Obligaţie de a face. Sentința nr. 694/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 694/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 3767/40/2014
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 694
Ședința publică de la 16.06. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul S. G. E. și pe pârâta S.C. "H.” S.A. București, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de av.L. Hurghes, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la al treilea termen de judecată și s-au depus la dosar concluzii, înscrisuri și obiecțiuni la raportul de expertiză din partea pârâtei, duplicatul fiind înmânat reprezentantei reclamantului. Se constată că s-a depus la dosar dovada achitării onorariului pentru expert.
Reprezentanta reclamantului nu solicită termen pentru studiul înscrisurilor.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii și a obiecțiunilor formulate.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției deoarece nu a fost invocată odată cu întâmpinarea. Arată că temeiul de drept al cererii este Ordinul 50/1990 și nu Ordinul 125/1990. Susține că pârâta își invocă propria culpă, reclamantul fiind privat de acest drept.
Instanța constată că obiecțiunile formulate de către pârâtă se referă la faptul că expertul a omis să precizeze dacă s-a achitat contribuția pentru grupa de muncă de la 01.04.1992 și până la data de 31.03.2001 conform Legii nr.49/1992. Față de această situație va reține că aspectele invocate de pârâtă sunt legate de modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale în vigoare pentru perioada 1992-2001 cu privire la relevanța achitării contribuțiilor în acordarea drepturilor de pensie, aspect ce nu reprezintă o critică propriu-zisă la modalitatea de întocmire a lucrării de specialitate. Cum, dezlegarea chestiunilor de drept sunt în sarcina instanței de judecată iar nu a expertului, constată că nu este necesară înaintarea obiecțiunilor .
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii și să se aibă în vedere că reclamantul a avut calitatea de angajat al unității pârâte . De asemenea să se aibă în vedere decizia Curții Constituționale nr. 87/1989, deciziile Curții de Apel Suceava și Iași. Solicită obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe pentru reclamant referitoare la grupa a II-a de muncă. Mai solicită plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B. la data de 10.10.2014 reclamantul S. G. E. a chemat în judecată pârâta S.C. "H." S.A. București solicitând:
- acordarea grupei I sau a-II-a de muncă potrivit Ordinelor M.M.P.S. nr. 50/05.03.1990 și nr. 125/05.05.1990 pentru perioada 12.05._01 cu indicarea procentului de 100%;
- eliberarea unei adeverinței potrivit modelului indicat în Anexa nr. 14 a H.G. nr. 257/20.03.2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. A solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că începând cu data de 12.05.1987 a fost încadrat cu contract de muncă pentru perioadă nedeterminată pe funcția de electrician la actuala societate „H." SA - Sucursala Hidrocentrale Bistrița Piatra N. cu locul de muncă la CHE Rogojești, județul Suceava, societate care a avut denumirile anterioare de - Întreprinderea Electrocentrale Bistrița Piatra N., RENEL - Filiala Electrocentrale Bistrița Piatra N., Conel - Filiala . H. Bistrița Piatra N. și respectiv societatea H. SA Sucursala H. Bistrița Piatra N..
Că, de la data angajării și până la 31.03.2001 a efectuat activități complexe, potrivit fișei postului și atribuțiilor avute, în condițiile de lucru cu riscurile profesionale de mediu și microclimat la care a fost expus. Prin felul activității efectiv desfășurate munca prestată se încadrează în grupa I de muncă astfel cum s-a stabilit prin Ordinul MMPS nr. 50/1990.
Totodată prin contractul de muncă la nivel de unitate din 1990-2006 au fost menționate condițiile de lucru grele, periculoase, cu risc de accidente și boli profesionale, în acest sens fiind stipulate sporurile aferente pentru salariați.
A mai menționat că activitatea curentă s-a desfășurat in sistemul energetic național având meseria de baza electrician exploatare și respectiv șef de tură la instalațiile electrice sub tensiune în condiții deosebite de muncă supuse unor riscuri constante. Munca a fost prestată în permanență în condiții grele și periculoase în care există risc de accidente, explozii, arsuri, electrocutări, căderi de la înălțime și intoxicare cu substanțe chimice provenite de la baterii de condensatoare și acumulatoare cu acid sulfuric și în unități trafo care conțin cantități mari de ulei. Aceste condiții pot determina pericol de incendiu în caz de defecțiuni care au fost recunoscute cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă prin care angajatorul a acordat sporuri, dar fără a stabili și locurile de muncă ce se încadrează în grupe de muncă, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990.
