Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1396/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1396/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 1849/40/2014
Dosar nr._ drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 1396
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul B. C. D., domiciliat în ., jud. B., și pârâta CN Poșta Română SA, cu sediul în București, ., sector 2 .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că prin serviciul registratură pârâta a depus copia CCM unitate 2008 - 2018 și a actelor adiționale la acest contract din 07.06.2013 și 29.08.2013 și că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată că este primul termen de judecată cu procedură completă .
În temeiul art. 131 NCPC, se verifică competența generală, teritorială și materială a instanței, și față de obiectul pricinii, instanța constată că este competentă în soluționarea acesteia, în conformitate cu disp. art.95 pct. 4 NCPC, art. 269 din Codul muncii și art. 208-209 din Legea 62/2011.
În temeiul art.258 NCPC, instanța admite proba cu înscrisurile depuse de părți.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare, urmând a se pronunța mai întâi asupra excepției inadmisibilității acțiunii și asupra excepției prematurității formulării cererii,invocate prin întâmpinare de pârâtă.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ și precizată ulterior( f.98), reclamantul B. C. D. a chemat în judecată pe pârâta C. Națională Poșta Română SA, solicitând obligarea acesteia la calcularea și la plata integrală a salariilor compensatorii ce i se cuvin și care se stabilesc conform vechimii in muncă, in baza prevederilor art. 4 din decizia nr.5717 din 05.09.2013 și ale art. 7 din OUG 36/2013, indexate conform indicilor de inflație.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost angajat al Companiei Naționale Posta Română SA-OJP B., din 1988 conform copiei cărții de muncă. Pe toată perioada cât a desfășurat activitatea la CNPR a dus la bun sfârșit sarcinile de serviciu, nu a avut sancțiuni sau alte abateri.
În anul 2013 a fost adoptată o Hotărâre a Consiliului de Administrație nr. 175/14.06.2013 pentru planul de disponibilizare a salariaților din cadrul companiei CN Posta Română SA, prin reducerea posturilor din organigrama companiei.
La data de 14.08.2013 a fost încheiat un proces verbal intre angajator CN Posta Română SA și salariații reprezentanți de Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România (sindicat care nu a ținut cu salariații), pentru stabilirea criteriilor avute in vedere la aplicarea efectiva a reducerii de personal.
După organizarea unor testări si verificări care au întrunit mai mult sau mai puțin condițiile stabilite, au fost emise decizii pentru anumite persoane care posibil au fost hotărâte anterior pentru disponibilizare, fără ca aceste persoane să aibă cunoștința.
Unul din posturile avute in vedere a fost si cel ocupat de reclamant.
Prin decizia nr. 5717/05.09.2013 art. 1, i s-a adus la cunoștința faptul că începând cu data de expirării termenului de preaviz este concediat din motive care nu țin de persoana salariatului conform art. 65-66 din Codul muncii.
În decizie apare mențiunea că disponibilizarea se face și cu aplicarea prevederilor Contractului Colectiv de munca care este încheiat pentru perioada 2008-2018 cu completările ulterioare dar si a prevederilor OUG nr. 36/2013 privind aplicarea pentru perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecție sociala acordata persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate in baza planurilor de disponibilizare.
După data emiterii deciziei, emitentul C. Națională Poșta Română SA nu a mai respectat obligațiile asumate in contextul acesteia si nici prevederile actelor normative ce au fost menționate chiar de către aceasta.
Art. 4 din decizie prevede că „salariatul disponibilizat are dreptul la plăți compensatorii plătibile in rate lunare egale echivalente cu salariul de baza aferent ultimei luni anterioare concedierii, in conformitate cu prevederile art. 26.3 din contractul colectiv de muncă, modificările si completările ulterioare precum si in conformitate cu prevederile OUG nr. 36/2013. Cuantumul plaților compensatorii, salariilor compensatorii si condițiile de acordare vor fi comunicate ulterior salariaților disponibilități după ce aceasta va prezenta CN Posta Română SA decizia privind stabilirea dreptului la venitul de completare si Decizia privind stabilirea dreptului de indemnizație de șomaj, eliberate de Agenția pentru Ocuparea Forței de Munca”.
