Contestaţie la executare. Sentința nr. 1705/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1705/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2380/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de asigurări sociale
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1705
Ședința publică din 10.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de asigurări sociale privind pe reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor și C. de Pensii S. din C. Ministerului Administrației și Internelor.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 3 decembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 10.12.2013 și apoi pentru azi, când:
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de asigurări sociale de față:
La data de 9.04.2013 pe rolul Tribunalului B. Secția I Civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul T. I. în contradictoriu cu C. S. de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și respectiv M. A. Interne (M.A.I.) prin care a solicitat anularea Deciziei nr._ din 12.06.2012 prin care i s-a recalculat pensia de invaliditate, a deciziei_ din 12 martie 2013 privind obligarea la restituirea unor sume pretins încasate necuvenit și respectiv a Hotărârii ce va fi dată de comisia de contestație în raport cu decizia din 12.06.2012. A mai solicitat ca pârâții să fie obligați să îi plătească drepturile de pensie restante începând cu anul 1980 până la zi și respectiv să fie obligați aceștia să emită o decizie nouă de recalculare a pensiei de serviciu și nu a pensiei de invaliditate. A mai cerut suspendarea executării deciziei_ din 12.03.2013.
A arătat, în esență, că a fost pensionat pe caz de boală din 1980 iar în anul 2000 i s-a comunicat că a fost trecut din oficiu la pensie de serviciu. Începând cu 1 ianuarie 2011 pe numele lui au fost emise cinci decizii de pensionare toate cu același număr_. Pe patru dintre ele le-a contestat iar prin hotărâri ale comisiei de contestație au fost anulate aceste acte. Cea de a cincia decizie din 12.06.2012 a contestat-o de asemenea dar până la data depunerii dosarului nu a primit hotărârea comisiei de contestație. Oricum el înțelege să conteste această hotărâre în măsura în care îi va fi nefavorabilă. A mai adus la cunoștință că prin decizia din 12 ianuarie 2013 a fost obligat la restituirea sumei de 12.125 lei cu titlu de drepturi de asigurări sociale încasate necuvenit. El în iulie 2012 a constatat că a primit pensia mult mai mare, s-a adresat Casei Sectoriale de Pensii menționând că ceva nu este în regulă în modalitatea de stabilire a pensiei. Cu toate acestea la telefon a fost luat în derâdere în sensul că i s-a adus la cunoștință inexistența unor pensionari cărora să nu le placă o pensie mai mare.
A făcut sesizare scrisă la Serviciul de pensii a MAI, s-a adresat personal directorului acestei instituții și a trimis o sesizare la M. Administrației și Internelor. Cu toate acestea situația nu a fost rezolvată motiv pentru care în continuare a primit o pensie mult mai mare decât cea încasată la începutul anului 2012. Așa cum a bănuit în martie 2013 C. de Pensie S. a emis o decizie de reținere a drepturilor suplimentare. Cu toate acestea el apreciază că nu a fost stabilit în mod corect cuantumul de 12.125 lei. Are în vedere în primul rând faptul că trebuia să beneficieze de pensie de serviciu și nu de pensie de invaliditate în condițiile în care în anul 2000 C. de Pensii S. l-a trecut din oficiu la această categorie de pensii.
Pe de altă parte și în ceea ce privește modalitatea de stabilire a punctajului anual este defectuoasă întrucât deși în decizia din 21.02.2012 i s-a acordat o diferență de pensie de 120 lei pentru un punctaj aferent de 1._ puncte iar ulterior pentru o nouă adeverință pentru care se stabilea un punctaj suplimentar de 2._ puncte i s-au acordat diferențe de doar 14 lei adică de aproximativ opt ori mai puțin pentru un stagiu de cotizare echivalent celui din prima adeverință.
S-a mai plâns de faptul că încă de la momentul în care a beneficiat prima dată de pensie cuantumul acestor drepturi au fost greșite astfel că în decursul celor 34 de ani diferențele pe care trebuia să le încaseze față de sumele stabilite au fost de peste 740.000 lei. El nu are încredere în C. S. de Pensii și în modalitatea de stabilire a drepturilor lui întrucât toate cele cinci decizii emise în 2011 și 2012 au fost greșite. Pentru patru dintre ele greșelile au fost deja constatate de comisia de contestații.
