Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 204/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 204/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 8318/40/2011
Dosar nr._ contestație decizie revizuire pensie
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 7 februarie 2013
Președinte – N. T.
Asistent judiciar – D. C.
Asistent judiciar - E. P.
Grefier - C. B.
Sentința civilă nr. 204
La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre contestatorul M. D. și intimații G. R. și C. Județeană de Pensii B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic D. C., pentru intimata C. Județeană de Pensii B., lipsă fiind contestatorul și reprezentantul intimatului G. R..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând pricina a fost repusă pe rol după soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 2 și 3 (1) lit. a și b din Metodologia privind revizuirea pensiilor prevăzute de Legea nr. 119/2010 de către ÎCCJ.
Consilier jurdic D. C. depune delegație de reprezentare pentru intimata CJP B..
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul la dezbateri asupra fondului pricinii.
Consilier jurdic D. C. solicită respingerea contestației pentru motivele din întâmpinare.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de asigurări sociale de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ și precizată ulterior (f.73-74), contestatorul M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C. Județeană de Pensii B. și G. R., anularea deciziei nr._/26.07.2011 privind revizuirea pensiei precum și obligarea intimaților la acordarea pensiei în baza deciziei nr._/6.01.2009 și la plata diferenței de pensie cuvenită în temeiul acestei decizii, în sumă de 2918 lei/lună, actualizată cu dobânda legală, începând cu data de 1.09.2010.
În fapt, contestatorul a arătat că, prin decizia nr._/6.01.2009 drepturile de pensie i-au fost stabilite la suma de 4476 lei.
Prin decizia nr._/26.08.2010 privind recalcularea pensiei de serviciu, s-a stabilit o pensie de 1558 lei, deci o diminuare de 65%. Decizia din 26.08.2010 a fost contestată, iar prin sentința nr. 248/28.06.2011, irevocabilă prin decizia nr. 5019/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Suceava a constatat nelegalitatea disp. art. 5 alin.2 lit. a din HG 737/2010, temeiul care a stat la baza diminuării pensiei sale de la 4476 lei la 1558 lei.
Ulterior, CJP B. a emis la data de 27.06.2011, decizia nr._ privind revizuirea pensiei în conformitate cu disp. OUG 59/2011, prin care a stabilit un drept de pensie de 1558 lei.
Așadar, din analiza celor două decizii, una de recalculare și cea de revizuire a pensiei, rezultă că valoarea pensiei a rămas la suma de 1558 lei, deși pentru decizia din 2010, instanțele de judecată au admis nelegalitatea diminuării pensiei de la 4476 lei la 1558 lei.
Contestatorul a apreciat că menținerea diminuării pensiei prin decizia din 26.07.2011, care folosește ca temei de drept OUG 59/2011, nu reprezintă decât o sfidare a justiției și a principiilor statului de drept, întrucât deși a fost admisă excepția de nelegalitate a Metodologiei de diminuare a pensiilor speciale, guvernul a dat o ordonanță de urgență care a deschis calea unor noi procese.
Deși pentru justificarea diminuării pensiei acordate conform Legii 96/2006 a fost invocată decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale, care admite posibilitatea recalculării pensiilor, contestatorul a arătat că relevantă este decizia nr. 120/2007 a CCR, care se referă în mod concret la cuantumul pensiilor recalculate și precizează următoarele: „În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic se va acorda în continuare pensia anterior stabilită, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior.”
Astfel, contestatorul a arătat că dreptul său de pensie specială ca fost parlamentar este un drept legal câștigat în baza Legii 96/2006, iar prin decizia de recalculare din 2010 și cea de revizuire din 2011 i se aduc grave atingeri drepturilor câștigate anterior, drepturi de proprietate garantate de Constituție.
În dovedire, contestatorul a depus înscrisuri.
Intimatul G. R., reprezentat legal prin secretarul general al Guvernului, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului R..
În motivarea acestei excepții, intimatul a arătat că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.
Potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale legii speciale de organizare și funcționare (Legea nr.90/2001, cu modificările și completările ulterioare), G. R. este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice, iar pentru realizarea atribuțiilor sale adoptă acte administrative de autoritate pe baza și în vederea executării legii (hotărâri și ordonanțe), în condițiile stabilite de art.l02 coroborat cu art.108 din Constituția R., republicată.
Prin urmare, acest organ colegial poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, în acest caz fiind în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale menționate anterior și pe dispozițiile legii speciale de organizare și funcționare.
