Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 7246/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 6
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Președinte - V.-A. P.
Judecător - C. - P. B.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intimatul . URBANĂ PLOIEȘTI SRL, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1942/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul D. F., domiciliat în Ploiești, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-intimată reprezentată de consilier juridic O. L.-I. potrivit delegației nr.455/12.01.2015 depuse la dosar și intimatul-contestator reprezentat de avocat N. F. din cadrul Baroului Prahova, conform împuternicirii avocațiale ., nr._ din data de 12.01.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței, părțile pe rând având cuvântul prin consilier juridic, respectiv avocat, arată că nu mai au cereri de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația acestora și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată acordând cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic O. L.-I., având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr. 366/12.08.2013, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a intimatului, conform motivelor expuse pe larg în cererea de apel.
Avocat N. F., având cuvântul pentru intimatul-contestator, solicită respingerea apelului, singurul reproș făcut intimatului fiind acela că nu a anunțat conducerea când a recuperat din albia râului D. crengile respective folosind o coardă elastică și nu un dispozitiv special.Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul D. F. a formulat, în contradictoriu cu intimata . Urbană SRL Ploiești, contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. 366/12.08.2013, emisă de intimată, prin care a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioada de o lună, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea acestei decizii ca nelegală și netemeinică.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că la data de 16.06.2013, în calitate de coordonator echipă tăieri arbori, a executat pe malul râului D., pe raza municipiului Ploiești, tăieri de arbori, iar în toată perioada în care s-a executat această operațiune, nu s-au întâmplat evenimente deosebite față de rutina normală în desfășurarea acestor activități.
A învederat contestatorul că în timpul în care se efectuau aceste lucrări de doborâri arbori, a luat toate măsurile ce se impuneau pentru evitarea oricăror incidente negative, lucru confirmat de faptul că nu s-au înregistrat evenimente. Contestatorul a susținut că nu poate fi tras la răspundere pentru fapte sau împrejurări pentru care, potrivit competențelor, nu este chemat să răspundă.
Astfel, contestatorul a arătat că nu poate fi răspunzător de faptul că salariatul intimatei, D. C., care nu era în subordinea sa directă, nu avea salopetă, deoarece conducătorii dumnealui nu au aprobat să-i fie furnizat acest echipament, cel care îi fusese dat fiind de nefolosit, fiind utilizat din 2011 încontinuu. Totodată, salariatul P. A. C. avea aptitudinile și cunoștințele necesare să execute activități la înălțime, existând acordul conducerii societății în găsirea și pregătirea în vederea calificării de angajați apți să execute astfel de lucrări, salariatul P. A. C. obținând atestatul, fiind încadrat în prezent în funcția de fasonator mecanic.De altfel, potrivit funcției în care era încadrat la momentul executării lucrărilor, acesta putea să execute operațiunile de tăieri și corecție arbori la max. 7 m. înălțime de la sol.
Și în ceea ce-l privește pe salariatul T. E., tractorist, contestatorul a arătat că nu înțelege ce i se impută, susținerile membrilor comisiei fiind în afara realității.
Referitor la faptul că nu ar fi luat măsurile de delimitare a perimetrului de lucru și că nu ar fi respectat prevederile privind semnalizarea rutieră prevăzute de OUG 195/2002, contestatorul a învederat că și aceste susțineri sunt nefondate, fiind luate toate măsurile necesare, de vreme ce nu s-a petrecut vreun incident.
În drept, contestatorul a invocat disp. art. 266 și urm. din Codul muncii.
La data de 29.11.2013, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, excepție pe care a renunțat să o mai susțină, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A învederat intimata că susținerile contestatorului sunt neîntemeiate, întrucât la data de 19.06.2013, d-nul. I. M. - inspector în domeniul sănătății și securității în muncă, coordonator al Comp. SSM, SU, Mediu, împreună cu d-nul. C. Ș. - cadru tehnic PSI în cadrul aceluiași compartiment, au efectuat un control privind obligația respectării atribuțiilor și instrucțiunilor de securitate și sănătate în muncă și apărarea împotriva incendiilor de către lucrătorii din cadrul echipei Tăieri Arbori, care desfășurau activitățile programate de tăieri arbori pe malul pârâului Dimbu, coordonați de către contestator.
