Conflict de muncă. Sentința nr. 930/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 930/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1320/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.930
Ședința publică din 12.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul I. P. în contradictoriu cu pârâta S.C. Înfrățirea B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal, martorul D. D., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect conflict de muncă, se află la al patrulea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Sub prestare de jurământ este ascultat martorul D. D., susținerile acestuia fiind consemnate în procese verbal atașat la dosarul cauzei.
Reclamantul depune la dosar copia carnetului de muncă al martorului și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 14 februarie 2013 sub nr._ pe rolul Tribunalului B., reclamantul I. P. în contradictoriu cu pârâta S.C. Înfrățirea B. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constatate ca activitatea desfășurata de el in perioadele 01.04._74 și 27.02._77 se încadrează in condiții deosebite de munca și să fie obligată pârâta să-i acorde grupa a II a de muncă, in procent de 100% în perioada menționată conform prevederilor Contractului Colectiv de Munca și Ordinului 50/1990 Anexa 2 pct.169 și eliberarea unei adeverințe care să ateste acest fapt.
În motivare a arătat că în fapt începând cu data de 01.04.1972, a fost angajat la Cooperativa Înfrățirea B. pe postul de tâmplar mobilă, până la data de 24.04.1977.
În această perioadă în intervalul de timp 19.10._76 a fost înrolat în armata, contractul său de muncă fiind suspendat, iar începând cu data de 27.02.1976 și-a reluat activitatea la cooperativă, unde a lucrat pana la data de 24.04.1977.
În toată perioada cât a fost angajat la aceasta societate a desfășurat activitatea în funcția de tâmplar, executându-și lucrările în condiții nefavorabile de microclimat și toxicitate, prestând efectiv muncă dificilă prevăzută de lege pentru a fi încadrat în grupa a II a de muncă.
În data de 10.01.2013, a solicitat societății să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada în care a fost angajatul lor a beneficiat de grupa a II a de muncă.
Spre surprinderea sa, prin răspunsul acesteia din data de 28.01.2013, i se comunică, că nu i se poate elibera adeverința solicitată întrucât meseria pe care a avut-o el in cadrul societății, respectiv de tâmplar mobilă, nu întrunește condițiile încadrării și acordării grupei a II a de muncă.
Cu toate ca le-a arătat o altă adeverință, eliberată de către ., prin care aceștia arată că a beneficiat de grupa a II a de muncă in perioada 05._, în condițiile în care a avut aceeași meserie, respectiv de tâmplar mobilă, conform Ordinului 50/1990 anexa 2 pct.169, aceștia nu și-au schimbat punctul de vedere arătând că nu îi pot elibera o astfel de adeverință, sfătuindu-l să formuleze o acțiune la instanța pentru obținerea unei astfel de adeverințe.
Ca material probator, a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, iar daca va fi nevoie și de proba cu martori și cu expertiza judiciara.
În dovedirea acțiunii a depus, în copie, înscrisuri: carnetul de muncă, adeverința nr. 869/1999 eliberata de . nr. 121 /2013 eliberată de înfrățirea S. B..
Prin întâmpinarea depusă la data de 28 martie 2013 pârâta S.C. Înfrățirea B. a invocat excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii.
A invocat excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată în raport cu termenul de prescripție generală de 3 ani de zile prevăzut de art. 3 din Decretul nr.167/1958, calculat de la data intrării în vigoare a Ordinului nr.50 din 5 martie 1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale, privind precizarea locurilor de muncă cu condiții deosebite, vătămătoare, foarte grele și foarte periculoase care se încadrează în grupele I și II de muncă, actuale, și retroactiv aplicate pentru perioada 18.03.1969 - 5 martie 1990, în locul Ordinelor Ministerului Muncii nr.59/ 1969, l05/1976 și 210/1977 (conform pot.13 din Ord. M.M.O.S. nr.50/l990.
