Pretentii. Sentința nr. 1263/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1263/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 3289/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1263
Ședința publică din 23.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.A. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantului – avocat P. C. și reprezentantul pârâtei – consilier juridic I. D..
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect pretenții, dosarul se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată că dosarul se află la primul termen de judecată pe Noul Cod de procedură civilă și este, potrivit art.269 și următoarele din Legea nr.53/2003, competentă material, funcțional și teritorial să soluționeze cauza.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea probei cu înscrisuri din care rezultă că o parte din sumele datorate reclamantului sunt achitate și documente contabile din care rezultă că nu au emis tichete.
Reprezentanta reclamantului precizează că probele trebuie depuse până la acest termen.
Instanța, potrivit art.254 alin.2 pct.4 din Noul Cod de procedură civilă, care stabilește că dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care administrarea probei nu duce la amânarea judecății, admite cererea. Mai mult decât atât din înscrisuri rezultă că societatea a mai efectuat unele plăți.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar înscrisurile menționate mai sus și arată că nu mai are de formulat cereri.
Reprezentanta reclamantului arată că nu are de formulat cereri.
Instanța constată că nu este necesară amânarea soluționării cauzei potrivit art.244 din Noul Cod de procedură civilă întrucât rațiunea edictării acelui text a fost ca dezbaterile asupra cauzei să aibă loc în ședință publică, iar încheierea de constatare a terminării cercetării judecătorești privea situația în care această cercetare avea loc în camera de consiliu. Potrivit Legii 2/2013 această cercetare în camera de consiliu va privi doar dosarele înregistrate începând cu 01.01.2016 și, ca urmare, nu mai este necesară pronunțarea unei încheieri în care să se constate terminată cercetarea judecătorească și respectiv să se acorde termen în vederea dezbaterilor în ședință publică. Întrucât părțile au fost citate pentru dezbateri în ședință publică la acest termen instanța va constata încheiată cercetarea judecătorească și va acorda cuvântul la fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii și să aibă în vedere faptul că la termenul de azi partea adversă a depus dovezi privind plata sumei de 752 lei. Precizează că reclamantul nu a intrat în posesia notei de lichidare, că tichetele de masă nu au fost achitate. Pârâta își formulează apărările invocând că a avut pierderi fiscale în 2011 și 2012 dar nu a făcut probe. În perioada septembrie, octombrie și decembrie 2012 s-au menționat pe fluturașii de salarii contravaloarea tichetelor de masă, dar nu au fost acordate salariaților. Solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada 1.06.2011 – 25.10.2012 în sumă de 180 lei/lună/persoană pentru o perioadă de 16 luni, în total 2880 lei. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei reprezentând onorariu avocat. Depune concluzii scrise, contractul de asistență juridică și chitanța de avocat.
Reprezentantul pârâtei precizează referitor la garanția materială că nu s-a semnat nota de lichidare pentru că nu a venit angajatul care a făcut o pagubă societății. Din fișa analitică rezultă că tichetele de masă nu sunt trecute în fluturașii de salarii. Potrivit art.5 din Codul muncii acordarea tichetelor de masă sunt la latitudinea angajatorului. Societatea a avut pierderi în 2012, iar pe două luni sunt trecute tichetele de masă. Societatea nu a achitat tichetele de masă pentru o altă perioadă. Solicită respingerea acțiunii, a fost achitată garanția, iar tichetele de masă nu sunt datorate.
După deliberare
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 11 iunie 2013 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.A. B. prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
- 1420 lei reprezentând diferența garanție materiala reținuta pe stat de plata si nerestituita, cu dobânda aferentă (conform extrasului de cont bancar pe care il solicităm pârâtei);
- 360 lei reprezentând c/v tichete de masă (acordate scriptic), menționate pe fluturașii de plată (din lunile 09, 10,-2012), impozitate, de care nu a beneficiat;
- 2700 lei reprezentând c/v tichete de masă aferente perioadei lucrate 15 luni 22.11._11 respectiv 15.06._12) conf. pct.5 litera J din Contractul individual de muncă 150/01.06.2011 neacordate;
În motivarea acțiunii a arătat că, în fapt, in perioada 22.11._11 respectiv 01.06.2011-25.10,2012, a fost angajatul societății pârâte pe postul de șofer cu salar brut de încadrare de 900 iei. Lunar i-a fost reținută din salariu suma de 90 lei cu titlu de garanție materială. Urmare a unui calcul elementar totalul sumelor reținute cu titlu de garanție este de 1620 lei.