În urma acestui control, s-au constatat o . neconformităti, astfel: salariatul P. A. C.-îngrijitor spații verzi, executa operații de tăieri arbori, la înălțime, cu motounelte (drujba), deși nu avea calificarea necesară de fasonator mecanic; salariatul D. C. nu purta echipament individual de protecție; nu s-au respectat prevederile privind semnalizarea rutieră prevăzută in OUG nr. 195/2002, referitoare la delimitarea zonei de lucru atunci când se executau lucrări pe partea carosabilă a drumului public; Echipa Tăieri Arbori și salariatul T. E., având funcția de tractorist, au efectuat operațiunea de scoatere a trunchiului de copac, căzut în albia pârâului Dimbu, acesta fiind legat cu coarda statică de remorca tractorului.În urma blocării trunchiului de copac căzut în vegetația din albia pârâului Dimbu, a rezultat smulgerea corzii din cârligul de care a fost prins de remorca tractorului, existând pericolul de accidentare a personalului echipei de lucru. În urma constatării acestor neconformități, s-a procedat la întocmirea Raportului de activitate nr._/15.07.2013.
A precizat intimata că așa cum rezultă atât din motivarea deciziei, cât și din nota explicativă pe care contestatorul a dat-o la data de 25.07.2013 cu ocazia cercetării disciplinare, contestatorul a recunoscut abaterea disciplinară, arătând motivele pentru care a săvârșit-o. În acest sens, contestatorul a declarat că salariatul P. A. a lucrat la înălțime, dar cu acordul domnilor directori, fără însă a face dovada celor afirmate, acesta aflându-se în stagiu de pregătire, urmând a fi calificat. Contestatorul a justificat această situație prin faptul că nu putea fi trimis la cursul de calificare dacă nu avea stagiu de practică efectuat, însă din Certificatul de specializare al d-lui. P. A., emis de către . București, reiese faptul că acesta a desfășurat cursul de specializare în condițiile de lucru ale PFA P. A. și nu la ., așa cum afirmă contestatorul, atestatul fiind obținut la data de 16.07.2013.Mai mult decât atât, salariatul P. F., având funcția de îngrijitor spații verzi în cadrul Compartimentului Spații Verzi, a fost delegat de la C. Spații Verzi la C. Sere și Pepiniere - echipa Tăieri Arbori. Conform fișei de post semnată, acesta „efectuează tăieri, corecție puieți arbori > și <7m. înălțime="" de="" la="">
Cu privire la salariatul D. C., acesta nu purta echipament de protecție, deși a primit echipament de lucru încă din anul 2011, salariatul respectiv fiind în subordinea directă a contestatorului, astfel cum rezultă din decizia nr.223/13.05.2013.
În ceea ce îl privește pe salariatul T. E., având funcția de tractorist, acesta a declarat că în data de 19.06.2013 și-a desfășurat activitatea în cadrul echipei coordonate de d-nul. D. F., iar în urma doborârii unor plopi, o parte din crengi au căzut în albia pârâului Dimbu și pentru a putea debarasa zona, au fost nevoiți să folosească o cordelină pentru a le putea trage. Din nota explicativă dată de contestator, reiese că acesta a considerat că semnalizarea rutieră a fost efectuată corect, motivat de faptul că nu s-a produs niciun incident în trafic. Acesta a mai precizat faptul că la momentul respectiv nu a existat o altă opțiune pentru tractarea crăcilor căzute în albia pârâului Dimbu, dar nu a existat niciun moment vreun pericol de accidentare, întrucât toți muncitorii stăteau la distanță.
Conform prevederilor fișei postului semnată de contestator, acesta are ca atribuții: „coordonarea activității de tăiere fragmentată definitivă sau parțială a arborilor”, „verificarea respectării de către personalul subordonat a normelor SSM, SU, a Regulamentului Intern și Regulamentului de Organizare și Funcționare; instruirea muncitorilor, înștiințarea șefului ierarhic despre orice neregulă, defecțiune sau altă situație de natură să constituie un pericol la locul de muncă”.
Prin nerespectarea normelor de securitate și sănătate a muncii, respectiv neaducerea la cunoștința șefilor ierarhici superiori a oricăror nereguli sau abateri de la legislație sau de la normele de securitate și sănătate a muncii și nesemnalarea oricărui pericol de accidentare, intimata a apreciat că salariatul D. F. a încălcat în mod conștient și cu vinovăție ordinea și disciplina muncii, obligațiile și îndatoririle prevăzute în fișa postului, în Regulamentul intern al societății și in contractul individual de muncă, punând în pericol sănătatea și integritatea fizică a salariaților din subordine, nerespectând normele de sănătate și securitate în muncă.
Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri, interogatoriul contestatorului luat la cererea intimatei și martori, prin sentința civilă nr. 1942/08.09.2014, Tribunalul Prahova a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 366/12.08.2013, obligând intimata la restituirea către contestator a sumelor reținute în baza deciziei nr. 366/12.08.2013.
Prin aceeași sentință s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că petentul D. F. este angajatul societății intimate în funcția de îngrijitor spații verzi, iar prin decizia nr.366/12.08.2013 s-a dispus,în temeiul disp. art. 248 alin.1 lit.c din Codul muncii, reducerea salariului de bază al contestatorului cu 10% pe 1 (una) lună.
S-a mai reținut că în cuprinsul deciziei contestate se menționează că sancțiunea este dispusă pentru faptul că au fost încălcate prevederile Regulamentului Intern privind obligativitatea îndeplinirii atribuțiilor înscrise în Fișa postului, obligativitatea respectării disciplinei muncii, a măsurilor de securitate și sănătate în muncă, obligativitatea aducerii la cunoștința șefilor ierarhici a neregulilor/abaterilor de la legislația protecției muncii.
A arătat tribunalul că răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care o persoană încadrată în muncă într-o unitate sau într-o instituție săvârșește, cu vinovăție, o abatere de la obligațiile de serviciu, inclusiv de la normele de comportare.
Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Dispozițiile art.247 alin.1 din Codul muncii, prevăd că: „(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constata că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară”.
Abaterea disciplinară este definită în alin.2 al aceluiași articol din Cod: „(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici”.
Răspunderea disciplinară este de natură contractuală. Această răspundere are caracter intuituu personae, fiind imposibilă o răspundere disciplinară pentru fapta altuia. Ea exercită o funcție sancționatorie, preventivă și educativă.
Față de cele expuse și de dispozițiile legale sus-citate, sub aspectul legalității măsurii sancționării disciplinare, tribunalul a reținut că decizia este legală, întrucât aceasta întrunește cerințele referitoare la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 251 din Codul muncii, cât și cerințele de fond și de formă, prevăzute de dispozițiile, de asemenea, imperative, ale art. 252 din Codul muncii.
Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a reținut că decizia de sancționare disciplinară a fost emisă de către intimată ca urmare a săvârșirii, de către salariat, a unor abateri, însă acestea nu sunt de natură a perturba în mod serios activitatea angajatorului.
Abaterea săvârșită de salariat constă în fapta acestuia, săvârșită la data 19.06.2013, de a coordona echipa de Tăieri Arbori, din componența căreia făceau parte un salariat care executa operații de tăieri arbori la înălțime fără a avea calificarea necesară și un salariat care nu purta echipament individual de protecție. Totodată, nu s-a semnalizat rutier delimitarea zonei de lucru, iar în procesul de scoatere a arborilor căzuți în albia pârâului unde se executau lucrările, s-a folosit necorespunzător coarda statică.
Tribunalul a apreciat că în speță, nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare.
Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă - fapta, obiectul abaterii disciplinare - s-a arătat că aceasta nu a fost dovedită, în mod indubitabil, de angajator, căruia, în temeiul dispozițiilor art.272, îi revine sarcina probei.
Obiectul abaterii disciplinare este reprezentat de valoarea socială lezată (perturbarea serioasă a activității angajatorului), ca urmare a încălcării disciplinei la locul de muncă, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor curente de serviciu, de unde rezultă caracterul ilicit al faptei salariatului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător, precum și gradul mare de periculozitate socială a abaterii disciplinare, în speță nefăcându-se dovada răsfrângerii negative a faptei asupra relațiilor de muncă
Ca urmare, s-a conchis că nu este vorba despre încălcarea, cu vinovăție, de către salariat, a atribuțiilor sale obișnuite de serviciu, respectiv de încălcarea Regulamentului intern, aspect în raport de care tribunalul a constatat că nu este întrunită latura subiectivă a răspunderii disciplinare.
