Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 638/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 638/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 4448/40/2014
Dosar nr._ drepturi bănești
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 5 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
SENTINȚA CIVILĂ NR.638
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamanta U. T. CNP_, domiciliată în B., ., ., jud. B., și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat D. L. A., loc. Iași . . jud. Iași, și pârâta C. Națională Poșta Română SA, cu sediul în București, . sector 2 J_ CUI RO_.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 26 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi, când;
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ , reclamanta U. T. a chemat în judecată pe pârâta C. Națională Poșta Română solicitând:
l) obligarea pârâtei la plata către reclamantă a următoarelor drepturi bănești:
400 lei - pentru ziua de 9 octombrie 2010;
150 lei - pentru sărbătoarea de Paști 2011;
200 lei pentru ziua de 9 octombrie 2011;
250 lei pentru sărbătoarea de C. 2011;
2) obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 234 lei/lună, cu titlu de drepturi salariale restante, reprezentând majorare salarială în sumă de 18 lei/lună/salariat pe o perioadă de 13 luni potrivit Anexei 6 la C.C.M. 2008-2018 modificată prin Actul Adițional nr.101/3443/05.11.2009 și nr.439/05.11.2009 (18 lei/ lună/ salariat x 13 luni = 234 lei/lună/salariat) pentru perioada începând cu 01.10.2012 până la achitarea integrală a restanței și în continuare, ca și drept salarial definitiv, precum și actualizarea acesteia cu indicele de inflației în vigoare la data plății;
3) obligarea pârâtei la aplicarea majorării salaríale totale de 234 lei/lună, prin introducerea acesteia în Grila de salarizare - Anexa 6 la C.C.M. 2008-2018 în vigoare cu data de 01.10.2012, potrivit Acordului nr.101/9540/04.09.2012 și nr.220/04.09.2012, devenind drept salarial definitiv de la data de 01.10.2012;
4) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, constând în onorariu avocat.
În fapt, reclamanta a arătat că este salariată a pârâtei, fiind angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată în funcția de economist, având locul de muncă îh cadrul CNPR-Oficiul Județean de Poștă B. și număr de marcă JBTU8.
1) Cu privire la primul capăt de cerere, a precizat că pârâta trebuia să-i plătească drepturile bănești prevăzute de art.96 lit.A din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivel de unitate pentru anii 2008-2018, așa cum a fost modificat prin Actul adițional nr.833 din 19.03.2010 și Procesul-verbal înregistrat sub nr.101/2304/15.03.2011.
Prin Actul adițional nr.833 din 19.03.2010, s-a modificat art.96 lit.A din Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2008-2018, în sensul că, "Pentru anul 2010, C.N.P.R, și F.S.P.C. au stabilit acordarea de cadouri în bani tuturor salariaților astfel:
-cu ocazia sărbătorilor de Paști - suma de 300 lei/salariat;
-cu ocazia zilei de 9 octombrie - suma de 400 lei/salariat;
-cu ocazia sărbătorilor de C. - suma de 300 iei/salariat.
C. N. P. R. se obligă să facă toate demersurile necesare Pentru materializarea prevederilor din prezentul articol."
În cursul anului 2010, în baza prevederilor mai sus precizate, pârâta i-a plătit contravaloarea cadourilor în bani cu ocazia sărbătorilor de Paști 2010 în sumă de 300 lei/salariat și cu ocazia sărbătorilor de C. 2010 în sumă de 300 lei/salariat, rămânând neachitat cadoul în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2010 în suma de 400 lei/salariat.
În anul 2011, prin Procesul-verbal nr.101/2304 și nr.108 încheiat la data de 15.03.2011 între reprezentanții C.N. Poșta Română S.A. și ai Federației Sindicatelor din Poșta și Comunicații, s-a stabilit acordarea drepturilor prevăzute la art.96 din Contractul Colectiv de Muncă în cuantum diminuat, respectiv, 150 lei/salariat pentru sărbătoarea de P., 200 lei/salariat pentru ziua de 9 octombrie 2011 și 250 lei/salariat pentru sărbătoarea de C..
Plata acestor drepturi a fost amânată de către pârâtă de mai multe ori, deși printr-un Acord nr.101/9540 și nr.220 încheiat la data de 04 septembrie 2012 între C.N. Poșta Română S.A. și Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, aceasta a recunoscut și s-a obligat să „acorde drepturile bănești restante, la care salariații aveau dreptul potrivit Contractului Colectiv de Muncă, eșalonat lunar până la data de 31.03.2013, începând cu data de 01.10.2012".
