Contestaţie act. Sentința nr. 757/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 757/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 969/40/2013
Dosar nr._ litigiu de muncă
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistent judiciar - D. C.
Asistent judiciar – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 757
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta C. E., domiciliată în B., ., . jud. B., și pârâtul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., cu sediul în B.,., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, asistată de avocat B. D., și consilier juridic B. A. G. pentru pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Consilier juridic B. A. G. depune precizări cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune referitoare la plata diferențelor aferente intervalului 1.10._09.
Instanța pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10._09 precum și excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare.
Avocat B. D. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune,iar în ceea ce privește excepția tardivității își menține concluziile de la termenul anterior.
Arată că legea nu distinge care este obligația angajatorului în cazul contractelor pe durată determinată față de cele cu durată nedeterminată. Există un document internațional Directiva 1999/70/CR al Consiliului Europei din 28.06.1999, JO 7175/10.07.1999, practic în această directivă se reglementează problema apărută la nivelul Uniunii Europene în care angajatorii și angajații solicitau flexibilizarea cadrului normativ privind încheierii contractelor de muncă . Se face vorbire și despre contractul individual de muncă pe perioadă determinată. Este evident că se face referire în acest act și recomandări către statele membre ale Uniunii cum să aplice aceste reguli dar esențial este că s-a statut că oricum ar fi este obligatoriu ca Statul să-și protejeze cetățenii împotriva abuzurilor angajatorilor. În cazul de față, consideră că este în fața unui abuz întrucât din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că o . contractate, acte adiționale sau înscrisuri –decizii cum spune angajatorul - au prelungit activitatea reclamantei pe 6 ani. În plus, la începutul lunii iunie 2006 a fost angajată pe durată determinată,așa încât în mod normal ar fi trebuit să-i înceteze contractul în iulie 2007, întrucât persoana pe care a substitui-o și-a dat demisia, acest lucru nu s–a întâmplat, a continuat să lucreze, practic în lipsa unui contract individual de muncă până când i s-a făcut o altă decizie pentru o altă persoană fără a-i înceta contractul de muncă . Actele sunt obligatorii nu numai pentru state ci și pentru persoane fizice și persoanele juridice.
Nu se poate discuta despre tardivitate în condițiile în care decizia este lovită de nulitate absolută și angajatorul a încălcat directivele pe care Statul român s-a angajat să le respecte, adică protecția cetățenilor săi în fața eventualelor abuzuri ale angajatorilor cât și un al document internațional Pactul privind drepturile speciale și politice ale cetățenilor în care fiecărui cetățean îi este garantat dreptul la muncă Or, prin actele criticate aici s-a făcut dovada că angajatorul a abuzat de poziția de forță pe care o are prin încheierea succesivă a unor acte adiționale la prelungiri sau modificări ale unor contracte de muncă, așa încât prin decizii unilaterale a încălcat dreptul la muncă al reclamantei. Solicită respingerea excepției și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic B. A. solicită admiterea excepțiilor, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii; să se observe că toate deciziile au fost date în baza cererilor reclamantei. Atrage atenția că deși, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta avea la cunoștință despre toate documentele care le-a contestă în prezenta acțiune, nu a depus nici un fel de contestație în termenele prevăzute de lege.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâtul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., solicitând:
- obligarea acestuia la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.10._12, actualizate și indexate cu indicele de inflație ca urmare a dobândirii, începând cu luna octombrie 2009, a calității asistentă medicală cu studii universitare de licență și, începând cu data de 12 noiembrie 2011, a gradului de asistent medical principal;
- constatarea nulității absolute a deciziei nr. 15/11.01.2010, a deciziei 254/15.10.2010 de prelungire a contractului individual de muncă precum și a deciziei 518/2012 de încetare a contractului individual de muncă;
- obligarea pârâtului la reîncadrarea sa pe postul deținut anterior precum și la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 05.07.2012 și până la reîncadrare.
În legătură cu primul capăt de cerere, reclamanta a arătat că, începând cu data de 1 iunie 2007, a fost angajată în funcția de asistentă medicală la S. de Copii B. (unitate devenită ulterior secție a Spitalului Județean de Urgență "Mavromati"), contractul de muncă fiind încheiat pe perioadă determinată.
În această perioadă, considerând necesar a-și perfecționa pregătirea profesională, a urmat cursurile Universității de Medicină și farmacie "GR. T. P." din lași - Facultatea de Medicină filiala B., susținând și absolvind examenul de licență în luna septembrie 2009 în specializarea asistență medicală generală.
