Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 179/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 179/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 12188/3/2012
DOSAR NR._ litigiu de muncă
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 179
Ședința publică din 05.02. 2014
Președinte – Petrovici Ioana
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - P. R.
La ordine judecarea contestației împotriva deciziilor de revizuire nr._ din 15.12.2011, 14.03.2012, 29.07.2013 emise de C. de Pensii S. a MAPN formulată de contestatoarea P. M., (soția supraviețuitoare a defunctului P. Octav) – prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMDR) în contradictoriu cu intimații C. de Pensii S. a MAPN și Ministerul Apărării Naționale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. F. pentru intimată, lipsind contestatoarea.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinit.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra excepțiilor inadmisibilității, lipsei calității de reprezentant, lipsei calității procesual active a Sindicatului și asupra excepției lipsei de interes precum și asupra fondului cauzei.
Reprezentantul intimaților solicită admiterea excepțiilor și respingerea cererii ca nefondată. Arată că a mai existat o cerere formulată de către reclamantă. Mai arată că de la 01.10.2013 reclamanta beneficiază de suma avută în plată în luna decembrie 2010.
TRIBUNALUL
Prin contestația înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 10.04.2012 contestatoarea P. M. a chemat în judecată intimații C. de Pensii S. a MAPN și Ministerul Apărării Naționale solicitând:
- anularea deciziei de revizuire a pensiei de urmaș nr._/
15.12.2011 emisă de C. de Pensii S. a M... OUG nr.1/2011;
- menținerea în plată a cuantumului pensiei stabilită prin decizia nr._ din 26.03.2008 ;
- obligarea intimatului la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 avută în decembrie 2010 și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011;
- obligarea intimaților la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație;
- cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, s-a contestat cuantumul pensiei revizuite, întrucât ar fi fost stabilit fără a se lua în calcul toate veniturile și încadrarea în grupele de muncă.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că prin decizia din 26.03.2008 i s-a stabilit o pensie de urmaș în cuantum de 2220 lei de această pensie beneficiind până la 31.12.2010.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/28.07.2010 prin Decizia de recalculare nr._ din 31.12.2010, în luna ianuarie 2011 cuantumul pensiei a fost diminuat la suma de 918 lei brut.
Această decizie a arătat că a determinat reducerea pensie în mod total și evident imprevizibil. Faptul că din 28.09.2010 s-a dispus suspendarea HG 735/2010 a plasat intimata în situația de a nu mai putea emite în condiții de legalitate la 31.12.2010 decizie de recalculare. A susținut că a for mulat contestație la 02.02.2011 în urma căreia Comisia de Contestații a emis decizia_ din 06.05.2011 prin care a respins această contestație ca rămasă fără obiect. După un an de la suspendarea și abrogarea HG 735/2010 pârâta C. de Pensii S. a emis decizia de revizuire, drepturile revizuite fiind stabilite retroactiv. Pensia sa a fost diminuată cu începere de la 01.01.2011 iar nu de la 01.01.2012.
A arătat că decizia 870/2010 a Curții Constituționale statuează că instanțele sunt obligate în tem. art.20 din Constituție să ignore legile interne și interpretările curții care contravin reglementărilor internaționale. A făcut trimitere la decizia nr.29 din 12.12.2011 cu privire la existența raportului rezonabil de proporționalitate. A mai susținut că a formulat contestație în termen legal de la comunicarea deciziei de revizuire.
Contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a deciziei de revizuire întrucât s-a făcut asupra deciziei de recalculare din 31.12.2010 . A arătat că decizia de recalculare a fost emisă de Direcția Financiar, deși competența aparținea Casei Sectoriale de pensii, sens în care a invocat dispozițiile art. 193 alin.l, art. 132, art. 135, art.194 din Legea nr. 263/2010.
A susținut că s-au încălcat la emiterea deciziei principiul drepturilor câștigate, principiul neretroactivității, principiul contributivității, principiul legalității. De asemenea, a susținut că pensia poate fi considerată un bun în înțelesul Convenției Europene a Drepturilor Omului și că dreptul său de proprietate a fost încălcat. A făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene susținând că Legea 119/2010 aduce atingere pe de o parte cuantumului dreptului la pensie ceea ce este contrar art.1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană precum și statutului profesional și drepturilor aferente gradului militar.
