Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 918/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 918/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 933/40/2013
Dosar nr._ conflict de muncă
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistent judiciar - D. C.
Asistent judiciar – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 918
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre contestatorul A. A. P. și intimata ., prin reprezentant legal T. Sinica A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, asistat de avocat S.-A. M., lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că nu au fost depuse înscrisurile solicitate de la intimată.
Instanța pune în discuție disjungerea capetelor de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata orelor suplimentare, a sporului de 25% pentru orele de noapte și a sporului pentru zilele lucrate sâmbăta și duminica în perioada 3.10.2011-7.01.2013 și înregistrarea acestora sub un nou număr de dosar.
Avocat S. A. M., pentru contestator, arată că este de acord cu disjungerea acestor capete de cerere.
Nemaifiind probe de administrat, tribunalul constată contestația împotriva deciziei nr.6/3.01.2013 în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra acestuia.
Avocat S. A. M., pentru contestator,solicită admiterea contestației, reintegrarea pe funcția deținută anterior concedierii de agent de securitate la Punctul de lucru Carrefour B.. Această concediere nu are o cauză reală, fiind angajați un număr mare de salariați la B., după ce i s-a desfăcut contractul de muncă contestatorului. Mai mult, nu s-a depus la dosar dovada de comunicare către contestator a deciziei de desfacere a contractului de muncă. Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ 04.02.2013, contestatorul A. A. P. a chemat în judecată pe intimata ., prin reprezentant legal T. Sinica A., solicitând:
- anularea deciziei nr. 06/03.01.2013 emisă de intimat,ce i-a fost comunicată la data de 03.01.2013;
- obligarea intimatei la reintegrarea sa în muncă,pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 06/03.01.2013 - agent de securitate,
- obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate-majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 07.01.2013 și până la reintegrarea efectivă pe post;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, contestatorul a arătat că,la data de 3.10.2011, a încheiat cu intimata (punct de lucru B. -Carrefour Supermarket) contractul de muncă pe perioadă nedeterminată înregistrat cu nr. 3305, prin care a fost încadrat pe funcția de agent pază, având un salariu de 670 lei.
Ulterior, la data de 01.01.2012, a semnat actul adițional la contractul individual de muncă nr. 3305/03.10.2011, prin care a fost modificată clauza privind funcția pe care era încadrat, respectiv s-a modificat din agent pază în agent de securitate, precum și salariul brut, din 670 lei în 700 lei.
Pe toată perioada derulării contractului de muncă, reclamantul a susținut că a lucrat zilnic 12-13 ore și a acceptat această situație datorită presiunilor care se efectuau asupra sa și a colegilor săi, dar și datorită faptului că dorea să își păstreze locul de muncă.
In ultimele luni însă, șeful de obiectiv, numitul S. M., a afișat un comportament nefiresc, nu mai acorda pauzele reglementare în timpul programului, îi amenința zilnic că-i va da afară și că va angaja în locul lor persoanele pe care le va dori el.
Contestatorul a susținut că le-a fost încălcat dreptul la egalitate de șanse și tratament în momentul în care a fost angajată o persoană nouă, pe care a avansat-o direct ca șef de tură, această persoană nefiind capabilă să îndeplinească obligațiile aferente acestui post, având în vedere că tot ce face este să se plimbe prin magazin, să vorbească la telefon, are un comportament extrem de arogant, și, la fel ca și șeful de obiectiv, nu acordă pauze și amenință cu concedierea.
Mai mult decât atât, numitul S. M. a amenințat că va exercita violente asupra salariaților,îi desconsideră și are un comportament dictatorial.
Referitor la aceste probleme, a notificat și superiorii șefului de obiectiv, astfel, în data de 28.12.2012 am trimis un email numitului T. Sinica, directorul general al S.C. N. G. SRL București, în care a atașat un memoriu semnat de aproape 10 angajați de la punctul de lucru B., însă nu am primit niciun răspuns de la acesta.
Imediat după trimiterea acestui email, respectiv în data de 30.12.2012, ora 12.30, șeful de obiectiv l-a înștiințat că a fost concediat, invocând motive neadevărate, respectiv atitudinea neadecvată și furtul unor documente din Dispecerat.
Contestatorul a susținut că această concediere a avut ca motiv notificarea trimisă direcțiunii de la București, prin care cerea o verificare și o evaluare a superiorului său.
La data de 03.01.2013, a fost emisă decizia nr. 06/03.01.2013, prin care i se aducea la cunoștință că a fost concediat în baza art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) - concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
In fapt, prin această decizie se susținea că i-a fost comunicată adresa nr. 1825 din 06.12.2012, prin care se stabilea reducerea numărului de ore, procedându-se astfel la restrângerea activității de pază.
