Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-06-2014, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 15473/193/2011*
Dosar nr._/193/2011* contestație - lămurire dispozitiv
art. 399 teza II Cod procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 26 iunie 2014
Președinte – L. L.
Asistent judiciar - P. E.
Asistent judiciar – C. D.
Grefier – U. G. M. D.
SENTINȚA NR. 876
La ordine pronunțarea asupra contestației privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1207 din 2010 a Tribunalului B. formulată de contestatoarea . SA în contradictoriu cu intimatul R. C..
Dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 24 iunie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1277 din 7.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă în dosar nr._, s-a respins cererea de suspendare a executării silite și contestația la executare formulată de contestatoarea S.C.G. I. Electrocontact SA B. în contradictoriu cu intimații R. C. și Biroul Executorului Judecătoresc Ș. C. – G. S..
S-a reținut că în speță titlul executoriu în baza căruia au fost efectuate actele de executare silită în dosarul de executare nr. 1033/2010 al B. Ș. C. – G. S. este reprezentat de sentința civilă nr. 1207 pronunțată de Tribunalul B. la data de 18 iunie 2010 în dosar nr._ . Din conținutul dispozitivului titlului executoriu rezultă că . SA B. a fost obligată să plătească intimatului R. C. “o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 23 mai 2009 și până la reintegrarea efectivă pe post”.
Dată fiind împrejurarea că . SA B. nu s-a conformat de bună voie dispozițiilor din titlul executor, în sensul că nu a înțeles să plătească integral intimatului drepturile bănești care i se cuvin, acesta a apelat la concursul forței coercitive a statului pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, fiind demarată procedura de executare silită împotriva contestatoarei prin emiterea actelor de executare.
Analizând actele de executare întocmite de executorul judecătoresc în cadrul dosarului de executare nr. 1033/2010 al B. Ș. C. – G. S., Judecătoria B. nu a constatat neregularități procedurale care să conducă la sancțiunea nulității relative sau absolute a acestora. Judecătoria s-a raportat cu precădere la prevederile art. 399 alin. 3 din Cod Procedură Civilă, potrivit cărora, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorescă, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. per a contrario, pe calea contestației la executare nu se pot repune în discuție și administra probe pentru a se combate situația de fapt soluționată cu ocazia procesului de fond și nu este posibil să se schimbe fondul soluției cuprinse în titlul executoriu când acesta este reprezentat de o hotărâre judecătorească.
O contestație la titlu, a arătat judecătoria poate fi admisă doar în acele situații în care dispozitivul nu este clar, fără însă, a se putea modifica, pe această cale, situația reținută definitiv și irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuție și administra probe pentru a se combate situații de fapt care au fost tranșate în procesul de fond, întrucât s-ar aduce atingere principiului autorității de lucru judecat. Contestația la titlu nu poate fi considerată un mijloc procedural prin intermediul căruia să se poată anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare posibilitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.
Natura imperativă a dispozițiilor care reglementează instituția puterii lucrului judecat împiedică orice tentativă de rediscutare a chestiunilor care privesc fondul cauzei, instanța chemată să soluționeze o contestație la executare fiind obligată să se conformeze și ea, la rândul său, întru totul titlului executoriu ce se execută și nicidecum să dispună modificarea sau anularea lui. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile legale citate, raportat la situația de fapt, judecătoria a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1033/2010 al B. Ș. C. – G. S., motiv pentru care a respins contestația la executare ca nefondată, cu consecința respingerii cererii de suspendare a executării silite în dosarul de executare ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea susținând că motivarea primei instanțe este bazată numai pe definiția contestației la executare, motivare care nu a atins fondul cauzei, fiind nelegală prin prisma art. 399 C procedură civilă. Arată că în cauză este vorba despre un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și executorie și că ceea ce se contestă este întinderea acestuia.
