Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 840/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 208/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 840
Ședința publică din data de 27 mai 2015
Președinte - P. M. G.
Judecător - C. M. M.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de contestatoarea F. E., domiciliată în B., ., nr. 6, județ B. împotriva sentinței civile nr. 247 pronunțată la 3 martie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B.U, cu sediul în B., ., jud. B..
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-contestatoare F. E. și intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G.- Administrația Finanțelor Publice a Județului B..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prezenta cauză a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării, după suspendarea dispusă la data de 3 septembrie 2014, în baza art. 411 alin.1 pct. 2 N.C.P.C., după care,
Curtea, din oficiu, invocă excepția perimării apelului și, având în vedere dispozițiile art. 247, 248, 416 și 420 N.C.P.C. rămâne în pronunțarea asupra acesteia.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul B. sub nr._ , contestatoarea F. E. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., prin Administrația Finanțelor Publice a Județului B., contestație împotriva deciziei nr.5114/11.12.2013, solicitând anularea acesteia, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, inclusiv celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei.
La data de 3 martie 2014, Tribunalul a invocat excepția inadmisibilității cererii, față de dispozițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, iar prin sentința civilă nr. 247/3 martie 2014 a admis excepția și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art.2 din Legea nr.192/2006, privind medierea și organizarea profesiei de mediator: „dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege. Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.”
De asemenea, s-a arătat că, potrivit art.60 1 lit.e din aceeași lege „în litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii: … e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă”.
În cauză, față de aceste dispoziții legale, instanța i-a solicitat contestatoarei, prin adresa înaintată la data de 29.01.2014, să facă dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.200 alin.2 Cod procedură civilă, instanța de fond i-a solicitat și efectuarea unor completări pentru neîndeplinirea cerințelor art.194 Cod procedură civilă.
Tribunalul a reținut că adresa a fost primită de contestatoare la data de 31.01.2014, iar prin cererea înregistrată la 07.02.2014 a efectuat numai completările în raport de dispozițiile procedurale, însă nu a făcut dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii printr-un certificat de informare eliberat de mediator, anterior introducerii acțiunii și nici în termenul de 10 zile stabilit, respectiv până la 11.02.2014.
S-a mai arătat că, potrivit art.2 alin.12 din Legea nr.192/2006 „instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a) - f), deci inclusiv în litigiile izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.”
În consecință, față de această situație, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea F. E. care a susținut că instanța de fond în mod eronat a apreciat ca în cauza sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 2 din Legea nr. 192/2006, pe considerentul că nu s-a făcut dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii.
În opinia apelantei, aceasta soluție este nelegala, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 193 din Codul de procedura civila, "sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."
Potrivit dispozițiilor art. 2 al. 13 din Legea nr. 192/2006 "efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atesta în scris."
Ca atare, apreciază apelanta, acest demers este unul formal, lipsit de substanța și de utilitatea în vederea căreia a fost instituita aceasta procedura, devenind o simpla metoda formalista, ce nu se poate plia pe întreaga paleta de litigii aflate pe rolul instanțelor, astfel încât, instanța în mod greșit a respins acțiunea ca fiind inadmisibila, normele care guvernează procedura civila fiind norme generale, iar dispozițiile actului normativ care reglementează legea medierii sunt norme speciale derogatorii de la dreptul comun.
Învederează apelanta că a formulat plângere prealabilă la organul emitent, înregistrata sub nr. 823 din 10.01.2014, iar acțiunea a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului B., la data de 29.01.2014.
Conform alin. 2 al art. 193 din Codul de procedura civila se menționează în mod expres faptul ca "neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decât de către parat prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii".Prin urmare, analizând dispozițiile menționate anterior, singura concluzie care se desprinde este aceea ca excepția inadmisibilității se poate invoca numai de către pârât, într-un anumit termen, și nicidecum, din oficiu către instanță.
A mai precizat apelanta că în art. 193 alin. 3 din Codul de procedura civila, se stipulează că instanța poate invoca din oficiu neîndeplinirea procedurii prealabile, dar numai în cazul dezbaterii procedurii succesorale, nu și în alte situații.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 8 din Codul de procedura civila, în procesul civil, părților le este garantata exercitarea drepturilor procesuale în mod egal și fără discriminări, or, daca procesul se desfășoară în asemenea condiții (care sunt de natura să plaseze o parte ., discriminatorie în raport cu cealaltă parte) procesul civil nu mai este echitabil.
În final, apelanta solicită să se aibă în vedere la soluționarea căii de atac și răspunsul intimatei Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G. referitor la invitația de mediere, din care rezulta că informarea în privința actelor administrative este inadmisibila, iar medierea este facultativa.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
La termenul de judecată din data de 3 septembrie 2014 Curtea a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților și faptul că niciuna dintre acestea în faza procesuală a apelului nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 20.04.2015.
În ședința publică din data de 27 mai 2015, Curtea din oficiu, a invocat, în baza art. 416 și 420 din Noul Cod de procedură civilă, excepția perimării apelului, pe care, potrivit dispozițiilor art. 247 și 248 N.C.P.C. o va analiza cu prioritate.
Judecata prezentei cauze a fost suspendată la data de 3 septembrie 2015 potrivit dispozițiilor art. 411 alin.1 pct. 2 N.C.P.C., întrucât părțile nu s-au prezentat în instanță și nici nu au solicitat judecarea în lipsă în faza procesuală a apelului, iar de la această dată până în prezent cauza nu a mai fost repusă pe rol, dosarul rămânând în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni.
În conformitate cu dispozițiile art. 416 N.C.P.C. orice cerere de chemare în judecată și cale de atac se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 6 luni, iar potrivit art. 420 N.C.P.C. perimarea se poate constata și din oficiu.
Prin urmare perimarea este o sancțiune procedurală care constă în stingerea procesului în faza în care se găsește și care este dedusă din faptul nestăruinței părții vreme îndelungată în proces.
Având în vedere că de la data de 3 septembrie 2015 și până în prezent dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni și că, în speță, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, în condițiile art.417 și 418 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art. 416 din Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care, în baza art.420 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va admite excepția perimării invocată din oficiu și va constata perimarea de drept a apelului declarat de
contestatoarea F. E., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Finanțelor Publice a Județului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării, invocată de instanță din oficiu.
Constată perimat apelul declarat de contestatoarea F. E., domiciliată în B., ., nr. 6, județ B. împotriva sentinței civile nr. 247 pronunțată la 3 martie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B.U, cu sediul în B., ., jud. B..
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Recursul se va depune la Curtea de Apel Ploiești.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. G. C. M. M.
Fiind în concediu de odihnă
semnează Președintele Instanței
Grefier,
G. C.
Red./Tehnored.G.C.
4 ex./02.06.2015
j.f. A. M. D.
d.f._ Tribunalul B.
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 6/2015. Curtea... → |
|---|