Instanța a apreciat că lipsa unui echipament corespunzător de protecție sau a unor echipamente adecvate/dispozitive de prindere verificate și omologate (altele decât coarda statică) nu pot fi reținute în sarcina contestatorului, echipa coordonată de acesta efectuând lucrările aferente sarcinilor de serviciu cu echipamentele de inventar puse la dispoziție de angajator. Privitor la nerespectarea prevederilor legale vizând semnalizarea rutieră în sensul delimitării zonei de lucru la executarea de lucrări pe partea carosabilă, instanța a reținut faptul că intimata nu a făcut dovada existenței și nerespectării vreunor proceduri de lucru în aceste situații, ținând cont și de faptul că la nivelul angajatorului există implementat Sistem de Management al Calității, iar din Fișa Postului contestatorului reiese faptul că acesta are sarcina solicitării sprijinului organelor de ordine numai în caz de necesitate. Totodată, instanța a reținut și faptul că salariatul care executa operații de tăiere de arbori la înălțime avea acordul directorilor intimatei în executarea acestor activități, acesta obținând și calificarea necesară.
Astfel, tribunalul a avut în vedere criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare, care sunt expres prevăzute de dispozițiile art. 250 din Codul muncii, potrivit cărora: „Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.”
Din textul de lege citat, a arătat prima instanță, rezultă că individualizarea sancțiunii se face atât în raport de circumstanțele reale (împrejurările obiective în care s-a săvârșit fapta), cât și de cele personale (împrejurările subiective, care au legătură cu salariatul), circumstanțe ce nu au fost avute în vedere în mod corect de către angajator.
Având în vedere cele de mai sus, textele de lege invocate, tribunalul a admis contestația în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel intimata . Urbană Ploiești SRL, criticând sentința ca nelegală și netemeinică. Susține apelanta că prin nota explicativă pe care contestatorul-intimat a dat-o la data de 25.07.2013 cu ocazia cercetării disciplinare, acesta și-a recunoscut abaterile disciplinare, arătând motivele pentru care au fost săvârșite. Prin urmare, arată apelanta că nu înțelege despre ce „dovezi” se face vorbire în motivarea sentinței apelate. Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei sunt menționate cele arătate de către contestator în nota explicativă, precum și motivele pentru care angajatorul a apreciat gravitatea faptelor acestuia, chiar dacă acesta le-a recunoscut.
În acest sens, se susține că intimatul-contestator D. F. a arătat că salariatul „P. A. lucra la înălțime deși nu era calificat”, a recunoscut faptul că salariatul „D. C. nu purta echipament de lucru, întrucât 1-a primit la angajare în anul 2011”, precum și că „semnalizarea rutieră a fost efectuată corect, dovadă că nu a existat niciun incident” . Or, aceasta declarație a contestatorului dată la momentul efectuării cercetării disciplinare, arată apelanta, constituie o recunoaștere a abaterii disciplinare, și nu o apărare.
Precizează apelanta că din data de 22.11.2012, intimatul a fost numit, de către conducerea societății, coordonator echipă cu atribuții de planificare, organizare și coordonare a unei echipe ce execută doborâri și corecție arbori, conform art. 40 alin. 1, lit. a, b, c. Astfel că, în calitatea sa de coordonator, acesta avea obligația de a efectua toate demersurile necesare asigurării echipamentului de protecție pentru echipa pe care o coordona.
Consideră apelanta că în mod eronat a apreciat instanța de fond că semnalizarea rutieră în sensul delimitării zonei de lucru la executarea de lucrări pe partea carosabilă putea fi efectuată în baza unei proceduri de lucru întrucât, conform prevederilor legale - OUG nr. 195/2002, orice lucrare sau obstacol aflat pe partea carosabilă trebuie semnalizat corespunzător, astfel încât traficul să nu fie perturbat.
În ceea ce privește „netemeinicia” deciziei nr. 366/12.08.2013, reținută de instanța de fond motivat de faptul că abaterile disciplinare săvârșite și recunoscute de către intimat nu au perturbat în mod serios activitatea angajatorului, se susține că nu era necesară producerea unui accident de muncă pentru ca decizia luată de apelantă să fie temeinică.
Cu privire la răspunderea disciplinară reținută de instanța de fond, prin care se apreciază că este imposibilă răspunderea disciplinară pentru fapta altuia, apelanta arată faptul că intimatul-contestator a fost desemnat Coordonator Echipă și prin urmare, exercita controlul asupra activității personalului din cadrul echipei, precum și asupra disciplinei în muncă, a respectării normelor SSM, SU, Mediu, conform pct. 6.3 din Fișa postului, semnată de către intimat. Totodată, acesta are competența (autoritate) de a organiza, coordona și controla echipa de muncitori și de a decide asupra aspectelor fluxului tehnologic.