Activitatea s-a desfășurat și în echipe comune de lucru pentru aceleași instalații electrice cu tensiuni de până la 110.000 volți, executând lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție, furnizare, transport și distribuție energie electrică, revizie, reparație, de lichidare avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, de la data angajării și până în prezent.
A invocat disp. art. 3 al. 2 din Ord. 50/1990 .
A arătat că împrejurarea că angajatorul nu a stabilit lista locurilor de muncă periculoase care prezintă riscuri de accidentare și îmbolnăvire profesională ce ar fi determinat potrivit Ordinului nr. 50/1990 încadrarea pe grupe de muncă, nu este imputabilă salariaților respectiv reclamantului.
A arătat că așa cum a dispus Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători, prin Decizia nr. 258/20.09.2004, Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O asemenea interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
O restrângere a sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se accepte discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă indiferent de perioada în care au lucrat.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei, expertiză de specialitate.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 192 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, Ordinul MMPS nr. 50/1990, art.40 lit.h din Codul muncii.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Pârâta S.C. H. SA București-prin Administrator judiciar EURO INSOL SPRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea în întregime ca nefondată a acțiunii.
A arătat că este fără suport susținerea reclamantului cum ca activitatea acestuia ( electrician -CHE Rogojesti) este similară în privința sarcinilor de muncă, condițiilor de muncă si factorilor de risc cu alte activități deja prevăzute in Ordinul nr. 50/1990 si Ordinul nr. 125/1990.
Consideră ca susținerile reclamantului sunt nefondate, având în vedere că, din studiul anexei nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, din totalul de 81 de poziții cuprinse în Lista locurilor de muncă, activităților si categoriilor profesionale încadrate în grupa I de muncă, categoria acestuia nu se regăsește în niciuna dintre acestea.
A arătat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, respectiv nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, iar împotriva mențiunilor din carnetul de muncă nu se poate face proba cu martori sau expertiza.
In această cauză, expertiza ar fi pur formală, din moment ce ulterior datei de 01.04.2001 au fost efectuate lucrări de modernizare la centralele hidroelectrice, precum și achiziții de echipamente care au fost încorporate în instalațiile hidroenergetice.
De asemenea, urmarea schimbării cadrului legislativ în materia protecției muncii - Legea nr. 319/2006 a securității si sănătății în muncă și H.G. nr. 1.146/30.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, sunt achiziționate anual echipamente individuale de protecție pentru salariații H. S.A..
A mai arătat pârâta că, în dosarul nr. 20._, având ca obiect acordare grupe de muncă pentru salariați ai societății cu locuri de muncă similare, prin Hotărârea Civilă nr. 6.494/26.06.2013 Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea cu obiect similar, soluția fiind menținută de Curtea de Apel București. Tribunalul București nu a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea protecția muncii, apreciind că, la momentul actual nu se mai poate constata o situație de fapt veche de mai bine de 30 de ani.
Că, Decizia Curții Constituționale nr. 87/1999 si Decizia ICCJ nr. 258/2004 se referea la alte aspecte decât cele deduse judecații, reclamantul nefiind în situația juridică cenzurată prin acestea .
Referitor la raportarea la alte categorii de salariați în vederea aplicării prin similitudine a aceluiași tratament arată pârâta că aceasta este aleasă neinspirat, în condițiile în care categoriile de salariați invocate ca model de comparație figurează expres în Listele anexe la Ordinul nr. 50/1990, în cadrul cărora sunt enumerate locurile de muncă, activitățile si categoriile profesionale încadrate în grupa I /a II-a de muncă .
A mai arătat că există diferențe majore între condițiile de muncă și sarcinile de muncă ale reclamantului si cele ale salariaților S.C. „Electrica" S.A. sau S.C. „Nucleare electrica" S.A. ori CN CFR S.A. care au obținut încadrarea în grupa I de muncă .
În continuare a combătut fiecare dintre situațiile de risc sau condiții periculoase invocate de către reclamant arătând că societatea a luat măsuri în vederea înlăturării acestora. De asemenea a invocat practica judiciară în materie de recunoaștere a grupelor de muncă.
În drept, și-a întemeiat susținerile pe disp. art. 205-206 NCPC, Ordinul nr. 50/1990, modificat și completat - pct. 4-8 si 14-15 .
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și orice alt mijloc de probă a cărui necesitate ar reieși din dezbateri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, expertiză tehnică și interogatoriul pârâtei.
