Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 358/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 358/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 2223/40/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.358
Ședința publică de la 27.02. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de asigurări sociale privind pe contestatorul C. C. și pe intimații C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației Și Internelor București și I. Județean de Poliție B., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că s-au depus la dosar înscrisurile solicitate de la intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.
Instanța pune în discuție necesitatea disjungerii capătului de cerere având ca obiect obligația de emitere a adeverinței, cerere formulată în contradictoriu cu I. Județean de Poliție B. și anularea deciziei nr._ din 19.09.2012 în vederea solicitării de relații în legătură cu înscrisul existent la fila 11 dosar „ 25 recomandări”, după care, rămâne în pronunțare asupra necesității disjungerii și asupra fondului contestației împotriva deciziei emisă la 12.12.2011 și a Hotărârii nr.920 din 16.02.2012.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2012 contestatorul C. C. a chemat în judecată pe intimații C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației Și Internelor București și I. Județean de Poliție B., solicitând:
- anularea deciziei nr._ din 12.12.2011 emisă de intimata C. de P. Sectorială a MAI;
- menținerea cuantumului pensiei aflate în plată la 31.12.2010 calculată conform legislației aflate în vigoare înainte de apariția Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;
- obligarea pârâtei la plata eventualelor diferențe în bani ce vor fi reținute, actualizate la zi cu rata inflației ( diferența plătită în luna decembrie 2010 conform Legii nr.179/2004 și pensia plătită în prezent.
În subsidiar a solicitat obligarea Inspectoratului de Poliție Județean B. la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte primele/ premiile din cursul anului și cele anuale acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată conform art.8 din OUG nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională ( dovada existenței fiind făcută cu adresa nr._/29.02.2012 și a copiei xerox după fila „recompense” eliberată de Serviciul resurse umane din cadrul IPJ B.).
A mai solicitat ca intimata C. Sectorială de P. a MAI să-i recalculeze pensia în baza art.107 din Legea nr.263/2010 și să i se ia în calcul:
a)adeverința ce va fi eliberată de IPJ B. cu „recompensele” în perioada activității sale;
b) adeverința nr.978 din 06.03.2012 a S.C.Mecanica SA B., cu veniturile realizate în perioada cât a lucrat în această unitate;
c) perioadele în care a îndeplinit serviciul militar ( 1 an și 7 luni) și cât a fost elev al școlii militare de ofițeri din MAI ( 3 ani), în conformitate cu art.3 lit.”c” și art.9 alin.2 din Anexa nr.3 la OUG nr.1/2011. Perioadele respective nu au fost luate în calcul, aspect ce rezultă din Hotărârea nr.920 din 16.02.2012 a Comisiei de Contestații din MAI ;
d) adeverința nr.444 din 28.02.2011 a IPJ B. în care sunt evidențiate unele venituri obținute în baza sentințelor civile ale instanțelor de judecată ( pentru perioada cât a fost în activitate), nu a fost luată în calcul la recalcularea pensiei așa cum se recunoaște și în Hotărârea Comisiei de Contestații a MAI nr.920/16.02.2012 ( anexată).
În motivare a arătat că, până la 01.10.2005 și-a desfășurat activitatea la IPJ B. în funcția de ofițer iar începând cu acea dată a trecut în rezervă cu drept la pensie, cuantumul acesteia modificându-se, astfel că la data de 31.12.2010 cuantumul acesteia era de 2605 lei. A arătat că începând cu 01.01.2011 pensia i-a fost diminuată de la suma de 2605 lei la 2387 lei scăzând astfel cu 218 lei, dar decizia de revizuire a fost emisă la 12.12.2011. Susține contestatorul că a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.149 din Legea nr.263/2010 adresându-se în termen Comisiei de Contestații a MAI contestând Decizia de revizuire a pensiei nr._ din 12.12.2011 prin care i s-a diminuat pensia legal atribuită conform legislației anterioare .
A susținut că răspunsul Comisiei de Contestații a MAI, prin Hotărârea nr.960/16.02.2012 este ambiguu și nelămuritor.