Concluzia care se desprinde este aceea că, poziția procesuală a Guvernului într-un litigiu de contencios administrativ, poate fi justificată numai în condițiile în care a adoptat sau urmează să adopte asemenea acte administrative - hotărâri și ordonanțe.
Așadar, față de obiectul prezentei cereri, respectiv anularea deciziei privind revizuirea pensiei emise de C. teritorială de pensii B., întrucât nu se contestă legalitatea unui act administrativ al Guvernului, nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului R., referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege
Astfel, executivul nu are competențe efective în cauza dedusă judecății, în ceea ce privește anularea deciziei nr._/26.07.2011 emisă de C. teritorială de pensii B. ca emitent al actului administrativ atacat.
Și intimata C. Județeană de Pensii B. a depus întâmpinare (f.20-22), prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În fapt, intimata a arătat că, prin decizia nr._/26.07.2011 emisă de către CJP B. în temeiul OUG nr.59/2011, s-a avut în vedere revizuirea pensiei de serviciu ce a făcut obiectul recalculării în temeiul Legii nr. 19/2010.
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.3/1977, prin intermediul deciziei nr. 18.08.1998.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.96/2006,pensia stabilită anterior devine pensie de serviciu, prin intermediul deciziei nr._/04.09.2006.
În conformitate cu dispozițiile art.171 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,începând cu 01 ianuarie 2011, pensiile din sistemul public și alte drepturi de asigurări sociale,inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul acestei legi. De asemeni, la data de 01.01.2011, conform art. 196, lit. f-g din Legea nr.263/2010, art.68, art.68 indice l, alin.2 și art.68 ind.2 – 68 ind.4 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești au fost abrogate.
În temeiul art.2 din OUG nr.59/2011, revizuirea pensiilor de serviciu se realizează pe baza documentelor existente în dosarele de pensie, precum și a celor depuse de beneficiari, prin stabilirea cuantumului aferent fiecărei pensii, în funcție de stagiile de cotizare și punctajul mediu anual, determinate potrivit metodologiei prevăzute de actul normativ indicat.
Astfel, la dosarul de pensie al contestatorului se găsesc fișa de pensie eliberată de Liceul M. E. și copia carnetului de muncă.
Pe baza acestor documente s-a stabilit un stagiu de cotizare realizat de 36 de ani, 11 luni și 7 zile în condiții normale de muncă.
Referitor la modul de stabilire al punctajului anual, intimata a arătat că în temeiul art. 10 alin.3, 4, 5 și 6 din OG nr.59/2011, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (3), se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare, prevăzute în anexa nr. 3.
Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:
a)perioada 1 martie 1970-1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 și 10 ani;
5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 și 15 ani;
7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 și 20 de ani;
10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b)perioada 1 septembrie 1983-1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 și 5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 și 10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 și 15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 și 20 de ani;
15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.
Iar pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la
stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte
acte doveditoare.
Pentru perioada anterioară anului 1963 s-au aplicat dispozițiile art.l3,alin4 din OG nr.59/2011 ,astfel că la determinarea punctajului mediu anual se utilizează un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962 și pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale și nici nu sunt dovedite.
Totodată, au fost aplicate și dispozițiile art. 14 și art. 18 din OUG nr.59/2011 fiind aplicată o creștere a punctajului pentru perioada în care contestatoarea a contribuit la fondul pentru pensia suplimentară și pentru perioada de contribuție realizată după îndeplinirea condițiilor pentru limită de vârstă-stagiul suplimentar.
Prin urmare, numărul de puncte realizate de către contestator este de 63,_, iar punctajul mediu anual rezultat din împărțirea numărului de puncte la stagiul complet de cotizare de 30 de ani - anexa nr. 1 din OUG nr.59/2011 este de 2,_ puncte.
Iar cuantumul pensiei de 1558 lei a fost determinat prin înmulțirea punctajului mediu anual cu valoarea punctului de pensie .
Așadar, intimata a arătat că a valorificat documentele existente la dosarul de pensie și a aplicat întocmai prevederile legale privind revizuirea drepturilor de pensie.
Referitor la cererea contestatorului privind plata diferenței de 2918 pe lună începând cu 01.09.2010 și până la soluționarea cauze, cu dobânzile aferente, intimata a precizat că prezentul contestator a fost în plată cu pensia de serviciu până la data de 31.08.2010, când drepturile de pensie au fost recalculate prin intermediul deciziei nr._/26.08.2010.
Pe rolul instanței se află dosarul nr._ (suspendat potrivit art. 244 Cod procedură civilă), având ca obiect contestația împotriva deciziei de recalculare a drepturilor de pensie nr._/26.08.2010,decizie emisă în conformitate cu dispozițiile HG nr.737/2010, așa încât perioada 01.09._11 face obiectul dosarului nr._ .