Ca urmare a celor de mai sus, în luna octombrie 2009, a comunicat angajatorului specializarea obținută pentru a fi înregistrată în dosarul personal însă acesta, deși a notat în carnetul de muncă specializarea, nu a procedat la modificarea salariului conform specializării obținute. Mai mult chiar, deși în luna noiembrie 2011, a dobândit prin examen gradul principal pentru asistenți medicali, înregistrat și în carnetul de muncă, nici de această dată nu a procedat la modificarea salariului conform noul grad profesional.
Referitor la capătul de cerere privind raporturile de muncă avute cu pârâtul, începând cu data de 1 iunie 2007, reclamanta a menționat că a fost angajată în funcția de asistentă medicală la S. de Copii B. (unitate devenită ulterior secție a Spitalului Județean de Urgență "Mavromati"), contractul de muncă fiind încheiat pe perioadă determinată, respectiv până la venirea din concediu fără plată a d-nei Ivaniciuc M..
Deoarece ia începutul lunii iulie 2009, d-na Ivaniciuc M. a demisionat, a considerat că angajatorul a procedat tacit la modificarea contractului său de muncă în sensul de a fi încheiat pe perioadă nedeterminată.
Cu toate-acestea, prin decizia nr. 15/11.01.2010, contractul individual de muncă a fost prelungit pentru perioada în care d-na H. L. se afla în concediu pentru creșterea copilului, iar în data de 15 octombrie 2012 a fost din nou prelungit, ocupând postul lăsat temporar vacant de d-na P. A..
Reclamanta a precizat și că deciziile arătate mai sus i-au fost doar comunicate, însă nu a fost consultată și informată cu privire la modificările pe care angajatorul intenționa să le facă și nici nu au fost urmate de încheierea vreunui act adițional la contractul de muncă inițial.
În toată acesta perioadă,a lucrat la secția Sterilizare, cu toate că deciziile arătate mai sus făceau referire la diferite locuri de muncă, dovadă în acest sens fiind adresa nr._/02.07.2012 emisă de pârâtă și prin care i se comunica faptul că începând cu data de 05.07.2012 contractul meu de muncă urmează a înceta ca urmare a faptului că titulara postului - P. B., își va relua activitatea la aceeași dată.
Față de cele de mai, având în vedere că începând cu data de 1 februarie 2009, și-a desfășurat activitatea la același loc de muncă - Secția Sterilizare, reclamanta a considerat că decizia nr. 15/2010 și decizia nr. 254/2010 sunt lovite de nulitate absolută, fiind emise că încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 82 alin. 1 Codul muncii, în forma valabilă la data de 01.06.2007 și, pe cale de consecință, a solicitat a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 84 alin. 1 Codul muncii, contractul de muncă încheiat la data de 01.07.2007 fiind încheiat pe perioadă nedeterminată, ceea ce duce implicit la concluzia că decizia nr. 518/10.07.2012 a rămas fără obiect și, pe cale de consecință, nu poate produce consecințe juridice
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu martori și a celei cu expertiza de specialitate, în măsura în care se vor dovedi oportune și vor fi încuviințate de instanța de judecată.
Pârâtul S. Județean de Urgență „Mavromati” B. a formulat întâmpinare ( f.28-30), prin care a invocat excepția tardivității contestării deciziilor nr.15/11.01.2010, nr.254/15.10.2010 și nr.518/10.07.2012, motivat de faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 05.02.2013.
Aceasta întrucât în perioada cât a fost salariata fostei unități sanitare - S. de Copii B. desființat prin HG nr.52/2012 la data de 03.03.2012 - reclamanta nu a contestat niciodată deciziile nr.15/11.01.2010 și 254/15.10.2010.
Referitor la drepturile salariate solicitate și pentru acestea invocă excepta tardivității, motivat de faptul că reîncadrările pe Legile nr.330/2009 (nr.2150/12.03.2010 - ce putea fi contestată în 5 zile de la comunicare) și Legii nr.284/2010 (nr.2029/01.03.2011 - ce putea fi contestată în 15 lucrătoare de la comunicare)nu au fost niciodată contestate în termenele prevăzute de legile menționate.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicităm respingerea acțiunii, motivat de faptul că deciziile emise de fosta unitate sanitară s-au dat în baza cererilor exprese ale reclamantei (cererea nr.220/11.01.2010 pentru decizia nr.15/11.01.2010 și cererea nr.7879/14.01.2010 pentru decizia nr.254/15.10.2010), iar reclamanta nu a contestat deciziile, a acceptat situația, iar pentru munca prestată a fost remunerată corespunzător.