Deciziile privind venitul de completare si decizia de la șomaj au fost trimise către CN Posta Română SA, dar nu a primit nici un răspuns și nici plata salariilor. În țară au fost cazuri similare și nu au obținut aceste sume decât după acționarea în judecată a pârâtei, deci se observa reaua credința în îndeplinirea unor lucruri care au fost stabilite anterior și care trebuiau duse la îndeplinire.
Conform art. 26 din CCM pe unitate prevede faptul că în condițiile în care CNPR va dispune concedieri colective, salariații concediații vor beneficia de salarii compensatorii in funcție de vechimea totala in sistemul de posta, așa cum a fost stabilit în tranșe.
Art. 7 din OUG 36/2013 prevede: - persoanele concediate in condițiile prezentei ordonanțe de urgenta beneficiază de următoarele drepturi:
a) indemnizație de șomaj, stabilita potrivit reglementărilor legale in vigoare,
b) venit lunar de completare,
c) plați compensatorii acordate de către operatorii economici din bugetele de venituri si cheltuieli ale acestora in conformitate cu prevederile contractelor colective sau individuale de munca aplicabile.
La data de 16.01.2014 Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România face o adresa către Directorul General, prin care se atrage atenția că CNPR se confruntă cu o lipsă de personal în mediul urban cât și în mediul rural și solicită angajarea de personal.
Art. 31.1 din CCM prevede clar ca nu se pot face angajări noi timp de 9 luni de la data concedierii acestora.
A mai menționat că salariații nu au dorit eliberarea din funcție, au fost oarecum puși cu toții în fata unui fapt împlinit și nici măcar nu se acordă drepturile de care trebuia să beneficieze, respectiv plata salariilor compensatorii.
Daca sunt bani pentru noi angajări înseamnă că se pot găsi și pentru plățile care le solicită prin cererea formulată.
A mai arătat că s-a adresat unui mediator și i-a fost eliberat un certificat de informare, însă nu dorește să încerce o mediere motivat de aspectul că a încercat să ia legătura cu pârâții dar nu se poate rezolva nimic decât amânări, purtări pe drumuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 republicată - art. 268/269, CCM art. 26 al. 2 valabil 2008/2018 și art. 7 din OUG 36/2013, art. 4 din decizia emisa de CN Posta Română SA
în dovedire, reclamantul a depus înscrisuri: certificatul de informare nr.14/16.04.2014, decizia nr.5714/05.09.2013, carnet de muncă, act adițional, extras din CCM, adrese, proces-verbal, extras din M.Of. nr.251/30.IV.2013.
Pârâta C. Națională Poșta Română S.A. București a formulat întâmpinare( f.45-52), prin care a invocat excepției inadmisibilității acțiunii și excepția prematurității formulării acțiunii iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamant ca neîntemeiată.
În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâta a invocat încălcarea prevederilor art. 193 din NCPC, potrivit cărora ,, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta.", precum și ale art. 2 din Legea nr. 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, așa încât a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibilă.
