Anulare act. Sentința nr. 1356/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1356/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 3258/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1356
Ședința publică din 9 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. G. M. D.
La ordine judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul C. F., domiciliat în B., ., . . F. de S. B., cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat B. S. și A. M., lipsind apărătorul pârâtei.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul acțiunii, că procedura de citare este legal îndeplinită și că dosarul se află la primul termen de judecată.
Instanța constată că în cadrul procedurii preliminare pârâta a depus la dosar întâmpinare, însoțită de înscrisuri.
Ulterior, la data de 29 iulie 2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și completări la acțiune.
În temeiul art. 131 NCPC, instanța pune în discuție din oficiu competența de soluționare a cauzei.
Apărătorii reclamantului arată că instanța este competentă să soluționeze prezentul litigiu.
În temeiul art. 266 Codul muncii, instanța stabilește că îi revine competența de a judeca prezenta cauză.
În temeiul art. 227 NCPC instanța dă îndrumări pentru rezolvarea litigiului pe cale amiabilă.
Avocații reclamantului arată că nu este posibilă o astfel de rezolvare a litigiului.
Instanța încuviințează probele cu înscrisurile deja depuse la dosar.
Avocații reclamantului depun la dosar împuternicire avocațială și cerere semnată personal de reclamant prin care renunță la excepția prescrierii dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și pune în discuție excepție excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat B. S. și A. M. pentru reclamant solicită admiterea excepției consideră că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută fiind încălcate dispozițiile art.252 alin.2 lit.b și c din Codul muncii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocați. Arată că potrivit acestui text de lege, decizia trebuie să cuprindă prevederile din statutul personal, din regulamentul intern, din contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate precum și motivele care au stat la baza emiterii deciziei.
De asemenea, nu s-au trecut în decizie motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile. Consideră că decizia a fost emisă cu încălcarea tuturor acestor prevederi imperative prevăzute de lege.
Arată că deși reclamantul s-a prezentat la cercetarea disciplinară prealabilă la care a fost convocată și a răspuns la întrebările comisiei, a dat note explicative, cu toate acestea, în mod tendențios în cuprinsul deciziei s-a trecut că nu ar fi dat curs invitației de a fi prezent în fața Comisiei de etică și disciplină, lucru care nu este adevărat.
Astfel, condițiile de formă ale unei decizii de sancționare sunt în mod expres imperativ și limitativ prevăzute de lege nefiind permis angajatorului să treacă peste motivarea în drept a deciziei, cu indicarea corectă, clară a acelor articole, temeiuri din contractul individual, din regulamentul intern ce ar fi fost încălcate.
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 7 iunie 2013 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă, sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul C. F. în contradictoriu cu pârâta F. de S. B. prin care a solicitat să se dispună:
- nulitatea absolută a Deciziei nr.33/16.05.2013;
- în subsidiar, anularea Deciziei nr. 33/16.05.2013 ca nelegală și netemeinică;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, este angajat pe perioadă nedeterminată la F. de S. - B., din anul 1993, având o vechime neîntreruptă de 20 ani, perioadă în care a activat pe funcția de artist instrumentist vioară și nu a fost sancționat disciplinar niciodată.
În luna decembrie 2012 au apărut tensiuni între angajații Filarmonicii și managerul Filarmonicii datorită politicii personale pe care acesta a adoptat-o în exercitarea mandatului său, respectiv pentru luarea unor decizii fără consultarea și fără acceptul Consiliului de Administrație și al Consiliului Artistic. Or, aceste politici personale ale managerului au avut ca scop și finalitate cheltuirea nejustificată a fondurilor instituției în scop personal.
Pe fondul tensiunilor existente, managerul instituției nu ar fi acționat pentru aplanarea lor, ci a procedat la luarea unor decizii nejustificate, în mod unilateral, decizii de natură să împiedice desfășurarea normală a activității lor.
Tot mai mulți colegi ai săi, angajați ai Filarmonicii de S. și-au manifestat nemulțumirea față de modul în care managerul instituției a gestionat fondurile acesteia, fapt ce a fost făcut cunoscut și Primăriei B..
Iar la solicitările lor, Primăria B. a constituit comisii de control care au ajuns la concluzii diferite.
La data de 22 mai 2013 i s-a comunicat Decizia 33/16 mai 2013 prin care a fost sancționat disciplinar cu „Avertisment scris”.
Din cuprinsul deciziei a aflat că managerul instituției a reținut în sarcina sa faptul că la data de 19.03.2013 ar fi părăsit în mod nejustificat sala în timpul repetițiilor, la îndemnul domnului P. G. - concert maestru - că ar fi lipsit și la repetiția din data de 20.03.2013, și din acest motiv s-ar fi anulat concertul programat pentru data de 22.03.2013 și că ar fi refuzat să participe la concertul din data de 22.03.2013.
