Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 113/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1512/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 113
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intimatul S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 709 pronunțată la data de 8 septembrie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-contestator G. D. Ș., domiciliat în B., Cartier D. 2, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-intimat S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, prin consilier juridic N. L., lipsind intimatul-contestator G. D. Ș..
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și declarat în termen, iar la dosar s-a depus întâmpinare prin care se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Consilier juridic N. L., având cuvântul pentru apelant, arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Consilier juridic N. L., având cuvântul, critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că nu poate fi reținută nulitatea absolută a acesteia pentru faptul că nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator cu ocazia cercetării disciplinare.
Susține că, având în vedere strict obiectul cercetării disciplinare - refuzul de a mai înainta informările săptămânale, atât în nota explicativă înregistrată sub nr.5767/28.03.2014, cât și în cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, contestatorul a precizat, în apărarea sa, că nu a mai trimis notele informative săptămânale întrucât, în toată această perioadă și până în prezent, a desfășurat aceeași activitate de asistență socială în cadrul secției Ojasca și niciun alt asistent social din cadrul unității nu a făcut și nu face această informare. Așa cum se poate observa aceste apărări sunt cuprinse în decizia de sancționare
Arată că celelalte precizări ale contestatorului, menționate în procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, respectiv că s-a simțit discriminat, că i-au fost modificate de către managerul spitalului calificativele din fișele de evaluare aferente anilor 2011, 2012, 2013, că nu fost promovat în grad, că nu i-a fost acordat sporul pentru condiții deosebit de periculoase, nu au făcut obiectul cercetării disciplinare și nu au contribuit la aplicarea sancțiunii în cauză.
Pe fondul cauzei, a solicitat să se analizeze și să constatate că Dispoziția de sancționare nr. 95/14.04.2014 este legală și temeinică.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței, urmând a se constata că dispoziția de sancționare este legală.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, contestatorul G. D. Ș., a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, contestație împotriva Dispoziției de Sancționare nr.95/14.04.2014, emisa de către intimat prin care s-a dispus sancționarea sa cu reducerea salariului de baza cu 10 % pentru 3 luni.
A solicitat să se constatate, în baza probelor ce vor fi administrate, că dispoziția nr. 95/14.04.2014 este nulă absolut, fiind emisă cu încălcarea prevederilor esențiale reglementate de Codul muncii, iar pe fond, a solicitat anularea dispoziției nr.95/14.04.2014 emisă de S. de P. și Pentru Masuri de Siguranța Săpoca ca nelegala și netemeinică, obligarea unității angajatoare la plata drepturilor salariale de care fost privat, respectiv reținerea de 10% pentru 3 luni, indexată până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la nulitatea deciziei, a susținut că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile, conform art. 252 alin.2 lit. c) C Muncii.
Potrivit dispozițiilor legale decizia de sancționare prin care se ia măsura sancționării disciplinare trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, în baza art.252 alin.2, lit. C din Codul Muncii.
Așa cum se poate constata din lecturarea Dispoziției de Sancționare nr. 95/14.04.2014, nu sunt indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile, astfel ca aceasta decizie nu poate fi supusă controlului judiciar sub acest aspect, în sensul că nici o autoritate nu poate verifica legalitatea acestei masuri.
Având în vedere că este vorba despre o decizie de sancționare cu reducerea salariului cu 10% pentru 3 luni, ea trebuia să se conformeze întrutotul dispozițiilor art.. 252, alin. 2, Codul Muncii, potrivit cu care, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Aceste prevederi legale au caracter imperativ și de ordine publică, iar în cazul nerespectării lor, sancțiunea este și ea pe măsură, respectiv nulitate absolută.
Angajatorul nu are nici o scuză în a nu indica motivele pentru care au fost înlăturate apărările din cursul cercetării disciplinare prealabile, aceasta fiind dovadă de neglijența, de rea-credința în raport cu salariatul care se vede astfel pus în situația de a fi sancționat disciplinar fără a cunoaște logica sancționării, ceea ce contravine principiului bunei credințe în cadrul raporturilor de muncă consacrat de art.8 Codul Muncii.
