Completare carnet de muncă. Sentința nr. 136/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 136/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 7129/40/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.136
Ședința publică de la 30.01. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta Z. G. și pe pârâtul S. M. D., având ca obiect reconstituire vechime.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta asistată de av.C. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că s-a depus la dosar Decizia nr.7 din 16.01.2013 privind pe dl. expert B. M..
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii .
INSTANȚA
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B. la data de 12.07.2011 reclamanta Z. G. a chemat în judecată pârâtul S. M. D. solicitând obligarea acestuia la recunoașterea grupei a II-a de muncă pentru perioada 01.03._01 cât a lucrat ca asistent la balneofizioterapie conform poziției 11, din anexa 2 din Ordinul 125 din 1990 completat cu adresa nr.436/717/10.06.1995 a Ministerului Muncii.
În motivare a arătat că a lucrat cu aparate de unde scurte, magnetodiaflux, ultraviolete, infraroșii. A sesizat conducerea Spitalului M. D. în scris depunând o cerere înregistrată cu nr.3421 la data de 28.07.2010în vederea recunoașterii grupei a II a de muncă însă nu a primit nici un răspuns
A mai arătat că a venit prin transfer la S. M. D. la data de 01.10.1989 lucrând numai la fizioterapie, denumirea actuală fiind „ Laborator Recuperare Medicală” ,iar în carnetul de muncă ,pentru perioada 01.10._91 nu este trecută specialitatea în care a lucrat.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată ,pârâtul S. M. D. a solicitat respingerea acțiunii introduse de reclamanta Z. G. ca neîntemeiată.
A făcut trimitere la prevederea art. 4 din Ordinul 125/1990 și la Ordinul nr. 50/1990 potrivit cărora încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut .
Existenta condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuiau să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților și să fie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
A arătat că în conformitate cu prevederile de la punctul 6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a II-a de muncă s-a făcut de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I si a II-a de muncă începând cu data de 18.03.1969.Susține pârâtul că salariata Z. G. nu a beneficiat de prevederile acestui ordin, deși anterior lucrase in aceleași condiții de munca.
Locul de muncă, activitatea reclamantei nu a făcut obiectul trecerii în grupa a II-a de muncă, având în vedere faptul că, la momentul respectiv, conducerea unității împreună cu sindicatul din unitate au considerat că activitatea acesteia se desfășura în condiții normale de muncă ,nivelul noxelor existente fiind sub nivelul maxim admis.
A mai arătat că nu se cunoaște dacă la acest loc de muncă au avut loc determinări de noxe, însa se crede că acest loc de muncă a fost totuși evaluat având în vedere faptul că salariați ai unității din alte sectoare de activitate au beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă.
A susținut pârâtul că procedurile fie nu au fost urmate fie nu s-au finalizat în mod favorabil pentru reclamantă.
Că, instanța de judecată nu se poate substitui organelor de specialitate care au competența de a realiza încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, sens în care nici unitatea pârâtă nu poate emite acte/adeverințe care să certifice această încadrare atâta timp cât nu a fost demarată procedura de încadrare prevăzută de lege.
Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul unei metodologii speciale, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale (art.198 din lege).
După această dată nu mai exista baza legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea actelor/adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 1.04.2001, o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 1.04.2001 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidenta angajatorilor. Altfel spus, în prezent, angajatorii și cu atât mai mult deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 1.04.2001, în grupe superioare de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei de 1.04.2001 - prin adeverințe eliberate conform Ordinului MMFES nr. 590/2008, ori prin înscrieri în carnetul de muncă, conform Decretului nr. 92/1976.
Din analiza acestor acte normative ar rezulta că obținerea încadrării locurilor de munca în grupa a II-a de muncă se putea realiza prin conlucrarea dintre angajator și sindicate sau reprezentanții salariaților, după caz.
Instanța a solicitat de la angajator fișa postului emisă pentru reclamantă pentru intervalul începând cu anul 1990 și documentele care au fost emise de unitate în legătură cu procedura de încadrare a activităților personalului în grupe de muncă, precum și în legătură cu activitatea reclamantei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri ,martori și cu expertiză tehnică –specialitatea protecția muncii . Prin obiectivele stabilite ,s-a solicitat ca expertul să răspundă dacă activitatea reclamantei în cadrul unității pârâte în perioada 01.03._01 a fost desfășurată în asemenea condiții încât poate fi încadrată între cele la care se referă Anexa 2, poziția 11 din Ordinul 125/1990 și care este procentul în care se poate recunoaște desfășurarea activității în grupa a II -a de muncă în această perioadă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Conform Ordinului 125/1990, Anexa 2, poz. 11, se încadrează în grupa a II-a de muncă, activitatea prestată la instalații, utilaje sau aparate care funcționează cu radiații electromagnetice: infraroșii, ultraviolete, microunde, de medie sau înaltă frecvență și lasere, cu excepția laserelor de mare putere, neecranate, care sunt prevăzute în grupa I de muncă.