Reclamanta a menționat și că, ceilalți colegi, reprezentați fiind de sindicat, s-au adresat instanței de judecată pentru plata acestor drepturi obținând soluții favorabile. Astfel peste 1600 de salariați, cu locurile de muncă pe raza județelor V. și Iași au primit aceste drepturi bănești în lunile iunie și iulie 2014.
2) Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a susținut că pârâta trebuia să-i achite drepturile salariale restante conform Actului Adițional nr.101/3443/05.11.2009 și nr.439/05.11.2009 la Contractul Colectiv de Muncă încheiat pentru anii 2008-2018 la nivel de unitate, act adițional înregistrat la MM FPS sub nr.4867 din 09.11.2009 prin care s-a stabilit „Acordarea unei majorări salariale începând cu 01.01.2010 și până în luna aprilie 2011 inclusiv, conform Anexei 6 modificată la prezentul Act Adițional."
La baza acestui act adițional s-a aflat Protocolul nr.101/3447/05.11.2009 și nr.440/05.11.2009 încheiat între Directorul General al C.N. Poșta Română SA și Președintele Federației Sindicatelor din Poștă și Telecomunicații, prin care părțile au convenit la acordarea unei majorări salariale pentru toți salariații CNPR în valoare de 18 lei lunar, începând cu luna ianuarie 2010 și până în luna aprilie 2011 inclusiv, conform Anexei la protocol, CNPR angajându-se să includă în bugetele de venituri și cheltuieli ale anilor 2010, respectiv 2011, sumele necesare.
Pârâta nu a efectuat plata acestei majorări cu luna ianuarie 2010, ci abia în decembrie 2010, prin Procesul verbal nr.101/6863/09.12.2010 și nr.511/09.12.2010 încheiat cu reprezentanții FSPC, au stabilit aplicarea parțială a Actului Adițional la C.C.M. nr.101/3443/05.11.2009 și nr.439/05.11.2009, în sensul acordării unei creșteri salariale de 54 lei/salariat, (reprezentând suma de 18 lei/lună/ salariat pe o perioadă de 3 luni din cele 16 luni prevăzute în actul adițional),majorarea salarială aplicându-se începând cu luna decembrie 2010.
Reclamanta a menționat că a beneficiat de plata creșterii salariale de 54 lei/salariat, începând cu 01 decembrie 2010, această majorare fiind inclusă în grila de salarii cu data de 01.12.2010, fiind drept salarial definitiv.
Cu privire la diferența de majorare salarială în sumă totală de 234 lei/lună/salariat, la data de 15.03.2011 pârâta, invocând Legea nr.286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, a precizat că nu pot fi puse în aplicare prevederile Actului Adițional 101/3443/05.11.2009 întrucât nu poate depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent, însă nu a prezentat nicio situație financiară care să susțină acest refuz. Părțile au încheiat în acest sens Procesul verbal nr.101/2304/15.03.2011 și nr.108/15.03.2011.
În anul 2012, în baza ACORDULUI nr.101/9540/04.09.2012, pârâta este de acord să plătească toate drepturile bănești restante, la care salariații aveau dreptul potrivit Contractului Colectiv de Muncă 2008-2018, eșalonat, lunar până la data de 31.03.2013, începând cu data de 01.10.2012, dar ,până în prezent, pârâta nu a efectuat plata acestei diferențe de majorări salariale.
3) Având în vedere prevederile Acordului nr.101/9540/04.09.2012, în baza căruia, dacă pârâta l-ar fi respectat, urma să aplice majorarea salarială cu data de 01.10.2012, precum și faptul că grila cu salariile de bază nu a mai fost modificată de la luna decembrie 2010, decât cu privire la salariul minim brut pe țară, reclamanta a apreciat că cererea sa ca aplicarea diferenței de majorare salarială în cuantum de 234 lei/lună să se facă prin introducerea acesteia în grila de salarii în vigoare la data de 01.10.2012 este întemeiată.
În drept, reclamanta a invocat art.133 alin.l și alin.2, art.148, art.149, ,art.l53, art.154, art.208-art.210, art.212-216 din Legea nr.62/2011 privind dialogul social-republicată în anul 2012, art.7, art.63.1, art.96 lit.A, art.149.3, art.149.4 din Contractul Colectiv de Muncă 2008-2018 încheiat între reprezentanții C.N.P.R.-S.A. și ai F.S.P.C., art.229, art.268 alin.l lit.c, art,269, art.270, art.271, art.272, art.273, art.274, art.275 din Legea nr.53/2003-Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare, art.194, art.452-453 Cod proc. civilă.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta CN POSTA R. S.A, prin reprezentant legal,a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată( f.52-56).