Astfel, se menționează la pct. 13 din Ordinul M.M.O.S nr.50/1990, că, „perioada lucrată după data de 18.03.1969 și până în prezent, respectiv, până la data de 5 martie 1990, și în continuare, se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin, care înlocuiește ordinele nr.59/1969, l05 / 1976 și 210/1977 ale ministerului muncii”;
Așadar, pentru a se constata de către instanța judecătorească, că, activitatea desfășurată de reclamant în perioadele: l.04._74 și 27.02._77, s-ar încadra în grupa a -II-a de muncă, potrivit Ord. M.M.O.S. nr.50/5 martie 1990, acesta, ar fi trebuit să introducă acțiunea sa în justiție, în perioada 5.III.1990 - 5.III.1993, așa încât, acțiunea introdusă de către reclamant la data de 12.02.2013 este prescrisă sub aspectul termenului general de 3 ani de zile prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, deoarece, aceasta acțiune nu face parte din categoria acțiunilor imprescriptibile (fiind vorba de un drept de muncă, acesta trebuia valorificat în justiție în termenul general de 3 ani de zile );
Pe fondul cauzei, consideră că, dispozițiile pct.169 din anexa nr.2 a Ordinului M.M.O.S. nr.50/1990, nu sunt aplicabile reclamantului pentru următoarele considerente:
Potrivit pct. 3 din Ordinul M.M.O.S.nr.50/1990, „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul care se află în activitate”, respectiv, „muncitori, ingineri, maiștri tehnicieni, personalul de întreținere etc, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și în activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2” ale acestui act normativ, ceea ce, înseamnă „per a contrario”, că, nu se poate constata recunoașterea și încadrarea în grupele I și II de muncă, în afara procesului de muncă, după ce au trecut mai bine de 40 de ani de zile - cum este cazul reclamantului din aceasta cauză.
Pentru a se constata existența condițiilor deosebite de muncă pentru grupele I și II de muncă, trebuiesc determinate întotdeauna, noxele procentuale care ar putea exista la locurile de muncă - cu condiții deosebite, prin laboratoarele de specialitate precum și timpul efectiv lucrat la locurile de muncă, care, pentru grupa a-II-a de muncă, trebuie să fie de cel, puțin 70 % din programul de lucru de 8 ore pe zi.
Ori, aceste măsurători și determinări de noxe s-au efectuat la unitatea lor, imediat după apariția Ordinului nr.50/1990, prin organele de specialitate ale Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii, și inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii, care, au analizat și precizat la nivelul Secției de tâmplărie existentă la aceea vreme, inexistența noxelor care ar putea determina încadrarea personalului din aceasta secție în grupa a-II-a de muncă, cu excepția personalului Secției de Curățătorie și Spălătorie Chimică (în număr de două secții), care beneficiază și în prezent de încadrarea în grupa a-II-a de muncă, acest drept fiind recunoscut retroactiv, în condițiile art. 13 din Ordinul MMOS nr.50/ 1990, adică, din anul 1969 ;
În susținerea considerentelor exprimate mai sus, a arătat că, la pct. 1 din Ord. nr.5/199o, se face următoarea precizare: „în dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă”, în condițiile în care personalul beneficiar se află în executarea activității de muncă corespunzătoare grupelor de muncă sus – menționate.
În altă ordine de idei, reclamantul recunoaște prin acțiunea sa, că, în perioadele: 0l.04._74 și 27.02._77, a fost cooptat la Cooperativa „Înfrățirea” B. în meseria de tâmplar ctg.I/b, „executând lucrări de tîmplărie” deci nu operațiunea de „șlefuire mecanică, sau manuală în alb a pieselor din lemn sau placaj”, pentru care ar fi trebuit să aibă o categorie superioară de încadrare, față de ctg.I/b pe care a avut-o la unitatea pârâtă, în condițiile în care, grupa a-II-a de muncă prevăzută de Anexa nr. 2 a H.C.M. nr.l06l/1968 și Instrucțiunile nr.l040/l967 de aplicare a Legii nr.27/1966, nu au făcut vorbire și nu au reglementat încadrarea meseriei de tâmplar în această grupă.
În acțiunea sa, reclamantul se prevalează de disp. pct. 169 din Ord. nr.50/1990, potrivit căruia operațiunea de „șlefuire mecanică sau manuală în alb a pieselor din lemn sau placaj și a peliculei de lac nitrocelulozic, poliesteric și carbamidic la fabricarea mobilei", l-ar încadra pe acesta în grupa a-II-a de muncă, confundând în mod nejustificat și nelegal „meseria și activitatea de muncă de tîmplar mobilă” cu una din multitudinea operațiunilor executate in aceasta meserie, respectiv, „șlefuirea mecanica sau manuală în alb a pieselor din lemn sau placaj”, pentru care, ar trebui să dovedească - conform pct. 7 din Ordinul MMOS nr.5/1990, că, „a lucrat cel puțin 70% din programul de lucru de 8 ore pe zi la această operațiune, ceea ce, este imposibil de dovedit, atâta vreme cât, într-o secție de tâmplărie . mobilă, fiecare din tâmplarii secției execută prin rotație, una din multitudinea operațiunilor de fabricație a produselor de mobilă.
