Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 609/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 609/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 609
Ședința publică din data de 30 aprilie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecători - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - ORAȘUL FIENI – prin Primar, cu sediul în Fieni, ., nr. 67, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1422/26 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Bulevardul Regele C. I, nr. 62, județul Dâmbovița și cu pârâtul L. T. „A. RAINU”, cu sediul în Fieni, ., județul Dâmbovița
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Orașul Fieni, intimatul-reclamant S. L. Învățământ Dâmbovița și intimatul-pârât L. T. „A. Rainu” Fieni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială – Orașul Fieni a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de apel (fila 7 dosar).
De asemenea, se învederează că intimatul-reclamant S. L. Învățământ Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr. 3879/25 februarie 2015, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
La rândul său, intimatul-pârât L. T. „A. Rainu” Fieni a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr. 3427/19 februarie 2015, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală și judecarea cauzei în lipsă (fila 20 dosar).
În dimineața ședinței de judecată, apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Orașul Fieni a depus la dosar note scrise, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrate sub nr._/29 aprilie 2015, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că, atât apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială – Orașul Fieni, în cuprinsul motivelor de apel (fila 7 dosar), cât și intimatul-pârât L. T. „A. Rainu” Fieni, în cuprinsul întâmpinării (fila 20 dosar), au solicitat în mod expres judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, act normativ incident speței în raport de data inițierii litigiului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 04.08.2014, sub număr de dosar_, reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița a solicitat în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Fieni și L. T. A. Rainu, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la decontarea cheltuielilor de transport pentru personalul didactic navetist, potrivit tabelului anexat cererii de chemare în judecată pentru perioada martie 2011 - iulie 2013, actualizate în funcție de rata inflației, până la momentul plății efective .
Motivând cererea, reclamantul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 7 din Legea educației naționale nr. 1/2011 în România învățământul constituie prioritate națională, iar conform prevederilor art. 1 din Instrucțiunea M.E.C.T.S. nr. 2/2011, privind decontarea navetei cadrelor didactice: „Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă si de la locul de muncă în localitatea de reședință, că în cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. In cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun, iar atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv”.
A învederat reclamantul că în prezent, membrii de sindicat menționați în tabelul anexat acțiunii, deși se încadrează în prevederile art. 1 din Instrucțiunea M.E.C.T.S. nr. 2/2011, nu beneficiază sau, după caz, nu mai beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport.
S-a precizat că în tabelele anexate cererii de chemare în judecată este menționată situația concretă a perioadei pentru care se solicită decontarea cheltuielilor de transport pentru fiecare persoană îndreptățită și că personalul didactic, membri ai sindicatului și semnatari ai tabelului anexat cererii de chemare în judecată, îndeplinesc condițiile art. 105 alin. 2 lit. f, art. 276 si art. 304 alin. 14 din Legea educației naționale nr. 1/2011, respectiv ale art. 1 din Instrucțiunea M.E.C.T.S. nr. 2/2011, fiind îndreptățit la decontarea cheltuielilor de transport.
S-a învederat că în practica instanțelor judecătorești acțiunile personalului didactic având ca obiect decontarea cheltuielilor de transport au fost admise.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192, 193 alin. 1, 194 - 195, art. 254 - 255, art. 260, art. 355 Cod procedură civilă, ale art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, ale 105 alin. 2 lit. f, art. 276 și art. 304 alin. 14 din Legea educației naționale nr. 1/2011, coroborate cu art. 1 din Instrucțiunea M.E.C.T.S. nr. 2/2011.
Pârâta U. Fieni a formulat, conform disp. art. 205 din noul Cod de procedură civilă, întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală.
A arătat pârâta că reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, act normativ care nu mai produce efecte juridice, fiind abrogat în totalitate de articolul 361 alin. 2 din Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011 a educației naționale.
Referitor la dispozițiile art. 1 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011, pârâta U. Fieni a arătat că textul de lege impune obligația cadrelor didactice care îsi desfășoară activitatea in unitățile de învățământ situate pe raza orașului Fieni să facă autorității publice locale solicitări scrise în acest sens, fie în mod individual, fie în mod colectiv, fapt pe care membrii de sindicat ai reclamantului nu l-au solicitat în mod oficial și nici nu l-au dovedit până în, prin mijloace de proba pertinente și concludente.
A mai arătat pârâta că legislația în vigoare prevede acordarea acestor drepturi bănești cadrelor didactice navetiste din sume alocate de la bugetele locale, în măsura în care aceste cheltuieli au fost prevăzute la începutul anului în bugetul de venituri și cheltuieli al autorității publice locale și în măsura în care există posibilități financiare de decontare a cheltuielilor de transport din veniturile realizate la nivel local.
În prezent, a învederat pârâta, bugetul local al orașului Fieni nu dispune de venituri suficiente pentru a putea acorda decontarea cheltuielilor de transport pentru personalul didactic navetist, acesta fiind motivul pentru care aceste cheltuieli nu au fost prevăzute și aprobate.
