Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 130/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 130/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 6436/40/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 130
Ședința publică din 29.01.2013
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier R. T.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul B. I. L. în contradictoriu cu pârâtul C. L. Mihăileni.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, lipsesc părțile
Față de lipsa părților, cauza este lăsată la a doua strigare.
La a doua strigare, se prezintă reprezentanta pârâtului, doamna A. C..
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect drepturi bănești, se află la al treilea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar relațiile solicitate de instanță la termenul anterior, precum și hotărâre privind reprezentarea pârâtului în fața instanțelor judecătorești.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reprezentanta pârâtului lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentei cauze.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. - Secția I Civilă, sub nr._, reclamantul B. I. L. a chemat în judecată pe pârâtul C. L. Mihăileni, jud. B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei reprezentând premiul anual pentru 2010, actualizată în funcție de indicii de inflație, precum și a dobânzii legale aferente, începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că până la . Legii nr. 285/2010, avea dreptul - potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 - la primirea unui premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Însă, premiul pentru anul 2010 nu a mai fost plătit întrucât prin art.8 din Legea 285/2010 s-a prevăzut faptul că suma aferentă a fost introdusă în majorările salariale pe anul 2011.
Dar, potrivit opiniei reclamantului, dispozițiile Legii nr. 285/2010 nu ar putea constitui un temei justificat al refuzului de plată a acestui premiu deoarece încălcă principiul neretroactivității. În plus, dreptul la premiere ar constitui un drept patrimonial, recunoscut pentru o situație trecută, așa încât neacordarea acestuia ar avea drept consecință încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
În dovedirea acțiunii s-a depus copie sentință de validare primar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.25 din Legea 330/2009, art.1 Cod Civil, art.15 alin.2 ,art.20 ,41,44 ,124,125 din Constituție, art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
În urma administrării probei cu înscrisuri s-au depus precizări prin care se arată că în cursul anului 2010 reclamantul nu fost sancționat disciplinar.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare, dar reprezentantul acestuia, prezent în instanță la termenul de astăzi, a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentei cauze.
Analizând acțiunea de față, tribunalul reține că textele normative incidente în cauză sunt:
- art. 25 din Legea nr. 330/2009:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
- art. 8 din Legea nr. 285/2010, intrată în vigoare la data de 01.01.2011, prin care s-au prevăzut următoarele:
„Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Deși în cauze similare Tribunalul B. a pronunțat soluții de admitere a acțiunii, urmează să revină în legătură cu soluțiile ce le va pronunța având în vedere soluțiile date de Curtea de Apel Suceava - în calitate de instanță de recurs, - care a stabilit în mod constant ,prin deciziile pronunțate,că se impunea respingerea cererii salariaților plătiți din fonduri publice având ca obiect plata premiului anual aferent anului 2010.
Față de acest aspect dar și pentru motivele pe care le va reda mai jos ,instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
Tribunalul are în vedere că în cauza de față reclamantul nu a invocat circumstanțe particulare raportate la situația lui, ci s-a limitat la a invoca în mod obiectiv neconcordanța dintre dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
Sub acest aspect ,abstract, constatările Curții Constituționale realizate prin decizia nr.115 din 09.02.2012 au caracter obligatoriu pentru instanța de judecată.
Astfel,în raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), tribunalul arată că atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate, în același sens fiind și Decizia RIL nr.29/12.12.2011 a ÎCCJ (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din_ ).
În legătură cu aceeași situație invocată de reclamant prin acțiunea lui, prin decizia nr.115 din 09.02.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale anterior menționate. A stabilit nu numai că art. 8 din Legea 285/2010 nu are caracter retroactiv, ci și că acest text de lege recunoaște în favoarea salariaților bugetari caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă a premiului anual pe 2010.
S-a mai arătat prin decizie că prevederea din articolul menționat dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 instanța de control constituțional a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Așadar, Curtea a reținut că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea a stabilit că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Față de cele expuse, nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Având în vedere faptul că, prin decizia sus-menționată prin care Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, instanța de contencios constituțional a realizat o verificare a dispozițiilor respective atât din punctul de vedere al compatibilității cu Legea fundamentală (în raport cu criticile formulate), cât și sub aspectul compatibilității cu Convenția europeană a drepturilor omului, instanța, raportat la limitele sesizării Curții Constituționale, consideră că instanța constituțională statuează asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracto dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cum, în cauză, instanța ar putea realiza o analiză proprie a compatibilității efectelor art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la situația de fapt a fiecărei cauze doar dacă s-ar fi invocat circumstanțe personale specifice,iar reclamantul nu a invocat astfel de circumstanțe - față de considerentele anterior precizate-tribunalul apreciază ca neîntemeiată cererea formulată de acesta urmând să o respingă ca atare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul B. I. L., cu dom. în . în contradictoriu cu pârâtul C. L. Mihăileni, cu sediul în ..
Definitivă.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publica din 29.01.2013.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. M., P. E., C. D., T. R.
Cu opinie în același sens
Red. CM - 14.02.2013
Tehnored. TR – 4 ex./14.02.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Conflict de muncă. Sentința nr. 161/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
