Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1636/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1636/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 2732/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de asigurări sociale
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1636
Ședința publică din 28.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. I.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier P. R.
Pe rol judecarea litigiului de asigurări sociale privind pe reclamantul Gkouletsou C. in contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă cons. jr.R. R. pentru pârâtă, lipsă fiind reclamantul.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect contestație împotriva deciziei nr. R_/28.02.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B., cauza se află la al patrulea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța pune în discuție cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de pârâtă.
Reprezentanta pârâtei arată că se impune adresarea întrebării Curții Europene de Justiție, motivele pe larg fiind expuse în precizări. Consideră că prevederile art.7 alin.2 lit.c din Regulament trebuie interpretate în sensul indicat de pârâtă. Solicită suspendarea cauzei până la depunerea unui răspuns din partea CJUE.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul și asupra fondului cauzei.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea contestației pentru motivele arătate în întâmpinare.
TRIBUNALUL
I Cu privire la cererea de transmitere a unei întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene și de suspendare a judecății solicitată de pârâta C. Județeană de Pensii B..
La data de 15.10.2013 pârâta a solicitat transmiterea unei cereri preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care să se răspundă dacă:
- art.8 alin.1 din regulamentul (CE) nr.883/2004 și art.45 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun înlăturării de la aplicare a unei convenții bilaterale de securitate socială încheiate anterior aplicării regulamentului și care nu figurează în Anexa II la Regulament, în condițiile în care regimul aplicabil potrivit convenției bilaterale este mai favorabil asiguratului decât cel care i-ar fi aplicabil în baza Regulamentului?
- în aprecierea caracterului mai favorabil al regimului instituit printr-o convenție bilaterală o instanță națională trebuie să se limiteze la interpretarea juridică a acordului bilateral sau trebuie să se raporteze la modul concret în care una din părțile la convenție, care și-a asumat obligația de plată a pensiei, înțelege să aplice acordul?
- poate fi considerat mai favorabil în sensul art.8 alin.1 din Regulamentul (CE) nr.883/2004 un regim juridic în baza căruia, deși autoritățile elene recunosc persoanei asigurate un stagiu de cotizare mai mic decât cel realizat efectiv, acestea îi plătesc o pensie într-un cuantum mai mare decât cel la care ar avea dreptul în urma recunoașterii întregului stagiu de cotizare în România?
- art.8 alin.1 din Regulamentul (CE) nr.883/2004 trebuie interpretat în sensul că în cazul în care o convenție bilaterală instituie un regim juridic mai favorabil, astfel încât se impune aplicarea acesteia în vederea respectării liberei circulații a lucrătorilor, sunt în mod automat îndepărtate de la aplicare prevederile regulamentului, nefiind posibilă aplicarea simultană a ambelor sisteme, în vederea evitării cumulului de prestații pentru același stagiu de cotizare efectuat?
- în cazul unui răspuns negativ la întrebarea nr.4 ( respectiv, prevederile regulamentului nu sunt înlăturate de la aplicare), o instanță națională trebuie să aplice prevederile regulamentului doar cu privire la perioada de cotizare care nu este recunoscută de statul elen, pentru a evita cumulul de prestații ?
S-a arătat că reclamantului i-au fost recunoscuți 21 ani și 7 luni din stagiul de cotizare realizat în România astfel că prin admiterea solicitării de obligare a Casei Județene de Pensii B. la plata pensiei pentru întregul stagiu de cotizare ar urma să se cumuleze două pensii pentru perioada de stagiu recunoscută și de autoritățile elene. A susținut că nu se poate susține că acest stagiu recunoscut și de partea elenă ar da dreptul la o cotizație complementară față de cea solicitată de România fiind evident că, prin achitarea unei pensii de către autoritățile române s-ar ajunge la un cumul de prestații care trebuie evitat potrivit regulamentului Comunității Europene nr.883/2004.
În legătură cu admisibilitatea cererii preliminarii a arătat că în cadrul prezentei cauze se pune problema interpretării și aplicării unor prevederi de drept ale Uniunii Europene. Întrebările formulate au în vedere lămurirea unor aspecte esențiale în soluționarea litigiului și care intră în sfera de competență a Curții de Justiție a Uniunii Europene astfel cum este definită de art.267 TFUM.
Problemele de interpretare ridicate ,a arătat pârâta, nu au mai fost soluționate de către Curte în hotărârile deja pronunțate și nu se poate susține că soluțiile ar decurge cu claritate din practica existentă ( f.208-214 ds.).
