Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 937/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 937/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 216/99/2015
Dosar nr._ drepturi bănești
ROMÂNIA
T. B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 septembrie 2015
Președinte – N. T.
Asistent judiciar – D. C.
Asistent judiciar – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 937
La ordine judecarea cauzei civile privind pe reclamanții I. N. CNP_, L. S. CNP_, V. L. D. CNP_, Nagîți (B.) L. CNP_, V. M. CNP_, C. E. S. CNP_, C. D. CNP_, C. M. I. CNP_, C. N. CNP_, C. D. CNP_, H. E. CNP_1, M. M. CNP_, J. A. CNP_ cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Darabani, cu sediul în Darabani, .. 158 – 160, jud. B. și pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, C. de A. Suceava, cu sediul în Suceava, . nr. 62, jud. Suceava, T. B., cu sediul în B., .. 8, jud. B., M. Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul procedural ales din Iași, .. 26, jud. Iași, având ca obiect drepturi bănești - daune interese moratorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța constată că este primul termen de judecată și că părțile au solicitat judecata în lipsă.
În temeiul art.131, instanța invocă excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cauzei și rămâne în pronunțare cu privire la excepție.
TRIBUNALUL
Asupra excepției de față;
Prin cererea înregistrată la T. Iași sub nr._ din 13.01.2015, reclamanții I. N., L. S., V. L. D., Nagîți (B.) L., V. M., C. E. S., C. D., C. M. I., C. N., C. D., H. E., M. M., J. A. au chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, C. de A. Suceava, T. B., M. Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, pentru perioada 01.01.2011 până la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale aferente acestor sume, începând cu 01.01.2011, obligarea pârâtului M. Finanțelor Publice să asigure pârâtului M. Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi salariale și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 884/8.04.2015, T. Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., reținând că, potrivit dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. De asemenea, și potrivit dispozițiile art. 269 alin. 1 Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul.
Astfel, în ceea ce privește conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul/reședința/sediul sau locul de muncă reclamantul.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au susținut că din 2011 au fost încadrați în funcția de grefier (respectiv aprod, șofer, agent procedural) în cadrul Judecătoriei Darabani, acest fapt nefiind contestat de către pârâții din prezenta cauză. În consecință, instanța a reținut că la momentul înregistrării acțiunii introductive (12.01.2015), reclamanții aveau locul de muncă în județul B..
Or, în condițiile în care locul de muncă al reclamanților, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, era în județul B., s-a apreciat că T. B. este instanța competentă în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce privește dispozițiile art. 127 Noul Cod procedură civilă, invocate de către reclamanți, s-a considerat că acestea nu sunt incidente în cauză.
Astfel, potrivit dispozițiile art. 127 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
În consecință, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 127 Noul Cod procedură civilă, este necesar ca un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier să aibă calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea.
Or, în speță, condiția prevăzută de art. 127 Noul cod procedură civilă nu este îndeplinită, întrucât reclamanții, la momentul sesizării instanței, își desfășurau activitatea în cadrul Judecătoriei Darabani, iar cererea de chemare în judecată, potrivit dispozițiile art. 95 pct. 1 Noul Cod procedură civilă și art. 210 din Legea nr. 62/2011, era de competența Tribunalului B. (și nu de competența Judecătoriei Darabani).
Învestit astfel în prezentul dosar, T. B. apreciază că, față de dispozițiile art.127 alin.1 NCPC și de situația concretă a reclamanților, competența de soluționare a pretențiilor acestora revine Tribunalului Iași, ca instanță sesizată de aceștia și care îndeplinește condițiile prevăzute de acest text de lege, respectiv de instanță competentă în soluționarea în fond a litigiilor de muncă și care se află în circumscripția curții de apel învecinată cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
Aceasta întrucât în stabilirea instanței competente trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează reclamanții, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță, trebuind a fi luată în considerare și posibilitatea exercitării căilor de atac. Astfel, există aceeași rațiune pentru stabilirea acestei competențe atât la fond cât și în căile de atac, respectiv cea a soluționării pretențiilor categoriilor de reclamanți prevăzuți de art.127 alin.1 și 3 NCPC la altă curte de apel decât la cea în circumscripția căreia își desfășoară activitatea, în scopul înlăturării lipsei de aparență a imparțialității judecătorilor pe întreaga durată a soluționării cauzei.
Observând că în același sens este și decizia nr.271/29.01.2015 pronunțată în regulator de competență de Secția a II –a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța reține că, față de cele ce preced‚ ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului B. și a declinării în favoarea Tribunalului Iași a competenței de soluționare a prezentului conflict individual de muncă, dosarul va fi înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Civilă, în drept să hotărască asupra conflictului conform art. 135 alin.1 NCPC.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E:
Admite excepția de necompetență teritorială a Tribunalului B. în soluționarea cauzei.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul negativ de competență.
Dată în camera de consiliu.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier
T. N. D. C. E. P. B. C.
Cu opinie în același sens
Redt.TN 25.09.2015 v
Tehnored. BC
3 ex/25.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 841/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