1. În apărare, pârâta a invocat mai întâi excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma in cuantum de 400 lei reprezentând cadou in bani cu ocazia zilei de 9 octombrie (Ziua Poștei) 2010, cat si pentru suma de 150 lei reprezentând cadouri in bani cu ocazia sărbătorilor de Paste 2011, deoarece in cauza operează termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 171 coroborate cu dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.
Raportându - ne la aceste prevederi si cum cererea de chemare in judecata formulata de reclamantă a fost înregistrata la data de 18.12.2014, rezulta ca pretențiile acesteia privind obligarea paratei ia plata cadourilor in bani solicitate anterior datei de 17.12.2011 sunt prescrise, acestora fiindu-le aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin.l lit, c) din Codul muncii.
In speța, termenul de 3 ani ce a inceput sa curgă la data de 9 octombrie 2010, respectiv 24 aprilie 2011, s-a împlinit la data de 9 octombrie 2013, respectiv la data de 24 aprilie 2014, acțiunea fiind înregistrata la instanța in data de 18.12.2014.
Pârâta a menționat și că, prin actul adițional înregistrat la ANPS- Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București sub nr. 833 din 19.03.2010, partenerii sociali au hotărât modificarea dispozițiilor art. 96 din CCM, in sensul introducerii si a cadoului in bani pentru salariați cu ocazia zilei de 9 octombrie. Prin același act adițional s-a stabilit ca pentru anul 2010 cuantumul cadoului in bani pentru ziua de 9 octombrie ce se va acorda salariaților va fi de 400 lei/salariat.
Prin procesul verbal încheiat la data de 09.12.2010, aceiași parteneri sociali au fost de acord cu „amânarea discutării punctelor 2 (data plații sumelor prevăzute la art. 96 lit. a din CCM cu ocazia zilei de 9 octombrie, respectiv 400 lei/salariat) si 3 de pe ordinea de zi, in cursul lunii martie 2011".
Din decembrie 2010 si pana in prezent, partenerii sociali nu au mai pus in discuție acordarea cadourilor in bani in cuantum de 400 lei /salariat pentru anul 2010 si sumei de 150 lei reprezentând cadouri in bani pentru Paști 2011, astfel ca termenul de prescripție nu a fost întrerupt( în același sens si sentința pronunțata la data de 07.01.2015 de Tribunalul București in dosarul nr._ având obiect identic cu al cauzei de fata, doar salariații fiind diferiți).
Pârâta a solicitat a se constata ca și suma in cuantum de 234 lei/luna este prescrisa, deoarece in cauza operează termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 171 din Codul muncii coroborate cu dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.
Prin procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011 părțile de comun acord au stabilit ca prevederile Actului adițional nr. 101/3443/05.11.2009 nu pot fi puse in aplicare, având in vedere dispozițiile art. 40 alin 1 lit. a din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011, unde este menționat că "operatorii economici care au înregistrat pierderi in anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de ia bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent".
În speța, termenul de 3 ani ce a început sa curgă la data de 15 martie 2011 s-a împlinit la data de 15 martie 2014, acțiunea fiind înregistrata la instanța in data 18 decembrie 2014.
2. a) Pe fond, cu privire la primul capăt de cerere, pârâta a arătat că, în anul 2008, intre C.N.P.R. S.A., legal reprezentata de Directorul General si Federația Sindicatelor din Posta si Comunicații, reprezentata prin Președintele acesteia, a fost semnat Contractul Colectiv de munca valabil in perioada 1 mai 2008 -1 mai 2018, înregistrat la Ministerul Muncii cu nr. 2576/29 aprilie 2008. Potrivit art. 1 lit. i din Legea dialogului social nr. 62/2011, contractul colectiv de munca este "convenția încheiata in forma scrisa intre angajator sau organizația patronala si reprezentanții angajaților, prin care se stabilesc clauze privind drepturile si obligațiile ce decurg din relațiile de munca. "
In conformitate cu disp. art. 150 alin. 1 din Legea 62/2011, modificările aduse C.C.M, se consemnează . semnat de toate părțile care au încheiat contractul.
Ori, in cauza de fata, numai actul adițional din care izvorăsc drepturile pretinse pentru anul 2010 a fost înregistrat la Agenția pentru Prestații Sociale București cu nr. 833/19.03.2010, pentru anul 2011 încheindu-se procese verbale, acorduri.