Nu înțelege cum în respectivele decizii s-a consemnat că el beneficiază de pensie de invaliditate atâta timp cât până la recalculare el a primit pensie de serviciu. Consideră că pârâții trebuiau să îi calculeze pensia de serviciu, să compare cuantumul cu cel al pensiei de invaliditate și să îi acorde pensia mai favorabilă. În legătură cu modalitatea de recuperare a sumelor apreciază că ar trebui ca pârâții să îi rețină lunar doar o sumă de 400 lei dar începând cu luna octombrie 2012 întrucât pentru iulie, august și septembrie el trebuie să plătească o rată de 500 lei pentru unele îmbunătățiri pe care le-a făcut la apartament.
În drept a invocat prevederile art.82 și 153 din Legea 263/2010 iar în dovedire a depus în copie o parte din corespondența purtată cu C. S. de Pensii și MAI, respectiv decizii emise de pensie emise pe parcursul anilor 2011 și 2012 cât și decizia inițială emisă în 11 octombrie 1980.
În procedura stabilită de art.194 și 200 de Noul Cod de procedură civilă instanța a solicitat petentului să depună la dosar două exemplare din cererea de chemare în judecată și respectiv două exemplare din înscrisurile doveditoare atașate. Acestea au fost comunicate părților adverse care la 23.05.2013 și respectiv 27.05.2013 au depus întâmpinare.
C. de Pensii S. a MAI a arătat că reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 31.08.1977 prin aplicarea prevederilor art.37 lit. „h” din Statutul corpului subofițerilor (abateri grave de la regulamentele militare).
Ulterior trecerii în rezervă, urmare a clasării medicale și încadrării în gradul II (doi) de invaliditate conform Certificatului-decizie medicală nr. 1949/1 din 20.09.1977 (diagnostic: „psihoză endogenă - Paranoia cu tulburări sociale comportamentale”) a fost înscris la pensie militară de invaliditate.
Astfel, prin Decizia de pensie nr. 82.708/16.02.1978 i s-a stabilit pensie militară de invaliditate în temeiul Decretului nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat.
Reclamantul a fost supus revizuirii medicale periodice, astfel că în anul 1980, cu ocazia evaluării capacității de muncă, acesta a fost încadrat în gradul I (unu) de invaliditate nerevizuibil, potrivit Certificatului-decizie medicală nr. 1040/27.09.1980.
Ținând cont de contextul legislativ apărut, instituția a procedat la recalcularea/revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului, astfel:
*decizia din data de 27.12.2010 (1.362 lei), față de decizia din data de 13.09.2011 (1.331 lei)
-sporul de 4 ani, 05 luni și 15 zile de condiții speciale a fost operat (afișat) la perioada de militar, în loc de cea din sectorul public) - sporul aferent condițiilor de muncă a rămas același;
-nu a fost operată perioada de elev școală militară;
-total vechime ca militar i-a fost operat 06 ani, 04 luni și 14 zile (16 ani, 04 luni, 00 zile VECHIME TOTALĂ) față de 07 ani, 03 luni și 10 zile (17 ani, 02 luni, 26 zile).
*decizia din 13.09.2011 (1.331 lei), față de decizia din 12.12.2011 (1.461 lei)
s-au rectificat perioadele de elev școală militară și grupa I de muncă. *decizia din 12.12.2011 (1.461 lei)
s-au introdus veniturile realizate lunar pentru perioada 08.08._77. *decizia din 12.06.2012 (1.475 lei)
-s-au introdus perioadele suplimentare la vechimea în serviciu, potrivit adeverinței nr._/16.03.2012, eliberată de Inspectoratul de Poliție Județean Bihor.
Referitor la susținerea reclamantului privind majorarea pensiei „în batjocură”, cuantumul acesteia crescându-i cu aproximativ 3 lei, arătăm faptul că instituția noastră nu a făcut altceva decât să se raporteze dispozițiilor legale în vigoare.
În ceea ce privește susținerile reclamantului privind transformarea pensiei de invaliditate în pensie de serviciu considerând că prin această transformare ar fi trebuit să-i fie majorat cuantumul pensiei și, totodată, să primească diferențele pentru perioada 2000-2011, a arătat următoarele:
Transformarea pensiei de invaliditate în pensie de serviciu s-a efectuat din oficiu, potrivit prevederilor art. 30A1 din Decretul nr. 214 din 12 iulie 1977 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (modificat de Decretul - Lege nr. 71 din 8 februarie 1990), cu menținerea indemnizației pentru însoțitor, corespunzător gradului I de invaliditate.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.257/2011, beneficiarii pensiilor de invaliditate, care anterior intrării în vigoare a legii au îndeplinit condițiile legale pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, trecerea la această categorie de pensie se face din oficiu, chiar dacă cei în drept nu au solicitat.