La desființarea Spitalului de Copii B. (HG nr.52/2012 la data de 03.03.2012) și preluarea personalului de către pârât, reclamanta a semnat, fără obiecțiuni, actul adițional din 02.03.2012 în care este specificat clar că durata contractului este determinată, pe perioada suspendării contractului individual de muncă al titularului de post, P. B..
Referitor la efectele deciziei nr.518/2012, pârâtul a arătat că încetarea de drept a unui contract de muncă încheiat pe perioadă determinată nu poate fi considerată o concediere și nu are temei legal pentru contestație.
Așa cum arată și reclamanta, aceasta și-a desfășurat activitatea pe un post temporar vacant, până la întoarcerea titularului postului ,iar în conformitate cu prevederile Codului muncii, art. 56 alin.l lit. i, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată încetează de drept la data expirării termenului.
Reclamanta avea cunoștință de această situație și a acceptat-o din momentul comunicării deciziei nr.254/15.10.2010 emisă de fostul Spital de Copii B., decizie pe care nu a contestat-o niciodată.
În conformitate cu prevederile Codului muncii, încetarea de drept a unui contract de muncă pe perioadă determinată se constată de către angajator prin emiterea unei decizii, indiferent de voința persoanei care a ocupat postul temporar vacant.
Astfel, la întoarcerea titularului postului ocupat de reclamantă, unitatea a constatat încetarea de drept a contractului de muncă încheiat de reclamantă pe perioadă determinată și a emis decizia nr.518/2012, conform prevederilor art.56 din Codul muncii.
Referitor la drepturile salariale conform pregătirii pe care reclamanta le solicită, pârâtul a menționat următoarele:
-la data absolvirii studiilor superioare, 2009/2010, postul titularului (H. L.) era de asistent medical cu studii postliceale și unitatea nu avea post temporar vacant pentru asistent medical cu studii superioare;
- la data promovării în grad principal, postul titularului (P. B.) nu era de grad principal și unitatea nu avea post temporar vacant corespunzător.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
În dovedire, pârâtul a depus înscrisuri.
La termenul de judecată din 16 aprilie 2013, reclamanta, prin apărător, a contestat validitatea înscrisului depus de pârât sub denumirea de întâmpinare, însă prin încheierea de ședință din 22 aprilie 2013, tribunalul a respins această excepție pentru motivele expuse în încheierea de ședință.
La termenul de judecată din 14.05.2013, tribunalul a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru pretenția de plată a diferențelor salariale aferente intervalului 1.10._09.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâtul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., solicitând:
- obligarea acestuia la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.10._12, actualizate și indexate cu indicele de inflație ca urmare a dobândirii, începând cu luna octombrie 2009, a calității asistentă medicală cu studii universitare de licență și, începând cu data de 12 noiembrie 2011, a gradului de asistent medical principal;
- constatarea nulității absolute a deciziei nr. 15/11.01.2010, a deciziei 254/15.10.2010 de prelungire a contractului individual de muncă precum și a deciziei 518/2012 de încetare a contractului individual de muncă;
- obligarea pârâtului la reîncadrarea sa pe postul deținut anterior precum și la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 05.07.2012 și până la reîncadrare.
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă vor fi soluționate cu prioritate excepțiile invocate în cauză, întrucât eventuala lor admitere face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Așadar, urmează a fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile de plată a diferențelor salariale aferente intervalului 1.10._09, întrucât termenele de prescripție de 3 ani prevăzute de art. 166 alin.1 și respectiv art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii (în forma anterioară republicării din mai 2011) erau împlinite la data promovării prezentei acțiuni, respectiv 4.02.2013.
De asemenea, va fi admisă excepția tardivității contestării deciziilor nr. 15/11.01.2010, nr. 254/15.10.2010 și nr. 518/10.07.2012 întrucât, astfel cum a susținut și pârâtul, termenele de 30 zile, de la comunicarea acestor decizii către salariată, erau împlinite la data formulării acțiunii de față, 4.02.2013.
În acest sens, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a precizat că „deciziile arătate mai sus mi-au fost doar comunicare, nu am fost consultată…”, fără a susține că aceste termene nu ar fi fost împlinite.
Cât privește apărarea reclamantei - în sensul că dreptul său la contestarea acestor decizii ar fi imprescriptibil, întrucât invocă cauze de nulitate absolută ale acestora –nu poate fi reținută de instanță, nefiind întemeiată pe dispozițiile legislației muncii aplicabilă în cauza de față.
Astfel, dacă în doctrina (și jurisprudența) dreptului civil este unanim stabilit că acțiunea în declararea nulității absolute a unui act juridic civil este imprescriptibilă, în dreptul muncii această regulă suportă atenuări determinate de natura specială a acestui tip de raport juridic civil, care nu permite ca soarta acestuia să rămână incertă o perioadă de timp mai mare decât cea prevăzută expres de lege.