Contestatorul a invocat că prin emiterea deciziei de revizuire din 12.12.2011 a fost încălcat principiul neretroactivității legii prevăzut la art.15 alin.2 din Constituția României. Astfel, deși decizia a fost emisă la 12.12.2011 își produce efectele începând cu 01.01.2011. A invocat decizia nr.830/2008 a Curții Constituționale precum și deciziile nr.375/2005, nr.57/2006 și nr.120/2007 ale instanței de control constituțional. A mai arătat că, prin emiterea deciziei s-a încălcat dreptul său de proprietate, dreptul la pensie reprezentând un drept patrimonial care nu-i poate fi luat astfel cum rezultă din motivația dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr.38/07.01.2011. A susținut că s-au încălcat și principiile ce rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că prestațiile sociale intră sub incidența art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO.
A mai arătat petentul că s-a încălcat și principiul drepturilor câștigate expres stipulat în practica judiciară a CEDO.
Cu privire la cuantumul pensiei a arătat că prin emiterea deciziei acesta a fost diminuat cu 218 lei. A susținut că nu este de acord cu acest cuantum revizuit fiind incorect stabilit.
Cum, prin motivele acțiunii sale contestatorul a formulat critici la adresa Hotărârii nr.960 din 16.02.2012 despre care a arătat că reprezintă un răspuns ambiguu și nelămuritor, instanța a reținut că prin cererea sa petentul a urmărit să se anuleze inclusiv acest act astfel încât, în cauză a fost citată în calitate de intimată și C. de Contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Prin precizările depuse la 28.11.2012 contestatorul a arătat că înțelege să conteste și decizia emisă la 19.09.2012 despre care a arătat că nu i-a fost comunicată luând la cunoștință despre aceasta de la dosarul cauzei. A susținut că în această nouă decizie cuantumul pensiei brute a crescut cu 22 lei însă pe copia adresei nr.444 din 28.02.2011 au fost făcute mențiuni care creează confuzie în legătură cu luarea în considerare a veniturilor din cuprinsul adeverinței. A arătat că, din punctul său de vedere veniturile nu au fost luate în calcul .
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată intimatul IPJ B. a solicitat respingerea cererii.
Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a instituției în ceea ce privește primul capăt de cerere.
În ce privește solicitarea de obligare la emiterea unei adeverințe a susținut că petentul i-a adresat o cerere ce a fost înregistrată sub nr._ iar în data de 29.02.2012 i s-a eliberat înscrisul solicitat reprezentând copie de fila „recompense” de pe dosarul personal. A arătat că nu poate fi obligat la eliberarea unei adeverințe făcând trimitere în acest sens la Instrucțiunile Mai nr.191/2010 de aplicare a HG nr.735/2010 și la prevederile adresei nr._/_/13.10.2010 emisă de Direcția General Financiară și Direcția Generală Resurse Umane din MAI.
A arătat că începând cu anul 1992 sumele reprezentând premii au fost incluse în salariul total brut și au fost menționate în adeverința eliberată inițial reclamantului. A arătat că nu mai deține statele de plată a premiilor întrucât acestea se păstrează în arhiva unității timp de 10 ani conform prevederilor art.25 din Legea 82/1991 a contabilității. De asemenea a făcut referire la prevederile art.1 alin.4 din OUG nr.1/2011.
Prin întâmpinarea formulată C. de P. Sectorială a MAI a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A invocat prevederile art.5 alin.4 din Legea 119/2010.
A susținut că prin decizia de revizuire calculul pensiei s-a făcut prin raportare la veniturile efectiv realizate în perioada în care contestatorul a activat ca și cadru militar fiindu-i recunoscut dreptul începând cu 01.01.2011.
A invocat jurisprudența CEDO în legătură cu art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a drepturilor Omului. A arătat că în urma recalculării pensiei contestatorul avea un cuantum mai mic al pensiei față de cel obținut în urma revizuirii. Că nu poate fi reținută o afectare a substanței dreptului de pensie prin recalcularea și revizuirea pensiei.
A susținut că statul se bucură de o marjă largă de aprecieze prin jurisprudența sa constantă, Curtea apreciind că în ceea ce privește cunoașterea directă a societății și a nevoilor acesteia autoritățile naționale sunt mai bine plasate decât judecătorii internaționali.