Referitor la plata pensiei revizuite începând cu 01.08.2011, intimata a apreciat că drepturile de pensie au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv OUG nr.59/2011, iar contestatorul nu a indicat în concret prin cererea de chemare în judecată care sunt neregulile în modul de calcul al punctajului mediu anual.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 119/2010, Legii nr.263/2010, OUG nr.59/2011 și Codul de procedură civilă.
În dovedire, intimat a depus înscrisuri.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimați, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului, întrucât prin acțiune nu a invocat greșeli de calcul ale CJP B. ci încercări ale Guvernului R. de a nu respecta hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, în condițiile în care regula neretroactivității legii este normă de nivel constituțional, iar asupra drepturilor câștigate anterior s-a pronunțat și CCR prin decizia 120/15.02.2007.
Totodată, contestatorul a invocat excepția de nelegalitate a art.2 și art.3 alin.1 lit. a și b din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art.1 lit. c - h din Legea 119/2010.
Ca urmare a sesizării Curții de Apel Suceava cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de contestator, prin sentința nr. 150/23.04.2012, această instanță a respins excepția de nelegalitate, iar prin decizia nr. 4400/30.10.2012, ÎCCJ – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de contestator împotriva sentinței nr. 150/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cază tribunalul reține următoarele:
Contestatorul M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C. Județeană de Pensii B. și G. R., anularea deciziei nr._/26.07.2011 privind revizuirea pensiei precum și obligarea intimaților la acordarea pensiei în baza deciziei nr._/6.01.2009 și la plata diferenței de pensie cuvenită în temeiul acestei decizii în sumă de 2918 lei/lună, actualizată cu dobânda legală, începând cu data de 1.09.2010.
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, se soluționează cu prioritate, în sensul admiterii, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului G. R., întrucât în raport cu pretențiile contestatorului de anulare a unei decizii de revizuire a pensiei și de plată a unor diferențe de pensie, acest intimat nu este titularul obligației în raportul de drept material dedus judecății, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii față de acest intimat.
Prin urmare, cererea contestatorului urmează a fi analizată în contradictoriu cu intimata CJP B., în calitate de instituție care a emis decizia contestată și are atribuții de plată a pensiilor.
Așadar, se va constata că, prin decizia nr._/26.07.2011 (f.5) intimata CJP B. a procedat la revizuirea pensiei pentru limită de vârstă a contestatorului cu următoarea motivare „Cu data de 01.08.2011, în conformitate cu prevederile OUG nr. 59/2011 art.1, pensia stabilită prin decizia nr._ din 26.08.2010 se revizuiește din oficiu.”
Contestatorul a criticat această decizie, invocând mai întâi faptul că instanțele judecătorești au constatat în mod irevocabil nelegalitatea disp. art. 5 alin.2 lit. a din HG737/2010, ceea ce ar determina concluzia nelegalității recalculării pensiei sale și diminuării ei de la 4476 lei la 1588 lei, precum și a revizuirii pensiei la 1588 lei.
Aceste susțineri ale contestatorului nu pot fi însă reținute întrucât, pe de o parte, contestația formulată de pensionar împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr._/26.08.2010 (ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B.) a fost respinsă în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1307/25.06.2012 a Tribunalului B. și decizia civilă nr. 2345/31.10.2012 a Curții de Apel Suceava.
Iar, pe de altă parte, faptul că într-adevăr instanțele judecătorești au stabilit nelegalitatea dispozițiilor art. 5 alin.2 lit. a din HG 737/2010, nu are semnificația:
- constatării nelegalității întregului proces de recalculare a pensiilor speciale prevăzute de Legea nr. 119/2010 - în aplicarea căreia a fost edictată HG 737/2010 - deoarece textul normativ constatat ca nelegal (în raport cu art. 3 din Legea 119/2010 coroborat cu art.41 și anexa 3 a Legii 19/2000) reglementa doar stagiul complet de cotizare ce trebuia luat în calcul la recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c – h din Legea 119/2010;
- și nici a nelegalității OUG nr. 59/2011, întrucât această ordonanță de urgență reprezintă un act normativ distinct și care poate fi verificat numai în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea 554/2004, așa cum s-a stabilit prin sentința nr. 150/2012 a Curții de Apel Suceava și decizia nr. 4400/2012 a ÎCCJ – Secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv prin invocarea excepției de neconstituționalitate.