În fond, „operațiunea de șlefuire” presupune prelucrarea unei suprafețe dure de lemn sau placaj prin frecare sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumita formă, care, într-o secție de tâmplărie . execută de meșterii tâmplari prin rotație ;
Tocmai de aceea, organele de specialitate ale Ministerului Muncii și Ministerul Sănătății care au măsurat și determinat noxele în cadrul secțiilor de tâmplărie din unitățile cooperației meșteșugărești din întreaga țară, după apariția Ordinului M.M.O.S. nr.5/l990, au considerat că, acestea nu se încadrează în grupa a -II- a de muncă, cum este cazul personalului celor două Secții de Spălătorie și Curățătorie Chimică ale unității noastre, care beneficiază și în prezent de încadrarea în grupa a-II-a de muncă ;
A mai precizat că în prezent S.C.M. „Înfrățirea” B. nu mai are în activitatea sa de prestări servicii pentru populație nici una din secțiile de tâmplărie, pe care le-a avut înainte de apariția Ordinului MMOS nr.50/1990.
În susținerea întâmpinării a depus, în copie, Ordinul nr.50/1990, practică judiciară și carnetul de muncă al reclamantului.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2013 instanța a pus în discuție excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată și prin încheierea din aceeași dată a respins respectiva excepție. S-a reținut că nu este dată în cauză această excepție întrucât reclamantul a formulat o acțiune în constatare și nu în realizarea dreptului. Astfel acesta solicită constatarea dreptului privind încadrarea în grupă superioară de muncă. Această acțiune poate fi formulată oricând, independent de data publicării Ordinului 50/1990.
Pe de altă parte angajatorul sau fostul angajator sunt obligați să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Precum se observă legiuitorul nu a folosit cuvântul „angajatului” ci cel de solicitant tocmai pentru a stabili că persoana interesată are dreptul să solicite eliberarea unor asemenea documente chiar și după încetarea raporturilor de muncă fără a se stabili o limită de timp.
La solicitarea reclamantului ulterior au fost audiați doi martori.
Numitul A. V. audiat în ședința publică din 15 mai 2013 a declarat că a fost salariat al S. Înfrățirea B. pe postul de tâmplar. A precizat că S. Înfrățirea și-a schimbat denumirea în Mobila Socon B. așa cum rezultă din carnetul de muncă pe care îl prezintă instanței. El a lucrat ca tâmplar în sala de mașini. I. P. a lucrat la șlaif, la lac. Camerele erau în aceeași clădire dar în încăperi separate. Nu reține exact când a lucrat I. P. împreună cu el. Reține doar că i-a fost coleg. Știe că în 1984 societatea s-a divizat pentru a avea același șef și la lemn și la metal. Ei și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții. I. P. și-a desfășurat în continuare activitatea în aceleași condiții. Nu reține exact când I. P. a plecat din cadrul S. Înfrățirea.
Martorul D. D. a declarat la data de 12 iunie 2013 că a fost angajat la S. Înfrățirea în 1970, dar din 1970 până în 1973 a urmat școala profesională. Abia în 1973 a fost angajat ca tâmplar. A satisfăcut stagiul militar până în 1975 și apoi și-a desfășurat activitatea la Înfrățirea B. până în 1976 – 1977. Practic a lucrat ca tâmplar din 1970 până în 1977 cu excepția stagiului militar. Ulterior a fost transferat la Fabrica de mobilă. El nu a beneficiat de grupă superioară de muncă. Nu a primit grupă superioară de muncă nici pentru Fabrica de mobilă B.. La Înfrățirea lucra prin rotație la șlaif. O săptămână lucra el, o săptămână lucra I. P., iar când erau ei în concediu mai erau înlocuiți și de alți colegi. Știe că I. P. a fost acela care a lucrat mai mult la șlaif. A arătat că erau condiții grele de muncă întrucât nu exista nici o instalație care să preia praful rezultat în urma șlefuirii la utilajul pe care ei îl denumeau șlaif. Condiții grele de muncă erau și în sala mașinilor unde se aflau utilaje de gen abricht, circular întrucât și în această sală a mașinilor nu exista o instalație de evacuarea a prafului. Ei erau nevoiți să inhaleze acest praf, fapt ce putea duce la afecțiuni ale plămânilor. Știe că I. P. a rămas la Înfrățirea după ce a plecat el. Acesta a lucrat tot la șlaif. Din discuțiile pe care le-a purtat cu numiții Ț. E. și numitul M. a aflat că aceștia au beneficiat de încadrare în grupă superioară de muncă. Și Aslan M. i-a spus că a beneficiat de încadrare în grupă superioară de muncă. Știe că A. V. a fost salariatul Înfrățirea și a lucrat mai mult în sala de mașini.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că potrivit art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii salariatul poate solicita oricând eliberarea unei adeverințe privind încadrarea în grupe superioare de muncă. Așa cum arată art. 126 din HG 257/2011 este în sarcina persoanei juridice care deține arhiva să procedeze la eliberarea unei asemenea adeverințe.