Reclamantul a solicitat respingerea cererii de suspendare a judecății și trimitere a cauzei în procedura preliminară în fața Curții Europene de Justiție și judecarea cauzei pe fondul acesteia cu precădere.
Analizând solicitarea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene instanța constată că sesizarea ar fi obligatorie în condițiile art.267 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene în cazul în care o asemenea chestiune s-ar invoca în fața unei instanțe ale cărei decizii nu ar fi supuse vreunei căi de atac în dreptul intern.
Cum, în prezenta cauză hotărârea ce va fi pronunțată de Tribunalul B. este supusă căii de atac a apelului instanța a constatat că sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene este facultativă în funcție de considerarea instanței.
Instanța va considera că sesizarea nu este necesară câtă vreme la data modificărilor aduse Regulamentul CEE nr.1408/71 după data de 01.01.2007 ,data aderării României la Uniunea Europeană, nu a fost inclus în conținutul Anexei III la Regulament mențiunea cu privire la Acordul bilateral dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene.
Prin urmare va respinge cererea de suspendare a judecății solicitată de pârâta C. Județeană de Pensii B..
II Asupra litigiului de asigurări sociale de față:
La data de 10.05.2013 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul Gkouletsou C. in contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B. prin care a solicitat anularea decizie de respingere a cererii sale privind acordarea drepturilor de pensie comunitară nr.R13618/28.02.2013; obligarea pârâtei să emită decizie de admitere a cererii sale de acordare a pensiei de bătrânețe în baza regulamentelor europene 1408/71 și 574/72 pentru perioada cotizată în România de 20 ani 9 luni și 11 zile.
În prealabil a arătat că pretențiile cererii sale privesc valorificarea dreptului la pensie garantat de art.47 din Constituția României și art.1 din Legea nr.19/2000, valoarea provizorie a acestora fiind pentru 6 ani de 22.320 lei arătând că posibilitatea de calcul a valorii o are numai pârâta.
În motivare a arătat că prin decizia contestată i s-a respins cererea de stabilire a dreptului la pensie europeană pentru perioada cotizată pe teritoriul României fără a se face mențiunea la vreun stagiu susținându-se că nu a făcut dovada calității de asigurat în sistemul public de pensii din România. A susținut reclamantul că această motivare nu este corectă deoarece a înaintat documentele din care rezultau elementele concrete de identificare a stagiului său respectiv carnet de muncă și adeverință. A mai arătat că pârâta a reținut în mod neîntemeiat că datele sale de identificare nu corespund cu cele înscrise în formularul de investire și fotocopiile documentelor oficiale. A justificat aceste diferențe prin faptul că provine dintr-un stat cu altă scriere, iar traducerea numelui și prenumelui său este diferențiată de la un stat la altul și chiar de la o perioadă de timp la alta.
De asemenea a invocat circumstanțele deosebite intervenite ca urmare a războiului civil din G. și a situației sale de orfan de război.
În ceea ce privește punctul de vedere exprimat de către C. Județeană de Pensii B. a solicitat să se constate greșita abordare a problemei întrucât se susține în mod greșit aplicarea unui acord bilateral încheiat între România și G. în detrimentul Regulamentelor europene 1408/71 și 574/72.
A arătat că potrivit art. 16 din Instrucțiuni generale „O persoană care intră în câmpul de aplicare al Regulamentelor 1408/71 și 574/72 este supusă legislației unui singur stat membru la un moment dat.
Excepțiile de la acest principiu sunt prevăzute la articolul 14 litera b, în conformitate cu care, pentru situațiile înscrise în anexa VII din Regulamentul 1408/71, persoana în cauză este asigurată atât conform legislației statului membru în care desfășoară activitate salariată, cât și conform legislației în care desfășoară activitate independentă.
Reclamantul a făcut trimitere la art. 17 din Instrucțiuni care stabilește în mod concret modalitatea de determinare a legislației aplicabile.
A solicitat să se constate că nu au fost respectate regulamentele europene și că au fost afectate în mod nelegal drepturile sale la stabilirea punctului de pensie pentru perioada cotizată în România.
Regulamentele europene CEE 1408/71, CEE 574/72. CEE 883/2004, CEE 987/2009 precum și instrucțiunile de aplicare a acestora sunt prioritar aplicabile în detrimentul Acordului Economic bilateral încheiat între Guvernul României și Guvernul Greciei în anul 1996 și modificat în anul 2003, datorită faptului că începând cu data de 1 ianuarie 2007 se aplică Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, tratat ce a fost ratificat prin Legea nr. 157/2005.