In condițiile in care nu a fost îndeplinita procedura înregistrării actului adițional la Direcția Generala a Ministerului Muncii in temeiul art. 3.7 din C.C.M., acesta nu poate produce efecte juridice, in sensul ca nu poate da naștere la drepturi si obligații in sarcina pârtilor semnatare in privința cuantumului drepturilor bănești care fac obiectul prezentului litigiu.
Pârâta a învederat și faptul ca in ceea ce privește pretențiile reprezentând drepturile bănești pe anul 2011 - suma de 200 de lei/salariat reprezentând cadou in bani cu ocazia zilei de 9 octombrie pentru anul 2011, suma de 150 iei/salariat pentru sărbătoarea de Paști pentru anul 2011, suma de 250 lei/salariat pentru sărbătoarea de C. pentru anul 2011 - nu s-a încheiat nici un act adițional.
Orice completare a contractului colectiv de munca poate fi efectuata numai printr-un act adițional care sa prevadă înțelegerea dintre părțile contractante. Orice alt act juridic (proces verbal, protocol etc.) nu poate avea valoarea juridica si forța obligatorie consfințită de lege unui contract, pe cale de consecința, nu poate aduce completări clauzei prevăzute la art. 96 lit. A teza finala din CCM. ("C.N.P.R. S.A. împreuna cu F.S.P.C. vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri.’’)
Totodată, reclamanta a invocat in susținerea acțiunii dispozițiile art.96 lit. A din Contractul Colectiv de Munca încheiat pentru anii 2008-2018 intre C.N. Posta R. S.A. si Federația Sindicatelor din Posta si Comunicații, Actul adițional nr. 833/19.03.2010, Procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011 si Acordul nr. 101/9540/04.09.2012 .
Însă, potrivit prevederilor art. 96 lit A teza finală, aceste cheltuieli urmau să fie stabilite de comun acord intre C.N.Posta R. și Federația Sindicatelor din Posta si Comunicații si suportate din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale si trebuiau sa aibă in vedere lichiditățile angajatorului, in absenta cărora C.N.Posta R. nu poate fi obligata la plata cadourilor in bani catre salariații sai.
In cadrul negocierii ce a dus la încheierea Procesul-verbal nr. 101/2304/15.03.2011, președintele comisiei de negociere din partea C.N.Posta R. a prezentat FSPC situația económico-financiara precara a unității, lipsa de lichidități la nivelul companiei.
Ori, acordarea cadourilor in bani pentru salariați din fondul pentru cheltuieli sociale este posibilă numai in condițiile in care aceste cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri si cheltuieli al anului 2011 ( care la data de 15.03.2011 nu era aprobat prin Hotărâre de Guvern) si numai in condițiile in care exista lichidități pentru acordarea acestora.
În plus, la punctul 5 din Acordul încheiat intre C.N.Posta R. si Sindicatul Lucratorilor Poștali din România la data de 04.09.2012, înregistrat sub nr.101/9540/04.09.2012, nu au fost precizate cuantumurile cadourilor in bani la care salariații aveau dreptul potrivit CCM, nu s-au specificat care sunt drepturile bănești restante, cuantumul acestora si nici perioada la care se refera restanta, astfel incat sa poată fi pus in aplicare.
Este adevărat ca prin Procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011 părțile s-au inteles cu privire la cuantumul si modalitățile de plata( plata eșalonată) a sumelor reprezentând cadouri in bani pentru salariați cu ocazia sărbătorilor pascale, zilei de 09 octombrie si a sărbătorii Crăciunului, asa cum prevăd dispozițiile art. 96 lit. A din CCM, insa acest acord a fost condiționat in mod obiectiv, la acel moment (martie 2011) de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: includerea In BVC aferent anului 2011 a acestor sume și existența lichidităților pentru acordarea acestora.
Din adresa nr. 101/3362/14.04.2011 rezulta faptul ca atat in anul 2010, cat si in anul 2011, fondul de realizare a cheltuielilor totale a depășit gradul de realizare a veniturilor totale.
Devin in acest sens incidente dispozițiile art. 2 din HG nr. 878/2010, respectiv art. 2 din HG nr. 281/2011, precum și art. 40 alin 1 lit. c din in Legea nr. 286/2010,cu concluzia că in cadrul negocierilor colective atat angajatorul cat si angajații prin reprezentantul lor, erau obligați sa respecte prevederile legale sus- menționate.