Prin adeverința nr._ din 07.02.2013 intimatul IPJ B. a arătat că suma reprezentând premiu conform adeverinței nr.444 din 28.02.2011 nu a fost inclusă în adeverința nr.1810 din 17.12.2010 cuprinzând veniturile lunare individuale realizate de reclamantul C. C..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din 27.02.2013 s-a considerat că este necesară suplimentarea probatoriului în legătură cu pretențiile formulate de obligare a intimatului IPJ B. la emiterea unei adeverințe și de anulare a deciziei emisă la 19.09.2012, astfel că instanța a pus în discuția părților necesitatea disjungerii acestor capete de cerere.
Prin urmare, în tem. art.165 Cod proc.civ. au fost disjunse aceste capete de cerere și au fost înregistrate sub un nou număr de dosar urmând ca în prezenta cauză instanța să analizeze contestațiile formulate împotriva deciziei nr._ din 12.12.2011 astfel cum a fost modificată prin hotărârea nr.920 din 16.02.2012 emisă de intimatul Ministerul Administrației și Internelor București.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Prin decizia nr._ din 12.12.2011 în baza OUG nr.1/2011 s-a dispus revizuirea pensiei contestatorului,cuantumul pensiei determinat fiind de 2387 lei.
Prin Hotărârea nr.920 din 16.02.2012 emisă de către C. de Contestații din cadrul MAI s-a admis în parte contestația formulată de către petent împotriva acestei decizii și s-a transmis intimatei C. de P. Sectorială a MAI împreună cu exemplarul hotărârii, copia contestației pentru corectarea erorilor și a actului de identitate în vederea modificării adresei de corespondență.
În cuprinsul acestei hotărâri s-a făcut mențiune despre faptul că în procesul de revizuire al pensiei la stabilirea punctajului mediu anual, C. de P. Sectorială nu a utilizat toate datele înscrise în actele doveditoare privind veniturile realizate aflate în dosarul de pensionare.
S-a mai arătat în motivarea acestei hotărâri că în raport cu prevederile art.9 alin.2 din Anexa III la OUG nr.1/2011 pentru perioada în care o persoană a avut calitatea de elev la Școala militară „ la stabilirea punctajului lunar se utilizează salariul mediu brut sau net pe economie, după caz din perioadele respective potrivit legii”.
S-a mai arătat că în dosarul de pensionare nu există documente din care să rezulte venituri defalcate pe sporuri pentru perioada civilă. De aceea au fost valorificate informațiile din carnetul de muncă. S-a arătat că adeverința nr.444 din 28.02.2011 nu a fost luată în calcul.
Față de aceste mențiuni instanța are de analizat în prezenta cauză decizia nr._ din 12.12.2011 astfel cum a fost modificată prin Hotărârea nr.920 din 16.02.2012 în sensul arătat mai sus, aceste două documente urmând să fie cercetate în mod unitar în raport de motivele invocate de către contestator.
Față de neluarea în considerare a adeverinței ce va fi eliberată de IPJ B., a adeverinței nr.978 din 06.03.2012 instanța urmează să respingă motivele invocate de către contestator argumentând că aceste înscrisuri nu existau la momentul emiterii deciziei din 12.12.2011 astfel încât neluarea în considerare a acestora nu poate constitui motiv de nelegalitate al deciziei emise. În îndeplinirea atribuțiilor sale C. de P. Sectorială a MAI nu poate lua în considerare decât documentele emise de către unitățile în care beneficiarul dreptului de pensie a desfășurat activitate iar potrivit art.1 alin.2 din OUG nr.1/2011 „ obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea”.
În ceea ce privește perioada în care a îndeplinit serviciul militar și adeverința nr.444 din 28.02.2011 a IPJ B., instanța constată că prin Hotărârea nr.960 din 16.02.2012 s-a constatat că acestea nu au fost luate în calcul fiind admisă contestația în sensul de a se stabili punctajul lunar prin utilizarea salariului mediu brut sau net pe economie, după caz din perioada în care petentul a avut calitate de elev la Școala militară și de a se lua în considerare veniturile înscrise în adeverința nr.444 din 28.02.2011. Față de soluția dată de C. de Contestații în legătură cu aceste aspecte invocate de petent, acțiunea introdusă la instanța de judecată apare ca rămasă fără obiect.