A susținut că recalcularea s-a făcut prin stabilirea aleatorie a unui cuantum bazat pe salariul mediu brut pe economie iar revizuirea în baza OUG 1/2011 pe baza unor puncte de pensie care nu au existat și au fost stabilite pe baza unor date arbitrare. Că, nu au fost respectate prevederile art.5 din O.G. 33/2002.
A invocat prevederile art.125 din HG 257/2011.
Reducerea pensiei pentru viitor reprezintă o ingerință care a avut ca efect privarea de bunul său fără a se respecta justul echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale ale individului.
A susținut că ingerința ar fi trebuit să fie impusă de o cauză de utilizate publică însă această necesitate nu a existat la momentul transformării categoriei de pensie. A mai arătat că s-au încălcat art.14 din Convenția Europeană fiind creată o discriminare a categoriei socio-profesionale a cadrelor militare, față de judecători și față de procurori și chiar față de alți militari care au fost trecuți în rezervă înainte de anul 1995. De asemenea, a susținut contestatoarea că există o discriminare și față de personalul civil pentru care s-au eliberat carnete de muncă.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
La 29.06.2012 contestatoarea a completat acțiunea sa arătând că înțelege să conteste decizia de revizuire nr._ din 14.03.2012 și să solicite obligarea la emiterea unei noi decizii care să cuprindă reîncadrarea în grupe de muncă ( f.64 ds.).
La 15.10.2013 ( f.118 ds.) contestatoarea a solicitat și anularea deciziei de revizuire nr._ din 09.07.2013.
Prin întâmpinarea formulată pârâta C. de Pensii S. a MApN a invocat excepția necompetenței teritoriale în raport cu disp. art.154 din Legea 263/2010. A invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art.151 din Legea 263/2010; a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și a lipsei calității procesual active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere susținând că mandatul judiciar trebuia să fie unul special și autentificat la notar; a invocat excepția lipsei de interes arătând că potrivit Legii 241/2013 dacă pensiile calculate potrivit art.1 din Legea 119/2010, ale OUG 1/2011 și ale Legii 165/2011 sunt mai mici decât cele pentru luna decembrie 2010 se plătesc în cuantumul pentru luna decembrie 2010.
A mai arătat că s-a prevăzut de asemenea că plata drepturilor se face începând cu 01.10.2013.
Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea este neîntemeiată făcând referiri la decizia Curții Constituționale nr.1286 din 29.09.2011. A arătat că actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior, reglementările sale fiind aplicabile numai de la data intrării în vigoare. A susținut că nu s-au încălcat nici principiile la care a făcut referire contestatoarea . Statul poate interveni oricând pentru viitor astfel cum a făcut-o și în trecut cu ocazia fiecărei recalculări. A mai arătat că procedura de revizuire nu constituie un motiv de nulitate absolută, contestatorul putând solicita doar emiterea unei noi decizii sau modificarea celei existente în baza legii în vigoare. Că, procesul de revizuire vizează pensia iar nu decizia de recalculare.
A mai susținut că procesul de revizuire are la bază Legea 119/2010. Măsura menținerii în plată a pensiei stabilită anterior echivalează cu a statua asupra dreptului reclamantei de a beneficia de pensia specială în baza unei legi abrogate, lucru care este inadmisibil.
Curtea Europeană a drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza A. M. F. contra României precum și în alte cauze confirmând conformitatea legii nr.119/2010 cu prevederile Convenției, iar în cauza C. A. ș.a. a declarat ca inadmisibilă cererea reclamanților pensionari militari prin care aceștia au susținut că reforma sistemului de pensii a adus atingere dreptului lor de proprietate. A făcut trimitere și la Deciziile 871/2010, 873/2010 și nr.75/2012 ale Curții Constituționale.
