Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 9/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 3775/40/2014
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.9
Ședința publică din 06.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții: Găbinat E. L., V. M. V., A. G., C. M., B. A., Z. L., B. A. M., V. D., A. Doinița, Bulubenchi V., Males O. A., G. L. G., A. Carmena, O. D., C. C., B. A., Afusoaie V., C. S., O. I., M. E., M. S. N., P. G., O. D., P. L. M., A. M., C. V. și O. L. prin - S. Învățământului Preuniversitar B. în contradictoriu cu pârâții Școala G. ,,G. P.” Lozna și C. L. Lozna.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamanților – avocat M. M., lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect drepturi bănești, se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată că, potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta reclamanților depune la dosar precizări și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția prescrierii dreptului material la acțiune privind pretențiile bănești aferente perioadei 01.01._11.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 13 octombrie 2014 sub nr._, pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, reclamanții: Găbinat E. L., V. M. V., A. G., C. M., B. A., Z. L., B. A. M., V. D., A. Doinița, Bulubenchi V., Males O. A., G. L. G., A. Carmena, O. D., C. C., B. A., Afusoaie V., C. S., O. I., M. E., M. S. N., P. G., O. D., P. L. M., A. M., C. V. și O. L. prin - S. Învățământului Preuniversitar B. au chemat în judecată pe pârâții Școala G. ,,G. P.” Lozna și C. L. Lozna, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților să calculeze și să plătească membrilor de sindicat diferența de drepturi salariale dintre salariul efectiv încasat în perioada 1.01._11 și salariul calculat prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 coroborate cu cele ale Legilor nr. 330/2009, nr. 285/2010, nr. 283/2011 și cu deducerea diferențelor salariale încasate în temeiul OUG nr. 19/2012;
- obligarea pârâților la plata de daune-interese constând în actualizarea cu rata inflației pentru perioada cuprinsă între data scadenței diferențelor solicitate și data plății lor efective, precum și constând în dobânda legală penalizatoare calculată pentru aceeași perioadă.
În motivare au arătat că, în fapt, acțiunea vizează perioada cuprinsă între data de 1.01.2011 și data de 13.05.2011 - data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 privind salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Legea nr. 221/2008 prevedea ca începând cu data de 1.10.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 folosit pentru stabilirea salariilor personalului didactic să fie 400 lei. Dispozițiile acestei legi s-au aplicat pentru perioada cât a fost în vigoare, respectiv până la data de 31.12.2009.
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut în art. 30 alin. 5 faptul ca personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut la această dată, în situația membrilor de sindicat salariul fiind cel calculat potrivit Legii nr, 221/2008.
La data de 3.07.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în domeniul bugetar. în temeiul art. 1 alin. 1 al acestei legi, salariile membrilor noștri de sindicat, așa cum erau calculate potrivit Legilor nr. 221/2008 și nr. 330/2009, au fost diminuate cu 25%.
Potrivit disp. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 măsura reducerii salariilor cu 25% trebuia să înceteze la data de 31.12.2010, urmând ca de la data de 1.01.2011 să fie aplicată Legea nr. 330/2ÓÓ9 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Într-adevăr, de la data de 1.01.2010 s-a pus în aplicare Legea nr. 330/2009, iar la salariile lunii octombrie 2010 care erau reduse cu 25% s-a aplicat o majorare de 15% în temeiul disp. art. 1 din Legea 285/2010.
Ulterior, la data de 13.05 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 care a prevăzut o nouă metodologie de calcul a salariilor personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, începând cu această dată având loc o reducere a salariilor membrilor de sindicat.
Începând cu data de 1.06 2012, salariile stabilite în baza Legii nr. 63/2011 au crescut cu 8%, iar începând cu data de 1.12.2012 au crescut cu încă 7,4% în temeiul OUG nr. 19/2012.
Aceste creșteri salariale nu au acoperit însă prejudiciul suferit de membrii de sindicat ca urmare a reducerii inițiale a salariilor cu 25% și aceasta întrucât reducerea inițială cu 25% a fost aplicată la salarii mai mari stabilite în baza Legii nr. 221/2008, în timp ce creșterile salariale ulterioare au operat la salariile mai mici stabilite în baza Legii nr. 63/2011.
Prin acțiunea de față urmăresc repararea acestui prejudiciu.