În continuare instanța urmează să analizeze celelalte aspecte invocate de către contestator .
Astfel ,prin art. 1 din Legea nr. 119 din 30.06.2010 s-a stabilit că pensiile militare de stat, acordate pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 și se recalculează utilizând algoritmul de calcul prevăzut de această lege și metodologia de recalculare aprobată prin hotărâre a Guvernului – art. 3 alin.3 din Legea nr. 119/2010.
Prin urmare, a fost adoptată HG nr. 735/21.07.2010 pentru recalcularea pensiilor militare de stat – act normativ care a fost abrogat prin art. 109 al OUG nr. 1/28 ianuarie 2011.
În același timp, prin art. 1 alin.1 al OUG nr. 1/2011 s-a prevăzut că:
,,Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.”
Așadar, potrivit acestui text de lege ca și preambulului OUG nr. 1/2011, potrivit căruia este ,,imperios necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere,…” obiectul revizuirii îl constituie pensiile militare de stat precum și pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor – iar nu deciziile de recalculare a acestor pensii.
Ceea ce stabilește OUG nr. 1/2011 reprezintă de fapt doar metodologia de transformare a pensiilor militare în pensii de asigurări sociale, în scopul punerii legale în aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 119/2010, ca act normativ ce a impus această transformare.
În ceea ce privește aprecierile contestatorului potrivit cărora Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011 - în temeiul cărora a fost emisă decizia contestată – ar determina încălcarea principiului neretroactivității instanța are în vedere că acest aspect a fost analizat de Curtea Constituțională prin decizia nr. 871 din 25.06.2010 cât și prin decizia nr. 873 din 25.06.2010, în cadrul analizei obiecțiilor de neconstituționalitate cu soluționarea cărora a fost sesizată, reținând conformitatea Legii privind stabilirea unei măsuri în domeniul pensiilor și cu art. 15 alin. 2 din Constituție.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că „…în principiu pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție.
Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de față, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Având în vedere acestea, Curtea a constatat că în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.”
Contestatorul a afirmat că prin emiterea deciziei de revizuire ar fi fost încălcat art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin deciziile nr. 871/2010 și 873/2010, Curtea Constituțională a stabilit conformitatea Legii 119/2010 cu dispozițiile convenționale susmenționate, prin analiza efectuată în conformitate cu art. 20 alin. 1 din Constituție.
Însă, întrucât contestatorul a invocat în mod direct contrarietatea dintre norma legislativă internă și cea convențională, instanța este competentă a verifica această apărare conform art. 20 al. 2 din Constituție.
Instanța are în vedere că prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. și alții împotriva României s-a stabilit de principiu că recalcularea pensiilor de serviciu ale fostelor cadre militare dispusă prin Legea 119/2010 și respectiv OUG 1/2011 nu încalcă în sine prevederile art.1 Protocolul 1 din Convenție. S-a reținut în acest sens că petentul are dreptul la pensie în general și nu la o pensie într-un anumit cuantum . Este la latitudinea statului să dispună în legătură cu eventualul supliment pe care putea să îl primească pensionarii militari în sensul acordării sau a retragerii acestuia față de pensia stabilită pe baza principiului contributivității.
Curtea a reiterat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr._/98; Jankovic c. Croației decizi, nr._/98; Kuna c. Germaniei, decizie, nr._/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr._/00; Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._/09,_/08,_/08,_/08 și_/08, par. 55).Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. șii S. c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr._/11 și_/11).În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, F. și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr._/11).
În cauza de față ,instanța va reține că nu se pune problema încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 .
Pensia contestatorului a fost revizuită conform legii, în contextul în care pensiile tuturor militarilor au fost supuse acestui proces,iar-în concret –în baza deciziei de revizuire cuantumul pensiei contestatorului a fost stabilit la suma de 2387 lei .
Motivele invocate în principal de către contestator întemeiate pe faptul că prin modalitatea de reglementare a Legii 119/2010 se încalcă dreptul de proprietate . Aceste aspecte au fost analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin decizia pronunțată față de cererea nr._/11, A. M. F. împotriva României și cauzele conexate când a stabilit că art.1 din Protocolul 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au plătit contribuțiile la fondul de asigurare fără a se acorda dreptul la o pensie de o valoare determinată ( paragraful 40 ).