Aplicarea acestor regulamente europene nu a fost amânată de la aplicarea imediată începând de la momentul 1 ianuarie 2007- data intrării în vigoare a Tratatului, în cuprinsul listei cu normele pentru care se statuează perioadă de tranziție în aplicare nefiind inserată și mențiunea aplicării cu întârziere a Regulamentelor Europene 1408/71 și 574/72.
De asemenea și partea română prin CNPAS a emis Instrucțiuni generale de aplicare aprobate prin decizia nr. 112/1 aprilie 2009 publicată în M.Of. 355 din 27 mai 2009 prin care s-a reglementat aplicarea pe teritoriul României a celor două regulamente 1408/71 și 574/72.
Nu are relevanță cetățenia petentului, atâta timp cât resortisanții de cetățenie greacă nu au fost exceptați de la reglementarea menționată. Mai mult, nu au fost exceptați nici refugiații politici eleni care au făcut obiectul Acordului Economic Bilateral din 1996 și consolidat în 2003. Rezultă că, autoritățile române și autoritățile europene au avut în vedere toate tratatele și acordurile la care România era parte anterior aderării la Uniunea Europeană, inclusiv cel invocat de către pârâtă în motivarea de respingere, dar nu s-a înțeles să se excepteze de la aplicarea legislației europene (datorită acestui acord) această categorie de contribuabili.
Atât România cât și G. sunt state membre ale Uniunii Europene, iar instituțiile comunitare au efect și asupra acordurilor bilaterale ale României cu G..
A mai invocat dispozițiile art. 11 alin.2 din Constituția României, ale art. 11 din Instrucțiuni " din punctul de vedere al calității persoanelor asigurate, Regulamentul 1408/71 și Regulamentul 574/72.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, precum și dispozițiile Instrucțiunilor de Aplicare a Regulamentului European 987/2009 raportat la dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71 și ale Regulamentului 574/72 înlocuite de Regulamentele 884/2004 si 987/2009 .
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâta, legal citată a depus întâmpinare ( f.41-42 ds.) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că, în fapt, reclamantul este pensionar de bătrânețe în sistemul public de pensii elen prin intermediul Hotărârii Directorului nr.441/12.10.1994 începând cu data de 18.05.1994.
A precizat faptul ca statul grec a recunoscut prin intermediul formularului E 205 GR perioada cuprinsa intre 14.11._77 ca fiind vechime în muncă în România urmare a unui refugiu politic și perioada 1977- 1994 ca fiind vechime în muncă în G..
Reclamantului i s-a comunicat prin intermediul formularului E 001 RO, răspunsul administrativ nr._/22.10.2012 prin care s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limita de vârsta, respectiv Decizia R_/28.02.2013.
A susținut că ,în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit a) din Acordul intre Guvernul României si Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitiva a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați din România din data de 23.02.1996, publicat in MO nr. 73/23.04.1997 si ratificat prin intermediul Legii 63/1997, repatriatul este persoana de origine greaca, stabilita in România după 1 ianuarie 1945, având statutul de refugiat politic, precum și membrii familiei sale, care s-au întors sau se vor întoarce pentru a-și stabili domiciliul în G. în decurs de 6 ani de la data intrării in vigoare a acestui acord.
De asemeni, având în vedere prevederile art. 2 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 3 alin. 1 din același Acord, partea română își asumă plata, către partea elenă, a unei sume forfetare drept compensare pentru piața pensiilor și acoperirea timpului de asigurare ale repatriaților de către partea elenă iar compensarea este echivalentul sumei de 15.000.000 $ S.U.A., care se va achita în șase tranșe anuale egale a câte 2,5 milioane $ S.U.A. fiecare.
În schimb, partea elenă și-a asumat plata pensiilor către pensionarii repatriați și recunoașterea timpului de asigurare realizat în România de persoanele asigurate repatriate, conform legislației elene privind asigurările sociale, așa cum dispune art. 2 alin. 3 din respectivul Acord.
Pe cale de consecință, așa cum stipulează art. 5 din Acord, după achitarea sumei de 15.000.000 $ S.U.A., orice obligație a pârtii romane privind drepturile de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați încetează.
Cum statul român și-a îndeplinit deja obligațiile din acel Acord prin virarea sumei de 15.000.000 $ S.U.A statului elen și cum acesta din urmă a recunoscut vechimea realizată de către contestator în România este evident faptul că decizia instituției este una temeinică și legală.