Ca obiective pentru expertiza administrată în cauză s-a urmărit să se verifice la locul de muncă al reclamantului pentru perioada cuprinsă între 12.05._01 existența unui complex de factori constând în zgomot peste limitele maxime admise, câmp electromagnetic, lucru la înălțime, manipularea pieselor grele (turbine, arbori generatoare, stâlpi, subansamble, cabluri electrice, aparataj), stres permanent determinat de responsabilitatea ridicată a activității pentru realizarea siguranței în funcționarea Sistemului Energetic Național și de lucru în subteran, suprasolicitare neuropsihică determinată de lucru sub incidența fostului Decret nr. 400/1981 precum și lucru în regim militarizat introdus prin Decretul nr. 208/1985, riscul de boli profesionale permanente inclusiv riscul de accidente, explozii, arsuri, electrocutări, căderi de la înălțime și intoxicare cu substanțe chimice provenite de la baterii de condensatoare și acumulatoare cu acid sulfuric și în unități trafo care conțin cantități mari de ulei, existența noxelor, suprasolicitarea fizică și nervoasă, riscul deosebit de accidente și boli profesionale în condiții de microclimat nefavorabile în raport de reglementările în vigoare precum și Ordinul nr. 50/1990; să se detalieze condițiile de lucru ale reclamantului pe posturile deținute atât prin perceperea Ia fața locului a activității desfășurate în locul de muncă precizat cât și în funcție de actele depuse Ia dosar și actele din arhiva angajatorului; să se stabilească dacă munca desfășurată de reclamant la locul de muncă din cadrul centralelor hidroelectrice ale angajatorului în perioada cuprinsă între 12.05._01 se încadrează în grupa I sau II de muncă potrivit reglementărilor în vigoare precum și în raport de Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul 125/1990; să se determine prin verificarea carnetului de muncă depus la dosar perioada lucrată în condițiile arătate la pct. 1-3.
În acord cu dispozițiile art.248 Cod proc.civ. instanța va soluționa cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă.
Nu are relevanță că această excepție a fost invocată ulterior momentului depunerii întâmpinării deoarece ea are caracterul unei excepții absolute, prin apărările formulate invocându-se încălcarea unor norme de ordine publică. Prevederile Ordinului 125/1990 se aplică pentru perioada lucrată ulterior datei de 01.03.1990, însă este de observat că pretențiile reclamantului se întemeiază atât pe dispozițiile acestui act normativ cât și pe dispozițiile Ordinului MMPS 50/1990.
În ceea ce privește perioada lucrată ulterior datei de 01.04.1992 cu privire la care pârâta a invocat dispozițiile Legii 49/1992, instanța constată că este supusă prevederilor Decretului 389/1972 care stabilește la art. 5 alin.2 că nedepunerea contribuției pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați.
Față de cele menționate va respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Reclamantul a fost angajat începând cu data de 20.10.1986 la Întreprinderea MEE „Electrocentrale” Bistrița Piatra N. ( poziția 22 din carnetul de muncă) în funcția de electrician CHE Rogojești. Această unitate și-a schimbat denumirea în RENEL Filiala Electrocentrale Bistrița Piatra N. respectiv CONEL - Filiala . H. Bistrița Piatra N. și respectiv societatea H. SA Sucursala H. Bistrița Piatra N. ( poziția 31, 70, 77 din carnetul de muncă).
În toată perioada reclamantul a avut funcția de electrician exploatare CHE Rogojești.
Prin adeverința emisă sub nr._ din 22.07.2014 unitatea pârâtă a stabilit că în perioada 20.10._01 reclamantul care a avut meseria de electrician șef tură nu a fost încadrat în grupa I sau a II-a de muncă ( f.22 ds.).
Răspunzând interogatoriului administrat la solicitarea reclamantului ( f.56-57 ds.) societatea pârâtă a arătat că în cadrul unității există posturi care îndeplinesc cerințele Ordinelor MMPS 50/1990 și 125/1990 de a fi încadrate în grupele I și a II-a de muncă, acestea fiind indicate în Decizia nr.92/2001 și în hotărârile emise de unitate.
Cu privire la criteriile ce au stat la baza emiterii Deciziei 92 din 16.05.2001 societatea a făcut trimitere la cuprinsul acestei decizii fără a indica alte aspecte.
La punctul 4 din răspuns a indicat că prin Contractul de muncă la nivel de unitate din 1990-2006 au fost menționate condițiile de lucru grele, periculoase, cu risc de accidente și boli profesionale în acest sens fiind stipulate sporurile aferente pentru salariați.