Recursul a fost înregistrat la Secția a II a civilă și de contencios administrativ care prin Decizia 432 din 9.09.2013 a casat sentința 1277/2013 a Judecătoriei B. și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției I civilă a tribunalului.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de recurs a reținut că din examinarea cererii de chemare în judecată rezultă că în speță, contestația .” SA B. a vizat întinderea titlului executoriu, contestatoarea apreciind că drepturile salariale rezultate din calculul expertului D. Ș. nu sunt corecte și legale, întrucât nu au ținut cont de prevederile sentinței civile nr. 1207/2010 devenită irevocabilă în data de 14.09.2010, indicând drept temei juridic al contestației prevederile art. 399 pct. 1 Cod procedură civilă.
Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce însă, potrivit art. 400 Cod Procedură Civilă la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
În această situație cum titlul executoriu este reprezentat de sentința nr. 1207 din 18 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul B. – Secția Civilă, competența materială de judecată în primă instanță aparține tribunalului și nu judecătoriei .
Învestit astfel cu judecata contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 1207/2010, completul din cadrul Secției I civilă specializat în soluționarea litigiilor de muncă, reține următoarele.
Prin contestația formulată de . s-a susținut că în cursul executării sentinței 107/2010 s-a plătit intimatului cu titlu de despăgubiri suma de 13.774 lei ce acoperea inclusiv indemnizația pentru concediu de odihnă, însă acesta a fost nemulțumit de modul de calcul, motiv pentru care a trecut la executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc, context în care a fost efectuată o expertiză din care a rezultat o diferență de plată de 10.774 lei.
În primul rând, este de observat că această contestație a fost formulată în termen, deoarece conform art. 401 alin. 1/1 Cod procedură civilă: „Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b) cel interesat a primi, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit contestația sau executarea se face fără somație”.
Contestatoarea consideră conform precizărilor ulterioare, că suma calculată de către expert este incorectă atât sub aspectul cuantumului salariului cât și al indemnizației de concediu de odihnă.
Aceasta întrucât salariul de care ar fi beneficiat intimatul dacă era în activitate, ar fi fost diminuat în baza anexei 14 din CCM la nivel de unitate, care prevede pentru personalul indirect productiv plata salariului în funcție de realizarea indicatorilor bugetari. Or, ceilalți angajați care au desfășurat activitate în perioada în discuție, au primit doar 75% din salariu tocmai în temeiul acestor prevederi.
Instanța constată că, într-adevăr, conform anexei nr. 14 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil 2008 /2009 (f. 22 dosar), „personalul indirect de la secție va fi salarizat la media realizărilor secției (procent de acoperire salarii directe din manoperă: manopera realizată/fond salarii personal direct din cadrul secției)”. În timp ce pentru alte compartimente (ex. pază, pompieri, construcții) s-a prevăzut salarizarea „la orele lucrate”, pentru personalul de la cabinetul medical, cantină, magazin, arhivă salarizarea „în regie”, iar pentru „personalul care nu se regăsește la pct. 1-9, în funcție de realizarea indicatorilor din buget”.
Prin urmare, intimatul R. C. care deține funcția de șef departament administrativ trebuia salarizat în funcție de realizarea indicatorilor.
Această interpretare rezultă din adresele trimise de direcția economică în perioada mai 2009 – octombrie 2010 (în care intimatul a fost concediat), potrivit cărora angajații din departamentul administrativ au beneficiat de un salariu redus deoarece indicatorii din buget au fost realizați în proporție de 65%, 75% și respectiv 80%, de la caz la caz în funcție de lună (f. 23 – 32).
Iar prin copiile statelor de plată depuse la dosar, contestatoarea a făcut dovada că în intervalul mai 2009 – octombrie 2010, ceilalți angajați ai departamentului din care făcea parte intimatul au primit efectiv salariul redus, în funcție de procentul realizării indicatorilor (f. 48 – 244).
Intimatul a susținut că din statele de plată depuse de contestatoare rezultă exemple de angajați care au realizat venituri de 100% din salariul negociat sau chiar mai mari (f. 246).