Cât privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta a fost întemeiată pe procedura de acordare a drepturilor bănești cuvenite potrivit O.U.G. nr. 36/2013 si C.C.M. 2008-2018, așa cum a fost modificat prin actele adiționale subsecvente, astfel:
- la cererea salariatului disponibilizat, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca emite deciziile referitoare ia dreptul acestuia de a primi indemnizația de șomaj si venitul lunar de completare, precizând cuantumul si durata de acordare a acestora;
- Direcția Economica a C.N. Posta R. S.A. calculează cuantumul salariilor compensatorii, potrivit procedurii adoptate in acord cu sindicatul reprezentativ, raportat la dispozițiile legale incidente, in speța O.U.G. nr. 36/2013;
- în urma calculului efectuat de Direcția Economica, se stabilește diferența dintre venitul lunar de completare si plățile compensatorii cuvenite, urmând ca ulterior sa se stabilească modalitatea de plata a acestora, in cazul in care exista o diferența pozitiva intre valoarea salariilor compensatorii si valoarea venitului net lunar de completare;
- pe durata de acordare a indemnizației de șomaj si a venitului de completare, aceste drepturi sunt achitate de stat din bugetul asigurărilor de șomaj:
- după încetarea plații indemnizației de șomaj, in cazurile in care, in urma calculului efectuat de Direcția Economica, exista o diferența pozitiva de bani intre cuantumul plaților compensatorii si venitul lunar de completare, aceasta diferența va fi achitata de către C.N. Posta R. S.A. in transe lunare către salariatul disponibilizat.
Astfel, cererea de chemare in judecata este prematur introdusa, dreptul salariatului de a solicita plata salariilor compensatorii de către pârâtă urmând a se naște la data încetării plații indemnizației de șomaj.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a menționat că măsura concedierii reclamantului a fost dispusa in conformitate cu prevederile art. 65, art. 66 din Legea nr. 53 privind Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, raportat la prevederile art. 26.1 si art. 26.3 din Contractul Colectiv de Munca 2008/2018, cu modificările si completările ulterioare.
Concedierea a fost dispusa din motive care nu au ținut de persoana sa, ca urmare a desființării efective a postului ocupat, drept consecința directa a aplicării Hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 175/14.06.2013 si nr. 206/30.07.2013.
A subliniat împrejurarea că reclamantul a optat pentru încetarea contractului de munca, cu acordarea de plați compensatorii, mărturie stand cererea formulata de acesta si înregistrata sub nr. 9405/22.08.2013 la Oficiul Județean de Posta B. si nr. 119.6/2448/23.08.2013 la registratura C.N. Posta R. S.A..
În cuprinsul deciziei de concediere, art. 4 prevede ca salariații disponibilizati vor beneficia de plați compensatorii, platibile in conformitate cu art. 26.3 din CCM unitate, așa cum a fost modificat prin actele adiționale nr. 101/3454/07.06.2013 si nr. 101/5252/29.08.2013, coroborate cu dispozițiile O.U.G. nr. 36/2013, privind aplicarea unor masuri de protecție sociala acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate in baza planurilor de disponibilizare, în special art.7 și art.8, conform cărora:
ART. 7
Persoanele concediate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență beneficiază de următoare/e drepturi:
a)indemnizație de șomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare;
b)venit lunar de completare;
c) plăți compensatorii acordate de către operatorii economici din bugetele de venituri și cheltuieli ale acestora, în conformitate cu prevederile contractelor colective sau individuale de muncă aplicabile, respectiv încheiate la nivelul fiecărui operator economic.
Așadar,în mod evident, pe lângă dispozițiile legale din cuprinsul O.U.G. nr. 36/2013, legea dispune in mod permisiv acordarea plaților compensatorii, in conformitate cu Contractele Colective de Munca aplicabile la nivelul fiecărui operator economic.
Pârâta a menționat și că ținând cont de modificările Contratului Colectiv de Munca 2008-2018, prin actele adiționale nr. 101/3454/07.06.2013 si nr. 101/5252/29.08.2013, in deplin acord cu S.dicatul Lucratorilor Poștali din România, in calitate de sindicat reprezentativ al salariaților, a fost stabilita o procedura de acordare a drepturilor bănești cuvenite salariaților disponibilizati in urma procedurii de concediere colectiva de la nivelul C.N, Posta R. S.A..
Astfel, drepturile salariale compensatorii se vor acorda tuturor salariaților indisponibilizati astfel:
- la solicitarea salariatului disponibilizat, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca emite deciziile privitoare la indemnizația de șomaj si venitul lunar de . precizează perioada pentru care se acorda aceste drepturi bănești, precum si cuantumul acestora, acordate in temeiul art. 7, lit. b din O.U.G. nr. 36/2013..