Tot prin această adresă era informat că, de la data emiterii acesteia (06.12.2012) încep să curgă cele 20 de zile lucrătoare considerate a fi perioada de preaviz. Practic, perioada de preaviz înceta la data de 04.01.2013, iar contractul său de muncă înceta la data de 07.01.2013.
Contestatorul a susținut că nu a primit această adresă, nu a știut de existența ei decât la data de 03.01.2013 când i s-a înmânat Decizia de concediere nr. 06/03.01.2013, astfel că angajatorul nu a respectat obligația instituită de art. 75 din Codul Muncii - dreptul la preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.
Mai mult decât atât, conform art. 65 alin. (2) din Codul Muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, or, în cazul de față nu poate fi vorba de așa ceva, având în vedere faptul că, imediat după concedierea sa, a fost angajată o altă persoană pe postul pe care îl ocupa contestatorul și care, teoretic, fusese desființat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 65-80 și art. 268 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).
În dovedire contestației s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La prima zi de înfățișare, contestatorul și-a completat cererea de chemare în judecată( f.17), cu capetele de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata:
- orelor suplimentare ce le-a efectuat în perioada 3.10.2011-7.01.2013
- sporului de 25% pentru orele de noapte și
- sporului de sâmbătă și duminică, pentru aceeași perioadă.
Contestatorul a pretins că în toată perioada lucrată la pârâtă, în permanență a efectuat ore suplimentare, în fiecare lună a lucrat peste numărul de ore legal, respectiv 40 ore/săptămână; 8 ore/zi, noaptea dar și sâmbăta și duminica .
Potrivit contractului individual de muncă art. J pct.2 lit. a) urma să beneficieze de un spor de 25% pentru orele de noapte, 100% pentru orele suplimentare și spor de sâmbătă și duminică.
Intimata . a depus întâmpinare (f.23-29), prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În apărare,intimata a arătat că, la data de 14.09.2011, intre această societate si S.C. CARREFOUR ROMÂNIA S.A. a intervenit contractul de prestări servicii paza, numărul 3504, conform căruia „a acceptat misiunea de a asigura securitatea bunurilor mobile si imobile aparținând Hypermarketului Carrefour B. .
De asemenea, tot din conținutul convenției anterior amintita ( Art. II, paragraf ultim), rezulta fără putina de tăgada faptul ca una din obligațiile societății intimate este aceea de a lua toate masurile necesare care se impun pentru a rezolva situația creata, in eventualitatea in care beneficiarul este nemulțumit de modul de acționare al salariaților săi.
In aceasta ordine de idei, prin adresa nr. 92/29.12.2012, responsabilul de securitate din partea Hypermarketuiui Carrefour a adus la cunoștința conducerii intimatei faptul ca domnul Atodiroie A. „nu corespunde postului, având o lipsa de atitudine si o activitate lipsita de profesionalism ".Tot in ceea ce privește persoana contestatorului, șeful de formație, numitul S. M., informase anterior conducerea executiva a societății cu privire la alte 3 incidente legate de activitatea profesionala a petentului.
In al treilea rând, intimata a solicitat a se observa că Decizia 06 din data de 03.01.2013 este temeinica, legala si corespunde atât literei cat si spiritului normei legale invocate, respectiv art. 65 alin. (1) din Legea 53/2003, privind Codul Muncii, cu completările si modificările ulterioare, in cauza fiind îndeplinite atât condițiile de forma cat si de fond.
La începutul lunii decembrie a anului 2012, conducerea executiva a Hypermarketului Carrefour B. a informat verbal intimata asupra faptului ca începând cu luna ianuarie 2013 programul magazinului se va modifica, iar numărul de ore de lucru prestate de societatea in folosul unității se va diminua, lucru consfințit si in mod oficial prin adresa 93/29.12.2012, semnata de reprezentanții legali ai Carrefour România SA, M. B.
Având in vedere această împrejurare, societatea intimată a arătat că a început sa desfășoare toate diligentele legale pentru a se conforma dispoziției partenerului contractual.
Pentru a proteja atât interesul societății, cat si al angajatului său, prin adresa 1825 din 06.12.2012, S.C. N. G. SRL, i-a adus la cunoștință contestatorului măsura ce urmează a fi luata datorita cerinței beneficiarului serviciilor și totodată faptul ca se afla in perioada legala de preaviz.