Prin urmare aceste proceduri au fost prevăzute de legislația incidență în vigoare.
Referitor la contestațiile introduse împotriva deciziilor de revizuire emise de C. de Pensii S. a M.A.I. la datele de 12.12.2011 și 21.02.2012, a arătat că acestea au fost soluționate de către Comisia de Contestații Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, sens în care a fost emisă hotărârea nr.8991 din 06.08.2012.
M. A. Interne a depus întâmpinare la data de 27.05.2013 prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii.
Referitor la excepția invocată a arătat următoarele:
O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea; calitatea procesuală se determină, în concret, la speța dedusă discuției.
De asemenea, în doctrină s-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi pârât în cadrul raportului juridic litigios întrucât raportul de drept procesual se poate stabili numai între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
Practic, calitatea de pârât în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
„În orice acțiune injustiție, înainte de a discuta dreptul reclamantului, instanța este obligată să verifice calitatea părților pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății.”
În raport cu pretențiile reclamantului, a arătat că atribuțiile instituției sunt strict reglementate în cuprinsul O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului A. Interne, cu modificările și completările ulterioare, fără însă ca printre acestea să se numere activități legate de stabilirea, revizuirea și plata drepturilor de pensie.
În conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare: „Casele de pensii sectoriale se înființează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului A. Interne și Serviciului Român de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București”.
În același context, potrivit alineatul (2) al art. 132 din același act normativ: „Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1)”.
Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile art. 139 lit. 1) din actul normativ mai sus menționat: „în aplicarea prevederilor prezentei legi, casele teritoriale de pensii și casele de pensii sectoriale ... 1) asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi”.
De asemenea, o instituție publică poate avea calitatea de pârât în cadrul unui proces civil numai în măsura în care prin exercitarea atribuțiilor conferite de lege (categorie în care se înscriu și operațiunile de stabilire și de plată a pensiilor de serviciu) pot leza, cel puțin din punct de vedere subiectiv, drepturile și interesele legitime ale reclamantului.
Or, în situația de față, pretențiile reclamantului pot fi dezbătute în cadrul unui proces civil doar în contradictoriu cu instituția care are atribuții specifice conferite de lege în acest sens, respectiv cu C. de Pensii S. a M.A.I.
Participarea instituției în acest litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că, astfel cum a arătat mai sus, C. de Pensii S. a M.A.I. se află în subordinea Ministerului A. Interne, întrucât, în ceea ce privește stabilirea și plata drepturilor de pensie ale reclamantului, instituția în cauză beneficiază de competență deplină, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acestor operațiuni de către M. A. Interne (cu atât mai mult cu cât activitatea Casei de Pensii S. a M.A.I. este „coordonată metodologic de CNPP”, potrivit art. 132 alin. 3).
Mai mult decât atât, raportat la situația de față, capacitatea de a sta în nume propriu în instanță în calitate de pârât a unei instituții publice nu este condiționată de faptul că aceasta se află sau nu într-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autorități, această calitate putând fi apreciată doar în raport cu capacitatea administrativă a instituției, respectiv cu atributul acesteia de a efectua operațiuni administrative în reeim de putere publică.
Pe cale de consecință, cererea de chemare în judecată al cărei obiect constă în obligarea unei instituții să efectueze anumite activități ce cad în competența sa, nu se poate judeca decât în contradictoriu cu instituția care are atribuții legale în domeniul de referință, și nu cu alte autorități publice ierarhic superioare acesteia, care, în acest caz, sunt străine de cauză și, pe cale de consecință, nu li se poate imputa conduita unității subordonate.
Cu privire la fondul cauzei a arătat traseul profesional și respectiv împrejurările acordării drepturilor de pensie petentului arătate și în întâmpinarea formulată de C. sectorială.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la 4.06.2013 T. I. a solicitat respingerea punctelor de vedere exprimate de cele două pârâte, reiterând motivele arătate în cererea inițială. A mai menționat că pensia lui a crescut succesiv de la 775 lei la 874 lei și apoi la 888 lei dar totuși ultimul cuantum stabilit prin decizia din 12.06.2012 nu este corect. A solicitat ca instanța să verifice cu atenție evoluția drepturilor sale începând cu anul 1980 pentru că deși pârâții au menționat că drepturile lui au fost constant majorate în fapt acest lucru nu s-a întâmplat. A menționat din nou că el trebuie să beneficieze de pensie de serviciu și nu de pensie de invaliditate.