Reclamantul a subliniat însă că nu a săvârșit faptele imputate prin Decizia nr. 33 și că această decizie a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. b) și c) din Codul muncii, nefiind indicate prevederile din statutul personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil ce ar fi fost încălcate.
De asemenea, în decizie nu au fost cuprinse motivele pentru care s-au înlăturat apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile și s-a motivat eronat că ar fi fost convocat în fața Comisiei și că nu s-ar fi prezentat.
În realitate, ar fi dat curs convocării și s-a prezentat în fața Comisiei de Etică și Disciplină unde a dat și o notă explicativă dar la care decizia contestată nu face nici o referire.
Pe fond, decizia emisă ar fi nelegală și netemeinică, fiindu-i aplicată o sancțiune disciplinară pentru fapte pe care nu le-a săvârșit, nefiind adevărat că ar fi părăsit sala în timpul repetițiilor la îndemnul domnului P. G..
Dimpotrivă, toți colegii ar fi venit la repetiție, au urcat pe scenă, au discutat despre tensiunile acumulate față de managerul filarmonicii și au hotărât să coboare în sală.
Iar la 20.03.2013 împreună cu mai mulți colegi din orchestră a mers la primărie. O delegație din 5 reprezentanți fiind primiți de domnul primar unde au făcut cunoscute toate nemulțumirile existente.
În urma promisiunilor făcute că până la sfârșitul lunii martie se vor rezolva toate problemele, s-au întors la Filarmonică în cursul aceleiași dimineți pentru a-și continua activitatea.
La ora la care au ajuns, dirijorul era însă plecat și nu s-a mai reluat repetiția.
În ziua de 21.03.2013 s-ar fi prezentat la locul de muncă, însă directorul instituției nu a asigurat condițiile necesare pentru desfășurarea repetițiilor. Cu toate acestea, a rămas toată ziua și a desfășurat repetiția împreună cu colegii săi, fapt ce a fost și filmat de postul local de televiziune - TeleM.
În ziua de 22.03.2013 s-ar fi prezentat la repetiția generală și la concert, fiind toți îmbrăcați în ținută de concert, însă directorul a schimbat programul, făcând imposibilă participarea lor la desfășurarea acestui act artistic și la îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu nefiind primiți la concert.
Reclamantul a arătat că în toată această perioadă a semnat și condica de prezență.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 252 alin. 5 din Codul Muncii.
Pârâta F. de S. B. a depus întâmpinare la data de 15 iulie 2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei 33/2013, a solicitat respingerea ca neîntemeiată, decizia fiind întocmită cu respectarea tuturor prevederilor imperative ale legii în condițiile în care din conținut reiese cu claritate abaterea disciplinară pentru care a fost aplicată sancțiunea: neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu consecințe negative asupra activității instituției unde este angajat.
Reclamantul ar fi solicitat anularea deciziei de sancționare fără a preciza și contextul în care, prin propriile acte și acțiuni individuale a încălcat în mod voit obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul individual de muncă, nerealizându-și norma individuală de muncă astfel încât consecința a fost diminuarea drepturilor salariale proporțional cu numărul de zile în care, deși prezent formal la serviciu, obligațiile stabilite de angajator și acceptate prin semnarea contractului individual de muncă nu au fost îndeplinite.
Or, angajatorul are dreptul consacrat de legiuitor în art. 247 Codul muncii, de a aplica o sancțiune disciplinară direct proporțională atât cu gravitatea faptei cât și cu efectele acesteia asupra funcționării instituției unde este angajat.
Pe fondul cauzei, a arătat că refuzul reclamantului de a participa la repetiții rezultă din referatele depuse de șeful de orchestră și de consultantul artistic la 21 și 22 martie 2013.
Iar la repetiția generală din data de 29 martie 2013, reclamantul împreună cu alți 23 de instrumentiști, ar fi refuzat să participe, anunțându-se inițierea unui protest prin suspendarea activității pe termen nelimitat până la demisia sau demiterea managerului filarmonicii, un reprezentant al acestora depunând la Secretariatul instituției o listă cu artiștii instrumentiști".. care au hotărât în mod ferm..." încetarea activității pe perioadă nedeterminată.
În acest context, concertele programate pentru datele de 22 și 29 martie 2013 au trebuit să fie anulate, fiind însă achitate onorariile și cheltuielile de deplasare ale invitațiilor și artiștilor colaboratori.
În urma acestui incident, primăria ar fi dispus „declanșarea unei anchete disciplinare, stabilirea persoanelor vinovate și a prejudiciului material adus instituției, prin decontarea biletelor de transport, cazare (după caz) și diurnă pentru acesta și pentru colaboratorii angajați cu scopul de a susține concertul din data de 22 martie 2013.”
Astfel, reclamantul ar fi fost convocat la cercetarea disciplinară prealabilă pentru a arăta motivul refuzului de a participa la programul normal de activitate.