A mai susținut pârâta că deciziile au fost emise pe baza datelor din dosarul de pensionare existent în păstrare la C. de Pensii S. a MApN. S-au luat în calcul date și fișa cu locurile de muncă în care a lucrat P. I. Octav. A solicitat și respingerea cererilor subsecvente privind acordarea diferențelor rezultând din anularea deciziilor, plata dobânzilor și plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.9705 din 08.11.2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale cauza fiind înaintată spre competentă soluționare Tribunalului B..
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul B. la data de 15.01.2014.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art. 137 Cod proc.civ. instanța va soluționa cu prioritate excepțiile invocate în cauză.
Excepția inadmisibilității cererii urmează a fi respinsă câtă vreme prin înscrisurile anexate contestației petenta a făcut dovada că s-a adresat în termen Comisiei de Contestații Pensii din cadrul MAPN, însă nu a primit un răspuns la cererile pe care le-a formulat ( f.26,33 ds.)
Instanța are în vedere că prin decizia Curții Constituționale nr.956/2012 s-a stabilit că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție.
Excepția invocată de către C. de Pensii S. din cadrul MApN privind lipsa calității de reprezentat și lipsa calități procesual active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere va fi respinsă.
În susținerea aceste excepții intimata a invocat faptul că împuternicirea trebuia să fie specială și dată în formă autentică. A făcut referi la prevederile Legii 54/2003.
Instanța de judecată reține însă că la momentul sesizării Tribunalului București respectiv la data de 10.,04.2012 dispozițiile Legii 54/2003 fuseseră abrogate ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor Legii 62/2011 astfel că, va analiza excepția prin raportate la dispozițiile art.28 alin.1 din acest act normativ.
Instanța are în vedere faptul că cererea a fost formulată personal de către reclamanta P. M., acțiunea fiind semnată de către aceasta .
Pe cale de consecință instanța va respinge excepția lipsei calității de reprezentat și excepția lipsei calități procesual active a Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere invocată de C. de Pensii S. din cadrul MApN .
În ceea ce privește excepția lipsei de interes instanța urmează să o respingă motivat de faptul că prin motivele invocate în contestația ce face obiectul cauzei s-au invocat aspecte în legătură cu determinarea cuantumului pensiei cu privire la luarea în calcul a fișei cu locurile de muncă în care a lucrat P. I. Octav și cu privire la condițiile în care acesta a desfășurat activitatea.
Cum, urmare a analizării acestor aspecte s-ar putea modifica cuantumul pensiei stabilite pentru reclamantă și s-ar putea ajunge la un cuantum mai mare decât cel din luna decembrie 2010 la care face referire art.1 aslin.1 din Legea 241/2013, susținerea intimatei potrivit căreia solicitarea este lipsită de interes, nu poate fi primită.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Pe fondul cauzei, se va avea în vedere că petente P. G. M. este soția defunctului col. (r) P. Octav, decedat la 9.01.2008.
Prin Decizia de pensionare_/26.03.2008 emisă în baza Legii 164/2001 (actualizată la 26 mai 2009 – f. 54,55 dosar Tribunalul București) i s-a stabilit un cuantum al pensiei de urmaș de 2220 lei brut/1969 lei net.
Prin Decizia_ din 31.12.2010 pensia militară de urmaș a fost recalculată în conformitate cu HG 735/2010, stabilindu-i-se o pensie de 1836 lei brut /918 lei net, începând cu 1.01.2011.
Prin decizia nr._ din 15.12.2011 ( f.34 ds.) drepturile de pensie au fost revizuite în baza OUG nr.1/2011 stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,_ puncte.
Datele luate în calcul la determinarea punctajului figurează trecute în Anexa la această decizie ( f.35,37 ds.).
Ulterior, prin decizia din 14.03.2011 ( f.71 ds.) punctajul mediu a fost determinat ca fiind de 1.9325 puncte iar prin decizia din 29.07.2013 ( f.123 ds.) ca fiind de 1._ puncte.