La data de 25.06.2013 în raport cu prev. art.22 din NCPC instanța a solicitat reclamantului să precizeze în scris obiectul acțiunii cu litere de tipar sau tehnoredactat întrucât o parte din cele consemnate în acțiunea depusă la 08.04.2013 erau parțial ilizibile.
Petentul a arătat că a înțeles să formuleze o acțiune cu mai multe capete de cerere respectiv:
- contestație împotriva deciziei_ din 12.06.2012;
- contestație împotriva deciziei_ din 12.03.2013;
- contestație împotriva hotărârii comisiei de contestații emisă în procedura vizând decizia din 12.06.2012;
- obligarea la recalcularea drepturilor de pensie și la acordarea acestora în raport de pensia de serviciu și nu de pensia de invaliditate;
- recalcularea drepturilor de pensie din octombrie 2000 și până în prezent:
- cercetarea modalității în care pârâtele i-au diminuat drepturile de asigurări sociale începând din 1980 adică timp de 34 de ani.
A mai consemnat că nu s-a adresat niciodată instanțelor de judecată pentru a cerceta în ce modalitate i-a fost calculată pensia, aceasta fiind prima acțiune de acest gen și a considerat că se impune ca la dosarul cauzei să fie atașat întregul lui dosar de pensie. Ulterior, petentul a depus la dosar noi precizări prin care a consemnat din nou aceleași motive pentru care se impune admiterea acțiunii sale.
La solicitarea instanței C. Sectoriale de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor a atașat dosarul de pensie al reclamantului.
Analizând cu prioritate excepția invocată de M. Administrației și Internelor instanța reține că această instituție are calitate procesual pasivă întrucât Comisia Centrală de Contestație este o instituție fără personalitate juridică care funcționează în cadrul ministerului. Ca urmare, este în sarcina acestei instituții să verifice îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu de către cei care funcționează în cadrul comisiei centrale de contestație astfel că în cauză este dată responsabilitatea juridică a ministerului pentru actele comisiei centrale de contestație.
Analizând pe fond pretențiile formulate de T. I. tribunalul stabilește că acestea sunt întemeiate în parte.
Conform deciziei_ din 11 octombrie 1980 numitul T. I. a devenit pensionar de invaliditate gradul I întrucât boala contractată de acesta în îndeplinirea obligațiilor militare i-a afectat capacitatea de muncă. În cursul anului 2000 pensia sa de invaliditate a fost transformată în pensie de serviciu potrivit prev art.30 ind.1 din Decretul nr. 214 din 12 iulie 1977 . După apariția Legii 164/2001 T. I. a beneficiat de pensie militară de serviciu.
La data de 30 iunie 2010 în M.Of. a fost publicată Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Prin acest act s-a menționat că pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul Legii 19/2000 . Potrivit art.2 alin.4 din actul normativ menționat pensiile de serviciu devin pensii pentru limită de vârstă. În ceea ce îl privește pe T. I. începând cu data de 1 ianuarie 2011 acesta trebuia să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă și nu de pensie de invaliditate. Așa a stabilit în mod expres legiuitorul prin prevederile art.2 alin.4 mai sus menționat. În aceste condiții în mod nejustificat C. de Pensii S. a MAI a acordat pensionarului T. I. o pensie de invaliditate și nu pensie de serviciu.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului drepturilor de pensie pârâta trebuia să aibă în vedere faptul că pentru pensia pentru limită de vârstă modul de calcul a drepturilor de asigurări sociale cuvenite reclamantului este diferit față de modul de calcul al pensiei de invaliditate. Astfel în cadrul stagiului de cotizare trebuie valorificate nu numai veniturile pe care le-a obținut efectiv petentul în intervalul în care și-a desfășurat activitatea dar și veniturile stabilite de legiuitor pentru perioadele asimilate inclusiv perioada de 20 de ani în care T. I. a beneficiat de pensie de invaliditate, respectiv din 1980 până în anul 2000 când pensia acestuia a fost transformată în pensie de serviciu.
Pe numele reclamantului T. I. după 1 ianuarie 2011 casa de Pensie S. a emis în mod succesiv cinci decizii de revizuire a pensiei în baza Legii 199/2010 și OUG nr.1/2011, respectiv la 27.12.2010, 13.09.2011, 12.12.2011 și 21.02.2012. Aceste patru decizii au fost desființate de comisia centrală de contestații în procedura reglementată de OUG 1/2011 și respectiv Legea 263/2010 întrucât s-au constatat erori în ceea ce privește stabilirea drepturilor de asigurări sociale. Ultima hotărâre favorabilă petentului a fost emisă de comisia de contestații la 6.08.2012 și se află depusă în copie la fila 103 dosar.
