Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1025/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1025/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4621/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1025
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta S. Națională Transport Feroviar de Călători ,,CFR CALATORI” S.A. – Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători București, cu sediul în municipiul București, Piața Gării de Nord n.1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.198 din 11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. N., domiciliată în ., județ Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat, iar prin Serviciul registratură s-a depus întâmpinare, din partea intimatei-reclamante, înregistrată sub nr. 9834 din 10.04.2015.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, precum și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ /22.10.2014, reclamanta S. N., în calitate de soție supraviețuitoare a numitului S. D., în contradictoriu cu pârâta S. națională de Transport feroviar de Călători „CFR Calatori SA”București-Secția de Exploatare Locomotive de Călători B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art.109 alin.3 din CCM la nivel de unitate SNTFC CFR Calatori pentru anii 2011-2012 să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor bănești, reprezentând ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pentru anii 2011 și 2012.
În motivarea cererii, a arătat că soțul său, S. D. a fost salariatul pârâtei în funcția de mecanic de locomotivă până la data de 31.07.2013, așa cum rezultă din certificatul de deces și că potrivit art.109 alin.3 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012”Salariații vor beneficia de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare, valabil de la data începerii concediului de odihnă”.
A mai precizat că potrivit art.40 alin.2 din Legea nr.53/2003, republicată Codul Muncii și art.41 alin.5 din Constituția României, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă; că în conformitate cu disp.art.229 alin.1 din aceeași lege, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator și organizația patronală de o parte și salariații, reprezentați de sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, pe de altă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, efectele acestora întinzându-se astfel cum stabilește art.133 alin.1 lit.a din Legea nr.62/2011 și că potrivit art.148 din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Reclamanta a mai arătat că în materia executării obligațiilor, se vorbește, în general, de principiul executării în natură a obligației, aceasta însemnând executarea obligației în natura ei specifică, realizarea obiectului avut în vedere de părți, debitorul neputând înlocui acest obiect cu o altă prestație, iar în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația, creditorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial poate să recurgă la toate mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție pentru a-l sili la executare, potrivit art.160 și 229 alin.4 din Legea nr.53/2003, republicată, coroborată cu art.1270 alin.1 Cod civil, aceste drepturi salariale stabilite de comun acord urmând a fi plătite salariaților care odată stipulate ele devin legea părților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.1270 Cod civil, art.41 alin.5 din Constituția României, Legea nr.53/2003, republicată-Codul muncii, Legea nr.62/2011, Legea nr.130/1996.
S-au anexat, în copie, următoarele acte:cărțile de identitate, certificatul de căsătorie, certificatul de deces, adeverința nr.NRU/_ și file CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012.
Pârâta S. națională de Transport feroviar de Călători „CFR Calatori SA”București-Secția de Exploatare Locomotive de Călători B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune față de solicitarea reclamantei de a solicita acordarea ajutorului material pentru recuperarea forței de muncă, având în vedere că obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea subscrisei la nerespectarea unei clauze din CCM la nivel de unitate, fiind în prezența unui conflict de drepturi, care se prescrie, în raport de prevederile art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii, în termen de 6 luni.
Pe fondul cauzei, în situația în care se va trece peste excepția invocată, să se constate că, reclamanta solicită ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anii 2011 și 2012, raportându-se la prevederile art.109 alin.3 din CCM la nivel de unitate SNTFC CFR Călători SA aplicabil pe anul 2011-2012, iar în subsidiar ca, subscrisa, ca agent economic monitorizată de instituțiile financiare internaționale, are obligația legală de a respecta prevederile art.7 alin.(1) din OUG nr.79/2008, însă ca urmare a situației financiare dificile, societatea nu putea conform legii să acorde drepturi salariale suplimentare întrucât nu dispunea de resursele financiare necesare acestora.
S-au invocat totodată și prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2011, precum și art.40 din Legea nr.286/2010, conform cărora „operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent”, iar la începutul anului 2011 CFR a înregistrat pierderi și arierate, o lipsă de lichidități, care a făcut imposibilă și plata sumei de vacanță, eliminându-se unele sporuri. Și în Legea bugetului de stat pe anul 2012, art.45 s-a stabilit că operatorii economici care a înregistrat pierderi în anul precedent nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile realizate în anul precedent, situația financiară fiind agravată și în anul 2012.
A solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, s-au invocat disp.art.205-208 Noul Cod de proc.civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta S. N. a solicitat respingerea apărărilor pârâtei și a excepției invocate ca netemeinice și nelegale, drepturile reclamate derivând din contractul individual de muncă și fiind drepturi de natură salarială, față de care se aplică termenul de 3 ani.
Pe fondul cauzei a arătat că drepturile solicitate au fost negociate și stabilite și trebuiau acordate cu cel mult 5 zile înaintea plecării în concediu, conform art.236 alin.4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale, constituind legea părților.