La încetarea contractului individual de muncă, in data de 25.10.2012 a solicitat restituirea garanției insă i-a fost refuzat acest drept cu recomandarea de a reveni după 6 luni. În luna aprilie 2013 a solicitat din nou restituirea garanției și din nou a fost amânat. În final a revenit cu o noua cerere in luna iunie 2013 și i-a fost întocmit un stat de plata reprezentând „restituire garanții,, din care i-a fost achitată suma de 200 lei. Cu acest prilej a luat la cunoștință despre cuantumul diminuat al sumei de restituit (reprezentând garanția materiala) fără însă a primi vreo explicație din partea paratei. A mai precizat faptul că deși a solicitat nota de lichidare pentru a se proceda la aplicabilitatea art.36 din Legea 22/1969 „garanția în numerar și dobânda aferentă va fi ridicată de gestionarul titular la încetarea contractului individual de muncă in situația în care nu a cauzat pagubă ori paguba a fost acoperită”, nici până la aceasta dată nu i-a fost comunicată.
Potrivit Contractului individual de muncă, pe lângă salariul lunar brut negociat urma să beneficieze, la expirarea perioadei de probă, de tichete de masă. Așa cum rezultă din înscrisurile atașate nu a primit nici un tichet de masă, mai mult in ultimele 2 luni de activitate tichetele sunt evidențiate pe fluturașii de salarii, impozitate și cam atât.
În dovedirea acțiunii a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.266 si urm. din Codul muncii, art. 148 si urm. din Codul de procedura civila, art.411, art453 din Codul de procedura civilă.
Prin întâmpinarea depusă la 10 iulie 2013 pârâta S.C. T. C. S.A. a solicitat admiterea cererii, în parte, în sensul că sunt de acord doar cu restituirea sumei de 723,20 lei, fără achitarea unei dobânzi deoarece părțile nu au prevăzut acest lucru, reprezentând rest garanție materială și să respingă celelalte capete de cerere privind achitarea sumei de 360 lei si 2.700 lei, reprezentând c/v tichete de masa aferente perioadelor invocate, ca nefondate si netemeinice.
În motivare a arătat că, în fapt, la data de 25.10.2012, au încetat raporturile de muncă cu salariatul reclamant. Așa cum și acesta recunoaște, conform înțelegerii dintre părți, restituirea garanției materiale se va realiza in termen de 6 luni de la încetarea raporturilor de muncă.
Prin urmare, la momentul anului 2012, când acesta a solicitat acest lucru, societatea a refuzat restituirea pe motivul neîndeplinirii termenul de 6 luni, de la încetarea contractului.
Ca urmare, sunt de acord cu acest capăt de cerere in sensul restituirii sumei rest de 723,20 lei si nu 1.420 lei, conform fișei contului atașată .
La acest moment, suma rest de încasat reprezentând garanție materiala este de doar 723,20 lei si nu 1.420 lei, așa cum afirma reclamantul.
În ce privește actualizarea sumei de 1.420 lei, cu dobânda legala, au cerut respingerea acestei solicitări deoarece părțile nu au prevăzut acest lucru.
În ce privește solicitarea sumelor de 360 lei si 2.700 lei, nu au acordat tichete de masă angajaților, deoarece conform bilanțului contabil, societatea a raportat o pierdere fiscala și nu profit.
Conform Legii nr. 142/1998, art. 10,: „Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli
aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.”
Prin urmare, pentru anul financiar 2011 si 2012, conform bilanțului contabil anexat, societatea noastră a înregistrat o pierdere fiscala, motiv pentru care nu au mai fost acordate tichete de masă.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a menționat că i se cuvine dobânda la garanția depusă în temeiul art. 16 din Legea 22/1969 și că acordarea tichetelor de masă este sun prevăzută în art. 5 lit. J din contract.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că numitul Gădioi V. a fost salariatul S.C. T. C. S.A. B. până la data de 25 octombrie 2012. Raporturile de muncă dintre părți au fost încheiate în baza contractului individual de muncă 150 din 1.06.2011.