Intimata a apreciat că în speța supusa analizei instanței judecătorești, sunt îndeplinite condițiile pentru concedierea pentru motive care nu țin de persoana angajatului,respectiv exista o cauza efectiva, reala si serioasa:
- concedierea are un caracter obiectiv si a fost impusa de motive care nu țin de persoana angajatului sau de capricii ale angajatorului, opțiunea reducerii numărului de ore prestat fiind dorința unilaterala a conducerii Hypermaketului Carrefour,
- este precisa (exacta) - adresa privind reducerea semnificativa a numărului de ore constituie veritabilul motiv ai concedierii,
- este serioasa - motivația angajatorului a fost aceea reducerii activității in cadrul obiectivului si preîntâmpinarea producerii de prejudicii financiare,
- sunt îndeplinite si elementele care țin de oportunitatea
emiterii deciziei de încetare a contractului de munca: opțiunea societății N. G. de a desființa postul domnului Atodiroie, ca urmare a reducerii numărului de ore prestat pentru obiectivul Carrefour B. este in strânsa legătura si cu atitudinea delăsătoare a acestuia, iar societatea nu a săvârșit un abuz de drept sau a acționat cu rea credința, întrucât interesul evident al societății este acela de a avea cat mai multe posturi in obiectiv, ceea ce conduce si la majorarea încasărilor.
S-a învederat și împrejurarea ca menținerea angajatului la munca ar fi condus fără echivoc la o situație împovărătoare pentru angajator,ar fî produs efecte negative in activitatea curenta, ceea ce fără dubiu ar fi afectat si activitatea celorlalți angajați.
Intimata a considerat că decizia supusa controlului judecătoresc este legala si in lumina art. 9 pct. 3 din Convenția Internaționala a Muncii nr. 158 (1992), asupra încetării relației de munca la inițiativa angajatorului, act normativ care precizează ca organismele abilitate sa determine legalitatea concedierii trebuie sa verifice:
daca motivele invocate sunt veritabilele temeiuri ale concedierii;
daca motivele in cauza sunt suficiente.
Având in vedere întreaga argumentație prezentată,care se va releva si din probatoriul administrat in cauza, intimata a susținut ca si cele doua elemente mai sus arătate sunt îndeplinite in mod cumulativ.
In ceea ce privește pretenția contestatorului de a obliga intimata la plata orelor suplimentare, a sporului de 25% pentru orele de noapte si a sporului pentru zilele de sâmbăta si duminica,intimata a arătat că aceste pretenții nu sunt susținute fiind contrazise de statele de piața ale societății din perioada august 2012-ianuarie 2013, din care rezulta fără urma de dubiu faptul ca S.C. N. G. SRL si-a îndeplinit toate obligațiile salariale ce îi reveneau in privința angajatului A. A. P..
În dovedirea apărărilor formulate, intimata a depus înscrisuri.
Întrucât la termenul de judecată de astăzi, instanța a constatat că doar judecata contestației împotriva deciziei nr. 6/3.01.2013 și a capetelor de cerere accesorii este în stare de judecată, în temeiul art. 165 Cod procedură civilă,a dispus disjungerea soluționării capetelor de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata orelor suplimentare, a sporului de 25% pentru orele de noapte și a sporului pentru zilele lucrate sâmbăta și duminica, în perioada 3.10.2011-7.01.2013 și a dispus înregistrarea acestora sub un nou număr de dosar, în care a fixat termen de judecată la data de 27.06.2013.
Așadar, analizând probele administrate și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Contestatorul A. A. P. a chemat în judecată pe intimata ., prin reprezentant legal T. Sinica A., solicitând:
- anularea deciziei nr. 06/03.01.2013 emisă de intimat,
- obligarea intimatei la reintegrarea sa în muncă,pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 06/03.01.2013 - agent de securitate,
- obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate-majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 07.01.2013 și până la reintegrarea efectivă pe post;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru soluționarea pe fond a prezentei contestații, se va reține că, prin decizia nr. 6 din 3.01.2013 (f.8), intimata a decis, începând cu data de 7.01.2013, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii.
În preambulul deciziei, angajatorul a menționat că:
- s-a procedat la reducerea de personal începând cu data de 7.01.2013, ca urmare a adresei CARREFOUR B. prin care a fost înștiința despre reducerea numărului de ore;
- a acordat salariatului preavizul de 20 zile lucrătoare, în perioada 6.12.2012 până la 4.01.2013, conform adresei nr. 1825 din 6.12.2012 „pe care i-a adus-o la cunoștință salariatului.”
În cauză, salariatul a contestat această decizie, susținând mai întâi încălcarea de către angajator a dispozițiilor art. 75 din Codul muncii, ce stabilesc obligația acordării preavizului de minim 20 zile lucrătoare și persoanelor concediate conform art. 65 din Codul muncii.
Deși intimata a depus la doar notificarea nr. 1825/6.12.2012 (f.110) – ce cuprinde înștiințarea salariatului despre concediere și acordarea preavizului – nu a făcut și dovada comunicării către contestator a acestei notificări, deși îi revenea sarcina probei conform art. 272 din Codul muncii.