În cauza de față S. Înfrățirea a confirmat că petentul a fost salariatul societății în intervalele 1.04.1972 – 19.10.1974 și respectiv 27.02.1976 – 24.04.1977. În carnetul de muncă . nr._ la punctele 1, 2 și 5-7 s-a consemnat că I. P. a lucrat în cadrul societății cooperatiste în calitate de tâmplar.
Conform punctului 169 din Ordinul 50/1990 este încadrabilă în grupa a II a de muncă activitatea desfășurată de persoanele angajate ca tâmplar ce efectuau activități de șlefuire mecanică sau manuală în alb a pieselor ndin lemn sau placaj și a peliculei de lac nitrocelulozic,poliesteric și și serbamidic la fabricarea mobilei. În temeiul aceluiași act normativ încadrarea în grupe superioare de muncă trebuia făcută de administrația societății împreună cu sindicatul. Pârâta nu a depus la dosar nici un document din care să rezulte că ar fi procedat în conformitate cu Ordinul 50/1990.Nu a fost atașat la dosar nicun buletin privind determinare noxe întocmit în anii 1970 sau după . Ordinului 50/1990.
Pe de altă parte conform pct.3 din Ordinul 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Instanța a audiat în ședința publică din 15 mai 2013 pe numitul A. V.. Acesta a arătat că petentul a desfășurat activitate în aceleași condiții ca și el. Din înscrisul aflat la fila 39 dosar rezultă că pentru martor a fost eliberată adeverința nr.3 din 4 ianuarie 2001 în baza căreia activitatea desfășurată de acesta în intervalul 15.09.1973 – 1.04.1992 a fost încadrată în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990. La filele 40 – 54 dosar a fost depus în copie carnetul de muncă al martorului . nr._. Din mențiunile de la punctele 1-14 rezultă că acesta a lucrat în cadrul Cooperativei Înfrățirea B. în calitate de tâmplar, adică exact aceeași meserie pe care a avut-o I. P. la aceeași societate. În 1984 societatea cooperatistă Înfrățirea B. s-a divizat conform mențiunilor de la punctul 15 din carnetul de muncă, martorul A. fiind preluat de Cooperativa Lemn Metal B.. Aceasta și-a schimbat ulterior denumirea în Mobila Socom B.. Ultimul angajator a eliberat martorului adeverința de încadrare în grupă superioară de muncă pentru intervalul 1973 – 1982.
Mai mult martorul D. D. a menționat că petentul și-a desfășurat cea mai mare parte a activității la șlefuirea materialului lemnos iar celelalte utilaje se găseau în aceiași clădire existând aceleași condiții de muncă.
În condițiile în care I. P. a desfășurat aceeași activitate ca și A. V. conform declarației martorului audiat în cauză, și respectiv conform declarației martorului D. D., rezultă că și petentul trebuie să beneficieze de încadrare în grupă superioară de muncă. Ordinul 50/1990 nu face distincție după cum salariatul se găsește sau nu în continuare în raporturi de muncă cu angajatorul inițial în ceea ce privește constatarea activității încadrabilă în Anexele I și II la ordin.
Arată tribunalul în speța de față că nu ar fi justificată o respingere a solicitării numitului I. P. privind constatarea activității desfășurate în grupa a II a de muncă pentru anii 1972 – 1974 și respectiv 1976 – 1977 atâta timp cât o persoană care a lucrat exact în aceleași condiții ca și el beneficiază deja de încadrare în grupa a II a de muncă. Ordinul 50/1990 a stabilit că importantă în aprecierea activității desfășurate este împrejurarea că munca desfășurată efectiv este încadrabilă în condiții superioare de muncă conform Anexelor I și II și nu cea privind păstrarea aceluiași angajator pe toată durata desfășurării activității.
Se mai observă că pentru încadrarea activității în grupa a II a de muncă nu era necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate fiind suficientă constatarea de către administrație și sindicate că activitatea prestată se încadrează în meseriile enumerate de Anexele I și II la Ordinul 50/1990.
Ca urmare, în raport cu cele consemnate, tribunalul va admite acțiunea va constata că perioadele 1.04._74 și 27.02._77 în care reclamantul a lucrat la pârâtă în calitate de tâmplar constituie vechime în grupa a II a de muncă, în procent de 100% și va obliga pârâta să elibereze reclamantului o adeverință potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul I. P. în contradictoriu cu pârâta S.C. Înfrățirea B..
Constată că perioadele 1.04._74 și 27.02._77 în care reclamantul a lucrat la pârâtă în calitate de tâmplar constituie vechime în grupa a II a de muncă, în procent de 100% .
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.06.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./12.07.2013
Tehnored. C.L./12.07.2013
4 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 578/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 918/2013.... → |
|---|