Din decizie nu rezultă faptul ca sancțiunea s-a aplicat, or, având în vedere si motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, era obligatoriu ca acestea sa fie consemnate, împrejurările si apărările formulate sa fie luate în calcul în aplicarea deciziei a sancțiunii disciplinare.
A solicitat să se constate că dispoziția nr. 95/14.04.2014 este nelegală și netemeinică, iar modul în care s-a procedat la sancționarea sa este abuziv.
Astfel, în data de 02.04.2012, directorul P. D. i-a solicitat în scris că trebuie să-l informeze săptămânal cu privire la activitățile pe care le desfășoară zilnic în cadrul secției. Deși a remarcat ridicolul situației, a îndeplinit aceasta activitate pana la sfârșitul anului 2013, considerând-o atitudine abuziva, discriminatorie si umilitoare, întrucât, de activitatea sa nu răspundea direct directorul, activitatea fiindu-i controlată de directorul medical; arată că desfășoară toate activitățile solicitate in fisa postului de oficiul personal sau de colegi și este singurul dintre asistenții sociali căruia i-a fost cerut un astfel de raport.
Activitatea sa efectivă este una laborioasa, timpul de munca îi este ocupat cu activități numeroase si solicitante, astfel încât a considerat la începutul anului 2014, inutil să mai întocmească raport cu activitățile zilnice.
În aceste condiții, a considerat ca fapta de a nu fi executat „orice alte sarcini, în legătura cu serviciul, ce îi sunt repartizate de către conducerea unității", nu este abatere disciplinara atât timp cat sarcina neîndeplinită considerata fapta disciplinara, nu are legătura cu serviciul.
A considerat ca activitatea sa profesionala trebuie sa fie criteriul aprecierii îndeplinirii sarcinilor de serviciu, are o vechime in profesie de 8 ani, și-a desfășurat activitatea in condiții de respect si apreciere reciproca fata de conducerea unității si colegii săi.
Solicitarea directorului nu este justificata. În contextul general prezentat, își îndeplinește sarcinile de serviciu cu regularitate, șeful său ierarhic direct nu i-a solicitat niciodată acest raport săptămânal cu activități zilnice, astfel încât a considerat solicitarea abuziva, discriminatorie si umilitoare în raport cu faptul că numai lui, dintre asistenții sociali, i se cere acest lucru.
Din analiza procesului verbal nr. 6553/08.04.2014, se poate observa ca, din punctul de vedere al comisiei de cercetare disciplinara, nu a prejudiciat bunul mers al desfășurării activității in cadrul secției si apreciază ca nu se impune aplicarea vreunei sancțiuni disciplinare.
Prin urmare, a solicitat să se constatate ca dispoziția prin care s-a luat măsura sancționării este netemeinica, nelegala, iar modul in care s-a procedat este unul abuziv.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea abaterii disciplinare cu avertismentul scris, prevăzută de art.248, pct. a Codul Muncii.
La dosar, contestatorul a depus în copie: carte de identitate, Anexa 1, fișa postului, contract individual de muncă nr.1079/14.08.2006, adresa nr.5766/28.03.2014, adresa nr.6361/04.04.2014, proces verbal nr.6553/08.04.2014, dispoziție sancționare nr.95/14/04.2014.
Intimatul S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, pentru următoarele considerente:
A solicitat respingerea excepția nulității absolute a deciziei de sancționare nr. 95/14.04.2014 ca netemeinică și nefondată, motivat de faptul că nu poate fi reținută nulitatea absolută a acesteia pentru faptul că nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator cu ocazia cercetării disciplinare.