Prin sentința civilă nr. 198 din data de 11.02.2015, Tribunalul Dâmbovița a respins excepția prescripției invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A admis cererea formulată de reclamanta S. N. și a obligat pârâta să plătească reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului S. D., conform art.109 alin.3 din CCMU 2011-2012, drepturi bănești reprezentând ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pentru anii 2011 și 2012.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta S. N., în calitate de soție supraviețuitoare a lui S. D., decedat potrivit actelor depuse la dosar la 31.07.2013 și care conform adeverinței nr._ a fost angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată la societatea pârâtă în funcția de mecanic ajutor și mecanic de locomotivă până la 31.07.2013, când a intervenit decesul, a solicitat ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anii 2011 și 2012 prevăzut de art.109 alin.3 din CCM la nivel de unitate 2011-2012.
Potrivit acestui text de lege „salariații vor beneficia de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă. În cazul în care concediul de odihnă se acordă fracționat, ajutorul material respectiv se plătește pentru o fracțiune de cel puțin 15 zile, la solicitarea salariatului”.
Instanța a mai reținut că acest drept are natura unui drept salarial, situație în care se aplică disp.art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, în privința termenului de prescripție și nu ale art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii, care prevedeau un termen de prescripție de 6 luni, în cauză termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, care a fost respectat în cauză, astfel că excepția prescripției de 6 luni a dreptului la acțiune invocată de pârâtă va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că dreptul solicitat de reclamantă este un drept prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar art.236 din Codul muncii prevede :” (1) Contractul colectiv de munca este convenția încheiată în forma scrisă între angajator sau organizația patronala, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
(2) Negocierea colectivă este obligatorie, cu excepția cazului în care angajatorul are încadrați mai puțin de 21 de salariați.
(3) La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de munca părțile sunt egale și libere.
(4) Contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Angajatorul are obligația de a lua măsuri necesare în vederea constituirii fondului de salarii în virtutea prevederilor art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, republicat, neputându-se sustrage de la obligația sa, invocând lipsa fondurilor bănești.
Față de aceste considerente, cererea formulată de reclamantă a fost admisă astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. Națională Transport Feroviar de Călători ,,CFR CALATORI” S.A. – Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători București solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Se invocă de apelantă excepția prescripției dreptului material la acțiune față de solicitarea intimatei- reclamante de a solicita acordarea ajutorului material pentru recuperarea forței de munca.
In conformitate cu prevederile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, conform cărora: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia ".
Având în vedere natura juridică diferită a drepturilor salariale pe de o parte și a ajutorului material pentru recuperarea forței de munca pe de altă parte, rugăm onorata instanță să constate că obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea pârâtei la respectarea unei clauze din CCM și, pe cale de consecință, este vorba de un conflict de muncă, care se prescrie, în raport de prevederile art.268 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii menționate mai sus.
Se poate constata că față de situația de fapt expusă mai sus obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea apelantei-pârâte la respectarea unei clauze din CCM la nivel de unitate și pe cale de consecință, suntem în prezența unui conflict de drepturi, care se prescrie, în raport de prevederile art. 268 alin. (1), lit. e) din Codul Muncii, în termen de 6 luni.
Pe fondul cauzei, în situația în care se va trece peste excepția invocata, se învederează că referitor la acordarea ajutorului material pentru recuperarea forței de munca pe anii 2011 și 2012, se poate constata că, intimata - reclamanta solicita ajutorul material pentru recuperarea forței de munca pe anii 2011 și 2012, raportându-se la prevederile art. 109 alin. (3) din CCM la nivel de unitate S.N.T.F.C. „CFR Călători" -S.A. aplicabil pe anul 2011-2012.
In conformitate cu prevederile art.61 alin.(2) din CCM ramură transporturi "Prin contractele colective de munca de la celelalte niveluri se poate stabili ca, pe lângă indemnizația de concediu, sa se plătească în plus și o prima de vacanta de minim 50% din indemnizația de concediu". Prin acest articol s-a dat posibilitatea părților de a negocia la nivel de unitate acordarea primei de vacanță.
In conformitate cu art. 109 alin. (3) din CCM la nivel de unitate CFR Călători "salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de munca egal cu un salariu de baza corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihna"" .
In subsidiar, se învederează ca, pârâta este o societate aflata sub autoritatea Ministerului Transporturilor având obligația legală de a respecta prevederile art.7 alin.(l) din O.U.G. nr.79/2008, conform cărora: "Fundamentarea cheltuielilor de natură salarială prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii".
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2011,respectiv art.40 din Legea nr.286/2010, s-a stabilit ca" operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent"
La începutul anului 2011 CFR Călători înregistra pierderi cumulate în valoare de 832.294 mii lei și arierate în valoare de 523.392 mii lei.
Pentru anul 2011, fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli a fost în suma de 454.010 mii lei (rd.35, col.4 din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2011), iar în execuție s-a realizat suma de 440.933 mii lei (rd.35, col.5 din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2011), rezultând o economie de 13.077 mii lei, economie generată de faptul că pe fondul lipsei de lichidități, nu a fost posibilă plata primei de vacantă și au fost eliminate și unele sporuri (spor pentru utilizarea unei limbi străine, spor pentru salariații care au obținut titlu științific de doctor).