În acest sens, s-a pronunțat si Curtea de Apel Bacău in dosarul nr._, Curtea de Apel București prin decizia nr. 677//05.02.2014, pronunțata in dosarul nr._/3/2011, precum și Curtea de Apel Cluj decizia nr. 3404/R/2013 pronunțata la data de 09 septembrie 2013 in dosarul nr._ si decizia nr. 3955/R/2013 pronunțata la data de 14 octombrie 2013 in dosarul nr._/117/2012 – cu privire la faptul că drepturile solicitată de reclamantă sunt prevăzute în procese - verbale și acorduri neînregistrate la ITM, deci care nu produc efecte juridice.
b) Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâta a apreciat că reclamanta se afla in eroare când solicita suma de 234 lei/luna cu titlu de drepturi salariale restante, reprezentând majorare salariala restanta pentru perioada 13 luni, deoarece prin actul adițional nr. 101/3443/05.11.2009 si nr. 439/05.11.2009 la Contractul Colectiv de munca incheiat pentru anii 2008/2018 la nivel de unitate, înregistrat la MM FPS sub nr. 4867/09.11.2009, s-a stabilit un cuantum de 18 lei /lună – după cum recunoaște chiar reclamanta.
De asemenea, reclamanta recunoaște ca a beneficiat de plata creșterii salariale de 54 lei/salariat (reprezentând acordarea sumei de 18 lei/salariat/luna pe o perioada de 3 luni din cele 16 prevăzute în actul adițional), iar diferența in suma totala de 234 lei este rezultatul inmultirii a 18 lei/luna x 13 luni),insa susține eronat ca suma totala este de 234 lei /luna/salariat.
Prin actul adițional menționat este precizata durata majorării salariale, 16 luni, incepand cu luna ianuarie 2010 si pana in luna aprilie 2011. Din acesta suma a fost achitata majorarea pentru o perioada de 3 luni, in suma totala de 54 lei(18 lei/luna x 3 luni=54 lei).
In consecința, suma solicitata de reclamanta cu titlu de drepturi salariale restante pentru perioada incepand cu 01.10.2012 si pana la data plații efective, actualizata cu indicele de inflație ia data achitării efective, precum si obligarea la aplicarea diferenței de majorare salariala de 234 lei/luna, este neîntemeiata.
Prin Acordul incheiat la data de 04.09.2012 intre C. Naționala Posta R. SA si Sindicatul Lucratorilor Poștali din România, înregistrat sub nr. 101/9540/04.09.2012, respectiv, 220/04.09.2012 la punctul 5 s-a prevăzut acordarea drepturilor bănești restante, fara insa a se fi specificat care sunt drepturile bănești restante la care salariații aveau dreptul conform CCM, cuantumul acestora, perioada la care se refera restanta, astfel incat acesta sa poată fi pus in aplicare.
De asemenea, nu exista nici un înscris semnat de parti din care sa rezulte ca majorarea salariala de 18 lei/luna/salariat pe o perioada de 13 iuni consecutive sa se aplice la grila de salarizare - Anexa 6 la CCM 2008-2018 in vigoare cu data de 01.10.2012 . Dimpotrivă, din înscrisurile depuse de reclamanta rezulta ca "pentru a stabili data si modalitatea de aplicare a diferenței de majorare salaríala de 18 lei/luna/salariat pentru celelalte 13 luni....partile se vor întâlni in prima parte a lunii martie 2011", iar prin Procesul verbal nr. 101/2304/15.03.2011 părțile au stabilit ca, „referitor la punctul 2 al ordinii de zi reprezentanții CNPR precizează ca prevederile Actului adițional nr. 101/3443/05.11.2009 nu pot fi puse în aplicare, având in vedere dispozițiile art.40 alin. 1 litera a din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011.
Pârâta a menționat și că, prin adresa nr._/15.05.2012 emisa de Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale-Inspectoratul Teritorial de Munca București, înregistrata la CN Posta R. sub nr. 109/4856/16.05.2012, se aduce la cunoștința companiei ca a fost înregistrat Actul adițional nr. 140/187/13.04.2012, respectiv nr. 55/13.04.2012 in Registrul unic de evidenta al I.T.M. București sub nr. 27/17.04.2012, precum și faptul că se află sub incidența prevederilor art. 37 alin 1 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice si ale art. 138 din Legea nr. 62/2011-privind dialogul social, potrivit căruia in sectorul bugetar nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi in bani sau in natura care excedează prevederilor Legii-cadru".