A mai arătat unitatea că lista cuprinzând locurile de muncă care ar fi determinat potrivit Ordinului 50/1990 încadrarea în grupe de muncă trebuia întocmită de angajator și sindicat, că nu a identificat documentul nr. 3465 din 20.11.1992 și că este de acord cu faptul că pentru personalul care execută exclusiv lucrări de demontări, decapări, degresări se pot aplica prevederile Ordinului 50/1990 Anexa 2 poziția 184.
Potrivit Decizie nr.92 emisă la 16.05.2001 în vederea stabilirii perioadelor de încadrare în grupele I și a–II-a de muncă s-a dispus înregistrarea în carnetele de muncă a mențiunilor pentru activitățile desfășurate în anexele la această decizie fără a se indica vreun criteriu care să impună delimitarea condițiilor de lucru.
Prin expertiza efectuată în cauză activitatea reclamantului a fost analizată în raport de fișa postului și atribuțiile de serviciu despre care expertul a arătat că sunt complexe, realizate de cele mai multe ori sub tensiune; de condițiile impuse activității ( prin reglementări, normative și prescripții tehnice specifice), și competențele profesionale, fizice, medicale și psihice; condițiile de lucru ( riscuri profesionale, de mediu și microclimat, riscurile ergonomice), de noxele chimice la care a fost supus, de stresul permanent datorat importanței instalațiilor cât și necesității ca ele să fie redate în exploatare într-un timp cât mai scurt în urma defecțiunilor, incidentelor și avariilor, deciziilor dificile pe care trebuia să le ia în termen scurt și conștientizării riscului de electrocutare; de reglementările și normele riguroase de protecția muncii care trebuiau respectate.
A arătat expertul că activitatea reclamantului poate fi încadrată în grupa I de muncă prin asimilare cu poziția 123 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990 existând similitudini în ceea ce privește condițiile în care acesta și-a desfășurat activitatea profesională. A arătat expertul că date fiind condițiile dificile de muncă pe întreaga durată a timpului de muncă se justifică încadrarea activității acestuia în grupa I de muncă în procent de 100 % pentru perioada 20.10._01.
Având în vedere concluziile expertului coroborate cu mențiunile cuprinse în carnetul de muncă al reclamantului instanța va admite acțiunea acestuia și va constata dreptul reclamantului de încadrare în grupa I de muncă, în procent de 100% a activității de electrician exploatare, respectiv șef CHE la instalații de turbine hidro, desfășurată în perioada 12.05._01, luând în considerare faptul că acțiunea formulată de reclamant a vizat acest interval.
În soluționarea cauzei instanța mai are în vedere și faptul că într-o altă cauză pentru foști angajați ai aceleiași unități care au îndeplinit funcțiile de electrician exploatare și care au desfășurat activitatea la instalațiile de turbine hidro s-a recunoscut încadrarea activității în grupa a II-a de muncă, anume prin sentința civilă nr.1653/2013 rămasă irevocabilă urmare a pronunțării deciziei nr.913 din 19.11.2014 a Curții de Apel Bacău, respectiv prin sentința civilă nr.1655/2013 rămasă irevocabilă urmare a pronunțării deciziei civile nr.760 din 06.10.2014 a Curții de Apel Bacău.
În raport cu disp. art.14 din HG 257/2011 va obliga pârâta să emită reclamantului o adeverință potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre conform modelului cuprins în acest act normativ.
Față de dispozițiile art. 453 alin.1 Cod proc.civ. va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 3400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului ( f.157 ds.) și onorariul expertului ( f. 90, 94,138 ds.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. G. E., domiciliat în loc.Mihăileni, ., CNP –_, prin av.Hurgheș L. –Piatra N., ..26, jud.N., în contradictoriu cu pârâta S.C.H. SA București-prin Administrator judiciar EURO INSOL SPRL cu sediul în București, ..15-17, .>
Constată în contradictoriu cu pârâta, dreptul reclamantului de încadrare în grupa I de muncă, în procent de 100% a activității de electrician exploatare, respectiv șef CHE la instalații de turbine hidro, desfășurată în perioada 12.05._01.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre, conform modelului prevăzut în Anexa 14 din H.G.nr. 257/2011.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Plecate în C.O. semnează președinte complet,
Red.P.I./17.08.2015
Tehnored.P.R./17.08.2015
Ex.4
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 146/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