Având în vedere strict obiectul cercetării disciplinare - refuzul de a mai înainta informările săptămânale, atât în nota explicativă înregistrată sub nr. 5767/28.03.2014, cât și în cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, contestatorul a precizat, în apărarea sa, că nu a mai trimis notele informative săptămânale întrucât „în toată această perioadă și până în prezent, a desfășurat aceeași activitate de asistență socială în cadrul secției Ojasca și niciun alt asistent social din cadrul unității nu a făcut și nu face această informare. Așa cum se poate observa, aceste apărări sunt cuprinse în decizia de sancționare
Celelalte precizări ale contestatorului, menționate în procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, respectiv că s-a simțit discriminat, că i-au fost modificate de către managerul spitalului calificativele din fișele de evaluare aferente anilor 2011, 2012, 2013, că nu fost promovat în grad, că nu i-a fost acordat sporul pentru condiții deosebit de periculoase, nu au făcut obiectul cercetării disciplinare și nu au contribuit la aplicarea sancțiunii în cauză.
Pe fondul cauzei, a solicitat să se analizeze și să constatate că Dispoziția de sancționare nr. 95/14.04.2014 este legală și temeinică.
Prin nota de serviciu nr. 4429/02.04.2012, managerul spitalului i-a solicitat contestatorului G. D. Ș. să informeze în scris conducerea unității cu privire la activitatea pe care o desfășoară zilnic, informare pe care trebuia să o înainteze la secretariatul unității, în fiecare zi de vineri, până la ora 1200 .
În perioada aprilie 2012 - decembrie 2013, contestatorul a prezentat săptămânal informările privind activitatea desfășurată în cadrul secției, fără a considera această sarcină discriminatore, abuzivă și umilitoare
Începând cu luna ianuarie 2014, contestatorul a refuzat să mai transmită aceste informări, întrucât a considerat că, în toată această perioadă și până în prezent, a desfășurat și desfășoară aceeași activitate de asistență socială în cadrul secției Ojasca și niciun alt asistent social din cadrul unității nu a făcut și nu face această informare, cu atât mai mult cu cât, în fișa postului, pe lângă celelalte atribuții de serviciu, are prevăzută și sarcina „ execută orice alte sarcini, în legătură cu serviciul, ce îi sunt repartizate de către conducerea unității”.
În data de 28.03.2014, managerul unității, P. D., a înaintat Comisiei de disciplină referatul nr. 5766 prin care solicita efectuarea cercetării prealabile cu privire la refuzul contestatorului de a mai prezenta informările săptămânale cu privire la activitatea desfășurată.
În data de 08.04.2014, Comisia de disciplină a spitalului s-a întrunit si a analizat referatul înaintat de către managerul spitalului, nota explicativă și apărările formulate de către contestatorul G. D., ocazie cu care a fost întocmit procesul verbal nr. 6553/08.04.2014.
Prin Dispoziția de sancționare nr. 95/14.04.2014, managerul spitalului, P. D., a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea salariului de bază pe trei luni cu 10 %, conform art. 248, alin.l, lit. c) din Codul muncii, având în vedere nerespectarea de către salariat a prevederilor din fișa postului și din Regulamentul de ordine interioară.
Contestatorul nu este singurul salariat din unitate căruia i s-a solicitat de către conducerea unității să transmită note de informare privind activitatea desfășurată; astfel de note transmit și psihologul din secția Ojasca, administratorii secțiilor, inginerul zootehnist s.a
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La dosar, intimatul a depus: notă explicativă înregistrată sub nr. 5767/28.03.2014, fișa postului, notă de serviciu nr. 4429/02.04.2012.
Prin sentința civilă nr. 709 pronunțată la data de 8 septembrie 2014, Tribunalul B. a admis contestația formulată de contestatorul G. D. Ș., în contradictoriu cu intimatul S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA, a anulat Dispoziția de sancționare nr.95/14.04.2014 emisă de intimatul S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, constatând nulitatea absolută a acesteia.