Față de gravitatea abaterilor disciplinare în raport de funcția pe care o ocupa contestatorul-intimat, se arată că angajatorul a emis decizia în prezent contestată, în temeiul textelor de lege menționate în cuprinsul deciziei și pentru toate motivele arătate, solicitându-se admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației formulate de intimat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr. 366/12.08.2013 prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a intimatului cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 1 lună.
Intimatul-contestator D. F. nu a formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat în cauză.
Reprezentat fiind în instanță la termenul de judecată din data de 12.01.2015, prin apărător ales, intimatul-contestator D. F. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Conform art.247 alin.2 din Codul muncii republicat, abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În cauza de față, prin decizia nr. 366/12.08.2013 emisă de apelanta-intimată, contestatorul D. F. a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10%, pe o durată de o lună, aferent lunii septembrie 201, conform art.248 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat,.
S-a reținut în cuprinsul dispoziției sus-menționate că prin nerespectarea normelor de securitate și sănătate a muncii, respectiv neaducerea la cunoștința șefilor ierarhici superiori a oricăror nereguli sau abateri de la legislație sau de la normele de securitate și sănătate a muncii și nesemnalarea oricărui pericol de accidentare, contestatorul a încălcat în mod conștient și cu vinovăție ordinea și disciplina muncii, obligațiile și îndatoririle prevăzute în fișa postului, în Regulamentul intern al societății și în contractul individual de muncă.
Contrar susținerilor apelantei, intimatul-contestator nu a recunoscut prin nota explicativă pe care a dat-o la data de 25.07.2013 săvârșirea vreunei abateri disciplinare, formulând o . apărări cu privire la faptele ce i s-au imputat.
În legătură cu fapta salariatului D. C., care nu a purtat echipament de protecție, intimatul-contestator a arătat în cuprinsul notei explicative că echipamentul acestuia era primit din anul 2011, de atunci nemaiprimind echipament de lucru, susținerea salariatului D. C. fiind - astfel cum rezultă din cuprinsul anexei nr.3 la raportul de activitate nr._/15.07.2013 întocmit de Comisia de disciplină ( filele 24-27 dosar fond) - aceea că nu a purtat echipament individual de protecție întrucât era uzat.
Se impune a se preciza că prin referatul sus-menționat, întocmit de Comisia de disciplină, aceasta a propus, în cazul salariatului D. C., acordarea unei mustrări verbale acestui salariat pe motiv că aspectele sesizate în raportul de activitate nu fac obiectul aplicării unei sancțiuni disciplinare conform Codului muncii republicat, context în care, în mod evident, intimatul-contestator, în calitate de coordonator de echipă, nu putea fi sancționat disciplinar pentru săvârșirea vreunei abateri disciplinare de către salariatul din subordinea acestuia, câtă vreme, însuși salariatul respectiv nu a fost sancționat disciplinar de către societatea intimată pe motiv că nu a purtat echipament individual de protecție în ziua de 19.06.2013.
Cu privire la salariatul P. A. C., despre care s-a susținut că executa operații de tăieri arbori la înălțime, cu motounelte (drujba) deși nu avea calificarea necesară de fasonator mecanic, rezultă tot din cuprinsul anexei nr.3 la raportul de activitate nr._/15.07.2013 întocmit de Comisia de disciplină, depus la dosarul de fond, că acest salariat a declarat că la data respectivă se afla în stadiu de pregătire, sub supravegherea intimatului-contestator D. F., având aprobarea domnilor directori pentru instruirea sa în lucrări de tăieri și toaletări, iar fără această pregătire nu putea fi calificat.S-a consemnat în cuprinsul aceleiași anexe la raportul de activitate nr._/15.07.2013, că potrivit certificatului de specializare emis de . București, se atestă specializarea salariatului P. A. C. în domeniul lucrului la înălțime și alpinismului utilitar, ca urmare a absolvirii cursului desfășurat în perioada 08.- 16.07.2013, iar în baza acestui certificat, începând cu data de 01.08.2013, acest salariat este numit în funcția de fasonator mecanic, conform deciziei nr.320 din data de 19.07.2013.
S-a reținut de către Comisia de disciplină că salariatul P. A. C. a respectat prevederile Regulamentului Intern al societății, Comisia propunând nesancționarea disciplinară a acestui salariat, care nu a fost sancționat disciplinar pentru considerentele mai sus expuse.