A mai menționat că există diferențe evidente între actele de stare civilă eliberate de statul elen și carnetul de muncă și adeverința nr._ din 30.06.1977 eliberată de Întreprinderea Industrială de Stat Electrocontact B..
În drept, și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile Legii 19/2000, Acordul din MO 73/1997 și Legii 63/1997, Regulamentului 1408/71 și ale Regulamentului 574/72.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului ,instanța reține că:
Reclamantul Gkouletsou C. este cetățean grec și a venit în România în timpul războiului civil din G. fiind trimis de autoritățile elene ca orfan de război fără a avea acte de identitate, fiindu-i reconstituite de autoritățile române acte de stare civilă în baza cărora i s-a întocmit cartea de muncă . nr._ în care s-au înscris numele „Gulețos Hristos” .
În baza carnetului de muncă și a adeverinței nr._ din 30.06.1977 ( f.95 ds.) va reține instanța că reclamantul a realizat stagiul de cotizare în intervalul 14.11.1955 – 18.06.1977 în România ca angajat la Uzinele Textile M. B., Întreprinderea Industrială de Stat Electroaparataj București, Întreprinderea Industrială de Stat Electrocontact B..
La data de 18.06.1977 angajarea reclamantului a încetat în vederea plecării definitive a acesteia în Statul G..
Conform deciziei Directorului Casei de Asigurări Sociale - C. Locală L. din Republica E., decizie emisă la 09.12.1998 ( f.26 ds.) reclamantul beneficiază de pensie de bătrânețe începând cu 18.05.1994, ca urmare a recunoașterii stagiului de refugiat politic din România prin decizia nr._/98 pentru perioada 14.11._77.
Decizia nr._/98 emisă la 10.11.1998 a fost atașată de asemenea la dosarul cauzei ( f.28 ds.).
La data de 15.02.2007 ( f.23 ds.) reclamantul a formulat cerere de acordare a pensiei de bătrânețe în care a menționat că a fost asigurat în România, că primește pensie de bătrânețe la C. Locală L. pentru recunoașterea timpului de refugiat politic, astfel că, la data de 05.04. 2007 ( f.50 ds.) Institutul de Securitate Socială (IKA) din Republica Elenă a înaintat Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi Sociale din România cererea formulată de reclamant.
Prin decizia emisă la data de 28.02.2013 ( f.10 ds.) s-a respins cererea privind acordarea drepturilor de pensie comunitară, această decizie făcând obiectul cauzei de față. S-a reținut că reclamantul ar fi realizat în România un stagiu de 0 ani 0 luni și 0 zile, astfel că nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege respectiv un stagiu complet de 30 de ani și o vârstă de pensionare de 60 ani.
În motivarea deciziei s-a arătat că acesta nu ar face dovada calității de asigurat al sistemului public de pensii din România ( existând neconcordanțe în ceea ce privește datele de stare civilă în documentele oficiale atașate formularului de revendicare).
S-au făcut mențiuni cu privire la Acordul din 23.02.1996 între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene arătându-se că partea română nu mai are nici o obligație de acordare a acestor drepturi față de această categorie de persoane.
În legătură cu faptul că reclamantul este aceeași persoană pentru care a fost emis carnetul de muncă sus menționat instanța are în elemente care conduc la confirmarea susținerilor acestruia.
Astfel ,în cuprinsul carnetului de muncă și în adeverința emisă pentru acesta ( f.95 ds.) figurează că reclamantul este fiul lui „Miltiade” și „C.”, ca loc al nașterii localitatea „Mesoluri”, aceleași mențiuni regăsindu-se și cartea de identitate emisă pentru reclamant după repatrierea acestuia. În cuprinsul acesteia ca părinți figurează „ Miltiadis” și „Kalliopi”, locul nașterii fiind indicat ca „ Mesolouri” .
Elemente comune se găsesc și în copia certificatului de naștere în variantă tradusă ( f.191 ds.). Data nașterii reclamantului figurează ca fiind 06.01.1934.
În Certificatul de identificare a persoanei emis la 18.07.2013 ( f.193 ds.) se arată că reclamantul Gkouletsou C., fiul lui Miltiadis și a Kalliopi, cu anul nașterii 1934 ( 06.01.1934) este una și aceeași persoană cu Gouletsos C. a lui Miltiadis și Kalliopi cu anul nașterii 1935.
Actele privind absolvirea studiilor ( f.195-196 ds.) stabilesc elementele privind anul nașterii (06.12.1936) și numele reclamantului ( Guletos C. ) .