Prin urmare, față de dispozițiile imperative ale art. 75 alin.1 din Codul muncii, tribunalul constată că intimata nu a respectat procedura prevăzută de lege, neacordând preaviz salariatului, așa încât concedierea dispusă în aceste condiții este lovită de nulitate absolută în conformitate cu disp. art. 78 din Codul muncii.
Iar față de disp. art. 65 din Codul muncii, tribunalul constată că în cauză este dată nulitatea deciziei de concediere pentru încălcarea de către intimată și a acestor prevederi normative.
Astfel, conform art. 65 din Codul muncii:
“(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.”
Textul alin.1 impune,așadar, ca desființarea locului de muncă să nu fie determinată de motive ce țin de persoana salariatului, condiție pe care angajatorul nu a probat că ar fi îndeplinit-o în prezenta cauză,deși îi revenea această obligație conform art.272 din Codul muncii.
Astfel, dacă aprecierea oportunității măsurii desființării unui post de agent de securitate aparține doar angajatorului, legalitatea măsurii poate fi cenzurată de instanță.
Iar în cauză, prin probele cu înscrisuri administrate, angajatorul nu a dovedit că desființarea postului de agent de securitate deținut de contestator nu are legătură cu persoana acestuia, ci se datorează unor factori obiectivi, în condițiile în care a păstrat alte 19 de posturi de agent la Punctul de lucru din B., și nici că diminuarea activității impun reducerea tocmai a acestui post (f.79 și 80).
Or, în condițiile în care intimata nu a invocat și probat motivele de oportunitate care au dus la desființarea postului de agent de securitate ocupat de contestator și la păstrarea celorlalte 19 de posturi, nu se poate trage decât concluzia că reducerea acestui post are legătură cu persoana contestatorului.
De altfel, din întâmpinare rezultă tocmai faptul că măsura concedierii acestui salariat are legătură cu persoana sa, invocându-se,, lipsa de atitudine și o activitate lipsită de profesionalism’’- ceea ce vine în contradicție evidentă cu temeiul de drept al concedierii invocat în decizia contestată și este de natură să atragă și incidența art.79 din Codul muncii.
Astfel cum rezultă din alin.2 al art. 65 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, or această condiție nu a fost îndeplinită întrucât contestatorul a pretins că, după concedierea sa, au fost angajați alți salariați.
În acest sens, din tabelul anexat adresei nr.3150/22.05.2013 trimisă de ITM B. (f. 65 -73) – și din care rezultă că, în perioada 01.01._13, intimata a încheiat la nivel de țară 457 contracte individuale de muncă, cu durată determinată și nedeterminată – contestatorul a solicitat intimatei să depună copia contractelor individuale de muncă pentru agenții de securitate B. I., angajat începând cu 16.04.2013, M. D. I., angajat începând cu 25.01.2013 și T. M. L., angajat începând cu 11.03.2013.
Întrucât intimata nu a depus copia acestor contracte individuale de muncă și nici nu a făcut proba contrară celor susținute de salariat, tribunalul va reține că desființarea locului de muncă ocupat de contestator nu a fost nici efectivă, fiind angajate alte persoane în aceeași funcție după concedierea salariatului.
Prin urmare, față de ansamblul celor ce preced, în temeiul art.80 alin.1 și 2 din Codul muncii, va fi anulată decizia de concediere contestată și intimata va fi obligată să reintegreze contestatorul pe postul deținut anterior și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 7.01.2013, până la data reintegrării efective pe post.
Față de modul de soluționare a prezentei contestații, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, intimata va fi obligată să plătească contestatorului și cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Disjunge soluționarea capetelor de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata orelor suplimentare, a sporului de 25% pentru orele de noapte și a sporului pentru zilele lucrate sâmbăta și duminica, în perioada 3.10.2011-7.01.2013 și dispune înregistrarea acestora sub un nou număr de dosar, în care fixează termen de judecată la data de 27.06.2013, pentru când se vor cita părțile.
Admite contestația formulată de contestatorul A. A.-P., cu domiciliul în B., .. 1, .. a, . împotriva Deciziei nr. 06/3.01.2013 emisă de intimata S.C.N. G. S.R.L. cu sediul în orașul Voluntari, județul Ilfov ( loc. București, . A, sector 1).
Anulează Decizia nr. 06/3.01.2013.
Obligă intimata să reintegreze contestatorul pe postul deținut anterior, de agent pază și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 7.01.2013 până la data reintegrării efective pe post.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2013.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. B. C.
Cu opinie în același sens
Redt.TN/8.07.2013 v
Tehnored. BC
4 ex/ 8.07./2013
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 930/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