Conform mențiunilor din cuprinsul acestei ultime decizii drepturile de pensie astfel recalculate au fost stabilite începând cu data de 01.01.2011 . Deși petenta a formulat contestație împotriva acestei decizii nu a fost emisă o hotărâre prin care să fie soluționată contestația sa.
În prezenta cauză instanța urmează să analizeze actele emise de către intimată pin prisma motivelor invocate de către contestatoare .
Astfel, prin art. 1 din Legea nr. 119 din 30.06.2010 s-a stabilit că pensiile militare de stat, acordate pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 și se recalculează utilizând algoritmul de calcul prevăzut de această lege și metodologia de recalculare aprobată prin hotărâre a Guvernului – art. 3 alin.3 din Legea nr. 119/2010.
Prin urmare, a fost adoptată HG nr. 735/21.07.2010 pentru recalcularea pensiilor militare de stat – act normativ care a fost abrogat prin art. 109 al OUG nr. 1/28 ianuarie 2011.
În același timp, prin art. 1 alin.1 al OUG nr. 1/2011 s-a prevăzut că:
,,Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.”
Așadar, potrivit acestui text de lege ca și preambulului OUG nr. 1/2011, potrivit căruia este ,,imperios necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere,…” obiectul revizuirii îl constituie pensiile militare de stat precum și pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor – iar nu deciziile de recalculare a acestor pensii.
Ceea ce stabilește OUG nr. 1/2011 reprezintă de fapt doar metodologia de transformare a pensiilor militare în pensii de asigurări sociale, în scopul punerii legale în aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 119/2010, ca act normativ ce a impus această transformare.
Din acest motiv, doar neîntocmirea unei decizii de recalculare a pensiei contestatoarei nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei de revizuire a pensiei, întrucât obiectivul final și principal al acesteia nu este reprezentat de corectarea deciziei de recalculare (chestiune ce este implicit soluționată în cazurile în care au fost emise asemenea decizii), ci de transformarea pensiei militare în pensie din sistemul public de pensii conform Legii 119/2010.
În ceea ce privește motivele invocate potrivit cărora datele din buletinul de calcul nu ar fi exacte și ar lipsi sporurile și alte premii de care a beneficiat autorul său instanța are în vedere faptul că petenta nu a făcut dovada că intimatei i-ar fi fost transmise venituri la care face referire de către instituțiile în cadrul cărora acesta și-a desfășurat activitatea ,venituri care să nu fi fost luate în considerare .
Obligația identificării și transmiterii la casele sectoriale a veniturilor revenea instituțiilor la care beneficiarii de pensie și-au desfășurat activitatea. Art. 2 din OUG nr.1/2011 stabilește și posibilitatea revizuirii pensiei la cererea beneficiarului în baza actelor doveditoare prezentate de acesta întocmite conform prevederilor legale din care să rezulte alte date și elemente decât cele utilizate la revizuire.
Cum, C. S. de Pensii a determinat cuantumul pensiei în raport de documentele ce i-au fost prezentate legalitatea deciziilor emise trebuie să fie analizate doar în raport de aceste înscrisuri.
Instanța reține în soluționarea contestației faptul că aceeași pensie a contestatoarei a fost revizuită succesiv prin deciziile emise la 15.12.2011 ,14.03.2012 ,29.07.2013 ,iar aceste decizii își produc efectele în mod retroactiv începând cu data de 01.01.2011 ( fila 123 ds .) .
Prin emiterea în mod succesiv a acestor decizii, ele au produs efecte limitate în timp ,iar pensia rezultată în urma calculelor efectuate trebuie să fie analizată prin raportare la revizuirea aplicată prin raportare la elementele de calcul luate în considerare la emiterea deciziei nr._ din data de 29 iulie 2013 .
Prin urmare, instanța nu va reține că deciziile inițiale ar fi fost revocate astfel încât să respingă contestația împotriva deciziilor de revizuire anterioare ca rămase fără obiect și nici nu va considera că o revizuire a pensiei în mod succesiv presupune implicit anularea sau recunoașterea nelegalității deciziilor anterioare. Va avea însă în vedere faptul că emiterea deciziilor noi a fost determinată de prezentarea unor noi documente prin care s-au stabilit veniturile și stagiile realizate care să fie luate în calcul la stabilirea pensiei pentru contestatoare .