În acest sens, întrucât (ca și în dreptul civil general) efectul nulității este același (ineficacitatea actului juridic), indiferent că ar fi vorba despre o nulitate absolută sau de o nulitate relativă, Codul muncii reglementează cu caracter imperativ, prin dispozițiile art.283 alin.1 lit. a – după republicare, art. 268 alin.1 lit. a – posibilitatea atacării deciziilor unilaterale ale angajatorului, referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, numai în termenul de 30 zile calendaristice de la data comunicării acestor decizii.
Este de observat, așadar, că legiuitorul nu a stabilit termene diferite de contestare a deciziilor în raport cu caracterul – absolut sau relativ - al nulității invocate, așa încât în toate cazurile este aplicabil termenul imperativ prevăzut de Codul muncii.
Ca urmare a admiterii acestei excepții, vor fi respinse ca nefondate pretențiile reclamantei de obligare a pârâtului la reîncadrarea pe postul deținut anterior și la plata drepturilor salariale aferente perioadei 5.07.2012 – data reîncadrării, întrucât decizia nr. 518/2012 (f. 14) – prin care pârâtul a constatat încetarea de drept a contractului de muncă al reclamantei începând cu data de 5.07.2012 – nu poate fi supusă pe fond controlului instanței.
Iar față de dispozițiile imperative ale art. 34 din Legea 330/2009 și art. 7 din Legea 285/2010, vor fi respinse ca nefondate și pretențiile reclamantei de obligare a pârâtului la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.01.2010-5.07.2012.
Aceasta întrucât, față de absolvirea Facultății de Medicină –Filiala B., dovedită cu adeverința nr.1176/61/12.10.2009( f.6), reclamanta trebuia să conteste neacordarea salariului corespunzător conform acestor dispoziții legale.
Astfel, prin adresele nr. 2150/12.03.2010 (f.44) și nr. 2029/01.03.2011 (f.45), ce poartă semnătura necontestată a reclamantei, aceasta a fost înștiințată de angajator (la acel moment S. de copii B.) cu privire la stabilirea salariilor de bază lunare în conformitate cu dispozițiile Legii 330/2009 – începând cu 01.01.2010 și, respectiv ale Legii 285/2010 și Legii 284/2010 - începând cu 01.01.2011, precum și cu procedurile și termenele legale de contestare ale acestora.
P. urmare, în măsura în care reclamanta nu a dovedit respectarea acestor dispoziții legale, nu poate beneficia de protecția legii pentru ca, prin altă modalitate de formulare a pretențiilor, să încalce prevederile normative imperative arătate – întrucât eventuala analiză pe fond și admitere a pretențiilor din prezenta cauză ar avea ca efect constatarea nelegalității stabilirii acestor salarii de bază.
Cât privește promovarea reclamantei în grad principal – dovedită cu adeverința nr.602 / 26.01.2012 eliberată de Direcția de Sănătate Publică B.( f.24), este de observat că potrivit deciziei nr.254/2010,reclamanta a desfășurat activitate în condițiile înlocuirii salariatei P. B., al cărei contract de muncă era suspendat, or aceasta nu avea gradul de asistent medical principal( f.33).
Iar întrucât potrivit art. II - art. 1 alin.1 și 2 din Legea 283/2011, pentru anul 2012, salariile de bază au fost păstrate la nivelul din decembrie 2011, față de cele anterior arătate nu pot fi verificate pe fond nici salariile primite de reclamantă în anul 2012, până la data de 5.07.2012.
Ca urmare a respingerii pretenției de plată a acestor diferențe salariale, va fi respins și capătul de cerere accesoriu privind actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale aferente intervalului 1.10._09, și pe cale de consecință, le respinge ca prescrise.
Admite excepția tardivității formulării contestației împotriva Deciziilor nr. 15/11.01.2010,254/15.10.2010 ,518/10.07.2012 și, pe cale de consecință, respinge ca tardivă cererea formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâtul S. Județean de Urgență ,,Mavromati” B. având ca obiect constatarea nulității absolute a acestor decizii.
Respinge ca nefondate capetele de cerere având ca obiect:
- obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale aferente perioadei 1.01.2010-5.07.2012, actualizate cu indicii de inflație;
- obligarea pârâtului la reîncadrarea pe postul deținut anterior, precum și la plata drepturilor salariale aferente perioadei 5.07.2012 și până la reintegrare.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2013.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. B. C.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/25.06.2013
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 141/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1053/2013. Tribunalul... → |
|---|