De asemenea, prin CCM 2011 - 2012 administrația și Federațiile sindicale reprezentative au convenit neacordarea primei de Paste, de C., de Ziua Ceferistului și a salariului suplimentar- în anul 2011, aceste drepturi nefiind incluse în fondul de salarii aprobat prin BVC.
Ca urmare a situației financiare dificile, CFR Călători a fost nevoită în anul 2011 să apeleze și la concedieri colective.
La sfârșitul anului 2011 CFR Călători SA a înregistrat pierderi cumulate de 830.772 mii lei (rd.82 col.2- rd.83 col.2 din bilanțul la data de 31.12.2011) și arierate de 419.115 mii lei (rd.123 col.5 din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2011).
Având în vedere cele menționate mai sus, se poate observa că societatea nu putea conform legii (art.40 din Legea nr.286/2010 și art.7 din OUG nr.79/2008) să acorde drepturi salariale suplimentare (prime și majorări de salarii) nici nu dispunea de resursele financiare necesare pentru plata acestora.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr.293/2011, la art.45 alin.(l) lit.a), s-a stabilit ca " operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile realizate în anul precedent".
La sfârșitul anului 2012 CFR Călători SA înregistra pierderi cumulate din anii precedenți în valoare de 830.772 mii lei și datorii restante în valoare de 419.115 mii lei.
Pentru anul 2012, fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli a fost în suma de 438.430 mii lei (rândul 35 col.4 din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2012), iar în execuție s-a realizat suma de 426.765 mii lei( rândul 35 col.5 din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2012), rezultând o economie de 11.665 mii lei, economie generată doar ca urmare a preluării cu întârzieri a filialelor cu care a fuzionat începând cu data de 25.07.2012, în condițiile în care în BVC 2012, preluarea acestora a fost prevăzută începând cu data de 01.04.2012.
Pe parcursul anului 2012, situația financiară a CFR Călători SA s-a agravat foarte mult, societatea înregistrând doar în anul 2012 o pierdere de 992.207 mii lei ( rd.86 col.2 din bilanțul la data de 31.12.2012), iar pierderile cumulate au ajuns la valoarea de 1.877.656 mii lei( rd.84 col.2+ rd.86 col.2 din bilanțul la data de 31.12.2012) și datoriile restante la valoarea de 762.283 mii lei.
În concluzie, pentru motivele mai sus învederate, se solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Curtea, examinând hotărârea atacată pin prisma motivelor de apel formulate a reține că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia pentru considerentele ce preced:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune față de solicitarea intimatei- reclamante de a solicita acordarea ajutorului material pentru recuperarea forței de munca, se va reține că aceasta este nefondată.
Astfel, așa cum în mod corect a dispus și instanța de fond, potrivit art.109 alin.3 din CCM la nivel de unitate 2011-2012. „salariații vor beneficia de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă. În cazul în care concediul de odihnă se acordă fracționat, ajutorul material respectiv se plătește pentru o fracțiune de cel puțin 15 zile, la solicitarea salariatului”.
Acest drept are natura unui drept salarial, situație în care se aplică disp.art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, în privința termenului de prescripție și nu ale art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii, care prevedeau un termen de prescripție de 6 luni, în cauză termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, care a fost respectat în cauză, astfel că în mod legal excepția prescripției de 6 luni a dreptului la acțiune invocată de pârâta apelantă a fost respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, nu se pot reține susținerile apelantei că prima de vacanță prevăzută de art.61 alin.2 din CCM ramură transporturi este un drept facultativ care depindea de resursele financiare pentru plata acestuia.
Dreptul solicitat de intimată în calitate de soție supraviețuitoare, este un drept prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar art.236 din Codul muncii prevede :” (1) Contractul colectiv de munca este convenția încheiată în forma scrisă între angajator sau organizația patronala, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
(2) Negocierea colectivă este obligatorie, cu excepția cazului în care angajatorul are încadrați mai puțin de 21 de salariați.
(3) La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de munca părțile sunt egale și libere.
(4) Contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Apelantul sub acest aspect avea obligația de a lua măsuri necesare în vederea constituirii fondului de salarii în virtutea prevederilor art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, republicat, neputându-se sustrage de la obligația sa, invocând lipsa fondurilor bănești, considerente față de care Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat în temeiul disp.art. 480 c.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S. Națională Transport Feroviar de Călători ,,CFR CALATORI” S.A. – Sucursala Regională Transport Feroviar de Călători București, cu sediul în municipiul București, Piața Gării de Nord n.1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.198 din 11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. N., domiciliată în ., județ Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
fiind în concediu de odihnă
semnează Președintele Instanței,
Grefier,
A. M. B.
Red. VD
tehnored.BA
4 ex./08.07.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.fond L. B.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 903/2015.... → |
|---|