În ceea ce privește cea de a cincia decizia_ emisă la 12.06.2012 aflată în copie la fila 17 dosar T. I. a formulat o contestație care a fost înaintată comisiei centrale. Prin hotărârea_ din 16.11.2012 aflată în copie la fila 104 dosar această contestație a fost respinsă întrucât s-a considerat că modalitatea de stabilire a drepturilor de asigurări sociale cuvenite reclamantului este cea corectă. Instanța cercetând buletinul de calcul aferent deciziei din 12.06.2012 constată că modalitatea de stabilire a drepturilor ce i se cuvin lui T. I. este cea reglementată privind pensie de invaliditate și nu pensia pentru limită de vârstă. Așa cum s-a arătat mai sus prin art.2 alin.4 legiuitorul a impus caselor sectoriale de pensii să recalculeze drepturile de pensii celor ce provin din sistemul militar dar cu acordarea pensie pentru limită de vârstă în locul pensiei de serviciu. Nu există nici o normă legală atât în OUG 1/2011 cât și în Legea 263/2010 din care să rezulte că o pensie de serviciu poate fi transformată în pensie de invaliditate. În aceste condiții atât decizia din 12.06.2012 cât și hotărârea din 12.11.2012 sunt greșite . Tribunalul va anula aceste două acte și va obliga C. de Pensie S. să emită pentru reclamant o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă începând cu 1 ianuarie 2011.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor ce urmează a fi acordate trebuie ca pârâta să cerceteze în raport cu prevederile art. 82 din Legea 263/2010 care este cuantumul mai avantajos în raport cu eventuala pensie de invaliditate și să-l acorde pe acesta reclamantului. Până la data de 1 ianuarie 2011 cei care au lucrat în sistemul public de apărare au beneficiat de drepturi de asigurări sociale care nu se calculau în raport cu principiul contributivității. Potrivit Legii 164/2001 pensia de serviciu privea nivelul soldei de grad și de funcție avută la momentul pensionării și apoi în raport cu funcția echivalentă față de data calculării drepturilor de pensie. Începând cu 1 ianuarie 2011 pensionarii din fostul sistem al apărării naționale au devenit pensionari în sistemul Legii 263/2010 drepturile fiind stabilite în raport cu contribuția realizată. Însă potrivit art.82 din Legea 263/2010 la data îndeplinirii condițiilor privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă și conform alin.2 se acordă din oficiu cuantumul cel mai avantajos. Cu alte cuvinte în sistemul public chiar dacă formal o persoană beneficiază de pensie pentru limită de vârstă există posibilitatea ca în fapt acesta să beneficieze de o pensie stabilită în raport cu condițiile pensiei de invaliditate și nu raportat la condițiile pensiei pentru limită de vârstă. Chiar dacă T. I. a trecut în anul 2000 de la pensie de invaliditate militară la pensie de serviciu după data de 1 ianuarie 2011 el trebuie să beneficieze în continuare de prev. art.82 din Legea 263/2010 întrucât trebuie să aibă aceleași drepturi cu cele ale persoanelor care au fost dintotdeauna pensionate în sistemul public de asigurări sociale. Este în sarcina Casei de Pensii Sectoriale a MAI să verifice dacă este mai avantajos cuantumul pensiei de invaliditate sau cel stabilit în raport cu reglementările privind pensia pentru limita de vârstă și să acorde petentului pensia cu cuantumul cel mai avantajos. Suplimentar arată instanța că potrivit art.82 alin.3 din Legea 263/2010 chiar dacă T. I. îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă acesta își păstrează dreptul la a primi indemnizația pentru însoțitor prevăzută la art.77 din Legea 263/2010.
Reclamantul a susținut că și după 1 ianuarie 2011 ar trebui să i se acorde pensie de serviciu . Tribunalul nu poate reține acest punct de vedere întrucât după apariția Legii 119/2011 pensiile de serviciu ale militarilor au devenit pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii 19/2000. Constituționalitatea acestui act normativ a fost cercetată prin repetate decizii de Curtea Constituțională care a statuat că nu se încalcă în nici un mod normele fundamentale prin această transformare fiind la latitudinea statului să stabilească în ce modalitate înțelege să acorde drepturile de asigurări sociale fie prin respectarea principiului contributivității, fie prin respectarea acestui principiu și a acordării unei sume suplimentare persoanelor care se află în anumite situații reglementate de lege.