În analizarea acestor elemente instanța are în vedere și situația de excepție în care au fost întocmite documentele inițiale pentru reclamant de către autoritățile române ,elementele din aceste documente fiind reluate în cele întocmite ulterior . Va reține instanța susținerile reclamantului care a arătat că a venit în România fără a avea acte de identitate și fără a putea să comunice în limba română neștiind limba, actele întocmite de autoritățile române fiind emise în baza unor declarații luate ad-hoc la Centrul de Preluare .
Abia ulterior, după reîntoarcerea reclamantului în G. au fost refăcute, în mod corect -pe baza evidențelor autorităților acestui stat - documentele privind identitatea acestuia .
Prin urmare, va înlătura motivele invocate de către pârâtă, potrivit cărora reclamantul nu ar fi aceeași persoană care a desfășurat activitate în România, activitate menționată în cuprinsul carnetului de muncă menționat mai sus și adeverinței emisă de către Întreprinderea Industrială de Stat Electrocontact B. ( f.95 ds.).
În ceea ce privește al doilea motiv de asemenea va constata că în mod greșit s-a respins cererea de acordare a pensiei comunitare pentru stagiul realizat în România.
Astfel ,conform Tratatului de Aderare al României și Bulgariei la UE ratificat prin Legea 157/2005, respectiv art. 2 din Protocolul prevăzut în conținutul acestui tratat: „de la data aderării, dispozițiile Constituției, ale Tratatului CEEA și actele adoptate de instituții înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria și România și se aplică în aceste state în condițiile stabilite prin Constituție, prin Tratatul CEEA și prin prezentul protocol.”
De asemenea, conform Titlului II (art.52) al Protocolului: „de la data aderării, Bulgaria și România sunt considerate destinatare ale legilor-cadru, regulamentelor și deciziilor europene în înțelesul articolului I-33 din Constituție, precum și al directivelor și deciziilor în înțelesul articolului 249 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu condiția ca aceste legi-cadru, regulamente și decizii europene, precum și aceste directive și decizii, să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale”.
Din acest motiv, în cază sunt incidente dispozițiile Regulamentului CEE 1408/71 (privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității),precum și ale Regulamentului CEE 574/72 referitor la normele metodologice de aplicare a celui dintâi în vigoare la data depunerii cererii 07.02.2007 .
Potrivit art. 249 alin. 2 TCE: „Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru”.
Prin urmare, de la 1 ianuarie 2007 – data aderării României la Uniunea Europeană - aplicarea celor două regulamente 1408/71 și 574/72 este obligatorie, mai ales în contextul în care prin Tratatul de Aderare a României la UE se prevede explicit lista perioadelor de tranziție,iar în această listă nu sunt cuprinse și prevederi referitoare la aplicarea cu întârziere a Regulamentelor.
Totodată, în speță sunt incidente și dispozițiile Instrucțiunilor generale date de CNPAS în aplicarea acestor două Regulamente 1408/71 și 574/72, instrucțiuni aprobate prin Decizia 112/1 aprilie 2009 a CNPAS și publicate în M.O. 355 din 27 mai 2009.
Art. 1 din aceste Instrucțiuni prevede în mod explicit faptul că în domeniul securității sociale, România aplică, de la data aderării la Uniunea Europeană și aceste regulamente.
Iar conform art. 12 alin. 1 din Instrucțiuni, din punctul de vedere al cetățeniei persoanei ,aceste regulamente vizează inclusiv cetățenii Greciei.
Chiar dacă între România și G. a existat Acordul pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați din Românie, odată ce România a negociat inclusiv cu statul grec ca parte a Uniunii Europene un nou acord ulterior concretizat în urma aderării la uniune rezultă că petenta în calitate de cetățean grec beneficiază de regulamentele CEE .
Iar această interpretare rezultă în mod expres și din dispozițiile art. 63 din Instrucțiuni, potrivit cărora: „dispozițiile Instrucțiunilor pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE (...) și a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE (...) se aplică, mutatis mutandis, și în cazul și instrumentelor juridice bilaterale în domeniul securității/asigurărilor sociale la care România este parte, cu excepția dispozițiilor care contravin regulilor prevăzute în cadrul regulamentelor europene de coordonare menționate la articolul 1.”
