Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 692/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 692/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1926/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 692
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul M. S. C., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1191/8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții U. A.-Teritorială Oraș P. – prin primar, C. L. P., Instituția P. P., toți cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, Școala cu clasele I-VIII M. V., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița și chematul în garanție S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul M. S. C., lipsind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că intimații au depus la dosar, în cadrul etapei scrise a procesului, întâmpinare, înregistrată sub nr. 2723/10.02.2015.
Apelantul-reclamant M. S. C., având personal cuvântul, învederează că înțelege să se apere singur în actuala fază procesuală și nu are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația apelantului și reținând că nu s-au formulat cereri, în temeiul art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Apelantul-reclamant M. S., având personal cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței pronunțată de tribunal, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune și admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamantul M. S. C. i-a chemat în judecată pe pârâții U. A. Teritorială - Oraș P., prin primar, C. L. al orașului P., Instituția P. și Școala cu clasele I-VIII „M. V.” P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea unității școlare la calculul și a unității administrativ teritoriale la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform Legii nr. 330/2009, actualizate cu coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat ca administrator patrimoniu I la Școala cu clasele I-VIII „M. V.” P. din anul 2003, iar salariul i-a fost diminuat cu 25% în perioada iulie-decembrie 2010.
A arătat reclamantul că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
A invocat reclamant dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și dispozițiile art. 20 din Constituția României.
Pârâții U. A. Teritorială - Oraș P., prin primar, C. L. al orașului P. și Instituția P. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că între reclamant și unitatea administrativ teritorială, primarul orașului și consiliul local nu există un raport de muncă, obligația de alocare a sumelor de bani nu conferă Unității A. Teritoriale P., P. și nici Consiliului L. vocația de pârâți, obligația de alocare către unitățile de învățământ a sumelor provenite de la bugetul de stat cu titlu de cheltuieli de personal revine angajatorului, potrivit art. 8 din H.G. nr. 538/2001.
Au mai arătat pârâții că dreptul la acțiune al reclamantului cu privire la drepturile solicitate s-a prescris.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că prevederile O.G. nr. 15/2008 au fost abrogate.
Au invocat pârâții prevederile art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, art. 1 din Anexa 1 la H.G. nr. 538/2001.
În drept au invocat prevederile art. 205 și urm. din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La rândul său pârâta Școala Gimnazială „M. V.” P. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca urmare a prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii, măsura reducerii salariului cu 25% pentru o perioadă limitată de timp a fost una rezonabilă și temporară, care nu a rupt echilibrul dintre interesul general și cel individual.
De asemenea, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, întrucât este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu acesta.
Prin sentința civilă nr. 1191/18 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților U. A. Teritorială P., Instituția P. și Consiliului L. P..
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință, a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamantul M. S. C..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și drept:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinarea, tribunalul a constatat că este întemeiată, având în vedere că între celelalte instituții chemate în judecată pentru plata drepturilor salariale și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar.
A arătat tribunalul că în cadrul procesului bugetar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, prin urmare excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice urmează a fi admisă și a se respinge acțiunea față de acest pârât.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Unității A. Teritoriale P., tribunalul a reținut că această calitate este justificată de prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la momentul nașterii drepturilor aflate în discuție) care arată că „Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.”
În acest sens sunt și prevederile art. 16, art. 17 din H.G. nr. 2192/2004 privind normele metodologice de finanțare și administrare a unităților de învățământ preuniversitar de stat care, de asemenea, stabilesc faptul că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Prin urmare, în raport de prevederile legale menționate, a arătat tribunalul, susținerea pârâtei în sensul că aceasta neavând calitate de angajator nici nu are obligații de plată a drepturilor bănești pretinse, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, obligațiile de plată decurgând nu din calitatea de angajator ci din lege.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 16, 17 din H.G. nr. 2192/2004, coroborate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 215/2001 este justificată și calitatea procesuală pasivă a pârâtelor C. L. P. și Instituția primarului, pârâți cărora potrivit dispozițiilor legale sus-menționate le revin atribuții privind întocmirea și respectiv aprobarea bugetului local.
Astfel, tribunalul a considerat neîntemeiate, respingând excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele sus-menționate.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 171 Codul muncii, excepție ridicată prin întâmpinare de către pârâți, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, deoarece, potrivit textului legal menționat, dreptul la acțiune pentru plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care respectivele drepturi erau datorate.
Având în vedere că în cauza de față reclamantul solicită plata unor drepturi salariale reprezentând diferența dintre salariul cuvenit conform contractului individual de muncă și cel plătit în perioada iulie – decembrie 2010, salariu diminuat în baza prevederilor Legii nr. 118/2010 în procent de 25%, iar de la data la care drepturile respective erau datorate (cel mai târziu ianuarie 2011) și până la data introducerii acțiunii (24.04.2014) a trecut o perioadă mai mare de 3 ani, tribunalul a constatat împlinit termenul de prescripție prevăzut de dispozițiile legale sus-menționate, astfel încât a dispus admiterea excepției, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal reclamantul M. S. C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține apelantul că instanța de fond a apreciat că cererea de chemare în judecată trebuia introdusă până cel târziu în ianuarie 2014, raportat la data de la care drepturile salariale solicitate erau datorate, respectiv ianuarie 2011.
Arată apelantul că fiind vorba despre prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, pentru că nu s-au reținut odată cei 25% pentru cele 6 luni, ci în fiecare lună câtre 25%.
Apreciază apelantul că pentru fiecare lună termenul de prescripție curge separat, iar din punctul său de vedere termenul de prescripție trebuia calculat astfel: din ianuarie 2011 pentru iunie 2010, din februarie 2011 pentru iulie 2010, din martie 2011 pentru august 2010, din aprilie 2011 pentru septembrie 2010, din mai 2011 pentru octombrie 2010.
Consideră apelantul că raportat la acest mod de calcul acțiunea sa nu este prescrisă în ceea ce privește restituirea de 25% pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2010.
Astfel, pentru septembrie 2010 termenul de prescripție începe a fi calculat din aprilie 2011, iar adăugând cei trei ani, respectiv termenul general de prescripție la aprilie 2011, rezultă luna aprilie 2014 în care s-ar fi prescris acțiunea în restituire pentru septembrie 2010, dacă nu ar fi fost introdusă în cursul lunii respective.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului,, modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii în ceea ce privește perioada septembrie - decembrie 2010.
Intimații-pârâți U. A. Teritorială – Orașul P., primarul orașului P. și C. L. al orașului P. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, susținând că instanța de fond a admis în mod corect excepția prescripției dreptului la acțiune.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 171 Codul muncii: „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului”.
Deși apelantul susține că este vorba despre prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, pentru că nu s-au reținut odată cei 25% pentru cele 6 luni, ci în fiecare lună câte 25%, Curtea reține că acesta a solicitat diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății pentru perioada iulie - decembrie 2010.
Astfel, în mod corect s-a reținut de către Tribunalul Dâmbovița că apelantul trebuia să formuleze cererea de chemare în judecată în termenul de prescripție de 3 ani, de la data la care erau datorate.
Or, în cauza de față acțiunea a fost introdusă la data de 24.04.2014, deci cu depășirea termenului de prescripție sus-menționat.
Față de aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. S. C., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1191/8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții U. A.-Teritorială - Oraș P. – prin primar, C. L. P., Instituția P. P., toți cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, Școala cu clasele I-VIII M. V., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița și chematul în garanție S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2014.
Președinte, Judecător,
A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
8 ex./14.05.2015
d.f. nr._ - Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 810/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 579/2015.... → |
|---|