Pârâta a mai susținut că personalul didactic navetist care solicita decontarea cheltuielilor de transport nu face parte din organigrama Primăriei orașului Fieni, neavând calitatea de salariați ai instituției pârâte, motiv pentru care nu sunt stabilite niciun fel de raporturi juridice de muncă între personalul didactic navetist și autoritatea publica locală, în baza cărora aceasta să poată fi obligată, chiar și de către o instanță de judecată, să deconteze aceste cheltuieli de transport din venituri proprii ale bugetului local.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
La data de 26 noiembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 1422, prin care a admis cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul L. T. „A. Rainu” să calculeze, iar pârâta U. Fieni să deconteze, pe baza cererilor depuse, cheltuielile de transport cuvenite corespunzător activității desfășurate, pentru personalul didactic navetist, membrii de sindicat, aferente perioadei martie 2011- iulie 2013.
S-a dispus ca sumele datorate să se actualizeze în raport de rata inflației.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții, în temeiul art. 276 din Legea nr. 1/2011, au solicitat obligarea pârâților la decontarea cheltuielilor de transport pentru personalul didactic, pe perioada martie 2011-iulie 2013, actualizată în funcție de rata inflației.
Din examinarea dispozițiilor art. 276 din Legea nr. 1/2011, tribunalul a constatat că personalului didactic din unitãțile de învãțãmânt, care nu dispune de locuințã în
localitatea unde își are postul, i se deconteazã cheltuielile de transport, iar potrivit prevederilor art. 1 din Instrucțiunile MECTS nr. 2/2011, „Personalului didactic din unitãțile de învãțãmânt de stat, care nu dispune de locuințã și cãruia nu i se poate oferi o locuințã corespunzãtoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședințã la locul de muncã și de la locul de muncã în localitatea de reședințã. În cazul în care nu existã mijloace de transport în comun între localitatea de reședințã și sediul unitãții de învãțãmânt, urmeazã a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzinã Premium la 100 km parcurși, dacã transportul se face cu autoturismul proprietate personalã. În cazul în care existã mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferã sã circule cu autoturismul proprietate personalã, urmeazã a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv”.
Decontarea sau plata echivalentã costurilor de transport, a arătat tribunalul, se va efectua de cãtre autoritãțile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorialã pe raza cãreia se aflã unitatea de învãțãmânt la care își desfãșoarã activitatea cadrul didactic, în urma solicitãrilor adresate autoritãților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii cãlãtoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecãrei luni de activitate a biletelor de cãlãtorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzãtoare a 7,5 l benzinã Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecãrei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învãțãmânt, care certificã efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personalã;
b) solicitarea contravalorii cãlãtoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzãtoare a 7,5 l benzinã Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigurã transportul cu autoturismul proprietate personalã, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unitãții de învãțãmânt.”
De asemenea, potrivit prevederilor art. 105 din Legea 1/2011 „(…)Finanțarea complementarã se asigurã din bugetele locale ale unitãților administrativ-teritoriale de care aparțin unitãțile de învãțãmânt preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adãugatã, pentru urmãtoarele categorii de cheltuieli: (…) f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii.”
Se constată astfel, a arătat tribunalul, că legea a stabilit cadrul de acordare a acestor drepturi, prima etapă fiind aceea de formulare a unei cereri către unitatea de învățământ prin care se solicită decontarea acestor cheltuieli, însoțită de documentele justificative care atestă realitatea transportului.
Verificând documentele depuse la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au depus documente doveditoare pentru decontarea cheltuielilor de transport aferente perioadei în discuție (pag. 16-22), documente înaintate de unitatea de învățământ la U. Fieni (fapt recunoscut prin răspunsul al interogatoriu de această pârâtă, pag. 292), însă nu au beneficiat de decontarea acestor cheltuieli, solicitările formulate rămânând fără rezultatul așteptat, răspunsurile din partea primăriei fiind în sensul că nu mai sunt fonduri pentru decontarea cheltuielilor de transport solicitate (pag. 30, 292).
În acest context, judecătorul fondului a apreciat ca fiind lipsită de temei apărarea pârâtei U. Fieni privind nedepunerea documentelor justificative pentru cheltuielile de transport solicitate de către reclamanți, precum și susținerea acesteia în sensul existenței unei obligații de depunere a documentelor justificative de către solicitanți, direct consiliului local. Potrivit prevederilor art.2 din Instrucțiunile MECTS nr. 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, a arătat tribunalul, consiliul de administrație al unitãții de învãțãmânt este cel care propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bãnești aferente personalului didactic care solicitã cheltuieli de deplasare, solicitare care, evident, trebuie însoțită de documente justificative.