Din concluziile la raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că activitatea reclamantei poate fi încadrată în grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.03,_01, procent 100%, având în vedere condițiile "deosebite de muncă, concrete și specifice la locul de muncă (riscurile existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitarea fizică sau nervoasă etc), activitatea pe care a desfășurat-o (fișa postului - asistent balneo-fizioterapie), cadrul legislativ, conform prevederilor Ordinului 125 (cu completările și avizele ulterioare), Anexa 2 poziția 11 .
Instanța își va însuși concluziile rezultate în urma efectuării expertizei.
Are în vedere că din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantei și din declarația martorei audiate în cauză rezultă că reclamanta a desfășurat activitate în cadrul unității pârâte în calitate de asistent balneo-fizioterapie (electroterapeut) în intervalul 01.03._01.
Postul a fost evaluat în ceea ce privește nivelurile de risc de accidentare de o echipă de specialiști în securitate și sănătate în muncă care a elaborat lucrarea –“ Evaluarea nivelurilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională" la principalele locuri muncă (54 activități - locuri de muncă ale Spitalului municipal D.). Evaluarea făcută a evidențiat următorii factori de risc astfel:
Mijloacele de producție prezintă ca factori de risc principali: de risc termic (arsuri provocate de becurile aparatului de radiații infraroșii și generatorului de U-V.), de risc chimic(arsură chimică provocată de contactul epidermei cu agenți de curățire/dezinfecție a aparaturii medicale în timpul preparării soluțiilor sau executării operațiunilor de curățenie/dezinfecție;contactul cu substanțe iritante sau caustice conținute în agenții folosiți pentru igienizarea spațiului de lucru (cabinet), producătoare de afecțiuni cutanate și ale căilor respiratorii; ingerarea accidentală de substanțe folosite pentru dezinfecția/curățirea aparaturii de lucru), de risc electric(electrocutare prin atingere directă datorată deteriorării accidentale a izolațiilor cordoanelor de alimentare a aparaturii, prize, ștechere defecte; intervenții neautorizate în instalațiile electrice și asupra părții electrice a echipamentelor de lucru;electrocutare prin atingere indirectă cauzată de contactul cu părți metalice ale aparaturii aflate accidental sub tensiune, izolații străpunse, defecțiuni ale circuitelor de punere la pământ) .
Mediul de muncă prezintă de asemenea factori de risc :factori de risc fizic(lucrul cu surse de radiații electromagnetice — infraroșii și ultraviolete;radiații electromagnetice, emise de echipamentele de lucru la aplicarea procedurilor de magnetoterapie), factori de risc chimic(aerosoli toxici, caustici, iritanți, formați în timpul manipulării, stocării și utilizării necorespunzătoare a soluțiilor de dezinfectare și sterilizare a aparaturii de lucru și a spațiilor de lucru) ,factori de risc biologic( prezența în suspensie în aerul din spațiul de lucru a bacteriilor și virusurilor, în principal în perioadele de epidemie, datorată pacienților purtători) .
Sarcinile de muncă prezintă ca factori de risc principali:nerespectarea succesiunii operațiilor la pornirea - reglarea - oprirea echipamentelor de lucru, așa cum sunt impuse de către furnizori prin manualele de exploatare; suprasolicitarea fizică și psihică, iar principalii factori de risc proprii executantului sunt: acțiuni greșite (folosirea pentru operațiunile de curățire a echipamentelor de lucru a unor solvenți periculoși (benzen, tiner, acetonă etc);stocarea în incinta cabinetului a materialelor de întreținere/dezinfecție, generatoare de vapori inflamabili sau de aerosoli toxici;pornirea/oprirea din proprie inițiativă a aparaturii de lucru în timpul reviziilor și reparațiilor;punerea în funcțiune și operarea cu aparatura din dotarea cabinetului fără o temeinică însușire a instrucțiunilor de lucru cuprinse în manualele de exploatare transmise de furnizorul aparatului;omiterea efectuării controlului medical la angajare și periodic, pe baza fișei de expunere la riscuri;omiterea utilizării mijloacelor de protecție individuală;neefectuarea (neînsușirea) instructajului de securitate și sănătate în muncă și a de acordare a primului ajutor.
Factorii de risc prezentați sunt surse de riscuri de accidente și îmbolnăviri profesionale, iar eliminarea acestora a impus o . măsuri tehnice și organizatorice de securitate a muncii.