În susținerea apărărilor formulate, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale în sensul audierii martorilor H. C., T. I., Rută F., precum și cu interogatoriul reclamantului.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare la data de 26 iulie 2013 prin care a cerut respingerea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate și a invocat excepția prescrierii dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară întrucât nu ar fi fost respectat termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 252 din Codul muncii.
Ulterior, reclamantul a renunțat la invocarea acestei excepții.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul C. F. este angajatul pârâtei F. de S. B. în funcția de artist instrumentist, iar prin Decizia 33/16.05.2013 s-a dispus sancționarea disciplinară a acestuia cu avertisment scris.
În temeiul art. 248 NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției nulității absolute a deciziei de sancționare întrucât eventuala admitere a acesteia face inutilă administrarea de probe noi și cercetarea fondului cauzei.
Conform art. 252 lit. b și c din Codul muncii: (1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea”.
Or, instanța constată că în speță angajatorul nu a indicat nici un temei juridic al încadrării ca abateri disciplinare a faptelor imputate reclamantului.
Astfel, în preambulul deciziei de sancționare sunt enumerate numai referatele care au stat la baza declanșării cercetării disciplinare și situația de fapt reținută, fără a se indica concret care sunt prevederile legale ori din contractele de muncă sau din statut și regulament, ce au fost încălcate.
În acest sens, Curtea Constituțională printr-o . decizii (dintre care ,cu titlu de exemplu, deciziile 136/2004, 319/2007 și 608/2007) respingând excepția de neconstituționalitate a disp. art. 268 alin.2 Codul muncii, (actual art.252) a statuat:„Condițiile de formă și de conținut ale actului prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncă sunt impuse de lege pentru a preveni eventualele abuzuri din partea angajatorilor, precum și pentru a avea suficiente elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse. Aceste exigențe sunt justificate, în mod special, în cazurile în care încetarea raportului juridic de muncă se dispune ca o măsură de sancționare disciplinară.”
„Mențiunile și precizările pe care trebuie să le cuprindă decizia sunt absolut necesare pentru ca salariatul sancționat să-și poată pregăti, organiza și exercita apărarea, dar și instanței judecătorești, chemată să hotărască în privința legalității și a temeiniciei măsurii contestate. Completarea deciziei cu toate datele prevăzute de textul de lege nu produce nicio dificultate pentru angajator, cerându-i doar atenție și responsabilitate.”
Instanța consideră că, prin instituirea acestor obligații de ordin formal în sarcina angajatorului, se reflectă expresia principiului statului social și al dreptății instituit prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituția României.
Acest principiu se oglindește și în dispozițiile art. 8 Codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
Or ,nulitatea prevăzută de art. 252 alin. (2) Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzută anume de lege.
În cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție juris tantum de vătămare astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării ,ci doar neobservarea formelor legale.
Iar caracterul normei legale în discuție (art.252) este imperativ,astfel încât încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulități absolute.
Prin urmare, trimiterea făcută de pârâtă în cuprinsul deciziei, la sesizări și referate, nu are nici o relevanță față de dispozițiile legale care prevăd, strict și imperativ, care sunt elementele obligatorii ale unei decizii.
Arătarea abia cu ocazia formulării întâmpinării, a dispozițiilor contractuale pretins încălcate, nu complinește omisiunea angajatorului întrucât, fiind vorba de o nulitate absolută, nerespectarea cerințelor de formă ad validitatem, nu poate fi acoperită prin confirmare.
În ceea ce privește prevederile art.252 alin.2 lit.(c) din Codul muncii de consemnare a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, instanța constată că din nota explicativă aflată la dosar rezultă că reclamantul s-a prezentat la cercetarea disciplinară.
Prin urmare, mențiunea contrară din cuprinsul deciziei este eronată, astfel încât pârâta a dispus sancționarea și fără respectarea dispoziției referitoare la neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările invocate la cercetarea disciplinară.
În baza celor reținute mai sus, tribunalul constată că Decizia 33/2013 este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate prevederile exprese ale art.252 alin.2 lit.b și c din Codul muncii în ceea ce privește condițiile de formă ale actului, motiv pentru care va fi admisă excepția nulității absolute a deciziei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată renunțarea reclamantului C. F. la excepția prescrierii dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare prin Decizia nr.33 din 16.05.2013.
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. F., domiciliat în B., ., ., . cu pârâta F. de S. B., cu sediul în ..
Admite excepția nulității absolute a Deciziei de sancționare disciplinară nr. 33 din 16.05.2013 emisă de pârâta F. de S. B. privind pe reclamant și, pe cale de consecință constată nulă decizia sus menționată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2013.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L./27.11.2013
Dact. D.U.
EX. 4/ 9.12.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 1365/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