Întrucât diferențele solicitate nu le-au fost achitate începând cu data de 1.01.2011 (Legea nr. 118/2010 trebuia să-și înceteze efectele la data de 31.12.2010), pretind și daune-interese constând în actualizarea cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare începând cu data de 1.01.2011 și până la plata efectivă.
Actualizarea cu rata inflației nu asigură repararea integrală a prejudiciului, având în vedere natura juridică diferită de cea a dobânzii legale penalizatoare. Astfel, actualizarea cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar obține din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale penalizatoare până la data plății integrale alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia în concordanță cu disp. art. 1531 din Codul civil.
În sensul celor de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată în ds. nr. 21/2013 admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul general.
În dovedirea acțiunii au depus, în copie, înscrisuri; decizii, practică judiciară.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp. Legii nr. 221/2008, Legii nr. 330/2009, Legii nr. 285/2010, Legii 283/2011, OUG nr. 19/2012 și ale art. 166 alin. 4 din Codul muncii, art. 1530, 1531, 1535 coroborate cu art. 2 și 3 alin. 2-4 din OG nr. 13/20U.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
La termenul din 06.01.2015 tribunalul a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune .
În legătură cu excepția prescrierii SIP B. în numele reclamanților a menționat că prin acțiunea formulată nu a pretins că în perioada 1 ianuarie 2011 - 12 mai 2011 aceștia nu au avut salariile calculate cu coeficientul 1 de 400 de lei ci au menționat că salariile efectiv încasate au fost diminuate cu 10 la %. Majorările salariale dispuse prin OUG 19 din 2012 de 8 % și respectiv 7, 4 % s-au calculat la un salariu stabilit după metodologia prevăzută de Legea 63 din 2011, salarii inferioare celui calculat pe baza coeficientului 1 de 400 de lei. Aceste creșteri salariale nu au acoperit prejudiciul suferit de membrii de sindicat ca urmare a reducerii inițială a salariilor cu 25 % întrucât reducerea a fost aplicată la salarii mai mari stabilite în baza Legii 221 din 2008 iar creșterile salariale ulterioare au operat la salarii mai mici stabilite în baza Legii 63 din 2011. Prin acțiunea introdusă urmăresc repararea acestui prejudiciu . Termenul de prescripție de 3 ani trebuie calculate de la data la care s-a născut dreptul la acțiune . Aceasta este data la care au constatat în pofida creșterilor salariale care au avut loc prin Legea 285 din 2010 și OUG NR. 19 din 2012 au suferit un prejudiciu prin nerestituirea întregii sume reținute din salarii în urma aplicării Legii nr. 118 din 2010, conform art. 2523 din Noul cod civil și art. 7 alineatul 1 din Decretul 167 din 1958 .
Ei nu puteau anticipa prejudiciul încă din perioada menționată în acțiune deoarece aceste diferențe de drepturi salariale nu era datorate în acea perioadă. Dreptul la acțiune s-a născut la data intrării in vigoare a OUG nr. 19 din 2012 pentru că numai începând cu această dată au constatat că a rămas o diferență salarială ce nu a fost și nu va fi acordată de legiuitor . Chiar în ipoteza în care s-ar considera că dreptul la acțiune s-a născut la data menționată în cerere termenul de prescripție de 3 ani început înainte de . Noului Cod Civil a fost întrerupt în condițiile art. 16 litera b din Decretul 167 din 1958 prin introducerea acțiunii în justiție prin care au solicitat în contradictoriu cu această parte restituirea întregului procent de 25 %. În al doilea rând în condițiile art. 16 litera a din Decretul 167 din 1958 prin restituirile eșalonate și parțiale acordate prin legea nr. 285 din 2010 și OUG nr. 19 din 2012 statul a recunoscut dreptul membrilor de sindicat de a obține recuperarea procentului de 25 % a luat din salariu.
Referitor la prescrierea dreptului la acțiune, contrar celor susținute de reprezentanta reclamanților, tribunalul observă ca potrivit articolului 201 din Legea 71 /2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Anterior datei de 1 octombrie 2011 erau în vigoare prevederile Decretului 167 din 1958 care instituia prin art. 18 obligația instanțelor de a cerceta din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune.