- salariatul trebuie sa prezinte angajatorului deciziile emise de Agenția J.țeană pentru Ocuparea Forței de Munca, pentru ca, ulterior, in baza acestor decizii, pârâta sa efectueze calculul plaților compensatorii, astfel cum a fost stabilit prin O.U.G. nr. 36/2013 si prin protocolul dintre organizația sindicala si angajator, materializat in actul adițional nr. 101/3454/07.06.2013.
- în ceea ce privește salariile compensatorii,C.N. Posta R. S.A. va trebui sa plătească salariatului doar diferența calculata intre cuantumul acestora, calculat de Direcția Economica potrivit Contractului Colectiv de Munca 2008-2018 si cuantumul venitului net lunar de completare cuvenit salariatului, raportat la perioada de acordare stabilita de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca.
C.N. Posta R. S.A. calculează, in temeiul salariului de baza al salariatului, valoarea compensațiilor bănești cuvenite fiecărui salariat, potrivit prevederilor Contractului Colectiv de Munca 2008-2018, modificat si actualizat.
Conform procedurii, o prima etapă in acordarea drepturilor bănești este plata de către stat, din bugetul asigurărilor pentru șomaj a indemnizației de șomaj si a venitului de completare, pentru perioada stabilita de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca, respectiv 12 luni, in speța pendinte,în cazul reclamantului B. C. D., in perioada 14.10._14.
Astfel, in perioada in care salariatul primește indemnizația de șomaj si venitul lunar de completare, angajatorul nu este obligat sa plătească niciun fel de drepturi salariale către angajatul disponibilizat.
Potrivit situației comunicate de către Departamentul Economic Teritorial Iasi, reclamantului i se cuvine plata indemnizației de șomaj pentru o perioada de 12 luni si venitul lunar de completare pentru o perioada de 24 luni.
Într-o a doua etapă, începând cu data de 14.10.2014, C. Națională Poșta Română SA va începe să plătească pentru o perioadă de 12 luni diferența dintre venitul lunar de completare și salariul net al reclamantului, dar nu mai mult de salariul mediu pe economie.
În momentul în care se termină perioada de acordare a venitului lunar de completare, începe cea de-a treia etapă în cadrul procedurii de acordare a drepturilor bănești cuvenite salariatului disponibilizat.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod procedura civila, O.U.G. nr. 36/2013, Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, Contractul Colectiv de Munca 2008/2018.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul B. C. D. a chemat în judecată pe pârâta . Română SA, solicitând obligarea acesteia la calcularea și la plata integrală a salariilor compensatorii ce i se cuvin și care se stabilesc conform vechimii in muncă, în baza prevederilor art. 4 din decizia nr.5717 din 05.09.2013 și ale art. 7 din OUG 36/2013, indexate conform indicilor de inflație.
În temeiul art.248 alin.1 NCPC, vor fi soluționate mai întâi, în sensul respingerii, excepțiile inadmisibilității acțiunii și prematurității formulării cererii invocate de pârâtă ,întrucât reclamantul a făcut dovada participării sale la ședința de informare privind avantajele medierii cu certificatul de informare nr.12/16.04.2014 eliberat de mediatorul care a realizat informarea( f.5); în plus, prin decizia nr.266/2014, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 2 alin. (1) și (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
Totodată, vor fi avute în vedere dispozițiile art.34 alin.2 NCPC, conform cărora ,, Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligației de întreținere sau a altei prestații periodice.’’, precum și împrejurarea că pretenția reclamantului este de acordare a plăților compensatorii într-o singură tranșă, apreciind că nu sunt aplicabile prevederile privind eșalonarea la plată.