Prin urmare ,instanța urmează să analizeze în mod integral motivele invocate de contestator, raportându-se la ultimul cuantum determinat de către intimată .
Analizând comparativ datele din tabelul anexă la decizia de pensie privind datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare f 124-127 ds . ,rezultă că perioadele de activitate au fost preluate și valorificate corect la stabilirea drepturilor de pensie din documentele ce au fost puse la dispoyiția intimatei ( f. 42-45, f 114 ds ).
Față de cele menționate mai sus, va constata neîntemeiat motivul indicat în legătură cu exactitatea datelor din buletinul de calcul și cu neluarea în considerare în mod corect a condițiilor în care autorul contestatoarei a desfășurat activitate .
În ceea ce privește aprecierile contestatoarei potrivit cărora Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011 - în temeiul cărora au fost emise deciziile contestate – ar determina încălcarea principiului neretroactivității instanța are în vedere că acest aspect a fost analizat de Curtea Constituțională prin decizia nr. 871 din 25.06.2010 cât și prin decizia nr. 873 din 25.06.2010, în cadrul analizei obiecțiilor de neconstituționalitate cu soluționarea cărora a fost sesizată, reținând conformitatea Legii privind stabilirea unei măsuri în domeniul pensiilor și cu art. 15 alin. 2 din Constituție.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că „…în principiu pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție.
Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de față, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Având în vedere acestea, Curtea a constatat că în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.”
Contestatoarea a afirmat că prin emiterea deciziei de revizuire ar fi fost încălcat art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin deciziile nr. 871/2010 și 873/2010, Curtea Constituțională a stabilit conformitatea Legii 119/2010 cu dispozițiile convenționale susmenționate, prin analiza efectuată în conformitate cu art. 20 alin. 1 din Constituție.
Însă, întrucât contestatorul a invocat în mod direct contrarietatea dintre norma legislativă internă și cea convențională, instanța este competentă a verifica această apărare conform art. 20 al. 2 din Constituție.
Instanța are în vedere că prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. și alții împotriva României s-a stabilit de principiu că recalcularea pensiilor de serviciu ale fostelor cadre militare dispusă prin Legea 119/2010 și respectiv OUG 1/2011 nu încalcă în sine prevederile art.1 Protocolul 1 din Convenție. S-a reținut în acest sens că petentul are dreptul la pensie în general și nu la o pensie într-un anumit cuantum . Este la latitudinea statului să dispună în legătură cu eventualul supliment pe care putea să îl primească pensionarii militari în sensul acordării sau a retragerii acestuia față de pensia stabilită pe baza principiului contributivității.
Curtea a reiterat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr._/98; Jankovic c. Croației decizi, nr._/98; Kuna c. Germaniei, decizie, nr._/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr._/00; Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._/09,_/08,_/08,_/08 și_/08, par. 55).Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. șii S. c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr._/11 și_/11).În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, F. și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr._/11).
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari. Curtea a respins, ca inadmisibilă, în temeiul art. 35 par. 3 și 4 din Convenție, plângerea referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și art. 14 din Convenție.
În cauza de față ,instanța va reține că nu se pune problema încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 .
Pensia contestatoarei a fost revizuită conform legii, în contextul în care pensiile tuturor militarilor au fost supuse acestui proces,iar-în concret –în baza deciziei de revizuire cuantumul pensiei contestatoarei a fost stabilit la suma de 1671 lei brut .
Totodată, tribunalul apreciază că măsura revizuirii pensiei contestatoarei nu poate fi considerată contrară prevederilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului întrucât așa cum rezultă din preambulul său, această declarație reprezintă „un ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele și toate națiunile, pentru ca toate persoanele și toate organele societății să se străduiască, având această declarație permanent în minte, ca prin învățătură și educație să dezvolte respectul pentru aceste drepturi și libertăți și să asigure prin măsuri progresive, de ordin național și internațional, recunoașterea și aplicarea universală și efectivă atât în sânul popoarelor statelor membre, cât și al celor din teritoriile aflate sub jurisdicția lor”.