A dispus repunerea în situația anterioară, în sensul că a obligat intimatul să plătească contestatorului sumele reținute din drepturile salariale, în baza acestei dispoziții, indexate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
A obligat intimatul la 700 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul G. D.-Ș. este încadrat, potrivit contractului individual de muncă nr.1079/2006, ca sociolog în cadrul S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca.
Prin dispoziția nr. 95/14.04.2014 emisă de intimatul S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, s-a dispus sancționarea contestatorului G. D.-Ș. cu reducerea salariului de bază pe trei luni, cu 10%, în temeiul art.248 alin.1 lit.c Codul muncii.
S-a reținut că a încălcat prevederile din fișa postului, respectiv „execută orice alte sarcini în legătură cu serviciul, ce îi sunt repartizate de către conducerea unității” și prevederile ROI art.50 pct.11 „constituie abatere disciplinară nerealizarea lucrărilor încredințate în condițiile de calitate stabilite”.
Cu privire la situația de fapt, s-a reținut că managerul spitalului, P. D., prin nota de serviciu nr.4429/02.04.2012, i-a solicitat să informeze în scris, săptămânal, conducerea unității cu privire la activitatea pe care o desfășoară zilnic în cadrul secției. Această dispoziție a fost respectată de salariat până la sfârșitul anului 2013, însă, începând cu anul 2014, nu a mai prezentată informarea, în scris, cu privire la activitatea desfășurată.
La emiterea deciziei, au fost avute în vedere referatul managerului spitalului, P. D. înaintat comisiei de disciplină, nota explicativă nr.5767/2014 și procesul verbal al comisiei de disciplină.
Emiterea deciziei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.251 Codul muncii care prevăd că, sub sancțiunea nulității absolute, aplicarea sancțiunilor disciplinare prevăzute de art.248 lit.b-e Codul muncii nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În cauză, așa cum rezultă din documentația ce a stat la baza emiterii deciziei, contestatorul a fost convocat pentru data de 08.04.2014, ora 12,00, în vederea efectuării acestei cercetări, prin adresa nr. 6361/04.04.2014 și s-a prezentat formulând anumite apărări
Astfel, s-a consemnat în procesul verbal întocmit în cadrul comisiei de disciplină, nr. 6553/08.04.2014, că: „este singurul cu activitate de asistență socială care a avut ca dispoziție să prezinte notele informative (note de serviciu) la care nu a avut nici un răspuns sau finalitate, la sfârșitul anului 2013, nici verbal, nici scris. Începând cu luna ianuarie 2011, a refuzat să mai prezinte aceste note deoarece s-a simțit discriminat, arătând că fișele de evaluare 2011, 2012, 2013 deși a avut calificativul foarte bine, acordat de către directorul medical al unității, ulterior au fost modificate de către managerul unității, acordându-i-se calificative inferioare (2011-satisfăcător, 2012-bine, 2013-satisfăcător).Deși a întrunit condițiile de promovare în grad în anul 2011, nu a fost promovat situație perpetuată până în prezent. Nu a beneficiat de sporul de 75%, pentru condiții deosebit de periculoase, procent de care colegii săi beneficiază, deși activitatea pe care o desfășoară este directă cu bolnavul psihic, cu măsură de siguranță. De la data angajării și până în prezent desfășoară aceeași activitate, de asistență socială, fiind singurul care desfășoară această activitate în secția Ojasca, fără a fi înregistrate deficiențe de activitate pe această latură de-a lungul anilor”
Și în nota explicativă, înregistrată sub nr.5767/28.03.2014, contestatorul a menționat apărarea sa, răspunzând la întrebarea nr.3, referitoare la motivul pentru care nu a trimis informările săptămânale, în sensul că, în toată perioada, a desfășurat aceeași activitate de asistență socială și nici un alt asistent social din cadrul unității nu a făcut și nu face această informare.