Așadar, pentru soluționarea pe fond a pretenției reclamantului, se va observa că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data expirării termenului de preaviz în octombrie 2013, potrivit deciziei nr.5717 din 5 septembrie 2013 emisă de CN Poșta Română SA( f.10- 13).
Conform art.4 din această decizie, angajatorul a prevăzut în principiu dreptul fostului salariat la plăți compensatorii plătibile în rate lunare egale sau salarii compensatorii plătibile în rate lunare echivalente cu salariul de bază aferent ultimei luni anterioare concedierii în raport cu prev.art.26.3 alin.1 – 4 din CCM unitate 2008 – 2018 modificate prin actul adițional 101/5252/29.08.2013 și actul adițional 101/3454/07.06.2013 precum și în conformitate cu prevederile OUG 36/2013.
Reclamantul a apreciat că aceste salariile compensatorii i se cuvin deja întrucât, pe de o parte, ar fi aplicabile prevederile art.7 din OUG 36/2013, iar pe de altă parte, din informațiile publice rezultă că CN Poșta Română SA beneficiază de fondurile necesare corespunzătoare acestor plăți atâta timp cât a făcut noi angajări.
Instanța observă că raporturile de muncă dintre părți erau guvernate la data concedierii de prevederile CCM unitate 2008 – 2018 așa cum au fost modificate prin actul adițional nr.101/3454 din 7.06.2013 ( f.23), deoarece reclamantul a optat pentru încetarea contractului individual de muncă prin concediere colectivă, cu acordarea de plăți compensatorii,prin cererea din 22.08.2013( f.62) .
Or, potrivit acestui act adițional, la art.26.3 din CCM unitate privind salariile compensatorii, s-au introdus noi alineate, prin care s-a stabilit că aceste salarii sunt egale cu diferența dintre suma reprezentată de totalul salariilor compensatorii la care salariații disponibilizați au dreptul potrivit art.26.3 alin.1 din CCM și suma reprezentând totalul drepturilor bănești la care aceștia au dreptul conform OUG 36/2013.
De asemenea, că aceste salarii se vor plăti în rate lunare:
- egale cu diferența dintre salariul de bază la care salariatul a avut dreptul în luna anterioară concedierii și venitul de completare acordat conform OUG 36/2013, începând cu luna imediat următoare celei în care încetează plata drepturilor reprezentând indemnizația de șomaj,
- și apoi, egale cu salariul de bază la care salariatul a avut dreptul în luna anterioară concedierii ,începând cu luna imediat următoare celei în care încetează plata drepturilor prevăzute de OUG 36/2013, pentru restul rămas de plată.
Așadar, față de aceste clauze contractuale, este neîntemeiată pretenția reclamantului de obligare a pârâtei la plata într-o singură tranșă a salariilor compensatorii, întrucât potrivit art.229 alin.4 din Codul muncii,contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar în cauză nu a fost dovedită vreo cauză de nelegalitate a clauzelor contractuale incidente.
Oricum, reclamantul avea posibilitatea verificării legalității art.4 din decizia nr.5717/05.09.2013 prin formularea unei contestații împotriva acestei decizii, așa cum a fost înștiințat prin art.6 al deciziei, însă nu a făcut vreo dovadă în acest sens.
În plus, față de situația concretă a acestui reclamant, potrivit calculului salariilor compensatorii făcute de pârâtă și necontestate de fostul salariat ( f.59 ), acestuia i se cuvine cu acest titlu suma de 4.383 lei, ce urma a fi plătită începând cu data de 14.10.2014 ,mai întâi în 12 rate lunare de câte 146 lei, or reclamantul nu a invocat neefectuarea acestor plăți de către pârâtă.
Prin urmare, față de ansamblul celor ce preced, acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prematurității formulării cererii, excepții invocate de pârâta C. Națională Poșta Română SA București.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B. C. D. în contradictoriu cu pârâta C. Națională Poșta Română SA București.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/7.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Conflict de muncă. Sentința nr. 379/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