În legătură cu prevederile aplicabile în ceea ce privește excepția prescrierii se retine ca potrivit art. 268 litera c din Codul Muncii drepturile salariale pot fi solicitate într-un interval de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Pentru fiecare din lunile din intervalul 1 ianuarie 2011- 12 mai 2011 curge un termen de prescripție diferit pentru că angajatorul trebuia să plătească lunar drepturile salariale. Aceasta înseamnă că cel mai târziu la data de 12 iunie 2011 puteau fi plătite drepturile salariale pentru luna mai 2011. În consecință raportat la prevederile art. 268 litera c din Codul Muncii o acțiune prin care să se solicite diferențe drepturi salariale pentru intervalul menționat putea fi introdusă cel mai târziu la data de 12 iunie 2014 .
Cum acțiunea a fost depusă la Tribunalul B. la data de 13 octombrie 2014 rezultă că s-a împlinit termenul de 3 ani stabilit de textul din Codul Muncii invocat mai sus.
Reprezentanta reclamanților a cerut să se aibă în vedere cele consemnate în răspunsul la întâmpinarea și precizări. În acestea s-a consemnat faptul că nu ar fi împlinit termenul de prescripție de 3 ani întrucât ar fi fost introdusă o acțiune prin care au solicitat diferențele de drepturi salariale reprezentând procentul de 25 % stabilit de Legea 118 / 2010. Arată Tribunalul că pentru a se putea constata întreruperea termenului de prescripție nu este suficienta introducerea unei acțiuni . Potrivit Decretului 167/ 1958 este posibilă întreruperea termenului de prescripție numai in situația in care acțiunea respectivă nu a fost respinsă . Nu au fost depuse la dosar hotărâri judecătorești din care să rezulte faptul că acțiunile formulate în temeiul Legii 118/ 2010 vizând restituirea diferențelor salariale de 25 % au fost admise .
Dispozițiile art. 2537 Noul Cod Civil nu sunt aplicabile în ceea ce privește diferențele solicitate pentru intervalul 1 ianuarie 2011 - 12 mai 2011 întrucât Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011 iar prevederile acestui act normativ nu se pot aplica retroactiv unor situații juridice apărute înainte de . legii .
Au mai precizat reclamanții că dreptul la acțiune s-a născut la data publicării OUG 19 /2012 întrucât la acea dată și-au dat seama despre existența unui prejudiciu. Acest punct de vedere este infirmat de dispozițiile legale aplicabile în intervalul 01.01._11 . Astfel în perioada respectivă erau în vigoare dispozițiile Legii 285/2010 . În textul acestuia act normativ nu există nicio mențiune cum că a fost cauzat vreun prejudiciu salariaților din sistemul bugetar și că acesta va fi acoperit ulterior. De asemenea nici în OUG 19/2012 nu se arată că aceasta ar privi un interval de timp anterior intrării în vigoare actului. De altfel potrivit art. 15 alin. 2 din Constituție legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la momentul încasării drepturilor salariale pentru intervalul dintre 01 ianuarie 2011- 12 mai 2011. Atunci aceștia aveau posibilitatea să constate dacă drepturile salariale sunt acordate potrivit dispozițiilor legale aplicabile și respectiv dacă le-a fost cauzat un prejudiciu.
În ceea ce privește dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul 167/1958 potrivit acestui text prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În OUG 19/2012 nu există nicio dispoziție prin care să se arate că a fost provocat un prejudiciu salariaților ce ar trebui reparat retroactiv . În expunerea de motive al actului se reține că prin Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a constatat că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi. Ca urmare au fost majorate drepturile salariale începând cu 01.06.2012 și nu de la 01.01.2011. În consecință actul normativ nu constituie o recunoaștere a dreptului la acțiune.
În aceste condiții tribunalul stabilește că este dată excepția prescrierii dreptului la acțiune iar pretențiile vor fi respinse ca atare .
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune privind pretențiile bănești aferente perioadei 01.01._11 și, pe cale de consecință respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamanților: Găbinat E. L., V. M. V., A. G., C. M., B. A., Z. L., B. A. M., V. D., A. Doinița, Bulubenchi V., Males O. A., G. L. G., A. Carmena, O. D., C. C., B. A., Afusoaie V., C. S., O. I., M. E., M. S. N., P. G., O. D., P. L. M., A. M., C. V. și O. L. prin - S. Învățământului Preuniversitar B., cu sediul în municipiul B., ..10, județul B., C._, în contradictoriu cu pârâții Școala G. ,,G. P.” Lozna, județul B., și C. L. Lozna, județul B..
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 06.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./03.02.2015
Tehnored. C.L./03.02.2015
5 ex.
| ← Reconstituire vechime. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