Concluziile comisiei de cercetare disciplinară au fost, potrivit procesului verbal din 08.04.2014, că neprezentarea notelor săptămânale poate fi încadrată ca abatere disciplinară, însă, s-a apreciat că inacțiunea contestatorului nu a prejudiciat bunul mers al desfășurării activității în cadrul secției, fapt susținut de către directorul medical, șeful ierarhic direct al acestuia, considerându-se că nu se impune aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Contestatorul a invocat nulitatea deciziei, potrivit art.252 alin.2 lit.c Codul muncii, susținând că nu cuprinde motivele pentru care a fost înlăturată apărarea sa.
Art.252 alin.2 lit.c Codul muncii prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind, în mod obligatoriu, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Astfel, instanța a reținut că dispozițiile din Codul muncii referitoare la răspunderea disciplinară a salariaților, precum și la procedura de emitere, la condițiile de formă și de fond ale deciziei de sancționare, sunt dispoziții legale imperative, a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea actului sancționator, a deciziei, dispoziției respective.
Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la nulitatea ce intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale imperative, însuși legiuitorul folosește sintagma „nulitatea absolută”.
În cauză, în cuprinsul dispoziției de sancționare contestată, nr.95/14.04.2014, nu au fost indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, așa cum au fost susținute și consemnate în procesul verbal întocmit în cadrul acestei comisii și în nota explicativă.
Faptul că s-a inserat, în cuprinsul dispoziției, precizările contestatorului din nota explicativă nr.5767/2014, nu înlătură sancțiunea nulității absolute a actului, care nu cuprinde mențiunea obligatorie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările.
Nu au fost indicate concret motivele pentru care apărarea salariatului a fost înlăturată, nu numai aceea consemnată în nota explicativă, ci și apărare susținută efectiv cu ocazia cercetării disciplinare, în comisie, dispoziția de sancționare rezumându-se la a prelua, cu citat, apărarea din nota explicativă, în sensul că „în toată această perioadă și până în prezent am desfășurat și desfășor aceeași activitate de asistență socială în cadrul secției Ojasca și nici un alt asistent social din cadrul unității nu a făcut și nu face această informare…”
Ca urmare, instanța a reținut că, pentru lipsa menționării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, intervine nulitatea absolută a dispoziției de sancționare, cu atât mai mult cu cât, în lipsa acestor mențiuni, nu este garantat dreptul la apărare al salariatului.
A fost înlăturată apărarea intimatului, din cuprinsul întâmpinării, în sensul că nu intervine nulitatea absolută pentru că, în dispoziție, au fost inserate apărările, iar celelalte, menționate în procesul verbal, nu au făcut obiectul cercetării disciplinare, întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, cuprinderea, indicarea în conținutul actului contestat a apărării salariatului, fără a indica motivele pentru care nu a fost avută în vedere, nu acoperă cauza de nulitate absolută, iar aprecierea că celelalte apărări nu aveau legătură cu obiectul cercetării disciplinare, ar fi constituit tocmai un motiv de înlăturare a apărării salariatului, în cazul în care ar fi fost analizate toate apărările și s-ar fi ajuns la această concluzie, motiv ce nu a fost însă cuprins în dispoziție, ci invocat doar prin întâmpinare. Reținând, astfel, întemeiate motivele contestatorului prin care a invocat nulitatea actului contestat, nu au mai fiost analizate motivele de fond, privind netemeinicia acestuia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimatul S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu poate fi reținută nulitatea absolută a Deciziei de sancționare nr. 5/14.04.2014, pentru faptul că nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator cu ocazia cercetării disciplinare.
Având în vedere strict obiectul cercetării disciplinare - refuzul de a mai înainta informările săptămânale, atât în nota explicativă înregistrată sub nr. 5767/28.03,2014, cât și în cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, dl. sociolog a precizat, în apărarea sa, că nu a mai trimis notele informative săptămânale, întrucât „în toată această perioadă și până în prezent am desfășurat și desfășor aceeași activitate de asistență socială în cadrul secției Ojasca și niciun alt asistent social din cadrul unității nu a făcut și nu face această informare”. Așa cum se poate observa aceste apărări sunt cuprinse în decizia de sancționare.