În ceea ce privește activitatea de asistent balneo-fizioterapie expertul desemnat în cauză a identificat următorii factori de risc specifici:
-riscul electrocutării mortale prin atingere directă sau indirectă din cauza deteriorării accidentale a izolațiilor cordoanelor de alimentare a aparaturii, izolații străpunse, defecțiuni ale circuitelor de punere la pământ, riscul expunerii la surse de radiații electromagnetice - infraroșii și ultraviolete, riscul expunerii la radiații electromagnetice emise de echipamente de lucru la aplicarea procedurilor de magnetoterapie.
- riscul expunerii la aerosoli toxici, caustici, iritanți formați în timpul manipulării, stocării și utilizării soluțiilor de dezinfectare și sterilizare a soluțiilor de dezinfectare și sterilizare a aparaturii și a spațiilor de lucru.
- riscul prezenței în suspensie în aerul din spațiul de lucru a bacteriilor și virusurilor în perioada de epidemie din cauza pacienților purtători, -riscul de arsuri provocate de becurile aparatului de radiații infraroșii și generatorului U-V.
- riscul de arsură chimică provocată de contactul epidermei cu agenți de curățire a aparaturii medicale sau în timpul preparării soluțiilor.
- riscul apariției afecțiunilor cutanate sau ale căilor respiratorii din cauza contactului cu substanțe iritante sau caustice.
- riscul unor evenimente tehnice produse intempestiv urmate de accidente
- riscul defectării echipamentului de protecție sau a dispozitivelor de protecție.
Instanța mai are în vedere că potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990 ,beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere șt reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2,iar art. 4 din acest act normativ prevede că încadrarea în grupele 1 și a II-a de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncit .
Potrivit pct. 4 din Ordinul 125 /1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990,ordin emis de Ministerul Muncii Și Ocrotirilor Sociale,metodologia, pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de munca, este cea prevăzută în Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii cu completările făcute prin Ordinul nr. 100/1990 și care se aplică în continuare.
Este de remarcat că prin declarația sa martorul audiat în cauză a arătat că, în comparație cu angajații unui alt spital care desfășurau activitatea similară respectiv, angajații Spitalului din Municipiul B. ,în cadrul Spitalului D. unde a desfășurat activitate reclamanta nu s-au respectat normativele de lucru cu aparatele speciale în vederea protejării persoanelor angajate ,nefiind luată nici măsura alternativă de asigurare a ventilației aerului.
În ceea ce privește obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în legătură cu prevederile art.208 Cod proc.civ. instanța le-a respins constatând că ,în fapt ,acestea nu reprezintă obiecțiuni, reprezentanții pârâtului invocând că nu au fost convocați la data, ora și locul efectuării expertizei .
Instanța va înlătura însă aceste apărări formulate de către pârât câtă vreme din procesul verbal înaintat la 06.11.2012 ( fila 106 ds.) a rezultat că în vederea întocmirii raportului de expertiză părțile au fost convocate pentru ziua de 15.05.2012 în acele împrejurări fiind puse la dispoziția expertului documentele necesare efectuării expertizei. Această situație a fost confirmată de inspectorul de specialitate și de managerul Spitalului D., care au semnat procesul verbal din 01.11.2012. Cu ocazia reconvocării pentru data de 01.11.2012 aceștia au arătat că nu sunt elemente noi față de cele prezentate la prima convocare și nu există obiecțiuni față de expertiza efectuată.
Față de cele menționate în cuprinsul procesului verbal instanța va reține că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.208 Cod proc.civ. respectiv că părțile au convocate pentru efectuarea lucrării.
Față de cele reținute prin expertiză și însușite de instanță urmează să admită acțiunea formulată de către reclamantă și să constate că perioada 01.03._01 în care aceasta a desfășurat activitate de asistentă balneo-fizioterapie la S. M. D. constituie vechime în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %.
Cum, potrivit art.123 alin.2 din HG 257/2011 dovedirea stagiilor de cotizare se face cu carnetul de muncă completat potrivit prevederilor Decretului 92/1976,văzând prevederile art.279 alin.2 din Legea 53/2003 va obliga pârâtul să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre.
În tem. art.274 Cod proc.civ. va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată astfel cum rezultă din chitanța . nr._ emisă la 20.03.2012 ( fila 66 ds.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Z. G., domiciliată în D., ..7, ..C3, ., jud.B., în contradictoriu cu pârâtul S. M. D., jud.B..
Constată că perioada 1.03.1990-1.04.2001 în care reclamanta a prestat activitate în calitate de asistentă balneo-fizioterapie la S. M. D. constituie vechime în grupa II de muncă, în procent de 100%.
Obligă pârâtul să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2013.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./28.02.2013
Tehnored.P.R./28.03.2013
Ex.4
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 900/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
