Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1413/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1413/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 2722/40/2013
Dosar nr._ contestație decizie de sancționare
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 1413
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul M. M., prin avocat N. I., cu domiciliul în loc. D., ., ..18,jud. B. și pârâtul L. T. „Al. V.” Șendriceni, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. N. I., pentru reclamantul lipsă, și consilier juridic N. D. pentru pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța constată că este primul termen de judecată cu procedură completă.
În temeiul art. 131 NCPC, se verifică competența generală, teritorială și materială a instanței, și față de obiectul pricinii, instanța constată că este competentă în soluționarea acesteia, în conformitate cu disp. art.95 pct. 4 NCPC, art. 269 din Codul muncii și art. 208-209 din Legea 62/2011.
În temeiul art.258 NCPC, instanța admite proba cu înscrisurile depuse de reclamant și de pârât, pentru dovedirea pretenției din acțiune și a apărărilor din întâmpinare.
Consilier juridic N. D. depune împuternicire la dosar.
Întrucât nu se formulează cereri noi,în temeiul art. 244 alin.1 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului pricinii.
Avocat N. I., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic N. D. solicită respingerea acțiunii pentru cele arătate prin întâmpinare.
Instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ /10.05.2013, reclamantul M. M. a chemat în judecată pe și pârâtul L. T. „Al. V.” Șendiceni, jud. B., solicitând anularea deciziei de sancționare nr. 2389/5.04.2013.
În fapt, reclamantul a arătat că sancțiunea i-a fost adusa la cunoștință prin adresă de înștiințare anexată la cererea de chemare in judecata,așa încât decizia propriu-zisă nu i-a fost comunicată.
In adresa de înștiințare nu sunt arătate motivele sancționării, nu sunt descrise faptele care i se imputa .Practic, ceea ce i s-a comunicat este doar o adresă, considerată de reprezentanții unității unde lucrează drept o decizie.
Reclamantul a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art.252 din Codul muncii actualizat, fapt pentru care a solicitat anularea deciziei prin care i s-a aplicat un avertisment scris.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.231,252 alin 5 Codul muncii actualizat.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul L. T. „Al. V.” Șendiceni a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nelegală și neîntemeiată( f.15-16).
În apărare, pârâtul a arătat că a fost chemat în judecată de M. M., angajat al instituției pârâte, care contestă sancțiunea avertisment ce i-a fost aplicată și adusă la cunoștința salariatului prin Adresa-înștiințare cu nr.2389 din 05.04.2013, adresă pe care însuși reclamantul recunoaște că a primit-o.
Pârâtul a susținut că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât, ca urmare a numeroaselor acte de indisciplină prind disciplina muncii săvârșite de către reclamantul M. M., prin decizia nr.23 din 29.03.2013 emisă de către directorul instituției, ing. B. T., s-a dispus constituirea unei comisii pentru cercetarea disciplinară a salariatului M. M., comisie formată din șase membri, inclusiv reprezentanții celor două sindicate.
Comisia a dispus începerea cercetărilor luând declarații unui număr de șapte salariați, la care se adaugă nota explicativă a reclamantului. Din declarațiile salariaților Ș. M. și A. C. a rezultat faptul că reclamantul M. M. creează și menține o stare de tensiune care afectează buna desfășurare a activității în internatul și cantina școlii unde se află elevi.
Cu toate acestea, s-a dat dovadă de înțelegere și i s-a aplicat acestuia prima și cea mai puțin drastică sancțiune și anume „avertisment scris" potrivit disp.art.264 alin.l din Codul muncii, pentru această sancțiune nefiind necesară cercetarea disciplinară prealabilă (art.267 alin.l Codul muncii).
Concluziile comisiei de cercetare disciplinară cuprinse în Raportul înregistrat sub nr. 2298 din 04.04.2013 au fost prezentate în ședința Consiliului de administrație din data de 04.04.2013, fiind însușite de către membrii acestuia, astfel că s-a hotărât sancționarea salariatului M. M. cu sancțiunea „ avertisment scris" întrucât prejudiciază imaginea școlii, incidentele având loc și în fața elevilor din internat. Abaterile acestuia sunt cu atât mai grave cu cât s-au produs într-o unitate de învățământ și au avut conotații sexuale.
Susținerea reclamantului, potrivit căreia acesta nu a primit decizia de sancționare este neîntemeiată, având în vedere că aceasta este chiar adresa de înștiințare nr.2389 din 05.04.2013, cu toate că ea nu este intitulată „Decizie". Aceasta întrunește toate condițiile de formă și fond cerute de Codul muncii.
În drept,pârâtul a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Codului muncii.
În dovedirea apărărilor formulate, pârâtul a depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză tribunalul reține următoarele:
Reclamantul M. M., a chemat în judecată pe și pârâtul L. T. „Al. V.” Șendiceni, jud. B. solicitând anularea deciziei de sancționare nr. 2389/5.04.2013.
Pentru soluționarea cererii reclamantului, se va constata că prin „Adresa înștiințare nr. 2389/5.04.2013 (f.7), acestuia i s-a adus la cunoștință că, în ședința din 04.04.2013, consiliul de administrație al Liceului T. „Al. V.” Șendriceni a hotărât să îi aplice sancțiunea disciplinară cu avertisment scris pentru prejudicierea imagini școlii.
Salariatul a invocat nulitatea absolută a acestei decizii – angajatorul recunoscând că „Adresa înștiințare” reprezintă decizia prevăzută de art. 252 alin.1 din Codul muncii - pentru nerespectarea dispozițiilor art. 252 alin.2 din același cod, conform cărora:
„ Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.”
Or, din analiza deciziei contestate, rezultă că aceasta nu cuprinde mențiunile prevăzute de lit. a - d ale alin.2- art. 252 din Codul muncii, întrucât:
- indicarea faptei ce constituie abatere disciplinară ca fiind „prejudicierea imaginii școlii” nu satisface exigențele textului de lege, nefiind descrisă o faptă concretă, verificabilă;
- nu există nicio referire la elementele prevăzute de textul de lege citat la lit. b,c și d.
D. urmare, în aceste împrejurări, este dată nulitatea absolută a deciziei contestate pentru încălcarea disp. art. 252 alin.2 lit. a-d din Codul muncii.
Cu privire la caracterul nulității absolute a deciziei întemeiat pe aceste dispoziții legale, prin decizia nr. 265/16.03.2010, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art. 268 alin.2 din Codul muncii – respectiv art. 252 alin.2, după republicare – reținând că:
,, textul de lege criticat se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă. În același timp, sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului.
Angajatorul, întrucât deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei și legalității acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente. Astfel, mențiunile și precizările prevăzute de textul de lege sunt necesare și pentru instanța judecătorească, în vederea soluționării legale și temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.’’
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite contestația formulată de reclamantul M. M. prin avocat N. I. cu domiciliul în loc. D., ., ..18,jud. B., împotriva Adresei Înștiințare nr. 2389/5.04.2013 emisă de pârâtul L. T. ,,Al.V.” Șendriceni.
Constată nulitatea absolută a Adresei Înștiințare nr. 2389/5.04.2013.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2013.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored.BC
4 ex/28.11.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 937/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