Art. 11 din Constituția României referitor la „Dreptul internațional și dreptul intern”, prevede la alin. 2 că „Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați din Românie, semnat la A. la 23 februarie 1996 a fost ratificat de Parlamentul României prin Legea 63/21 aprilie 1997 publicată în M.O.73 din 23 aprilie 1997. Acesta face parte din dreptul intern.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituție referitor la integrarea în Uniunea Europeană: „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
Instanța constată că în privința instituției juridice a pensiei comunitare au incidență dispozițiile Regulamentelor CEE 1408/71 și 574/72, fapt menționat în mod expres și de CNPAS prin Instrucțiunile de aplicare a regulamentelor.
Potrivit art. 11 din Instrucțiuni: „din punctul de vedere al calității persoanelor asigurate, Regulamentul 1408/71 și Regulamentul 574/72 vizează:
a) asigurații sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, sistemelor de pensii neintegrate, precum și asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, cuprinși în sistem atât obligatoriu, cât și facultativ, inclusiv studenții, care sunt sau au fost supuși legislației unuia sau mai multor state membre și care sunt cetățeni ai unui stat membru;
b) beneficiarii sistemelor menționate la litera a, chiar dacă această calitate a fost dobândită înainte de 1 ianuarie 2007, respectiv înainte de 1 august 2007;”
Iar potrivit art.4 din Regulamentul 1408/71: „Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială referitoare la: a) prestații de boală și maternitate; b)prestații de invaliditate ; c) prestații de bătrânețe (...)”
Rezultă că în contextul în care raportul juridic dedus judecății era reglementat în mod specific de către regulamentele susmenționate, pârâta C. Județeană de Pensii B. avea obligația de a da prioritate acestor norme juridice comunitare, în detrimentul Acordului bilateral cu G..
Este de observat că, într-adevăr, art. 7 din Regulamentul 1408/71, intitulat „Dispoziții internaționale cărora prezentul regulament nu le aduc atingere, prevede la alin. 2 lit. (c) că: „anumite dispozițiile ale convențiilor de securitate socială între state membre, care erau în vigoare înaintea date de aplicare a prezentului regulament, se aplică dacă sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă ele decurg din împrejurări istorice specifice și au efect limitat în timp și dacă aceste dispoziții sunt prezentate în anexa III”.
Acordul bilateral încheiat cu G. în privința compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale repatriaților greci prevede la art. 5 faptul că după achitarea sumei de 15 milioane $ „orice obligație a părții române privind drepturile de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați încetează”.
În contextul în care România și-a îndeplinit obligația de plată a ultimei tranșe din suma de 15 milioane dolari SUA, rezultă că efectele acordului respectiv au devenit nelimitate în timp, astfel încât acesta nu îndeplinește condiția cumulativ impusă pentru a se încadra printre acele convenții prev. de art. 7 alin. 2 lit. c asupra cărora regulamentul nu aduce atingere.
Din Protocolul privind aderarea României la UE nu rezultă că ar fi fost negociată și stabilită aplicarea acestui Acord bilateral în continuare și după aderare, așa încât devine aplicabil principiul enunțat la art. 2 din Protocol – citat mai sus – și conform căruia din momentul aderării se aplică toate actele adoptate de instituțiile comunitare.
Art. 3 din Regulamentul 1408/71 stabilește că petentul trebuie să îndeplinească cerințele legislației interne în legătură cu condițiile de acordare a prestațiilor sociale. Reclamantul îndeplinea condițiile Legii 19/2000 la data formulării cererii 15.02.2007 acesta realizând stagiul în sistemul asigurărilor sociale din România în perioada 14.11._77.
Prin urmare instanța va obliga pârâta să ia în considerare această perioadă de stagiu astfel cum rezultă din adeverința nr._ din 30.06.1977 (fila 95 ds .) și din carnetul de muncă ..b. nr._ .
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și de suspendare a judecății solicitată de pârâta C. Județeană de Pensii B..
Admite acțiunea formulată de reclamantul Gkouletsou C., cu domiciliul procesual ales la d-na av.D. Chirața din București, Calea V., nr.233, ., . cu pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Națională, nr.85, jud.B..
Anulează Decizia nr. R/_/28.02.2013 cu privire la reclamant.
Obligă pârâta să emită pentru reclamant decizie de admitere a acordării drepturilor de pensie comunitară, respectiv pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și 574/72 și ale Legii 19/2000 cu luarea în considerare a stagiului de cotizare total realizat în România din perioada 14.11._77, cu acordarea drepturilor de la data de 27.07.2007.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare .Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 28.11.2013.
Președinte, Grefier,
P. I. P. R.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. P.I./11.03.2014
Tehnored. P.R./12.03.2014
4 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 204/2013.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 358/2013.... → |
|---|