Celelalte precizări ale d-lui sociolog, menționate în procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, respectiv că s-a simțit discriminat, că i-au fost modificate de către managerul spitalului calificativele din fișele de evaluare aferente anilor 2011, 2012, 2013, că nu a fost promovat în grad, că nu i-a fost acordat sporul pentru condiții deosebit de periculoase, nu au făcut obiectul cercetării disciplinare și nu au contribuit la aplicarea sancțiunii în cauză.
Consideră că instanța de fond a dat o interpretare excesivă prevederilor art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, câtă vreme aceste prevederi nu indică obligativitatea descrierii amănunțite și detaliate a motivelor pentru care apărările angajatului nu au fost luate în considerare, ci doar se referă la obligativitatea de a menționa motivul, obligație legală pe care unitatea, în calitate de angajator a îndeplinit-o așa cum se poate observa în cuprinsul dispoziției de sancționare, dispoziție în care sunt menționate ce prevederi au fost încălcate de către salariat (prevederile din fișa postului - sociologul execută orice alte sarcini în legătură cu serviciul, ce îi sunt repartizate de către conducerea unității și prevederile pct. 11 al art. 50 din ROI al spitalului „constituie abatere disciplinară nerealizarea lucrărilor încredințate în condițiile de calitate stabilite”. De asemenea, tot în cuprinsul dispoziției de sancționare este precizat că motivul sancționării, respectiv al înlăturării apărărilor formulate de salariatul contestator, faptul că, începând cu anul 2014, contestatorul nu a mai prezentat conducerii unității informarea săptămânală privind activitatea desfășurată, deși, conform fisei postului, avea această obligație.
Susține că instanța de fond era datoare să cerceteze întreg probatoriul administrat în cauză și să pronunțe o hotărâre care să reflecte acest aspect, ignorând faptul că, din coroborarea probatoriului administrat ( notă explicativă inreg. sub nr. 5767/28.03.2014, fișa postului din data de 09.07.2012, procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, înregistrat sub nr. 6553/08.04.2014), rezultă fără tăgadă, că au fost respectate de către unitatea noastră dispozițiile art. 79 și art. 247 alin. (2) din Codul muncii.
Solicită a se constata că Tribunalul B. a soluționat cauza sub aspectul de nulitate a deciziei, ca urmare a lipsei unui element obligatoriu și nu pe fondul cauzei, drept pentru care solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru analiza celorlalte motive de contestație ce vizează fondul cauzei.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele din NCPC.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în speță, va reține următoarele:
Prin nota de serviciu nr. 4429/02.04.2012, i s-a solicitat contestatorului să informeze în scris, săptămânal, conducerea unității cu privire la activitatea pe care o desfășoară zilnic în cadrul secției, dispoziție ce a fost respectată de salariat până la sfârșitul anului 2013, însă, începând cu anul 2014, nu a mai prezentată informarea, în scris, cu privire la activitatea desfășurată.
La emiterea deciziei de sancționare, au fost avute în vedere referatul managerului spitalului, P. D. înaintat comisiei de disciplină, nota explicativă nr.5767/2014 și procesul verbal al comisiei de disciplină.