Reținându-se respectarea de către reclamanți a procedurii legale pentru decontarea cheltuielilor de transport și având în vedere dispozițiile legale expuse în cuprinsul considerentelor, tribunalul a apreciat ca întemeiate pretențiile formulate de reclamant.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 215 din Legea nr. 62/2011, pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - ORAȘUL FIENI, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că dispozițiile art. 1 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011 (reiterate în cuprinsul cererii de apel) impun obligația cadrelor didactice care își desfășoară activitatea în unitățile de învățământ situate pe raza orașului Fieni să adreseze solicitări scrise autorității publice locale, fie în mod individual, fie în mod colectiv, fapt pe care acestea nu l-au realizat în mod oficial, temeinic motivat și nici nu l-au dovedit până în prezent, prin mijloace de probă pertinente și concludente.
A precizat apelanta că personalul didactic navetist, membru în sindicatul reclamant, nu a depus la Primăria orașului Fieni niciun fel de documente justificative și nici pontajele de prezență pentru toată perioada pentru care a solicitat decontarea cheltuielilor de transport.
De asemenea, a susținut apelanta, legislația în vigoare prevede că acordarea c/val acestor cheltuieli să se realizeze din sumele alocate de la bugetele locale, în măsura în care aceste cheltuieli au fost prevăzute la începutul anului în bugetul de venituri și cheltuieli al autorității publice locale.
În prezent, a arătat apelanta, bugetul local al orașului Fieni nu dispune de venituri suficiente pentru decontarea acestor cheltuieli, acesta fiind și motivul pentru care aceste cheltuieli nu au fost prevăzute și aprobate în buget.
A învederat apelanta că personalul didactic navetist, reclamant în speță, nu face parte din organigrama Primăriei orașului Fieni, neexistând niciun fel de raport juridic de muncă cu autoritatea publică locală pentru a putea fi obligată, chiar și de către o instanță de judecată, la decontarea acestor cheltuieli.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 din noul Cod de procedură civilă.
Intimatul S. L. Învățământ Dâmbovița a formulat întâmpinare, conform art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând, în esență, că în mod corect a fost admisă acțiunea, în raport de dispozițiile legale incidente și de actele existente la dosar, care dovedesc faptul că a înaintat apelantei documentele justificative privind cheltuielile de transport.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Motivul de apel nu subzistă în cauză, soluția Tribunalului Dâmbovița fiind dată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 1 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, invocate de către apelantă în criticile sale.
Conform acestor dispoziții, decontarea costurilor de transport aferente navetei personalului didactic care își desfășoară activitatea în unitățile de învățământ aflate pe
raza unei unități administrativ-teritoriale se suportă din bugetul local al acestei unități.
Curtea constată că susținerea apelantei, conform căreia membrii de sindicat ai intimatului-reclamant, nominalizați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, nu i-ar fi adresat solicitări în vederea decontării acestor cheltuieli este infirmată de probele administrate în dosarul de fond - înscrisurile aflate la filele 31-36 dosar fond vol. I, respectiv adresele nr. 1909/2013, 1264/2013, 2081/2013, 1414/2011, 2285/2013 și 1389/2013, reprezentând corespondența purtată pe această temă între părți, la care erau atașate și documentele justificative, și răspunsul apelantei la interogatoriu, aflat la fila 292 dosar fond vol.II, prin care aceasta recunoaște că i-au fost înaintate astfel de cereri din partea personalului didactic menționat.
Referitor la faptul invocat de către apelantă, că s-ar afla în imposibilitate de a deconta aceste cheltuieli întrucât, nedispunând de venituri suficiente, nu le-a inclus în bugetul de venituri și cheltuieli al localității, Curtea notează că, pe de o parte, o atare apărare nu este în măsură să înlăture dreptul personalului didactic, statuat de art. 1 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011, de a obține decontarea cheltuielilor de transport aferente navetei efectuate, iar pe de altă parte, aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neîndeplinirea unei obligații legale.
Raportat la dispoziția din instrucțiunea menționată, se constată că apelantei îi revenea obligația de a suporta aceste cheltuieli, chiar în absența unor raporturi juridice directe de muncă cu personalul didactic reprezentat în speță de intimatul-reclamant, considerente pentru care se va înlătura și critica formulată sub acest aspect de către apelanta U. oraș Fieni.
Totodată, Curtea constată că aprecierea formulată de către apelantă, conform căreia, în absența existenței unui raport juridic direct de muncă, cu membrii de sindicat reprezentați de intimatul-reclamant, nu poate fi obligată „nici măcar de o instanță de judecată la decontarea acestor cheltuieli”, reprezintă o atingere gravă adusă principiilor dreptului la justiție și securității raporturilor juridice consacrate de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât ar presupune că dreptul unui justițiabil de a se adresa instanței ar fi iluzoriu, atât timp cât ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă, cum este cea din speță, să rămână fără efect datorită refuzului unei autorități administrative de a se conforma dispozițiilor sale.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, Curtea va proceda, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâta U. oraș Fieni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - ORAȘUL FIENI – prin Primar, cu sediul în Fieni, ., nr. 67, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1422/26 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Bulevardul Regele C. I, nr. 62, județul Dâmbovița și cu pârâtul L. T. „A. RAINU”, cu sediul în Fieni, ., județul Dâmbovița .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Red. ACB
Tehnored.CC
5. ex./08.05.2015
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 618/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