Totodată, a menționat ca, datorita dificultăților económico-financiare sí lipsei fondurilor necesare achitării salariilor, CN Posta R. a fost nevoita sa ia măsura restrângerii activității prin reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămâna, de doua ori pe luna, cu reducerea corespunzătoare a salariului.
c) Pârâta a considerat ca neîntemeiat si cel de-al treilea capăt de cerere privind obligarea paratei la aplicarea majorării salariale totale de 234 lei/luna, prin introducerea acesteia in grila de salarizare Anexa 6 la CCM 2008/2018 in vigoare cu data de 01.10.2012, deoarece prin actul adițional nr. 101/3443/05.11.2009 inregistrat la D.M.P.S. sub nr. 4867/09.11.2009 la CCM s-a stabilit prin art. 3 ca „ ANEXA 6 la CCM 2008/2018 se va inlocui cu prezenta anexa 6", or nu se poate avea in vedere o grila ulterior aprobata.
Mai mult, convenția părtilor privea grila astfel cum era in vigoare la data încheierii actului adițional nr. 101/3443/05.11.2009. In acordul invocat de reclamanta nu se modifica nicio prevedere cu privire la grilele de salarizare, art. 5 cuprinzând doar convenția partilor de acordare a drepturilor bănești restante, in mod eșalonat.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, deoarece a intervenit întreruperea termenelor de prescripție prin recunoașterile făcute de angajator, astfel cum rezultă și din sentința civilă nr.2148 din 15.12.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ și sentința civilă nr.1834 din 03.11.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ .
Raportat la dificultățile financiare pe care pârâta le susține ca fiind motivul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, reclamanta a invocat atât dispozițiile art.236 alin.4 din Codul Muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților, cât și dispozițiile prevăzute la art.41 alin.5 din Constituția României potrivit cărora, dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.
Având în vedere aceste dispoziții constituționale și legale, chiar și în ipoteza în care susținerile pârâtei privind lipsa fondurilor financiare necesare achitării acestor drepturi bănești ar fi reale, aceste susțineri nu pot justifica respingerea prezentei acțiuni raportat la caracterul obligatoriu al contractului colectiv de muncă și la faptul că prevederile acestuia sunt aplicabile tuturor salariaților pârâtei.
Reclamanta avea calitatea de salariată a pârâtei, atât la momentul nașterii drepturilor respective/ cât și pe toată perioada în care între părți au fost încheiate procesele verbale și acordul privind punerea în aplicare a prevederilor CCM privind plata acestor drepturi bănești.
În virtutea acestui caracter obligatoriu al contractului colectiv de muncă, o singură parte semnatară a contractului nu poate reveni unilateral asupra obligațiilor asumate invocând anumite dificultăți financiare sau de altă natură.
Acceptând o asemenea motivare se creează precedentul pentru ca o parte contractantă care are dificultăți económico-financiare, dificultăți care sunt datorate cel mai adesea unui management propriu defectuos, să se folosească de o asemenea justificare pentru a nu-și îndeplini obligațiile asumate prin contracte bilaterale, fiind puse în pericol însăși stabilitatea raporturilor contractuale, și nu în ultimul rând, garanția respectării legilor în această țară.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
În temeiul art.248 alin.1 NCPC, va fi soluționată mai întâi, în sensul respingerii, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, întrucât potrivit art. 166 alin.2 și respectiv 171 alin.2 din Codul muncii( în formele de dinainte și după republicarea din 18.05.2011):
,, ( 1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
( 2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.’’
Or, în cauză,contrar aprecierii pârâtei,în privința drepturilor bănești solicitate de reclamantă la primul capăt de cerere - în baza prevederilor art.96 din CCM 2008 -2018 (f.21), astfel cum a fost modificat prin actul adițional înregistrat sub nr.833/19.03.2010 (f.31) – instanța constată că a intervenit o recunoaștere a angajatorului:
- atât la data de 15.03.2011 când, prin procesul –verbal din acea dată, partenerii sociali au convenit diminuarea cuantumurilor cadourilor în bani prevăzute de art.96 CCM,
- cât și la data de 04.09.2012 când, prin pct.5 din Acordul încheiat între C.N.Posta R. și Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România: ,, Părțile convin acordarea drepturilor bănești restante, la care salariații aveau dreptul potrivit Contractului colectiv de muncă, eșalonat lunar până la data de 31.03.2013, începând cu data de 01.10.2012’’.