Curtea a mai arătat în decizia menționată că statul beneficiază de o marjă de apreciere destul de amplă atunci când vine vorba de reglementarea politicii sociale.
În ceea ce privește adoptarea unor legi care să stabilească un echilibru între cheltuielile și veniturile statului care implică de obicei o analiză a problemelor de ordin politic ,economic și social, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt -,în principiu- mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate pentru realizarea acestui lucru și că, respectă alegerea lor cu excepția cazului în care acestea se dovedesc evident lipsite de temei rezonabil.
A subliniat că reforma sistemelor de pensii se bazează pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii 119/2010, respectiv la contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferite sisteme de pensii.
A mai reținut CEDO că pensia datorată în virtutea contribuțiilor vărsate nu a fost în nici un fel afectată de reformă și că petentele din cauza respectivă au pierdut doar suplimentul la pensie care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un beneficiu, un avantaj de care beneficiaseră anterior.
În cauza respectivă ,în care reducerea pensiilor reclamantelor s-a făcut cu aproximativ 70 % (în cauza de față reducerea pensiei s-a făcut doar cu 21% %) s-a apreciat că reducerea pensiilor, deși substanțială a constituit o modalitate de reintegrare a acestor pensii în sistemul general prevăzut de Legea 19/2000 menită să asigure echilibrul bugetar și să corijeze disparitățile existente între diferite sisteme.
A mai reținut că reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere dreptului la prestații sociale dobândit în virtutea contribuțiilor vărsate în timpul anilor de serviciu.
Instanța mai are în vedere că petentul nu a făcut dovada că această reducere ar fi fost în măsură să afecteze în mod fundamental posibilitatea de întreținere a acestuia, astfel nici sub acest aspect nu au fost încălcate prevederile art.1 Protocolul 1 la Convenție.
Instanța constată că, în cauza de față motivele invocate de către contestator sunt similare celor analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele menționate .
Va reține pe baza motivelor arătate că petentului i-a fost respectat dreptul la stabilirea unei pensii în funcție de contribuțiile aduse fără a se încălca principiul neretroactivității legii și fără a-l face pe acesta să suporte o povară disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate .Va reține și că acesta nu a fost discriminat nejustificat în comparație cu alți pensionari prin stabilirea pensiei în baza deciziei de revizuire și a hotărârii nr. 960 din 16.02.2012.
Față de cele anterior reținute, prezenta contestație urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Disjunge soluționarea capetelor de cerere având ca obiect:
-obligarea Inspectoratului Județean de Poliție B. la emiterea unei adeverințe cu primele,premiile și recompensele primite;
-anularea Deciziei nr._/19.09.2012,
și dispune înregistrarea acestora sub un nou număr de dosar, în care repune cauza pe rol și fixează termen de judecată la data de 11.03.2013 pentru când vor fi citate părțile, contestatorul cu mențiunea de a depune dovada urmării procedurii prealabile în legătură cu Decizia nr._/19.09.2012.
De la I.P.J.B. se vor solicita relații în legătură cu înscrisul existent la fila 11 dosar ,,25-recomandări”, respectiv dacă acest înscris figurează înregistrat în evidența unității și să înainteze ordinele de zi pe unitate, sau mențiunile efectuate în dosarul personal în legătură cu plata recompenselor acordate pentru rezultate bune în muncă.
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul București C. C., domiciliat în B., ., ., ., împotriva Deciziei nr._/12.12.2011 emisă de intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în București, ..3, sector 4, modificată prin Hotărârea nr. 920/16.02.2012 emisă de intimatul Ministerul Administrației și Internelor București-C. de Contestații P., cu sediul în București, ..3, sector 4.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2013.
Președinte, Cu opinie în același sens Grefier,
P. I. Asistenți judiciari, P. R.
P. Elna, C. D.
Red.P.I./25.04.2013
Tehnored.P.R./29.04.2013
Ex.6
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1636/2013.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 319/2013.... → |
|---|