Contestatorul a fost convocat pentru data de 08.04.2014, ora 12,00, în vederea efectuării acestei cercetări, prin adresa nr. 6361/04.04.2014 și s-a prezentat formulând anumite apărări: arătând că: „este singurul cu activitate de asistență socială care a avut ca dispoziție să prezinte notele informative (note de serviciu) la care nu a avut nici un răspuns sau finalitate, la sfârșitul anului 2013, nici verbal, nici scris. Începând cu luna ianuarie 2011, a refuzat să mai prezinte aceste note deoarece s-a simțit discriminat, arătând că fișele de evaluare 2011, 2012, 2013 deși a avut calificativul foarte bine, acordat de către directorul medical al unității, ulterior au fost modificate de către managerul unității, acordându-i-se calificative inferioare (2011-satisfăcător, 2012-bine, 2013-satisfăcător).Deși a întrunit condițiile de promovare în grad în anul 2011, nu a fost promovat situație perpetuată până în prezent. Nu a beneficiat de sporul de 75%, pentru condiții deosebit de periculoase, procent de care colegii săi beneficiază, deși activitatea pe care o desfășoară este directă cu bolnavul psihic, cu măsură de siguranță. De la data angajării și până în prezent desfășoară aceeași activitate, de asistență socială, fiind singurul care desfășoară această activitate în secția Ojasca, fără a fi înregistrate deficiențe de activitate pe această latură de-a lungul anilor”. În nota explicativă, înregistrată sub nr.5767/28.03.2014, contestatorul a menționat apărarea sa, răspunzând la întrebarea nr.3, referitoare la motivul pentru care nu a trimis informările săptămânale, în sensul că, în toată perioada, a desfășurat aceeași activitate de asistență socială și nici un alt asistent social din cadrul unității nu a făcut și nu face această informare.
Prin procesul verbal din 08.04.2014, s-a concluzionat că neprezentarea notelor săptămânale poate fi încadrată ca abatere disciplinară, însă, s-a apreciat că inacțiunea contestatorului nu a prejudiciat bunul mers al desfășurării activității în cadrul secției, fapt susținut de către directorul medical, șeful ierarhic direct al acestuia, considerându-se că nu se impune aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Potrivit art.252 alin.2 lit.c Codul muncii, se prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind, în mod obligatoriu, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Dispozițiile din Codul muncii referitoare la răspunderea disciplinară a salariaților, precum și la procedura de emitere, la condițiile de formă și de fond ale deciziei de sancționare, sunt dispoziții legale imperative, a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea actului sancționator, a deciziei, dispoziției respective. Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la nulitatea ce intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale imperative, însuși legiuitorul folosește sintagma „nulitatea absolută”.
În cuprinsul dispoziției de sancționare contestată, nr.95/14.04.2014, nu au fost indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, așa cum au fost susținute și consemnate în procesul verbal întocmit în cadrul acestei comisii și în nota explicativă. Faptul că s-a inserat, în cuprinsul dispoziției, precizările contestatorului din nota explicativă nr.5767/2014, nu înlătură sancțiunea nulității absolute a actului, care nu cuprinde mențiunea obligatorie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările.
Lipsa menționării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, conduce la nulitatea absolută a dispoziției de sancționare, cu atât mai mult cu cât, în lipsa acestor mențiuni, nu este garantat dreptul la apărare al salariatului.
A fost înlăturată apărarea intimatului, din cuprinsul întâmpinării, în sensul că nu intervine nulitatea absolută pentru că, în dispoziție, au fost inserate apărările, iar celelalte, menționate în procesul verbal, nu au făcut obiectul cercetării disciplinare, întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, cuprinderea, indicarea în conținutul actului contestat a apărării salariatului, fără a indica motivele pentru care nu a fost avută în vedere, nu acoperă cauza de nulitate absolută, iar aprecierea că celelalte apărări nu aveau legătură cu obiectul cercetării disciplinare, ar fi constituit tocmai un motiv de înlăturare a apărării salariatului, în cazul în care ar fi fost analizate toate apărările sale.
Așa fiind, văzând și disp. art. 480 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 709 pronunțată la data de 8 septembrie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-contestator G. D. Ș., domiciliat în B., Cartier D. 2, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. CP
Tehnored.CO
4 ex./09.02.2015
d.f._ Trib. B.
j.f. A.-M. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 775/2015. Curtea de Apel... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