Prin urmare, această Declarație conține principii și în același timp obiective pe care statele membre ale O., inclusiv România, și le-au propus a le respecta și îndeplini, fără însă ca prevederile ei să poată da naștere în mod direct la drepturi în patrimoniul persoanelor fizice, pe care le-ar putea invoca în fața jurisdicțiilor naționale sau internaționale, acestea nefiind subiecte de drept internațional.
Motivele invocate în principal de către contestatoare întemeiate pe faptul că prin modalitatea de reglementare a Legii 119/2010 se încalcă dreptul de proprietate și se creează o situație discriminatorie au fost analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și prin decizia pronunțată față de cererea nr._/11, A. M. F. împotriva României și cauzele conexate când a stabilit că art.1 din Protocolul 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au plătit contribuțiile la fondul de asigurare fără a se acorda dreptul la o pensie de o valoare determinată ( paragraful 40 ).
Curtea a arătat în decizia menționată că statul beneficiază de o marjă de apreciere destul de amplă atunci când vine vorba de reglementarea politicii sociale.
În ceea ce privește adoptarea unor legi care să stabilească un echilibru între cheltuielile și veniturile statului care implică de obicei o analiză a problemelor de ordin politic ,economic și social, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt -,în principiu- mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate pentru realizarea acestui lucru și că, respectă alegerea lor cu excepția cazului în care acestea se dovedesc evident lipsite de temei rezonabil.
A subliniat că reforma sistemelor de pensii se bazează pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii 119/2010, respectiv la contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferite sisteme de pensii.
A mai reținut CEDO că pensia datorată în virtutea contribuțiilor vărsate nu a fost în nici un fel afectată de reformă și că petentele din cauza respectivă au pierdut doar suplimentul la pensie care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un beneficiu, un avantaj de care beneficiaseră anterior.
În cauza respectivă ,în care reducerea pensiilor reclamantelor s-a făcut cu aproximativ 70 % (în cauza de față reducerea pensiei s-a făcut într-un procent mai mic ) s-a apreciat că reducerea pensiilor, deși substanțială a constituit o modalitate de reintegrare a acestor pensii în sistemul general prevăzut de Legea 19/2000 menită să asigure echilibrul bugetar și să corijeze disparitățile existente între diferite sisteme.
A mai reținut că reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere dreptului la prestații sociale dobândit în virtutea contribuțiilor vărsate în timpul anilor de serviciu.
Instanța mai are în vedere că petenta nu a făcut dovada că această reducere ar fi fost în măsură să afecteze în mod fundamental posibilitatea de întreținere a acesteia, astfel nici sub acest aspect nu au fost încălcate prevederile art.1 Protocolul 1 la Convenție.
Motivele invocate de către contestatoare sunt similare celor analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele menționate .
Va reține pe baza motivelor arătate că petentei i-a fost respectat dreptul la stabilirea unei pensii în funcție de contribuțiile aduse fără a se încălca principiul neretroactivității legii și fără a o face pe aceasta să suporte o povară disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate. Va reține și că aceasta nu a fost discriminată nejustificat în comparație cu alți pensionari prin stabilirea pensiei în baza deciziilor de revizuire
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității,excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere și excepția lipsei de interes, excepții invocate de intimata C. de Pensii S. din cadrul Ministerului Apărării Naționale București.
Respinge ce nefondată contestația formulată de contestatoarea P. M. - prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu domiciliul ales în București, ., sector 1, CNP –_, împotriva Deciziilor nr._/ 15.12.2011,_/14.03.2012,_/29.07.2013 emise de intimata C. de Pensii S. din cadrul Ministerului Apărării Naționale București, cu sediul în București, .-79, sector 6.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5.02.2013.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./06.06.2014
Tehnored.P.R./10.06.2014
Ex.5
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 344/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1499/2014.... → |
|---|