Or, prin mai multe decizii, începând cu cele cu nr. 214 și 215 din 10.03.2012 și până la cea cu nr. 3 din 17.01.2013, Curtea Constituțională a stabilit conformitatea cu legea fundamentală a dispozițiilor OUG 59/2011 de revizuire a pensiilor prevăzute la art.1 lit. c - h din Legea nr. 119/2010.
Iar aceste decizii ale CCR sunt în concordanță cu decizia CCR nr. 873/2010 – care a stabilit constituționalitatea dispozițiilor Legii 119/2010 privind transformarea pensiilor speciale în pensii din sistemul public de pensii - și, contrar opiniei contestatorului, nici una din deciziile susmenționate nu sunt de natură să contrazică cele reținute în decizia CCR nr. 120/2007.
Aceasta întrucât statuările Curții Constituționale din decizia nr. 120/2007 au avut în vedere dispozițiile OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, deci numai pensiile contributive, în timp ce prin decizia nr. 873/2010 s-a reținut că: ,,în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție.
Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de față, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.’’
Contrar opiniei contestatorului, nu se poate reține nici că decizia de revizuire ce face obiectul cauzei încalcă dreptul de proprietate al contestatorului, relevante în cauză fiind Decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva R. precum și Decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 15 mai 2012 în cauza C. A. ș. a. împotriva R..
Astfel, în aceste decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010.
Decizia din 7 februarie 2012a fost pronunțată ca urmare a plângerilor formulate de reclamantele susmenționate – persoane care s-au pensionat între anii 2006 – 2008, după ce au îndeplinit funcția de grefier la instanțele și parchetele din județul C. mai mult de 30 ani. Reclamantele au beneficiat inițial de pensii de serviciu stabilite în temeiul Legii nr. 567/2004, iar ca urmare a aplicării Legii nr. 119/2010, pensiile lor au fost recalculate, cu consecința diminuării cuantumurilor cu până la 70%.
Iar în decizia din 15 mai 2012,CEDO a analizat situația d-lui C. A. și a altor 306 persoane, reclamanți în acea cauză,care au beneficiat, în calitate de foste cadre militare, de pensii militare de stat, stabilite în temeiul Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata serviciului lor, au plătit la buget aproximativ 5% din soldă, pentru a se bucura de o pensie complementară. Pensia lunară reprezenta aproximativ 60% din ultima soldă și era achitată în întregime de la bugetul de stat.
În acest context faptic și legislativ, CEDO a stabilit că reducerea pensiilor reclamanților constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie,iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a considerat că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Este de remarcat că prin decizia susmenționată, CEDO a confirmat interpretările succesive ale Curții Constituționale din deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și nr. 1237/6 octombrie 2010, prin care acestea stabilesc că dispozițiile Legii nr.119/2010 nu au caracter retroactiv, întrucât afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, celelalte condiții de acordare, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nefiind afectate de noile reglementări.
Prin urmare, interpretarea Curții Constituționale sub aspectul respectării principiului neretroactivității de către dispozițiile Legii nr. 119/2010 se impune și în cauza de față conform dispozițiilor art. 147 alin.4 din Constituție.
De altfel, instanța constituțională a fost constantă în modul de apreciere a caracterului neretroactiv al unei legi, arătând în decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003 că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.”
Prin emiterea deciziei de revizuire a pensiei nu s-a adus atingere nici principiului drepturilor câștigate – principiu neconsacrat constituțional, de altfel.
În acest sens, în ambele decizii de inadmisibilitate ,CEDO a reiterat faptul că, deși art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanelor care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat – statele părți la Convenție beneficiind de o marjă de apreciere destul de amplă atunci când vine vorba de reglementarea politicii lor sociale.
Cu atât mai mult, pensia necontributivă – supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare necesare acordării ei – deși integrată în noțiunea de „bun” conform interpretării CEDO, aceasta constituie un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a legii noi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Prin urmare,față de ansamblul celor ce preced, vor fi respinse ca nefondate, pretențiile contestatorului de anulare a deciziei nr._/26.07.2011 privind revizuirea pensiei precum și cele de obligare a intimatei la acordarea pensiei în baza deciziei nr._/6.01.2009 și la plata diferenței de pensie cuvenită în temeiul acestei decizii, în sumă de 2918 lei/lună, actualizată cu dobânda legală.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr.1, sector 1 și, pe cale de consecință, respinge acțiunea formulată de contestatorul M. D. în contradictoriu cu acesta.
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de contestatorul M. D., cu domiciliul în loc. B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Națională nr. 85, jud. B..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2013.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
5 ex/29.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1705/2013. Tribunalul... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1636/2013.... → |
|---|