Conform fișei contului 4281 aflată în copie la filele 21-22 dosar reclamantului i-a fost reținută lunar suma de 90 lei cu titlu de garanție materială. Până la data de 30 septembrie 2012 acestuia i-a fost reținută suma totală de 1539 lei. Conform înscrisului aflat în copie la fila 5 dosar după încetarea raporturilor de muncă reclamantului i-a fost restituită suma de 200 lei, iar din mandatul poștal depus la dosar la 23.09.2013 rezultă că petentului i-a mai fost trimisă și suma de 752,2 lei reprezentând restituire garanție. Rezultă o diferență de garanție materială de 586,8 lei pentru care angajatorul nu a făcut dovada restituirii.
La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr.1252 din 20 februarie 2013 emisă de S.C. T. C. S.A. B. din care rezultă că angajatorul a pretins reclamantului să achite la casieria unității contravaloarea a 108,54 litri de motorină depășire la consumul de combustibil. Potrivit art.169 din Codul muncii orice reținere cu titlu de daune pretins cauzată de către angajat poate avea loc numai în măsura în care există o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat salariatul să plătească această sumă. Cum la dosarul cauzei angajatorul nu a depus o asemenea hotărâre rezultă că S.C. T. C. S.A. B. trebuie să restituie reclamantului diferența de garanție în sumă de 586,80 lei.
În întâmpinarea formulată pârâta a menționat că în fapt totalul sumelor reținute cu titlu de garanție ar fi de 1420 lei. Instanța nu poate reține acest punct de vedere întrucât chiar din fișa contului atașată de aceasta rezultă că petentului i-a fost reținută suma totală de 1539 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale se reține că potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea 22/1999 garanția materială trebuia depusă de angajator la bancă iar la momentul încetării raporturilor de muncă acesta este obligat nu numai la restituirea sumelor reținute cu titlu de garanție cât și la plata sumelor reprezentând dobânda legală acordată de către bancă. Ca urmare, și capătul de cerere privind dobânda legală formulat de către reclamant va fi admis.
În ceea ce privește tichetele de masă instanța observă că potrivit art.j pct. 5 din contractul individual de muncă nr.150 din 1.06.2011 (fila 10 dosar) pe lângă salariu Gădioi V. trebuia să beneficieze după expirarea perioadei de probă și de tichete de masă. Nu s-a consemnat în contractul încheiat că aceste tichete de masă se acordă doar în măsura în care există resurse bănești suficiente pentru acordarea acestora.
Pârâta a făcut trimitere la dispozițiile art.10 din Legea 142/1998 arătând că pentru anii financiari 2011 și 2012 a înregistrat pierderi fiscale. Instanța va îndepărta de la soluționarea cauzei aceste apărări întrucât pe de o parte nu s-a făcut dovada întocmirii unui buget de venituri și cheltuieli la nivelul angajatorului conform art.10 din Legea 142/1998, iar pe de altă parte la dosarul cauzei nu a fost atașată nici o dovadă din care să rezulte că societatea a înregistrat pierderi. Susținerile pârâtei privind imposibilitatea acordării tichetelor de masă sunt infirmate tocmai de statele individuale de plată atașate în copie la filele 7 și 8 dosar din care rezultă că cel puțin în lunile septembrie și octombrie 2012 angajatorul din proprie inițiativă a consemnat că pentru lunile respective salariații au dreptul la acordarea tichetelor de masă. Potrivit acestor state individuale suma netă pentru lunile septembrie și octombrie 2012 ce ar trebui acordată în locul tichetelor de masă este de 302 lei. În ceea ce privește celelalte intervale 22.11.2010 – 1.01.2011 și 15.06.2011 – 31.08.2012 tribunalul nu poate stabili o valoare netă în lipsa statelor de plată astfel că va acorda drepturile cu titlu generic.
În temeiul art.451 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă va fi obligată pârâta să plătească reclamantului și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul G. V., cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.A. B., cu sediul în municipiul B., ., județul B..
Obligă pârâta să plătească reclamantului:
- 586,80 lei, reprezentând diferență garanție materială,;
- dobânda legală pentru întreaga garanție constituită ;
- contravaloarea tichetelor de masă pentru timpul efectiv lucrat în perioadele 22.11.2010-1.01.2011 și 15.06._12;
- suma netă de 302 lei ,reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru lunile septembrie și octombrie 2012.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./23.10.2013
Tehnored. C.L./23.10.2013/4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