Contestatoarea a răspuns însă acestor apărări, arătând că în anexa 14 la Contractul colectiv de muncă privind procedura de salarizare, se prevede că”pentru realizări deosebite se va aplica sistemul de stimulare prin decizii specifice fiecărui nivel”. Or, în baza acestei clauze, în situația în care, de ex. pentru salariații indirecți productivi apăreau lucrări suplimentare (efectuau lucrările pentru un coleg aflat în concediu de odihnă sau medical, ori lucrau la sucursală sau la celelalte obiective aflate în afara sediului societății), „aceștia erau plătiți cu titlu de stimulente pentru munca suplimentară depusă, dar fără a modifica indicele de realizare a salariului brut”.
Contestatoarea a indicat concret motivele pentru care salariații exemplificați de intimat au beneficiat de salarii mai mari față de cele ale colegilor lor care fuseseră reduse în funcție de realizarea indicelor de buget, depunând în dovedire referatele întocmite de angajați respectiv pentru plata de stimulente, deciziile emise de Consiliul de administrație pentru situațiile respective și copiile de pe statele de plată.
Astfel, s-au depus înscrisuri referitoare la C. S. (care a preluat și atribuțiile colegei care s-a pensionat B. Mesalia – decizia 40/2008 și referatul_/2.06.2009), Muruzi V. (care în septembrie 1010 a realizat 177% întrucât a lucrat 12 ore și pe șantier conform referatului), Ș. E. (care a primit și suma compensatorie ca urmare a pensionării cât și compensația pentru concediul de odihnă neefectuat, pe lângă salariul pentru care s-a păstrat procentul de reducere), P. M., Țâmpașcu V. și Sorici D. (care erau salariați la Sucursala București conform referatului 633/8.03.2010 și decizie 116/2006), R. V. (care a fost plătită pe lângă salariul redus și cu un supliment pentru preluarea responsabilităților pe care le avea Sorodoc Z. – iar pentru iulie 2010 a fost depusă situație manoperei pe care a realizat-o în această calitate -lucrări IP la atelierul montaj), S. L. (care a preluat și activitatea lui A. L.) și A. D. căreia i s-au acordat stimulente în baza Deciziilor Consiliului de administrație 336/2002 și 155/2006.
Tribunalul reține în acest context, că în cazul în care intimatul nu ar fi despăgubit în funcție de salariul realizat în acord ci în procent de 100%, s-ar ajunge la o aplicare injustă a legii, respectiv la situația în care salariatul care a stat acasă să primească salariul integral, în timp ce celui care a muncit efectiv să i se acorde salariul diminuat în funcție de realizări.
De altfel, prin Încheierea din 22 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._, situația similară a intimatului din acel dosar, Sacară P., a fost soluționată lămurindu-se dispozitivul hotărârii de reîncadrare și de plată a despăgubirilor ca urmare a concedierii, în același sens, al considerării că acestea sunt echivalente cu salariul calculat în funcție de realizări, în conformitate cu procedura de salarizare instituită prin anexa 14 din CCM.
În concluzie, salariul de care intimatul R. C. „ar fi beneficiat dacă ar fi lucrat”, este cel diminuat așa cum l-au primit și ceilalți salariați care au fost în activitate în perioada respectivă.
Întrucât în prezenta contestație referitoare la lămurirea dispozitivului contestatoarea a efectuat cheltuieli de judecată reprezentând onorariul pentru expertiza judiciară, cheltuielile care au fost determinate de opoziția intimatului care a contestat suma ce i-a fost plătită în baza hotărârii judecătorești, instanța – în temeiul art. 274 Cod procedură civilă - va obliga intimatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația privind lămurirea înțelesului, ,întinderii și aplicării titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 1207/18.06.2010,pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, contestație formulată de contestatoarea de . SA B. în contradictoriu cu intimații R. C. și Biroul executorilor judecătorești asociați Ș. C. și G. S..
Dispune lămurirea sentinței civile susmenționate în sensul că despăgubirea la plata căreia a fost obligată intimata către contestatorul R. C. este egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data de 23.05.2009 până la reintegrarea pe post, se determină în funcție de salariul prevăzut în contractul individual de muncă al contestatorului coroborat cu prevederile anexei 14 din CCM la nivel de unitate 2009/2010.
Obligă intimatul R. C. să plătească contestatoarei 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din data de 26.06.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L./24.07.2014
dact. D.U.
Ex. 4/25.07.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1589/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
