turism necesitând studii superioare.
Împrejurările invocate de către contestatoare privind suportarea unui prejudiciu moral, material, fiind nevoită să închirieze un imobil, invocându-se contractul de închiriere nr. nr.3/17.02.2014 privind imobilul situat în București, ., ., ., exced cauzei în condițiile în care acest contract atestă pur și simplu voința contestatoarei de a locui o perioadă determinată în București, localitate care nu avea nicio legătură cu locul de muncă pe care l-a avut contestatoarea în Poiana B., sau cu localitatea de domiciliu a contestatoarei-. ales că acesta vizează o perioadă de timp ulterioară încetării contractului de muncă al contestatoarei cu intimata.
Prin urmare, instanța, având în vedere aceste considerente și constatând că decizia nr. 24 bis/31.01.2014 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, a respins ca neîntemeiate celelalte capete ale contestației.
S-a reținut, pe de o parte, că a efectuat concediul de odihnă aferent perioadei lucrate, iar, pe de altă parte, că nu există nicio dovadă la dosar că aceasta ar fi prestat activitate peste programul normal de lucru, reprezentând muncă suplimentară, muncă prestată în zilele libere la nivel național, mai ales că petenta nu a suferit un prejudiciu moral constând în atingerea adusă onoarei, demnității umane, reputației, atât timp cât postul ocupat de către aceasta a fost efectiv desființat.
Totodată instanța în baza disp.art. 75 și urm. codul muncii, având în vedere că intimata nu i-a permis contestatoarei să beneficieze de perioada de preaviz reprezentând 20 de zile lucrătoare, a admis în parte contestația și a obligat intimata să plătească contestatoarei c/valoarea drepturilor salariale aferente perioadei de 20 de zile lucrătoare de preaviz care s-a suprapus cu efectuarea concediului de odihnă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, susținând că a fost salariata intimatei, însă în mod eronat s-a procedat la concedierea sa, fără să se țină seama că în realitate postul pe care l-a ocupat nu a fost desființat, fiind ocupat de o altă persoană, iar intimata nu i-a achitat toate drepturile salariale ce i se cuveneau constând în c./valoarea concediului de odihnă aferent perioadei de preaviz și a muncii prestate reprezentând ore suplimentare.
Susține că, încheierea de către intimată a unui contract individual de muncă cu o altă persoană la data de 17.01.2014, în perioada în care se afla în concediu legal de odihnă reprezintă o dovadă clară a faptul că desființarea postului s-a realizat formal.
Dispozițiile art. 146 alin. 3 din Codul Muncii recunosc dreptul la concediu de odihnă corespunzător anului anterior iar potrivit art. 150 alin. 1 indemnizația acordată pentru concediu nu putea fi mai mică decât salariul de bază.
În plus, intimata nu a făcut dovada situației economice delicate care ar fi justificat reorganizarea postului, astfel că desființarea contractului individual de muncă este lipsită de o cauză serioasă și reală.
Se solicită admiterea apelului și pe fond anularea deciziei de concediere nr. 24 bis/31.01.2014, emisă de către intimată, obligarea intimatei la plata despăgubirilor reprezentând c/valoarea drepturilor salariale aferente perioadei de preaviz, a concediului de odihnă, a bonificațiilor reprezentând ore de muncă suplimentară și obligarea intimatei la plata despăgubirilor morale pentru prejudiciul cauzat în urma concedierii intempestive.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În decizia de concediere se face trimitere la hotărârea adunării generale a acționarilor din data de 05.09.2013 prin care s-ar fi analizat situația economică și reorganizarea activității societății, însă la dosarul cauzei a fost depus numai procesul-verbal din data de 05.09.2013 al ședinței administratorului unic al societății – fila 110 dosar de fond, la care au participat numai directorul economic, în calitate de invitat și administratorul unic.
Se menționează că la această ședință a fost prezentată noua organigramă, întocmită în contextul restrângerii activității economice.
Este adevărat că măsurile de reorganizare a activității și criteriile de selecție a personalului reprezintă apanajul exclusiv al unității angajatoare, însă, în speță, numai procesul-verbal al unei ședințe la care a participat numai administratorul unic nu face dovada că acționarii societății au decis reorganizarea activității, astfel că, în acest context, desființarea postului contestatoarei apare ca fiind pur subiectivă, neavând la bază o cauză reală și serioasă.
În aceste condiții, angajatorul nu a probat împrejurarea că s-a hotărât de către consiliul de administrație al societății restrângerea activității pe anumite sectoare, cu consecința desființării mai multor posturi, printre care și cel al contestatoarei.
Un argument în plus în susținerea nelegalității desființării postului reiese din chiar motivarea instanței de fond și anume că faptul concedierii contestatoarei coincide cu angajarea unei alte persoane, care a preluat atribuțiile acesteia, apreciind instanța de fond că această împrejurare nu are relevanță din moment ce noua angajată avea studii superioare iar contestatoarea studii medii.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele art.65 din Codul muncii, atât timp cât nu a rezultat, fără echivoc, intenția reală a reducerii cheltuielilor și a restrângerii activității, fără legătură cu persoana contestatoarei, astfel că, în temeiul art.480 N.C.P.C., Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința, cu consecința admiterii și capătului de cerere privind anularea deciziei de concediere.
Contestatoarea nu a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior ci numai obligarea societății la contravaloarea concediului de odihnă neefectuat, a orelor suplimentare și la plata de despăgubiri morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a desființării postului.
În acest sens, Curtea va admite numai capătul de cerere privind contravaloarea concediului de odihnă neefectuat, potrivit art.146 alin.4 din Codul muncii, urmând să mențină soluția instanței de fond de respingere a celorlalte cereri, întrucât nu s-a făcut dovada prestării activității peste programul normal de lucru, reprezentând muncă suplimentară, dar nici că a suferit un prejudiciu moral constând în atingerea adusă onoarei, demnității umane, reputației, ca urmare a desființării postului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de contestatoarea I. G. M. cu domiciliul ales la Cabinet avocatură C. M. din municipiul București, Calea Rahovei - ELECTROMAGNETICĂ BUSINESS PARK nr. 266-268, . 2, camera 8, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2368 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație S. E. MARKET SERVICES SA cu sediul în municipiul București, ., sector 2, și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că dispune anularea Deciziei de concediere nr. 24 Bis/31.03.2014 și obligă pârâta la plata c/val. concediului de odihnă neefectuat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
Fiind în concediu semnează
P. Grefier,
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. MG
Tehnored.CO
4 ex./04.05.2015
d.f._ Trib. Prahova
j.f. C. M.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-04-2015, Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 713/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