În legătură cu diferențele de pensie solicitate de către reclamant potrivit OUG 1/2011 casa sectorială de pensie trebuie să revizuiască din oficiu drepturile ce i se cuvin reclamantului T. I. și să plătească acestuia diferențele cuvenite. Așa cum s-a arătat mai sus pensia pentru limită de vârstă trebuie calculată și prin luarea în considerare a stagiului asimilat de 20 de ani din intervalul 1980 – 2000 când T. I. a beneficiat de pensie de invaliditate. Este evident faptul că punctajul mediu anual realizat de către reclamant va crește față de decizia emisă la 12.06.2012 în condițiile în care prin acest act s-a luat în considerare doar stagiul de cotizare efectiv realizat de către petent. În aceste condiții va fi obligată pârâta C. de Pensii S. a MAI să plătească reclamantului diferențele de pensie rezultate începând cu data de 01.01.2011 la zi.
În privința deciziei_ din 12.03.2013 tribunalul va dispune anularea acesteia întrucât C. de Pensii S. nu a stabilit în mod corect cuantumul drepturilor datorate reclamantului . Diferențele ar putea fi stabilite doar în măsura în care C. sectorială de pensii ar fi calculat în mod corect drepturile ce i se cuveneau lui T. I. în raport cu prevederile aplicabile pensiei pentru limită de vârstă. La data de 12.06.2012 prin decizia_ s-a stabilit că drepturile de pensie în cuantum brut sunt de 888 lei pentru un stagiu total de cotizare realizat de 19 ani, 8 luni și 26 de zile. În fapt, stagiul total de cotizare trebuie să cuprindă încă 20 de ani în care petentul a beneficiat de pensie pentru invaliditate. Conform art.49 din Legea 263/2010 în sistemul public de pensii se asimilează stagiul de cotizare și perioadele necontributive în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate. Potrivit art.97 alin.1 lit.a pentru perioadele asimilate la determinarea punctajului lunar al asiguratului se utilizează cuantumul pensiei de invaliditate în situația prevăzută la art.1 lit.a .
Instanța va respinge capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei din 12.03.2013 întrucât deja a dispus anularea acestei decizii iar conform art.448 din NCPC această dispoziție este executorie de drept. Vor fi respinse și capetele de cerere privind acordarea drepturilor restante din 1980 până în anul 2000 cât și cel privind verificarea deciziilor emise reclamantului anterior intrării în vigoare Legii 119/2010. Așa cum a precizat petentul prin acțiune, el nu a înțeles să conteste nici una din deciziile emise anterior Legii 119/2010 . Abia după ce pensia sa de serviciu a fost transformată în pensie de invaliditate a înțeles să se adreseze comisiei de contestație în procedura prealabilă prev. de art.149 și următoarele din Legea 263/2010. În condițiile în care nu s-a adresat niciodată instanței anterior intrării în vigoare a Legii 119/2010 rezultă că toate deciziile de pensie emise pentru acesta au rămas definitive. Tribunalul ar putea să dispună acordarea diferențelor de pensie numai în măsura în care ar fi învestit în termen legal cu o contestație împotriva actului emis de casa de pensii sectorială. Singura acțiune formulată de reclamant privește decizia_ din 12.06.2012 astfel că cercetarea condițiilor privind acordarea drepturilor de asigurări sociale nu poate privi decât intervalul începând cu 1 ianuarie 2011 la zi.
În raport cu cele consemnate instanța va admite în parte acțiunea formulată de T. I..
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației și Internelor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. I., cu domiciliul în municipiul D., ..14, ..A, ., județul B., în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor, cu sediul în municipiul București, ..1 A, sector 1, și C. de Pensii S. din C. Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în municipiul București, ..3, sector 4.
Anulează Deciziile nr._/12.06.2012 ,_/12.01.2013 și Hotărârea nr._/16.11.2012 cu privire la reclamant.
Obligă C. de Pensii S. din C. Ministerului Administrației și Internelor să emită pentru reclamant o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1.01.2011, cu acordarea drepturilor de pensie mai avantajoase.
Obligă C. de Pensii S. a M.A.I. să plătească reclamantului diferențele de pensie rezultate începând cu data de 1.01.2011 la zi.
Respinge ca nefondate celelalte capete de cerere.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./23.01.2014
Tehnored. C.L./23.01.2014
5 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 917/2013.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 204/2013.... → |
|---|