Iar împrejurarea că aceste drepturi bănești nu au fost nominalizate nu este de natură decât să determine concluzia că părțile acordului au avut în vedere toate drepturile bănești restante, inclusiv cele pretinse de reclamantă pentru că, în caz contrar ar fi fost indicate cele neavute în vedere.
Prin urmare, în raport de această dată și de cea a înregistrării prezentei acțiuni la instanță, respectiv 18.12.2014, termenele de prescripție de 3 ani nu erau împlinite.
După cum aceste termene nu erau împlinite nici în raport cu pretenția reclamantei de plată a sumei de 234 lei/ lună începând cu data de 01.10.2012 și în continuare, ca drept salarial definitiv.
Așadar, pentru soluționarea pe fond a pretențiilor reclamantei se va reține mai întâi că pretențiile acesteia sunt întemeiate pe prevederile:
- Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate(CCM) 2008 -2018, în special art.96( f.21),
- Actului adițional la acest contract ( AA) din 05.11.2009, înregistrat sub nr.4867/9.11.2009( f.29-30),
- Actului adițional la acest contract ( AA) din 17.03.2010, înregistrat sub nr.833/19.03.2010( f.29-30),
astfel încât vor fi înlăturate apărările pârâtei privitoare la nelegalitatea modificării CCM prin acorduri și procese –verbale neînregistrate la autoritatea competentă.
Aceasta întrucât, așa cum se va arăta în cele ce urmează, acordurile și procesele –verbale invocate în cauză nu cuprind clauze cu drepturi noi pentru salariați sau modificări ale clauzelor CCM, ci doar rezultatul negocierilor pentru modalitățile de punere în aplicare a unor clauze deja negociate și înregistrate în mod legal.
1) Astfel, în privința drepturilor bănești solicitate de reclamantă la primul capăt de cerere, acestea sunt prevăzute de art.96 CCM, astfel cum a fost modificat prin AA din 17.03.2010( f.31), fiind de observat că practica la nivelul pârâtei era încheierea și de procese-verbale între partenerii sociali, așa cum este cazul și a celui din 17.03.2010 (f.32), al cărui conținut este identic cu cel al actului adițional.
Așadar, această clauză contractuală stabilește, între altele, acordarea de cadouri în bani salariaților la Paști, C. și pentru ziua de 9 Octombrie, pentru anul 2010 cuantumul acestora fiind de 300 lei, 300 lei și, respectiv, 400 lei.
Nu există nici un act adițional la CCM care să stabilească înlăturarea acestor drepturi bănești, însă conform procesului – verbal din 15.03.2011( f.40-41), comisia de negociere a analizat conform pct.1 - ,, Modalitatea de plată a obligațiilor instituite prin art.96 din Contractul colectiv de muncă 2008 -2018”, stabilind „acordarea cadourilor în bani pentru salariați, prin eșalonarea plăților, motivat de lichiditățile companiei, după cum urmează:
- 150 lei pentru sărbătoarea de Paști;
- 200 lei pentru ziua de 9 Octombrie:
- 250 lei pentru sărbătoarea de C..”
Așadar, prin acest proces verbal, s-a diminuat doar cuantumul cadourilor în bani stabilite deja prin contractul colectiv de muncă, fără a se prevedea drepturi noi pentru salariați.
Ulterior, prin Acordul încheiat la data de 4 septembrie 2012, între C. Națională Poșta Română SA și Sindicatul lucrătorilor poștali din România (f.44-45), părțile au convenit, astfel cum s-a reținut și anterior, doar acordarea eșalonată a drepturilor bănești restante, deci și a celor solicitate de reclamantă, în intervalul 1.10._13.
D. urmare, față de cele ce preced, tribunalul constată că potrivit clauzelor contractuale arătate, reclamanta este îndreptățită la obținerea drepturilor bănești solicitate la capătul 1 de cerere, așa încât pârâta va fi obligată să plătească acesteia suma de 1000 lei, reprezentând drepturile bănești aferente zilei de 9 octombrie 2010 în cuantum de 400 lei, 150 lei pentru sărbătoarea de Paști 2011, 200 lei pentru ziua de 9 octombrie 2011 și respectiv 250 lei pentru C. 2011.
Aceasta întrucât menționarea obligației CNPR de a face toate demersurile pentru ,, materializarea prevederilor din prezentul articol’’ nu este de natură să afecteze caracterul cert, neafectat de vreo condiție al obligației asumate, atât timp cât prin actul adițional din 17.03.2010, părțile au negociat cuantumul efectiv al drepturilor prevăzute de art.96 CCM, și nu înlăturarea obligației de plată a acestor drepturi.