Or, de vreme ce în contextul dat, mai sus arătat, societatea apelantă nu l-a sancționat disciplinar pe salariatul P. A. C., cu privire la care s-a reținut că ar fi executat tăieri de arbori la înălțime fără a avea calificarea necesară, de fasonator mecanic, apreciind că acest salariat a respectat prevederile Regulamentului Intern al societății, apare în mod evident, ca nejustificată, măsura sancționării intimatului-contestator D. F. - care a coordonat echipa de tăieri arbori din care a făcut parte și P. A. C. - pe motiv că acest salariat nu avea calificarea necesară pentru tăierea arborilor la înălțime, de fasonator mecanic.
Referitor la salariatul T. E., tractorist, ce a făcut parte din echipa coordonată de intimatul-contestator în data de 19.06.2013, se reține, astfel cum rezultă tot din anexa 3 la raportul de activitate nr._/15.07.2013 întocmit de Comisia de disciplină, că acest salariat a declarat că o parte din crengile copacilor doborâți au căzut în albia pârâului D., iar pentru a debarasa zona, au fost nevoiți să folosească o cordelină pentru a le putea trage.În cuprinsul raportului de activitate nr._/15.07.2013 s-a consemnat că în urma blocării unui trunchi de copac în vegetația din albia pârâului D., a rezultat smulgerea corzii din cârligul de care a fost prinsă de remorca tractorului, existând pericolul de accidentare a personalului echipei de lucru.
Comisia de disciplină a constatat că salariatul T. E. a respectat prevederile Regulamentului Intern al societății și a propus nesancționarea disciplinară a acestui salariat.
Cu privire la operațiunea respectivă, în cuprinsul notei explicative pe care a dat-o, intimatul-contestator a arătat că la momentul respectiv nu a existat o altă opțiune pentru tractarea crăcilor căzute în albia pârâului D., dar nu a existat niciun moment vreun pericol de accidentare, întrucât toți muncitorii stăteau la distanță, iar în ziua următoare, intimatul-contestator a întocmit un referat pentru achiziționarea unei șufe pentru situații similare, fără a fi adusă până la data la care a fost dată nota explicativă de către contestator - 25.07.2013.
În legătură cu semnalizarea rutieră, intimatul-contestator a arătat în nota explicativă pe care a dat-o la data de 25.07.2013, că semnalizarea a fost efectuată corect, dovadă că nu a existat niciun incident.
Astfel cum corect a reținut și prima instanță, lipsa unui echipament corespunzător de protecție sau a unor echipamente adecvate/dispozitive de prindere verificate și omologate (altele decât coarda statică) nu pot fi reținute în sarcina contestatorului, echipa coordonată de acesta efectuând lucrările aferente sarcinilor de serviciu cu echipamentele de inventar puse la dispoziție de angajator.
Referitor la nerespectarea prevederilor legale vizând semnalizarea rutieră în sensul delimitării zonei de lucru la executarea de lucrări pe partea carosabilă a drumului public, intimata nu a făcut dovada existenței și nerespectării vreunor proceduri de lucru în aceste situații, intimatul-contestator arătând că semnalizarea s-a realizat corect, că au fost luate măsurile necesare, nepetrecându-se niciun incident.
Apelanta a arătat în apel că potrivit OUG nr. 195/2002, orice lucrare sau obstacol aflat pe partea carosabilă trebuie semnalizate corespunzător, astfel încât traficul să nu fie perturbat, nefăcându-se însă dovada vreunei perturbări a traficului care să se fi datorat nesemnalizării corespunzătoare.
Este adevărat că de principiu, pentru atragerea răspunderii disciplinare, nu este necesară producerea vreunui accident de muncă, însă raportat la considerentele mai sus arătate, nu se poate reține că intimatul-contestator ar fi săvârșit vreo abatere disciplinară, așa cum este definită de art.247 alin.2 din Codul muncii republicat, astfel încât, soluția primei instanțe, prin care s-a admis contestația în sensul celor statuate prin dispozitivul sentinței, apare ca fiind corectă.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește apelul ca nefondat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, aplicabil speței, îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Urmează, de asemenea, a se lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul . URBANĂ PLOIEȘTI SRL, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1942/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul D. F., domiciliat în Ploiești, ., . 1, județul Prahova.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-A. P. C.-P. B.
Grefier,
M. F.
Red.VAP
Tehnored.MF
4ex./28.01.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. D. G.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 840/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 819/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