Nici apărările pârâtei întemeiate pe neincluderea acestor sume în buget nu pot înlătura executarea acestei obligații deoarece, astfel cum s-a arătat, conform procesului - verbal din 15.03.2011, pârâta a negociat doar reducerea nivelului sumelor datorate și nu anularea lor, la fel cum a procedat și la data de 04.09.2012, când și-a exprimat acordul la plata lor eșalonată.
b) În schimb, în privința pretenției de obligare a pârâtei la plata sumei de 234 lei/lună, tribunalul va constata că este nefondată, chiar dacă actul adițional din 5.11.2009 a fost pus în aplicare prin acordarea sumei de 54 lei pentru salariată, începând cu data de 1.12.2010.
Aceasta întrucât astfel cum s-a menționat și în procesul-verbal din 15.03.2011 (f.40-41), când comisia de negociere a analizat „Modalitatea de aplicare a prevederilor Actului Adițional nr. 101/3443/05.11.2009”, în anul 2011 nu a mai fost posibilă punerea în aplicare a acestor prevederi contractuale, fiind incidente dispozițiile art. 40 alin.1 lit. a din Legea 286/2010, a bugetului de stat pentru anul 2011, care au prevăzut că:
,, Pentru anul 2011, operatorii economici definiți potrivit art. 27 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, cu modificările și completările ulterioare, determină cheltuielile salariale, astfel:
a) operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent;’’. iar conform art.27 alin.1 din Legea 329/2009:
,, Anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.’’,pârâta fiind înființată prin HG 371/1998 având statul unic acționar, adresa ITM București din 15.05.2012 confirmând că pârâta se află sub incidența disp. art.37 alin.1 din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Or, conform susținerii din întâmpinare și înscrisurilor depuse la dosar de pârâtă și necontestată de reclamantă, pârâta a înregistrat pierderi în anul 2010, astfel încât în anul 2011 nu a mai fost posibilă depășirea nivelului cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent, deci nu a fost posibilă majorarea salariilor.
Este de remarcat că această concluzie nu poate fi folosită pentru a înlătura obligația de plată a drepturilor bănești pentru anul 2011 deoarece, astfel cum s-a arătat, pentru acest an s-au negociat niveluri reduse față de 2010 a drepturilor bănești stabilite de art.96 CCM, așa încât trebuiau să se încadreze în cheltuielile cu salariile din 2010.
Prin urmare, Acordul din 04.09.2012( f.44-45) nu putea avea în vedere ca drepturi bănești restante și această majorare salarială, așa încât reclamanta nu este îndreptățită la plata diferențelor salariale solicitate potrivit acestui capăt de cerere .
Cât privește aprecierile reclamantei potrivit cărora situația financiară a pârâtei s-ar datora unui management defectuos, acestea nu au fost probate, astfel încât majorarea salarială pretinsă nu-i poate fi acordată, reținându-se că neplata acesteia este doar decizia indirectă a angajatorului, ea fiind stabilită de legiuitor și doar pusă în aplicare de pârâtă în conformitate cu prevederile legale.
Prin urmare, va fi respinsă ca nefondată atât pretenția reclamantei de plată a sumei lunare de 234 lei începând cu data de 1.10.2012, cât și de introducere a acestei sume în grila de salarizare – Anexa 6 la CCM.
Față de modul de soluționare a acțiunii reclamantei, în temeiul art. 452 – 453 NCPC, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei și parte din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, respectiv suma de 200 lei( f.163).
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Respinge excepția prescrierii dreptului material la acțiune .
Admite în parte, acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanta U. T. CNP_, domiciliată în B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ ,,POȘTA ROMÂNĂ” SA București, cu sediul în București, . sector 2 J_ CUI RO_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând drepturile bănești aferente zilei de 9 octombrie 2010 în cuantum de 400 lei, 150 lei pentru sărbătoarea de Paști 2011, 200 lei pentru ziua de 9 octombrie 2011 și respectiv 250 lei pentru C. 2011.
Respinge ca nefondate capetele de cerere privind plata actualizată a drepturilor salariale de câte 234 lei lunar pentru intervalul 01.10._13 și de introducere a acestei majorări în salariile de bază, conform grilei de salarizare –Anexa 6 la CCM valabil 2008-2018.
Obligă pârâta să plătească reclamantei 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
Executorie de drept. .
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN 26.06.2015 v
Tehnored. BC
5 ex/..06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 648/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
